In numarul din 4 februarie 2003, cu titlul „Cetatea aeriana Vest Giarmata- Timisoara)”, am prezentat unele aspecte ale acestui vast si demn subiect, in baza informatiilor furnizate mie de catre dl. Comandor de aviatie Constantin Orhei (ex - pilot vt. si comandant al respectivei unitati aviatice), cuprinse in scrisoarea dumnealui datata postal 09-02.2002. Multe dintre cele spuse de catre corespondentul meu le-am introdus in articolul scris si semnat de mine, ele fiind marturii ori afirmatii importante, atribuindu-le calitatea clar evidentiata de „citat”.

In contextul pe care il indicati si care v-a deranjat (redau din articol: „Urmeaza 3 ani de efort si insistenta spre a duce regimentul la nivelul profesional si pregatire de lupta corespunzator cerintelor impuse, neexitand in acest timp accidente ori catastrofe, doar incidentul politrucului Lt. Constantinescu, ce la 1000 de metri, a intrat in vrie si s-a catapultat. Lucrurile au stat asa: «La o convocare, Gl. Sandru a ordonat ca toti politrucii de escadrila sa zboare, la fel ca la sovietici. Eu am raportat ca nu au calitati, chiar daca ravnesc la o solda mai mare si masa de 6.500 de calorii. „Mai Orhei, macar pe unul sa-l facem pilot, sa-l avem de samanta” - a spus generalul. Dar dupa catapultarea lui Constantinescu s-a anulat ordinul ». Partial, am reformulat iar partial am citat cu exactitate chiar formularea d-lui Orhei - iata dovada:

Dumneavoastra, considerandu-va grav lezat, prin doua scrisori si 4 mesaje e-mail imi cereti insistent si autoritar sa aduc modificari reparatorii (intru clarificare si „corecta interpretare") asupra celor scrise initial, in ceea ce priveste cazul zborului cu pricina si catapultarii dumneavoastra, atunci.

Intelegand a va da satisfactie (si drept la replica), voi introduce acum, aici, textul pe care l-ati formulat, tot astfel cum am introdus in articolul meu si textul formulat de catre fostul dumneavoastra comandant Comandor Orhei, nu inainte de a atentiona ca ambele versiuni nu sunt decat afirmatii personale ale domniilor voastre. Asadar, iata afirmatiile sau declaratiile dumneavoastra, redate strict (formulare si ortografiere):
1. „… Catapultarea mea, o greseala de pilotaj, datorita schimbarii avionului cu care zburasem indelungat si cu care ma obisnuisem. Din reflex am tras prea mult de comanda. A fost una din primele catapultari in tara si de la inaltime. Intrat la 12000 de metri am sarit la 6000. La Unguri toate s-au soldat cu picioare rupte. Catapultarea nu a avut legatura cu pregatirea anterioara a zborului la care am participat si la care am fost controlat si notat. Nu a avut deasemeni legatura cu functia politica, care de fapt in acea perioada era mai mult formala. O hartie, citita la pregatire anterioara, niste sarcini de trei lulele: sa duca un drapel sau un tablou, la punctul de start si cel mai greu sa scrie un articol pentru gazeta volanta. In plus ora de pregatire politica cu grupa de soldati, in care citeam o brosura venita de la DSPA. (…) Functia aceasta politica la escadrila era inutila (…) Dar catapultarea mea a infricosat pe cei mai de sus de Comandamentul aviatiei, iar in comandament a dat castig de cauza taberei pilotilor. Iar eu am fot victima acestui joc politic…”

2. „Dvs. « fara intentie vinovat » de eroarea publicata (…) de aceia repetativ repet: in Orizontul Aviatic – ziar si Internet se face o referire la caracterul meu: « politruc care vrea sa devina pilot in fuga dupa bani». De aceia va cer: Corectarea in ziar si Internet a informatiei astfel: …acest tip de accidente ori catastrofe, doar incidentul pilotului care conform cerintelor politice de atunci a fost calificat ulterior si loctiitor politic Lt- Constantinecsu (Esc.I- a), ce la 10.000 de metri a intrat in vrie si s-a catapultat! ( lucrurile au stat asa: «La o convocare, Gl. Sandru a ordonat… Dar dupa catapultarea lui Constantinescu s-a anulat ordinul»)

3. «La o convocare… s-a anulat ordinul ». Deci raspunderea informatiei va apartine, chiar daca a fost comunicata cum sustineti dvs. si nu va contrazic, de domnul comandor Orhei. Eu v-am facut dovada ca informatia este eronata. Am fost brevetat «Pilot militar», promotia 30 decembrie 1953 si ulterior calificat «Loctiitor politic de escadrila» si nu am fost trimis pentru a deveni pilot cum reiese din formularea incriminata. Normal, ar trebui ca d-voastra sa dati o corectare atat in ziar cat si o modificare a paginii de Internet. Acesta pentru a pastra prestigiul revistei pe care o redactati. Afirmatia dvs. care de asemenea nu va apartine are un iz oarecum…de gazeta de perete. „Iar la timpul respectiv pilotii discutau ca s-a pierdut un avion gratuit., pe care ei ar mai fi putut zbura”. »

4. „Catapultarea mea a fost o banala dar grava greseala tehnica de pilotaj…Obisnuit cu avionul meu greu in comenzi (probabil descentrat in Corea), la care dupa rasturnare trageam puternic mansa in burta, am facut acelasi lucru si la avionul pe care l-am imprumutat ca sa zbor si care usor in comenzi a primit o asemenea bruscare la viteza mica de rasturnare, a sarit in vrie. Munca politica, pregatire, nepregatire, sunt aiureli si motivele unora a-si face jocurile. Oprirea mea de la zbor atunci s-a datorat:
- luptei de culise, pentru putere, din Comandamentul aviatiei intre piloti si politici;
- tara, care sub influenta rusa -desfiintarea asaltului - nu mai avea nevoie de piloti;
- mie, care nu mi-a fost frica sa ma catapultez, dar mi-a fost frica ca imi stric biografia daca refuzam munca politica…”

5. „Domnule Marandiuc, Cauza catapultarii, vina sau nu, se poate discuta de catre oameni competenti, asa cum propune-ti dvs. Dar eu am fost oprit de la zbor pentru asta. Mai mult. Eu afirm ca a fost o grosolana greseala in tehnica de pilotaj. De ce un pilot la nivelul calificativului BINE comite o asemenea greseala este iarasi de discutat. Sincer nici eu nu pot raspunde la aceasta intrebare. Trebuie experienta vasta pe care eu nu o am. Daca situatia s-ar repeta, cu ceea ce cunosc acum, eu a-si pretinde sa fiu decorat. Decoratie meritam atunci, d-le Marandiuc. A fost una dintre primele catapultari reusite din tara, de la mare inaltime si fara nici o zgarietura. In timp ce ungurii si-au rupt mainile sau picioarele ”.

6. "Astept din partea dvs. retragerea de pe Site-Internet a acestui pasaj, cat si o nota de scuze in ziar pentru publicarea unei informatii gresite".

Permiteti-mi acum, dupa prezentarea (si deci publicarea) explicatiilor si corecturilor dumneavoastra, cum si acuzelor, sa prezint cateva observatii:
In materialul incriminat nu se spune nicaieri ca dvs. ati devenit voluntar politic pentru bani si alte avantaje (desi acuzati aceasta cu lejeritate si imprudenta), cel care o spuneti sunteti chiar dvs. –va citez: „Cum am ajuns voluntar politic? Deabea venit din scoala militara trecusem pe IAK-23. In august m-am insurat. Ma opreste secretarul U.T.C. al unitatii:
- ne-am gandit sa te facem loctiitor politic de escadrila, curs de vreo 2-3 saptamani in unitate, avansare in functie si grad (deci pentru bani, proaspat insurat, ma gandesc eu),
- primesti? Cum dracu sa nu primesc…”

Asadar, va rog… fiti atent la propriile spuneri, cum si la acuzele ce aduceti, spre a nu va pretinde „Orizont Aviatic” retractari si scuze. Exprimarea d-lui Orhei, redata in pagina, este clara: „eu nu am raportat ca nu au calitati chiar daca ravnesc la…” – deci pentru orice om (cititor) cu judecata normala impartiala este evident ca dl. Orhei s-a exprimat atunci NU vizandu-l pe Lt. Politic Mircea Constantinescu, ci categoria, acei „ei”, pluralul! Nu v-a acuzat atunci col. Orhei, nu va acuz nici eu acum. Asa ca interpretarea si exprimarea dumneavoastra, ceea ce imi reprosati, „politruc care vrea sa devina pilot in fuga dupa bani”, nu este formulat si continut nici in articol, nici in spunerea fostului dumneavoastra comandant, fapt ce ma obliga sa intreb: ce vreti de fapt? „Orizontul aviatic” sa declanseze o ancheta oficiala fata de aceste neavenite invinuiri, sau sa apelam la un arbitraj juridic: Sau sa va masurati acuzele si cuvintele?

Satisfactia pe care o cereti este onorata prin publicarea repetatelor reformulari ale dvs., insirate mai sus. V-am oferit acest prilej si scump, dramuit spatiu tipografic. Am pus cele doua afirmatii (si nu dovezi) a dvs si a cdt. Orhei- alaturi, lasand la aprecierea pilotilor de atunci si de acolo sa aprecieze spre stanga sau spre dreapta. Caci dvs. nu ati adus dovezi. Nu ati dovedit nimic, ati facut doar o declaratie publica contra celei a cdt. Orhei. Perfect, am publicat-o… cu toate variantele ei din care rezulta clar: angajarea, catapultarea dvs si implicit, pierderea avionului (ce vi se datoreaza). Apoi, nu s-a afirmat ca (asa cum pretindeti in acuzare) „ati fost trimis spre a deveni pilot”. Domnule Constantinescu, contextul este clar si la intelegerea tuturor: este vorba despre o unitate operativa, de un regiment de Vt., care era activ militar si la datorie, este vorba despre trecerea de pe avioanele subsonice la cele supersonice si alte…si nicidecum de scolarizari sau unitate de scoala in care (na!) sa va fi scolarizat cineva pe dvs., politruc, in a invata zborul! Cele scrise sunt clare, va rog nu fabulati, nu interpretati in mod intentionat fals si partizan spre dumneavoastra! Ne Uimiti! Iar in legatura cu „textul de gazeta de pe perete”, cum il numiti dvs., in care, scriindu-va, v-am comunicat cele spuse de de catre cdt.ul dvs, C-dor Orhei, ma vad obligat din nou sa va reproduc spunerea lui manuscrisa:

Cu aceasta cred ca nu mai avem ce discuta. Va recomand a inceta acest costisitor atac absolut nejustificat si stupid. Cele ce ati cerut vi s-au dat, rectificare pe Internet, pretinsa, este gratuita – prezentul numar va aparea pe Internet si astfel toate „explicatiile” dvs. vor fi aflate.

In ce priveste afirmatiile fata de calitatea dvs. personala de politruc, cum si a categoriei, nu suntem interesati. Totusi, fata de afirmatiile dumneavoastra: „… functia politica, care de fapt era in acea perioada mai mult o functie formala. O hartie, citita la pregatire anterioara, niste sarcini de trei lulele; sa duca un drapel sau un tablou, la punctul de start si cel mai greu sa scrie un articol pentru gazeta volanta. In plus ora de pregatire politica cu grupa de soldati ( …). Functia aceasta politica la escadrila era inutila”; „Armatele straine, mentin starea psihica a trupei Capelani. La noi s-au scos preotii. Trebuiau inlocuiti cu ceva. Cu ce? Cu popi comunisti…”

D-le Constantinescu, la noi in Ardeal exista zicala: „dupa ploaie, chepeneag”, (adica pelerina de ploaie). Adica gratuitatea, inutilul „de dupa”. Iar eu va spun: daca chiar asa au stat lucrurile, daca aceasta era situatia reala si astfel ati considerat, de ce nu ati spus aceste lucruri atunci? Este cumva cazul „eroului” de dupa razboi? Cu atat mai mult cu cat v-ati aratat optiunea de politruc! Parca a sublinia „aspectul de optiune”, dati cazul unora ce propusi, presati chiar, au refuzat, asumandu-si barbateste si demn omeneste urmarile – „Eu nu am avut taria de caracter ca Vasilescu care a stat 10 luni si a refuzat implicarea politica” ( Dvs. O spuneti!)

Si mai exista o zicala ( nu numai in Ardeal): „Cine se scuza, se acuza!” Sa nu o uitati nici pe acesta. Inca ma mai gandesc ca in loc de a va tot justifica si a va declara victima (spuneti: „Dar catapultarea mea, a infricosat pe cei mai de sus de Comandamentul aviatiei, iar in comandament s-a dat castig de cauza pilotilor. Iar eu am fost victima acestui joc politic”; „Munca politica, pregatire, nepregatire, sunt aiureli si motivele unora de a-si face jocurile. Oprirea mea de la zbor… ”; „Comandantul de regiment, care trebuia sa-si apere omul, pilotul, nu a facut-o. Pentru dansul eram «politrucul» de care trebuia sa scape. Acum constat ca pilot fiind in unitatea sa, nici nu-mi citise dosarul. S-a jucat cu soarta mea…”) Ei domnule Constantinescu!… ce grave acuzatii ii aduceti d-lui Orhei: deci interesul sau era sa se scape de dvs.! Nu v-a aparati! Nici macar… habar n-avea de dvs., nici nu va citise dosarul! S-a jucat cu soarta dvs!… Dar daca, dumnealui, urmandu-va exemplul va va cere dezmintiri si scuze? Dar apropos de „apararea omului si pilotului”… cum si de „victime”: nu stiti cumva de ce au fost dati afara din aviatia militara multi oameni extrem de buni piloti, talentati, bine pregatiti? Un Gabrian, un Pinter, un… va pot da foarte multe nume! Sper ca nu veti afirma ca a fost „mana profesionistilor” si nu cea a „politicilor” ! Nu credeti ca in loc de a va tot justifica si a ne acuza (acum pe noi-O.A.), in a jongla cu „piloti-chiloti” era mai bine sa scrieti despre dramele acestor buni aviatori si nefericiti oameni dati afara la cea mai mica banuiala ori informatie fie aiuristica, fie de intentionata intoxicare, de catre aparatul politic al aviatiei, unde, cu onoare, ati apartinut? Despre motive. Despre felul cum s-a „lucrat”, abuziv, discretionar, prosteste, ori chiar ticalos adesea? Ati fi fost intaiul care „lepadandu-se de Satana” v-ati fi castigat un autentic loc de cinste si reabilitare ( in cazul in care ati fi considerat-o necesara); ori, dvs. in loc sa-i reabilitati pe cei izgoniti incercati sa explicati benefica calitate si activitate de „capelani” pe care au avut-o „loctiitorii politici” (candva, la sovietici = comisarii rosii!). Eu cred ca este mult mai bine si corect sa se exprime aviatorii (ofiteri, gradati, trupa chiar), peste care ofiterii politici au „pastorit”, cat de mult i-au apreciat si iubit, cum si cat le-au dorit prezenta, ce comportament au avut. Caci a spune acum (asa cum o faceti) cum comunismul „era utopic, cu concepte fortate, rupte de realitate… ” nu e nici o vitejie. Cu temere ma gandesc ce s-ar fi intamplat „ATUNCI” cu un pilot care ar fi spus asa ceva si ar fi fost auzit de catre politruc, ori doar politrucul sa fi aflat ca „asa gandeste tovarasul pilot”! Vai de mama aluia!…

Inca ceva:
Dvs. „ajustati” adevarul cand cereti ca sa se introduca formularea (va citez): „… doar incidentul pilotului care conform cerintelor politice de atunci a fost calificat ulterior si loctiitor politic Lt. Constantinescu…”, intrucat desi existau „cerintele politice de atunci”, dvs. ati devenit loctiitor (lucrator politic in aviatia militara) „conform” optiunii proprii (pe care ati si motivat-o clar aratand avantajele promise: ridicare in functie, in grad, in solda). O alta „ajustare”: „la noi s-au scos preotii…” O spuneti cu o delicatete de parca nu am sti cum, exact in perioada la care, referindu-va, dvs. spuneti „…functia politica care de fapt in acea perioada era mai mult formala” – formala „pe naiba” ( !) si acerba perioada in care „colegii dvs. ” – capelanii , fostii aviatori patrioti si floarea intelectualitatii mureau ca mustele in puscarii!

Eu vorbesc despre o stare de lucruri, despre o categorie de oameni, nu v-am numit si nu va numesc si poate cu adevarat ati fi fost un pilot bun si un om cumsecade. Nu Cornel Marandiuc a deschis aceasta disputa (ca sa o intensifice pe zi ce trece), astfel ca Orizont Aviatic va intinde totusi mana, atat doar ca cere a nu mai pretinde acuze pentru atacuri si acuzatii pe care nu le-a comis. Instiintandu-ne dvs. ca patronati preocuparile de scris din cadrul ARPIA Bucuresti va asteptam cu lucruri interesante pentru cititorii nostri; asupra celor infatisate mai sus si in legatura cu „materialul Giarmata”, asteptam si parerile altor fosti zburatori apartinand perioadei.

Cu bune urari, al dvs.
Cornel Marandiuc