Daca pietrele funerare ori „elicele de capatai” mai recente (ale celor cazuti in al doilea razboi mondial, ori dupa) ne edifica asupra identitatii nu numai inscrise, ci si acelei morale si faptice, aflata dincolo de lapidarul inscris, cele mai vechi si de-acum roase de ploaia si vantul Timpului nu ne pot spune prea mult, noua, celor ce, iata, ca in cazul de fata intamplator descoperim monumentul funerar al unui aviator participant si mort in primul razboi mondial, intr-unul din cimitirele Aradului.

CINE si CUM o fi fost EL? Desigur un indraznet, un temerar, un om mandru de a fi fost ATUNCI, la INCEPUTURI, aviator. DESIGUR un om tanar. DESIGUR un om ce constituia atat mandria cat si temereile familiei sale. DESIGUR ca era un om ce iubea, un un care in CER isi avea ZBORUL ALBASTRU iar pe PAMANT frumoasa sa FEMEIE. DESIGUR ca viata lui a plutit, ca intotdeauna cea a pilotului de razboi, intre victorie si infrangere, intre sansa si ultim ghinion! A FOST UN AVIATOR al intaiului razboi mondial, om acum uitat si parasit, si prin pomenirea sa, acum, ne gandim o clipa (Doamne, ce grabiti suntem intotdeauna... spre CE?!...) la toti acei care s-au inaltat pe cerul unei Europe atunci bolnave de razboi!

(Sper ca „ipostaza de maghiar” sa nu infurie prea tare pe unii... pentru ORIZONT AVIATIC acest ins nu este „un ungur” ci „un aviator cazut in luptele aeriene ale intaiului razboi mondial” – sa fie clar! – multumesc).

Caci moartea este tot moarte, Pilotul, tot de razboi, Avionul, tot de lupta, Antiaeriana, tot "cea nemernica"... Un alt timp istoric insa !...