Din anul 1977 – pana in prezent, in anul 2000 – am format, am antrenat si m-am prezentat la diferite concursuri mondiale – internationale – balcanice cu promotii de lot de inalta acrobatie. Timp de 23 de ani am promovat in lot piloti din cadrul aviatiei sportive, din care 80% au mers mai departe la aviatia de transport TAROM – unde majoritatea mai zboara si astazi.

In toata aceasta perioada am fost ajutat de o serie de piloti cu vechi state in aviatie, in calitate de antrenori secunzi. In ordinea prezentei lor langa mine pe o perioada, fiecare, de cca 3-4 ani, au fost : Ionescu Mihail, Parvulescu Dan, Popescu Greaca Ion, Tache Dumitru, Plesa Dumitru, Marin Gheorghe, Albu Mihai, Trucmel Ion, Rus Cezar, Ulici Octavian iar in ultimii 3 ani – Stefanescu Dan, Militaru Gheorghe, Postolache Ioan, Mera Iuliut si Marinescu Cornel.

Toti pilotii care au trecut prin loturile nationale si-au perfectionat la maximum tehnica de pilotaj, care i-a ajutat mai tarziu sa zboare pe orice tip de avion si sa rezolve in mod salvator situatii la limita in care s-au gasit nu de putine ori.

Ce pretentii se mai pot avea de la acesti minunati piloti care au ajuns la o perfectiune in tehnica de pilotaj, zburand de la „zero” viteza la 400 km/ora – executand figuri acrobatice incadrate in factori de sarcina de la plus 10 la minus 10 – negative sau pozitive, de pe fata sau de pe spate – intr-un cub cu latura de 1000 metri, intr-un timp de maxim 7 minute cand trebuiau sa fie executate intre 18-22 de figuri !?!…

Va las pe dumneavoastra sa apreciati si sa acordati calificative acelor piloti.

Constantin Manolache

Publicand aceasta marturie a d.lui Constantin MANOLACHE, si incercand sa-i raspund (acum !) Domniei sale, la provocarea din final ( : „va las pe dumneavoastra sa apreciati si sa acordati calificative acestor piloti…”), nu pot sa „acord si sa spun” decat, foarte clar, foarte sigur, foarte constient si foarte responsabil : Constantin MANOLACHE a format exceptionale serii de piloti acrobati. Vreau sa fie clar cu acesti „piloti acrobati” : a format, in acest proces si cadru al Lotului National de Inalta Acrobatie Aeriana – Motor, zeci de piloti baieti si fete, ce cu prisosinta si fara de amendari ori contraziceri au fost sau sunt eminenti piloti ai aviatiei romane contemporane ! Ei au adus merite si glorie aviatiei sportive romanesti, calitate inalta si onoare aviatoriceasca, profesionala, in locurile de pilotaj (munca) ulteriore, multe inca prezente ; nu stiu in ce parte a lumii mai putem gasii un astfel de dascal, o astfel de longevitate si calitate, un astfel de incredibil apostolat – sa duca aceasta munca in mod voluntar, neretribuit, din doar dragoste de zbor si porunca moral aeronautica fata de destinul aviatiei tarii sale !

Aceasta este o modesta observatie dar, daca este corect inteleasa, si o ingemanare : trecut brav/incert viitor. Dar, in primul rand, este o recunoastere, stimare, admiratie fata de acel „cel mai potrivit, talentat si tenace responsabil aviator si om” de a realiza „un asa ceva”. Caci Titi MANOLACHE a fost un om puternic, convins, activ, aflat dincolo de „trebuinta de odihna”, manifestata de unii suprinzator de timpuriu. Titi MANOLACHE a fost, asa cum foarte potrivit si adevarat spune Dl. C.dor av. Dumitru Tenache, un UNIC. Un „unic” intr-o vreme cand „unicii”, „personalitatile”, „individualitatile moral si profesional puternice, de exceptie” nu erau agreate, sustinute, incurajate (iubite ?!) : ele contraziceau si descurajau impusa idee si obligat instalata situatie si concept de „colectiv de munca, creatie etc”, comunismul neadmitand meritul, calitatea, inspiratia si efortul individual al omului dotat si instruit in mod exceptional… Constient de toate acestea (avea si o amara experienta in urma !…), de conditii dar si de menirea sa, si de trebuinta nationala a detinerii si afirmarii aviatice, Manolachje si-a „purtat crucea” cu datorie, bucurie chiar. A fost ratiunea sa de viata. Sustinerea in viata chiar… putem spune. Si pana vom avea o alta „calitate” si un alt „caz/exemplu Manolache”, ma asociez D.lui C.dor Tache declarandu-l pe „Nea Titi” un rarisim, un exceptional, un adevarat aviator, om si patriot – un UNIC.

A fost un om de o rara noblete si modestie. Un exceptional profesionist, corect si inovator. Si iata-i calitatea „de sus” : nu s-a putut admite singur ci, spre deosebire de altii, el a cautat mereu si mereu, serie dupa serie, an dupa an, etapa dupa etapa sa ridice alti piloti tineri spre nivelul sau, ba chiar sa-i arunce, peste umerii sai, inca mai sus… ACUM ii las si ii astept (cu pagina) pe acesti „ucenici si promovati ai sai”, sa vorbeasca.

Eii… Titi, Titi, Domnule Manolache Domnule Manolache (caci tot asa am vorbit singur, plimbandu-ma prin casa, la aflarea „vestii”… este un imens gol acum in fata privirii si simtirii mele – tocmai acolo unde te aflai tu, dumneata…

Cornel Marandiuc

P.S. :
Vor spune unii : iata ca Marandiuc revine a 4-a oara, in acest numar, spre a vorbi despre Manolache. Asa-i… si voi vorbi in continuare, tot asa cum revin asupra lui Davidovici ori a altor valorosi si pretuiti… Voi reveni in a vorbi despre Titi Manolache dar nu voi vorbi in locul altora… ce ar trebui ei sa vorbeasca si pe a caror cuvinte scrise le astept. Daca ele exista.

C.M.