Localitatea Rapsig, asezata pe dreapta
Crisului Alb, la care se poate ajunge si pe un drum pietruit
ce se desprinde pe stanga inainte de Sebis,
pastreaza si astazi o multime de datini si obiceiuri stramosesti.
In anul 1749 aici este construita o
biserica de lemn cu hramul "Sfantul Mucenic Gheorghe"
care in 1755 inca nu era sfintita. Dupa un veac de la construirea
bisericii, credinciosii intentionau sa-si edifice din piatra
un nou locas de cult. Acesta este motivul pentru care protopopul
Moise Ghergar al Ineului, in calitate de membru al sinodului
eparhial, in sedinta acestuia din martie 1849 de la Chisineu
Cris intervine pentru comunitatea din Rapsig de a primi
un ajutor de la autoritatile de stat. In conditiile
unui refuz, credinciosii erau hotarati ca "dupa putinta
biserica de lemn a-si face". Noua biserica, edificata
din lemn, cu hramul "Sfantul Grigore Teologul"
in anul 1885 a fost inlocuita cu actuala din zid cu hramul
"Nasterea Maicii Domnului"
De la biserica din secolul al XVIII-lea, in colectia de arta
de la Arad-Gai se pastreaza icoanele imparatesti de pe iconostas.
Ioana Cristache Panait atribuie zugravului Constantin icoanele
"Maria cu Pruncul si Isus Hristos" iar zugravului
Iosif pe cele cu "Sfantul Nicolae si Sfantul Arhanghel
Mihail.
Dintre acestea se remarca datina "dubele",
cand cei mai de seama tarani din sat, in timpul sarbatorilor
de iarna, merg cu urari la fiecare numar de casa.
Centrul satului a gazduit in mai 1910 o adunare
electorala entuziasta, unde masele au ascultat programul electoral
democratic al lui Vasile Lucaciu, unul din conducatorii Partidului
National Roman din Transilvania. Prin hotarul Rapsig-ului
trece Valul lui Traian care, in locul numit Ceresti,
atinge 3 m inaltime.
 Continuandu-ne drumul asfaltat, de pe
terasa Crisului se poate admira o parte insemnata a zonei
depresionare din "Tara Zarandului". Genetic, aceasta
depresiune corespunde unor scufundari tectonice, acoperite
initial de un golf al Marii Panonice.
Dupa retragerea succesiva a apelor, urmare
a colmatarii regiunii depresionare cu aluviuni carate din
munti, eroziunea ulterioara i-a dat aspectul actual. Pe aliniamentul
Beliu-Seliste-Carand-Sebis-Berindia la nord, Mocrea la sud,
cat si in partea de est a zonei depresionare, in portiunea
Halmagiu Varfurile Talagiu Plescuta
Gurahont au avut loc eruptii vulcanice neogene, care au adus
importante modificari reliefului depresiunii.
Climatul mai bland al depresiunii explica
marea raspandire a cerului, garnitei, cat si prezenta reliefului
tertiar Ilex aquifolium.
De asemenea sunt prezente multe elemente mediteraniene
si submediteraniene ca spre exemplu castanul dulce (Castanea
sativa) la Iacobini, Moneasa si Vasoaia, liliacul salbatic
(Siringa vulgaris) la Moneasa, liliacul japonez (Siringa josikaeea)
la Luncsoara si in depresiunea Halmagiu-Brad.
Miile de livezi in terase care brazdeaza intreaga
zona deluroasa, vita de vie si imensele lucrari de regularizare
a paraielor si raurilor au transformat aceasta regiune intr-o
sursa de mari productii agricole.
Drumul de la Manerau
continua prin satele Voievodeni
si Aldesti
inspre comuna Barsa.
In sudul soselei, sub o denivelare de 15 20 m, ne apare
in toata frumusetea ei lunca larga a Crisului Alb, ingemanata
parca cu cea a raului Teuz, pe marginea carora, in sens opus,
se observa satele Seliste
si Carand
care completeaza peisajul geografic.
|