Uite Doamne, uite Doamne, uita-Te si TU !... Vezi ? Vezi palnia aceea de bomba ? (Bineinteles stii ca este facuta de explozia unei bombe americane “Demo” de 550 kg. !). Vezi marginea ei ? “Buza”... intelegi Tu ca-i spun astfel caci asa se spune. Vezi Tu pe buza ei, a gropii, FEMEIA ? FIINTA ? De-acum FARA DE VIATA ? O vezi ? Vezi Tu femeia aceasta, intamplator romanca, intamplator Europa, Razboi, Anul 1944 (bineinteles ca in mersul stelelor acest “moft Europa Romania, 1944” este ridicol, jenant in pretentia sa !)... vezi Tu Doamne, cum tocmai spuneam, pe buza palniei FEMEIA ? Da, exact, cea acum fara de cap ! Decapitata. Nu de palosul sau de securea (intentionate, premeditate, medieval ordonate), ci de banala milionar raspandita bomba de aviatie “Demo 1100 L.B.”. Vezi ? O vezi ? Vezi cum in clipa mortii avea pruncul “la san” ? Oare ce pui Tu in mintea (asa... cat are) pruncului “de tata”? Vezi Tu cum el, pruncul de tata, acum, astazi, iunie 1944, asezat peste pantecul si pieptul mamei (exact fostei mame !) suge la un san de-acum fara viata ? Probabil ca inca cateva minute, clipe, vesnicii, sanul acestei tinere femei ii va da sugarului hrana, lapte... chiar peste impotrivirea mortii !

Vezi Tu, Doamne, cum pruncul acesta inca suge sanul unei femei moarte, unui trup femeiesc lipsit de cap ?... capul care cine stie unde s-a rostogolit ori a “zburat” prin prea apropiata explozie a bombei de aviatie. O bucurie tot avem insa... schija aceea, care i-a retezat si antrenat capul spre niciunde, era fierbinte, incandescenta chiar, sterila deci... platforma sangeranda si oribila a trunchiului (gatului) nu se va infecta !..

Dar este o minune, Doamne ! Cum poate copilul acesta sa primeasca Viata din Moarte ? Cum poate ganguri acolo sus, pe movila carnii albe, inca, pentru putin, calde ? Oare lapte se scurge din tatele mamei sale fulgerator decapitate, ori sange ? Trece ea, viata ei, acum, in fiul ei ? Uite, uite Doamne, sangele ei s-a sfarsit de curs, ca dupa o reusita injunghiere, laptele cum de urca inca, cum de nu se sfarseste ? Cate minuni deodata, Doamne, cate minuni si nici nu stim daca ghemotocul acela ramas cuprins la san, de bratele mamei sale moarte, nici nu stim daca este baiat ori fetita ! Da, ai dreptate, nu are importanta ce este, important
este ca nu i-au fost retezate femeii bratele, ci capul !... cum ar mai fi tinut pruncul ?! Vai, Doamne, vai, este chiar ca o Marie... nascatoarea cea umila. Poate (mai stii ?...) cu adevarat sa o si cheme, sa se si numeasca MARIA - ar fi nemaipomenit ! Doamne, Doamne, cum stii tu sa le potrivesti, cum stii !... Sa ai grija insa , cand baiatul acela va creste si va intelege, cineva sa-i spuna ca el (ea) este frumos (frumoasa) si puternic(a), intrucat a supt candva, ca in povesti, si apa mortii si apa vie... laptele mamei sale, care inca venea, care nu era inca nici oprit nici rece ! Da, sa-i spuna cineva copilului ! Poate din cauza aceasta va fi nemuritor si intelept. Ori poate va fi natang si de viata scurta, mai stii ? Poate, femeie fiind, va alapta la randu-i, ca oricare, nestiutoare... Da, mari, mari sunt lucrarile si minunile tale, Doamne ! Si infricosatoare uneori. Ciudate si infricosatoare. Si unde le faci ?! tocmai in oraselul acesta romanesc, amarat - Simeria ! Mai ca nici nu este oras... cum de americanii aceia, aflati atat de sus, in “bombardierele lor, au vazut-o si au nimerit-o” pe tanara mama ? Cum de au lovit-o tocmai astfel, crutandu-i pruncul si laptele... doar privirea, chipul, viata, strigatul si sangele luandu-i-le ?! Da, cel neauzit strigat, spre a nu-l speria pe nou nascutul. . .
Vezi Tu, Doamne...

Nu stim daca Domnul a privit-o, a vazut-o, atunci, pe tanara mama decapitata (din Simeria) la sanul careia crudul prunc inca sugea... cert este insa ca cel care a vazut-o a fost adolescentul CONSTANTIN ORHEI care, atunci, si-a spus: ma voi face aviator, voi deveni pilot de vanatoare, voi fi printre acei ce nu vor mai permite Bombardierelor sa comita astfel de abominabile crime ! Da, acest tanar a vazut Femeia si Pruncul, si-a promis si a promis ca va deveni pilot de vanatoare si... a devenit ! A indeplinit aceasta interioara porunca: atunci, acolo, vazand, luata.

Haideti sa vedem insa cine este acest adolescent, cum a ajuns pilot de vanatoare si cum a strabatut viata sa de aviator.
Mai sus de Suceava si poate mai aproape de Dorohoi, in marginea drumului ce coboara de la Siret, prin Mihaileni, spre Bucecea si Vladeni (Botosani), se afla satuletul ZVORISTEA. Aici, in acest atat de istoric cuprins (Botosani - Suceava - Dorohoi - Radauti), cand plin de pace cand de vijelii, in familia pamanteanului ORHEI, se naste in 1927, pe 5 septembrie (in zodia Fecioarei) fiul CONSTANTIN. Baiatul isi va face aici primele 7 clase, unde invatatorii il apreciaza iar directorul Haralamb Sfichi insistent recomanda parintilor “sa-l dea nai departe la invatatura”. Tatal il da... la munca campului si la taiatul lemnelor in padure ! : incepuse razboiul si viata oamenilor, cu atat mai mult a celor neinstariti, se ingreunase.
“Din fericire pentru mine (spune comandorul av. Orhei) am fost botezat de avocatul, dr. in drept, C-tin Bossie, de origine italiana dar mai bun roman decat multi romani... care mi-a sfatuit parintii sa ma dea la o scoala tehnica, observand ca eu
am aptitudini si astfel...”

Astfel, “cu sfat, cu ajutor, cu aptitudini”, adolescentul Orhei se prezinta pentru admitere in scoala
tehnica C.F.R. din Cernauti, unde, din cauza uriasului flux de refugiati basarabeni, candideaza 50 de pretendenti pe un loc! Si reuseste. Despre aceasta scoala si timp fostul elev spune: “Scoala se afla in cartierul Caliceanca, cu internat, dormitoare curate si bine intretinute iar masa era bogata si hranitoare caci CFR-ul avea o gradina de 10 ha. pe malul Prutului, intretinuta de maistri in gradinarit si elevi condusi de foarte priceputul administrator Popescu. Pedagogi: Peia Marin si Ciopraga C.tin (oare savantul de astazi ?). Programul: desteptarea la 6.00, pregatire fizica 15’, toaleta diminetii 10’, deplasarea si micul dejun 30’, meditatie 7.00 - 8.00, cursuri 8.00 -14.00, masa si lucru in gradina pana la 17.00 (3 zile, in celelalte practica la atelierul scolii.). Am primit uniforma noua si numere cusute pe bratul stang (aveam nr. 102) - scoala urmand a dura 4 ani. in putinul timp ce-l aveam m-am inscris la cercul de aeromodelism ce era condus de un baiat din Pascani, elev in anul al III-lea..."

Am insistat asupra acestui inceput intrucat, pentru fiecare, el este determinant si poate definitoriu in formarea omului de mai tarziu, a caracterului si comportamentului sau, a implinirilor sau, dimpotriva, ratarii sale personale si in societate. Asadar...
Pe 24 martie scoala se “refugiaza” si nemaiapucand sa-si vada familia (tatal ii decedase inca din 1942), Orhei pleaca cu “ultimul tren” (o locomotiva de manevra si 6 vagoane, dintre care unul purta inventarul Cercului de aeromodelism). Inaintarea era grea, mereu stationari din calea trenurilor militare ce goneau prioritar : “Nu stiam unde mergem, primeam zilnic cate o felie de paine si o ceasca de ceai, de la Crucea Rosie, in alte zile rabdam...”
Ajung la Simeria dupa 11 zile, sunt debarcati si cazati in subsolul unui cinematograf, ce apartinuse unui evreu, fugit. Erau deja aici, refugiate, scolile din Pascani,

Iasi, Galati, Constanta - peste 4000 elevi ! Nu se facea scoala, elevii fiind “folositi” la “munca de razboi”, zilnic sub urletul sirenelor de alarma aeriana ce scoteau in goana populatia, pana in lunca Streiului. Goana “gratuita” platita insa scump intr-o zi de iunie, cand bombardierele americane au avut obiectiv (si) Simeria, bombele cazand peste marile Ateliere CFR, intinsul si nodalul, importantul Triaj Simeria si peste comuna Tampa : “Am fugit catre comuna Uroi si raul Mures iar cand a sunat incetarea m-am intors in Simeria. Ingrozit am vazut pomii rupti, ruine, gropi cu diametrul de 10-20 metri din care deja izvora apa si... o femeie fara cap, cu un copil care inca se alapta de la sanul ei... Atunci am hotarat in sinea mea sa fac tot ce voi putea in viata ca sa devin pilot devanatoare...”

Scolile se inchid si elevii pleaca spre casele lor. Dar cei fara de case ? Cei ale caror case si familii (intreaga Basarabie, Bucovina si Moldova pana la Roman-Iasi) sunt de-acum sub rusi, unde ? Orhei este invitat la familia unui coleg, sus pe Mures, la Vaidei, catre Sanpaul-Dileut-Oarba de Mures-Band-Pogaceaua - linia viitorului front si unde ajunge, alaturi de sateni, sub paza militara germana, sa sape transeele viitoarei batalii. Dar nemtii sunt incercuiti si dezarmati, oamenii pleaca, Orhei o ia apostoleste (drum de doua zile) spre Vaidei, isi ia aici ramas bun de la tetea Vasalie si cele trei fete (surorile colegului sau) si tot cu pasul... spre stiuta Simerie. Dar nu tu scoala, nu tu atelier ! - acestea erau acum la Alba lulia unde el ajunge si este cazat, cu ceilalti, timp de 8 luni intr-un vagon marfar pana sunt mutati la Targoviste unde CFR-ul preluase Arsenalul Armatei. Aici toti oamenii inarmati (pana si copiii de trupa !), scoala nu, tot efortul indreptat spre a se face piese pentru locomotivele si vagoanele atat de necesare razboiului. Dupa cateva luni (si dupa eliberarea intregului Ardeal) acesti prea tineri si itineranti dezmosteniti sunt mutati la Cluj, unde se reia scolarizarea (cu cei din Cluj, Iasi, Cernauti, Pascani, Bucuresti, Timisoara) - absolvirea in 1947. Dupa care absolventul Orhei, impreuna cu Hritcu Aurel (din Campulung) si bucuresteanul Victor Mihailescu, este trimis la Bucuresti pentru un curs de pedagogi (unde, printre altii, ii va avea profesori pe viitorii “importanti” iar mai tarziu “odiosi” Gh. Dej si M. Roller), dupa care se vor intoarce, ca pedagogi, la Scoala-intemat CFR Cluj.

Afla acum ca, in apropiere, la Dezmir, s-a redeschis scoala de “zbor fara motor” - planorism (Redeschiderea scolii se aprobase de catre sovietici, apoi Ministerul de Razboi, apoi Directia Aviatiei Civile - demersuri pornite inca din 1945 de catre Ilie Moraru, Nicolae Candea, Bartha Bela si altii, zborul efectiv incepand la inceputul lui august 1946). Orhei va contribui aici “cu elevii sai” la unele lucrari dar si va deveni elev planorist, invatand si zburand “sub mana” vestitilor instructori Nicolae Candea si Nicolae Culeniuc: “Pedagogia si indicatiile le-am pus in cui caci a venit vremea hotararilor definitive in viata, gandind la femeia decapitata la Simeria si la hotararea mea. M-am decis sa plec voluntar in aviatie...” (isi aminteste Dl. Orhei acel moment.)

Si mai departe:
“In scoala militara de la Tecuci—Focsani a fost foarte greu. Dupa perioada de initiere in ale armatei, si depunerea juramantului, faceam de santinele la avioanele de pe Tecuci, in special la hangarul Uciacov care era izolat si sinistru; carcera era metoda principala de educare ! (...) in 1949 am fost mutati la Focsani in niste hambare, unde au stat prizonieri de razboi germani, ne-am descurcat greu. Dar dupa ce s-a dat in folosinta fosta scoala pedagogica, si o munca enorma, am reusit sa avem o casa a noastra, civilizata.
Pe aerodromul Focsani Sud am inceput zborul, la doua puncte: unul cu avionul NARDI (cei avand zborul cu motor facut in civilie), al doilea punct cu avionul IAR-27 (cazul meu - cei ce facusera planorismul), iar pe Focsani Nord, cu avionul FLEET-10 G. cei ce nu aveau pregatiri anterioare de zbor; aclimatizarea, pe IAR-27, am facut-o cu instructorul Ghita Cureliuc.
Am facut parte din punctul de zbor al instructorului Adj. Negrau si am inceput turele de pista cu IAR-27, apoi cu instructorul Slt. Sandulescu, cu care am zburat mai mult. Am mai zburat cu Slt. Firanescu, Slt. Birovescu, Cpt. Popescu-Greaca, Adj. Mitrea Radu. Dupa ce am parcurs programul de simpla comanda am trecut pe avionul NARDI in punctul Cpt.nului Minculescu - un om deosebit sub toate aspectele, un pilot si instructor mai bun decat cei buni ! El m-a facut sa am mare incredere atat in posibilitatile mele cat si in avion (...) Dupa ce am terminat programul si pe avionul IAR-80, asteptam cu nerabdare repartitia la unitati. Aceasta a venit dupa ce Gl. Romanescu (dupa ce a dansat cu noi o hora in hangarul de la Tecuci) ne-a avansat la gradul de sergenti majori. Am primit noua uniforma si am fost repartizati.. ."

Astfel Constantin Orhei si-a respectat promisiunea facuta siesi !
Alaturi de alti 4 colegi, nerabdatorul aviator Orhei, tocmai brevetat ca pilot de razboi (pe avionul de vanatoare IAR-80), este repartizat la... hidroavioane * Da, Romania (pardon, "tanara republica populara”!) inca avea o hidroaviatie muribunda: o hidroscala si o escadrila cu cateva Heinkel-114, pusa sub comanda valorosului lt. c.dor av. Ioan Moraru... Norocul, intamplarea si indrazneala demersului il ajuta insa pe Orhei sa scape de aici, ajungand sa fie mutat la Flotila I (pe Popesti-Leordeni) unde, curand, impreuna cu iesanul slt. Nichitis Vasile, este selectionat pentru tocmai ceea ce se incropea - aviatia reactiva romana. “Asteapta” insa putin in Reg. 12 Av. Vt. Pipera, apoi ajunge la Ianca, locul unde s-a infiintat Divizia 3-a aviatie reactiva vanatoare (sub comanda Mr. Cozma Vasile - un nezburator !), cu cele trei regimente: “14” - comanda Mr. Aurel Raican, “12” - comanda Mr. Stefan Gheorghiu, “11” - comanda Mr. Ioan Deac. “Novicii” incep insa cu PO-2 si IAK-11, abia apoi vor ajunge la IAK-uri si MIG-15 UTI (subintelegem si cursurile teoretice trebuitoare).

In 1952 este detasat la Craiova, aici impreuna cu lt. maj. Trifan facand "serviciul pt. alarma de noapte”: ziua odihna, noaptea,
schimbandu-se din ora in ora in cabina, legati, bransati radio (doar cupola glisata), gata ca in 3 minute sa decoleze si sa ajunga la 3000 m. inaltime ! Asa trec peste greaua iarna ‘52 - ‘53. Si de-acum inainte viata ii va aseza pe umeri tot mai mult:
Cu o masina ce aducea piese de la Ianca ii soseste familia, sotia si fetita Doinita Miozotis... dar in acest lung drum de iarna copila raceste, starea i se agraveaza si plapanda ei viata se va stinge intr-un spital tocmai cand viata lumii renastea caci venise primavara !; cele zece zile de concediu acordate tatalui, pt. “revenirea morala”, bineinteles ca nu-si au efect, dimpotriva, pilotul se va imbolnavi si el si va fi schimbat in acea panda de noapte prin cpt. Ivan (mai tarziu (Grigore !) Nicolae. Apoi rusii predau avioanele si pleaca, pilotii romani ai regimentului, sub comanda col. Tau Ioan, zboara de-acum singuri cu avioanele (IAK-23).

Urmarindu-i evolutia si cariera militara aviatica:
Acest an 1952 devine determinant pentru tanarul ofiter aviator Orhei. Este trimis la Buzau, unde functiona un curs pt. viitori comandanti de escadrila si regiment ("Ni se preda, la un loc, aceleasi materii, cursul fiind condus de catre Mr. Stinghe Dragos iar sambata aveam zbor cu NARDI-ul in pregatirea de a deveni instructori de zbor”). Acum au loc schimbari in cadrul Diviziei 3 Av. V.toare, cum si la Reg. 12 Av. Vt.: col. Cozma Vasile este numit director la TAROM iar mr. Gheorghiu Stefan pleaca “mai sus”, fiind inlocuit de catre mr. Tau loan, apoi de catre cpt. Gangeoveanu Anton iar acesta de catre cpt. Nastase Ion care...avanseaza si el spre Bucuresti. Tot acum “pleaca”, in alt mod, inca 4 oameni: lt.nentii instructori Belu si Trifan si lt.nentii elevi Neacsu si Popovici - dintr-o simulare de lupta aeriana, cu doua IAK-11, intra in pamantul Baraganului, la Ianca (“decoleaza spre eternitate” - Orhei).

Poate tinandu-se seama de faptul ca, dupa plecarea ultimului cdt. de regiment a incercat, cdt. de patrula fiind, sa organizeze zborurile, poate din alte motive, tocmai dintr-un zbor de noapte (pe Divizie - erau putini “piloti de noapte”) este chemat la arr. si i se comunica. ca dimineata trebuie sa se prezinte in Bucuresti la M.St.M., la “seful cel mare”: (“restul noptii, impreuna cu sotia, am lucrat la uniforma si din Ianca, de la un canton unde acum oprea acceleratul de Bucuresti - Galati am urcat in tren unde am stat tot timpul pe coridor ca sa nu mi se sifoneze docul uniformei...”). Ajunge in fata Gl. ministru Bodnaras: “M-a intrebat cum zboara pilotii, daca nu le este frica ? Cum sunt cazati, daca au hrana suficienta ? Daca sunt casatoriti si au familiile cu ei ? si altele... Dupa care mi-a spus ca am fost numit cdt. de regiment si voi fi mutat la Giarmata; s-a ridicat, mi-a strans mana si mi-a urat succes“. Proaspatul numit raporteaza la comandamentul F.A.M., se inapoiaza si raporteaza cdt.lui Diviziei, col Raican, “raporteaza” si sotiei... Adio deci Ianca, odaia cu pamant pe jos si pat tot din pamant, modesta camera (de mai apoi) a invatatorului din sat, adio viscole si arsite. Peste doua zile aterizeaza un trimotor Ju-52 plin “ochi” cu ofiteri - tehnici dar mai ales cu cei politici si de contrainformatii (politrucii si ceistii cei intotdeauna si pretutindeni “vigilenti” si multi ! Totusi... ce “armata poporului” si ofiterime a aviatiei in care au fost selectati, VE si RE VErificati cei mai siguri fii ai clasei muncitoare... este aceasta, in care o mana de piloti sunt permanenti paziti si indobitociti prin “invatamant politic”, in care nu exista viata personala si intimitate de familie, necontrolate, ce armata este aceasta ? Care-i diferenta fata de panda Gestapo-ului si permanenta umbra a inchisorii, a lagarului? Nu are “tara” incredere in cei mai buni, siguri, devotati fii ai ei? Cum insa de are incredere in politruci si ceisti... ca doar nu acestia o vor apara “la un adica” ?! Acestia din ce “aluat” sunt facuti ? Cu ce drojdie dospiti ? Ce garantii prezinta ori dau ?); comandantul noii Divizii este lt. col. Florea Iacob (promotie 1950 - Sibiu)...

Avioanele IAK-23 sunt demontate si ele, materiale, mijloace, piloti, personal, familii, cum si batalionul “deservire aerodrom” de sub comanda mr. Pauna Ioan - totul este incarcat in 60 de vagoane, se pun doua locomotive in fata, una in spate, seara acestea suiera de plecare iar dimineata urmatoare suiera de sosire la rampa de descarcare GIARMATA (Timisoara): un parcurs de prioritate, rapid, secret.

Giarmata de atunci ! : “Pe aerodrom nu era decat pista, o cladire mica in care s-a instalat Divizia, in rest baraci, ramase din razboi, in care am fost instalati noi, Regimentul (...) Personalul Diviziei a fost cazat in Timisoara iar noi in comuna saseasca Giarmata (eu la cetateanul Kiltzer). Tarziu a venit aprobarea de la GFAM sa incercam in zbor remontatele avioane, dar toamna si iarna au venit repede, drumul de pamant, spre aerodrom, era
impracticabil, ocoleam 25 km. pe la Dumbravita - Timisoara – Giroda ! ...”

Dar lucrurile se “aseaza”: granicerii sovietici parasesc granita romano-iugoslava fiind inlocuiti de romani iar activitatea la Giarmata devine rutiniera - zboruri de zi si de noapte, serviciul de lupta cu permanenta celulei de alarma... De Ziua Aviatiei, in vara, C.dantul Orhei tine discursul festiv la Bujor (comuna natala a lui Traian Vuia) care tot atunci ia numele ilustrului sau fiu. Iar in septembrie este trimis la Academia Militara pentru un curs ce pregatea comandanti pentru marile unitati (printre colegi: Lt.col. D.-tru Balaur, Lt.col. Manoliu Tinu, Mr. Vasile Stejareanu., Mr. Coco Zamfirescu...), revenind in 1955 la comanda ce fusese suplinita de catre navigatorul Diviziei, mr. Lazar Nicolae. Urmeaza 3 ani de efort si insistenta spre a aduce regimentul la nivelul profesional si pregatire de lupta corespunzator cerintelor impuse, neexistand in acest timp accidente ori catastrofe, doar incidentul politrucului Lt. Constantinescu (Esc. I-a), ce la 10.000 m. a intrat in vrie si s-a catapultat ! (Lucrurile au stat asa: “La o convocare, Gl. Sandru a ordonat ca toti politrucii de escadrila sa zboare - la fel ca la sovietici ! Eu am raportat ca nu au «calitati», chiar daca ravnesc la solda mai mare si masa de 6.500 calorii. «Mai Orhei, macar pe unul sa-l facem pilot, sa-l avem de samanta !» a spus Generalul. Dar dupa catapultarea lui Constantinescu s-a anulat ordinul”).

In 1953 Regimentul lui Orhei este de doua ori bine apreciat si felicitat: in misiunea de a intercepta si “ataca” cu fiecare escadrila o formatie “inamica” (in fapt o escadrila de bombardiere reactive IL-28, romanesti, insotite cu protectie de MIG-uri), misiune deplin reusita, cum si participarea (cu 40 de avioane!), la ordinul Gl. Ministru Ionita, in aplicatiile fortelor Tratatului de la Varsovia, ce s-au tinut atunci in Romania; Orhei a aparut “la fix” (ora, formatie, discretie), survoland peste Medias-Brasov. (“Ati innorat cerul, sunteti foarte bine si in timp, va multumesc pentru precizia executarii misiunii” - s-a auzit prin radio vocea Ministrului Apararii). Si tot acum, revenit “la post”, consilierul sovietic Alexei Kosticov il controleaza in zbor pentru a-i verifica calitatea de instructor pt. zbor de noapte... control absolut onorat si terminat, prin tacitul acord al rusului, cu un “huliganism aerian” - o strasnica gama de acrobatie aeriana, clandestina ! (Orhei despre rus: “ii placea o masa indestulata cu bucate alese, cu vodka si femei frumoase si daruitoare, a luptat in abia trecutul razboi avand urme de arsuri pe fata si maini. Zbura mai mult cu MIG-15 iar la un zbor in conditii meteo grele a aterizat pe burta langa Recas, dupa care nu a mai zburat. Cand a plecat acasa in Rusia i-am spus ca noi nu acum am inceput sa zburam, ci incepand cu Vuia, Coanda, Vlaicu... romani ce au zburat printre primii in lume !” Nu stim daca aceste cuvinte l-au convins pe Alexei... presupunem doar ca “traiul pe vatrai” din Romania nu l-a gasit si in patria sa muma !)

Apoi a venit “povestea” cu MIG-urile 19-P ale Escadrilei I-a (comanda lt.col. Rosca Victor), cand a ars in cabina, dupa aterizare, lt. maj. Croitoru Viorel - imbatranirea rezervoarelor de petrol (din cauciuc !), gazeificarea din fuselaj si... dupa schimbarea acestor rezervoare, la neincrederea si ezitarea pilotilor a trebuit el, comandantul, sa zboare primul... nu va uita niciodata izul acela “terorist” al vaporizarii petrolului !

In 1961 se reorganizeaza CAAT-ul, se fixeaza linia imaginara Nord-Sud, de la Vicovul de Sus la Corabia, spre Est apararea se aronda Diviziei 16 AAT, spre Vest Diviziei 34 AAT; aceste divizii detineau cate 3 regimente aviatie vanatoare, cum si alte categorii arme. Divizia 34 este sub comanda Gl. Stoian Ioan si il are pe col. Orhei raspunzator asupra Reg. 93 Av. Vt.-Giarmata, Reg. 67 Av.Bdt.-Craiova si Reg. 91 Av. Vt.-Deveselu. Atributiile, activitatea, detaliile legate de activitatea acestor comandamente a marilor unitati ale AAT sunt specifice si multe, nu putem acum insista, cert este ca gradul de ocupare, complexitate, implicare si raspundere pt. Orhei creste mult. Tot acum, in ocazia unei complexe aplicatii (la Cincu), Orhei va suferi un stupid accident: (“...Masina in care eram eu., col. Paduraru si col. Caloianu... ningea si o masina civila, in viteza, fortand o depasire de caruta ne-a lovit... Eu eram in spatele soferului si arma acestuia aflata in suport s-a rupt lovindu-ma si rupandu-mi doua coaste si ambele oase ale bratului. Am fost pus in gips in spital la Brasov si retinut doua saptamani. Dar curand a venit controlul periodic medical la Bucuresti - barocamera si altele... ar fi multe de spus, ma abtin, dar numai eu stiu cat am suferit si sperat ca voi putea fi admis iar la zbor ! Si am fost admis”).

Este o perioada destul de grea. Rusii trimiteau avioane tocmai din R.D.G. (Tu-16, IAK-25, Suhoi si alte...) peste R.S.C., Ungaria si Romania (uneori pana in Bulgaria), drept “tinte”, in majoritatea cazurilor interceptarea cazand in seama Reg. 93 Av. Vt., recte avioanelor supersonice MIG-19 P, misiuni de care cei de la Giarmata s-au achitat foarte bine... Orhei este acum colonel si admis prin examen in Academia Militara, Facultatea de Aviatie; o absolva in 1965 si preia conducerea aviatiei in Divizia 34 AAT. Astfel raman in urma cei 8 ani in care (ca prim comandant) a comandat Regimentul de la Giarmata, unde a reusit si o multime de amenajari, construiri, rezolvari, au ramas acum in urma si anii de studiu, chiar si acei multi, prea multi ce au “decolat pentru eternitate”: aici s-ar putea, din relatarile C.dorului Orhei, insirui o felurime si multime de cazuri, cauze, greseli ori dureri dar si invataminte - nu avem ragazul si spatiul de a o face ! A zburat peste tara, a zburat peste Ungaria, in 1968 a zburat peste stepele Astrahanului... faptele s-au perindat, anii au trecut, avioanele au tot zburat, el schimbandu-le dupa cum ele se innoiau...

Asa au trecut 30 de ani. Anii aviatiei. Ai pilotului si comandantului CONSTANTIN ORHEI. Candva la Dezmir a pornit a zbura pe umilul ICAR (si inca patru tipuri de planoare), urmand cele 10 tipuri de avioane cu elice (motoare piston) si cele 11 avioane reactive, dintre care 7 supersonice - un total de 25 inaripari mecanice create de catre om. A “depus armele” in grad de colonel av. (comandor), detinator a 6 ordine si 10 medalii militare. Si-a ingropat un copil nepretuit si o multime de camarazi dragi, el insa a mers (zburat) pana la capat... Dar unde este capatul vietii de aviator ? Caci si dupa ce dezbraci combinezonul de zbor, iti scoti casca si lepezi manusile, ramanand acasa, cumva si catva zborul continua in tine ! Acum ai alte probleme insa si alte greutati, cele ale “meseriei” de aviator le-ai depasit. Caci este un adevar ceea ce cu intelepciune, cunoastere si nostalgie comandorul, in incheiere, spune: “Este frumos sa fii aviator, in special pilot de vanatoare, dar este foarte greu... si trebuie sa renunti la multe placeri ale vietii !”.

* * *
Iata pe scurt viata unui om, a unui aviator pilot de v.toare si comandant de care se leaga (sau care este legat) de chiar inceputurile activitatii aviatiei reactive de v.toare in Romania si, in mod special, de ctitorirea, infiintarea CETATII AERIENE VEST - GIARMATA/TIMISOARA. Am apelat (fara a primi raspuns) la actualul. Cdt. al Grupului V.toare Giarmata, in intentia de a face cunoscut istoricul acestei unitati aviatice, cum si o prezentare actuala. Astfel ne-am indreptat spre fostii apartinatori si comandanti si spre amintirile lor - de data aceasta fiind C.dorul Constantin Orhei, caruia ii multumim; totodata ii invitam si pe ceilalti stiutori (ex-ofiteri piloti, sau ex-comandanti... cu atat mai mult cu cat aici sau pe aici au apartinut ori s-au perindat piloti si comandanti extrem de valorosi), sa ne impartaseasca din amintirile lor legate de acest frumos si meritoriu subiect: CETATEA AERIANA VEST – GIARMATA TIMISOARA.

CORNEL MARANDIUC