Si in „cazul DEICA” este uimitoare usurinta si nepasarea prin care „noua oranduire” si respectiv Armata, „aviatia populara” a inlaturat cadrele ofiteresti cele mai calitative profesional, oamenii cei mai experimentati si devotati aeronauticii romane, valori ce ar fi putut mentine si creste valoarea, calitatea si neutralitatea ce da armatei (si aviatiei) superioritate, impartialitate, seriozitate, cinste si real atasament tarii... ori, bineinteles, tocmai aceasta stare nu se urmarea, ci dimpotriva, constituirea unei „noi armate” (si aviatii) politizata, in comunism indoctrinata, sever supravegheata prin politruci (iar mai tarziu C.I. – sti)... initial si un bun timp inca impanata de „consilierii” sovietici, indiferent daca aceasta aviatie, astfel, un indelungat timp a fost tarata si subordonata in intregime sovieticilor, pretentia si afisajul „de conducere romaneasca” fiind, in fapt, un moft si o perdea de fum! Supravegherea generala atenta, secretomania, urmarirea indeaproape a aviatorilor chiar in intimitatea vietii lor strict personale (familie si alte...) a creat fortat, impus, inevitabil un „aviator roman” in final foarte bun profesionist (in majoritate... si mai ales datorita calitatilor proprii, de multe ori innascute) dar fixat, alterat intr-un comportament uman ce era o dependenta transformata curand in „a doua natura”, poate pana la confruntarea cu EU-ul cel unic si doar o singura data detinut de catre Fiinta Om.

Din pacate privarea aviatorilor militari romani de cele decent elementar cuvenite: casa corespunzatoare, hrana calitativa si indestulata, facilitati pentru reala odihna si recuperare, solde demne de specificul profesiei, raspunderii, riscului si efortului, prematurei uzuri, respect cuvenit unui statul ce DOAR era sau este declarat dar NU SI practic clar stabilit (si viabil), cum si alte... pare-se continua si ASTAZI! Si nu este de mirare astfel ca un ministru al Apararii, un sef al Armatei sa declare, la apogeul prabusirii avioanelor de v.toare romanesti MIG-21 (abia cu cativa ani in urma), ca MIG-urile cad intrucat ele exista! O astfel de imbecilitate, inconstienta si cinism nu s-au mai intalnit inca in istoria aviatiei mondiale, de la chiar inceputul acesteia si pana in momentul pronuntarii acestui INS despre care acum ne intrebam CUM si DE CE a putut fi numit in greaua si exigenta functie?!... nemaivorbind de faptul ca, in alte „parti ale Lumii”, scapand pe gura o astfel de „adanca cugetare si perla”, obligat deminionezi si... te intorci baiat de pravalie in dugheana lui tat’tu! (ei!... nu, nu si in ROMANIA postrevolutionara, aici nu demisionezi, nu te da nimeni afara, cand iti expira mandatul revii vesel in civilia unde voluptos si potent te apuci, pe langa indeletnicirile parlamentare... bunaoara, sa-ti faci ori sa-ti maresti numarul „pravaliilor”!...) MIG-urile cad insa in continuare (chiar costisitor „modernizate”, cum se afla), pilotii sunt cu tot mai putini si la fel de saraci, umiliti si din ce in ce mai putin „zburatori”!

Revenind insa la persoana si personalitatea celui care a fost (si va ramane!) aviatorul C.dor ing. DUMITRU DEICA (... exact de Sf. Dumitru scriu aceste randuri!), din scurta si demna prezentare, facuta de catre dl. C.dor (r) C.tin Iordache, observam cum acest om, dupa eliminarea din aviatia activa romana, prin cele prestate din viata si activitatea civila nu si-a dezmintit inaltele calitati si capacitatea profesionala, obtinand exceptionale realizari si lasand in urma-i semnele si ghidajul valorii, demnitatii, moralitatii si sincerei, efective slujiri a tarii si societati... nu prin declaratiile, ipocrizia si impostura cu, care, prea multi din asa-zisii „oameni importanti ai momentului actual”, ne-au obisnuit!

Caci privesc chipul Slt. av. Deica (in fotografia alaturata) si, peste timpul vietii si al mortii sale, am incredere si simpatie in CELE CE aceasta infatisare imi transmit din partea Aviatorului si Omului – doamne, cat de greu ne este acum sa aflam si sa intalnim astfel de oameni, fata de care increderea si simpatia sa ne tasneasca din inima! Si esti astfel nevoit sa te intrebi CUM si DE CE toate s-au schimbat in parcurs, dar in special oamenii?... apoi singur iti poti si raspunde! Pana cand insa asa, incepand DE CAND si CARE oameni (tineri?) vor reveni la „Modelul DEICA”, carora fara ezitare sa le poti incredinta chiar onoarea si viata ta?!

Bine Domnule Comandor Deica, odihneste-te in pace, in stimarea si cinstirea, din partea noastra, a persoanei si vietii tale... imi rasucesc sufletul intr-un tonou tapid spunand toate acestea, punand mana streasina la ochi spre a putea privii acea FLOTILA AERIANA DIN CER unde desigur cumerit si cinste acum te aflii...

De Sf. Dumitru, 2002, Arad
Cornel Marandiuc