Casa
Asigurarilor de Sanatate trece la Consiliul Judetean!
Mai
mult, dar nu neaparat mai bine Ministerul Sanatatii a pregatit un proiect de
hotarare de Guvern, prin care se urmareste transferul
unor institutii din Subordine in proprietatea Consiliilor
Judetene.
Gheorghe Seculici, presedintele Consiliului Judetean,
a sustinut ca, cel mai probabil din toamna, daca proiectul
va trece de Guvern
in forma actuala, Consiliul
Judetean va primi in grija atat Spitalul Judetean,
cat si CAS (Casa Asigurarilor de Sanatate).
Daca cea de-a doua institutie reprezinta un cadou
frumos pentru judet, caci niciodata CAS nu s-a plans
de lipsa banilor, cand a venit vorba de propriul buget,
este cert ca, in privinta spitalelor, CJA va avea
batai de cap.
In plus, inca nu este sigur daca banii pe care CAS
ii aduna vor ramane, in aceste conditii, in judet,
dar este foarte sigur ca aceasta este dorinta conducerii
judetului. "La intrunirea cu premierul Adrian Nastase
si cu toti ministrii, presedintii de Consilii Judetene
au solicitat descentralizarea altor servicii de la
nivel local.
Acesta va fi cazul pasapoartelor, a Serviciului de
Evidenta Informatizata a Populatiei, a pompierilor,
care sunt in lucru, insa trebuie sa se mearga si mai
departe. S-a demonstrat ca daca serviciile raman la
nivel de judet functioneaza mai bine. Asa va fi posibil
sa rezolvam mult mai lejer problemele cu care se confrunta
aceste servicii, caci suntem mult mai aproape de ele",
a declarat, ieri, presedintele Consiliului Judetean.
Este insa cert ca Gheorghe Seculici se gandeste ca,
odata cu descentralizarea, banii adunati la nivel
de judet de catre aceste servicii vor ramane la nivel
local si nu vor mai lua drumul Bucurestiului, pentru
a fi impartiti de aici preferential, caci - in caz
contrar - degeaba CJA va primi in grija CAS sau spitalele,
daca nu le va putea sustine.
Adriana
Barbu - Agenda zilei
O
fetita bolnava de cancer este "curtata" de
o ceata de ingeri
Romica-Amalia
isi traieste, in graba, drama Romica-Amalia Timofte (10 ani) este un copil-problema
despre care aradenii au citit in paginile cotidianelor
locale de vreo patru ani incoace.
Tragedia acestei fetite a inceput la varsta de sase
ani, cand, pe neasteptate, a lesinat in urma unei
hemoragii masive.
Dupa analize indelungate si chinuitoare diagnosticul
a sosit, necrutator: ciroza hepatica decompensata
congenitala. Cum poate un copil sa-si constientizeze moartea? Este o intrebare obsedanta, dureroasa, pe care
mama Amaliei o pune mereu in fata medicilor si a lui
Dumnezeu. "Fetita a venit pe lume dupa 11 sarcini pierdute.
A fost o fericire fara seaman... E zana buna care
a risipit toata durerea din inima si sufletul nostru,
aducand lumina si veselie intr-o casa trista, fara
glas de copil. Fericirea a durat pana cand Amalia
a implinit varsta de sase ani. Brusc, i s-a facut
rau si a inceput sa vomite sange pana la lesin. A
fost de-abia inceputul calvarului... Spitalul e de-atunci
a doua noastra casa... Boala e incurabila si congenitala.
Ficatul este total uscat in afara unui mic mugure,
neafectat. Am trecut prin analize si tratamente grele,
complicate si extrem de dureroase. Era sa moara de
patru ori! Suntem distrusi...".
In toti acesti ani, Romica-Amalia a inceput sa inteleaga
ce se intampla cu ea.
Clipele grele, intalnirile neasteptate cu moartea
au maturizat-o nepermis de mult, chiar daca papusile
au ramas "copiii care se joaca cu mine; atunci
cand ma simt rau, ele stau cu mine la spital si nu
le e frica de injectii sau operatii...".
Dupa doi ani de la debutul bolii, Amaliei i s-a
facut splenectomie, adica extirparea pancreasului
care ajunsese enorm. Totodata, s-a incercat o deviere
de vase care sa hraneasca, intr-un fel, ficatul, dar
nu s-a reusit, formandu-se astfel varicele esofagiene,
extrem de periculoase datorita hemoragiilor care duc
la deces.
Singura modalitate de a o mentine in viata pe Amalia
sunt inelele cauciucate care i se prind de esofag,
din sase in sase luni, operatie deosebit de costisitoare
si riscanta. "In orice clipa, in timpul prinderii inelelor,
copilul meu poate muri!" – plange disperata
Elena Timofte. "La Bucuresti mi-au murit toti prietenii" Toate aceste grave evenimente din viata Amaliei
au coincis cu inceperea scolii.
A plecat, totusi, la scoala, cu multa speranta si
incredere, uitand, de fiecare data, de grozavia bolii.
Incercam un dialog cu un copil caruia, dupa patru
ani de suferinte, nu-i mai poti ascunde nimic. "Stiu ce am si ca s-ar putea sa mor. Mama
m-a invatat sa nu-mi fie frica daca ma simt rau, pentru
ca totul va trece repede, dupa care vin ingerii dupa
mine. Eu i-am vazut de multe ori in vis si acum stiu
ca exista cu adevarat! Stiti, toti prietenii care
mi-i i-am facut la spitalul Fundeni, fetitele si baietii
cu care ma jucam au murit... Eu imi schimb inelele
– nu alea de pe deget – (zambeste trist) de pe esofag
din sase in sase luni. Intre timp, imi mai mor dintre
prieteni... Nu mai am cu cine sa ma joc la Bucuresti...".
Amalia suporta din ce in ce mai greu aceasta interventie
grea, care opreste varicele esofagiene de la hemoragii
masive, fatale.
Este a treia pe lista de asteptare privind transplantul
hepatic. "Ne-am intors de putina vreme de la Fundeni
si pe tren mi s-au furat toate actele" –
spune plangand, mama fetitei.
Situatia familiala este vecina cu saracia. Elena Timofte
nu poate munci, fiind "insotitor persoana
cu handicap grav", iar tatal fetitei este,
de asemenea, grav bolnav. "Amalia trebuie sa aiba parte de un regim
special: multe fructe, legume, si, mai nou, multa
miere de albine si ceara, asa ne-a spus medicul din
Bucuresti, pentru cicatrizarea ranilor de pe esofag.
De unde sa scot eu atat de multi bani, mai ales ca
mai avem un copilas de sase luni?!".
Sunt cuvintele unei mame disperate, care ar face orice
ca cei doi copii ai ei sa...traiasca.
Cine vrea sa ajute aceasta familie poate suna la tel.0257/
213.151 TIMOFTE ELENA, pentru AMALIA-ROMICA. Opriti ingerii Amalia-Romica Timofte este o blonda frumoasa ai
carei ochi mari, albastri si tristi, infioara.
S-a despartit de mirajul copilariei, tocmai cand alti
copii se bucura din plin de ea.
A invatat sa traiasca cu disperare fiecare clipa,
stiind ca, oricand, ingerii pot veni dupa ea. Este
cel mai grabit copil al Aradului.
Credem cu toata convingerea ca se vor gasi oameni
care sa opreasca, pentru Amalia, zborul de ingeri.
Felicia
R. Gheorghe - Observator
Burse
Socrates pentru studentii de la "Aurel Vlaicu"
Studentii
Universitatii
"Aurel Vlaicu" vor beneficia
in anul scolar 2004/2005 de 24 de burse prin programul
Socrates, dupa cum urmeaza:
11 burse in Portugalia (9 burse pentru Facultatea
de Inginerie, specializarea Automatizari si 2 burse
pentru specializarile Inginerie Alimentara, Turism
si Protectia Mediului);
3 burse in Portugalia pentru Facultatea de Stiinta
Economice, specializarea Finante-Asigurari;
3 burse in Danemarca pentru facultatea de Inginerie,
specializarea Automatizari;
3 burse in Danemarca pentru Facultatea de Stiinta
Economice, specializarea Finante-Asigurari;
1 bursa in Italia pentru Facultatea de Inginerie,
specializarea Automatizari;
2 burse in Spania pentru colegiul Universitar Pedagogic;
1 bursa in Germania pentru Facultatea de Stiinte Economice,
specializarea Finante-Asigurari.
Valoarea bursei Socrates poate ajunge pana la 500
de euro pe luna pe o perioada de 6 luni.
Studentii interesati pot sa se adreseze la sediul
Rectoratului UAV din B-dul Revolutiei nr. 81.
Cristian
Borod - Buletinul de Arad
Finantari
pentru IMM-uri
Resursele
financiare sunt o prioritate pentru intreprinzatori!
Pornind de la aceasta realitate zeci de patroni de
firme, directori de banci si reprezentanti ai Agentiei
judetene pentru ocuparea fortei de munca din Arad
au aflat care sunt ofertele de creditare si
finantare pentru intreprinzatorii mici si mijlocii.
Seminarul despre sursele si posibilitatile de finantare
ale IMM-urilor a fost organizat de filiala Arad a
Consiliului National al intreprinderilor mici si mijlocii
in colaborare cu Fondul national de garantare a creditelor.
Televiziunea
Arad
Aparitie
ciudata in cimitirul din Simand
Locuitorii
comunei Simand
sunt in stare de soc. Oamenii sunt ingroziti de aparitia,
in cimitirul localitatii, a unui monstru hidos, ce
le tulbura somnul si le incita imaginatia.
Nimeni nu mai merge la cimitir neinsotit. Femeile
susotesc, la colt de strada, despre ciudatenia alunecoasa
care pangareste mormintele si asteapta, din partea
autoritatilor, sa prinda vietatea care nu-i lasa sa
punaflori la capataiul celor disparuti. Totul a inceput saptamana trecuta.
Doua femei din Simand, care se indreptau spre mormantul
unei rude decedate, au auzit, la un moment dat, niste
tipete ascutite.
Acestea veneau din directia unde o consateana aduna,
in cimitir, verdeata pentru animale.
Aceasta a urlat inspre primele doua femei: ,"Veniti
incoace sa vedeti! Veniti sa va vedeti ce grozavie.
Veniti repede!"
Apropiindu-se de locul indicat, cele doua n-au mai
vazut nimic.
Totusi, au cautat sa afle ce-au pierdut. Simandana
care culegea iarba le-a povestit: ,"Dintr-o
data, pe langa mine a trecut un animal lung de vreo
trei metri, mai gros la mijloc decat la capete, cu
o creasta mare pe crestet. Se tara prin iarba ca un
sarpe si cand l-am zarit, am intepenit. V-am vazut
si v-am chemat sa-l vedeti. Dar s-a bagat in gaura
aia de acolo, cu capul nainte".
Imediat, langa femeile speriate a aparut si un al
patrulea personaj. Este vorba de Traian Tang, constructor
de monumente funerare.
Barbatul s-a aflat n cimitir de la bun inceput, inca
de cand s-au auzit tipetele femeii ce aduna iarba.
Pana sa ajunga insa la locul cu pricina, din celalalt
capat al cimitirului, a durat ceva vreme.
Astfel, cum parea ca nici barbatul si nici cele doua
localnice venite in graba nu dadeau semne de crezare
a vorbelor primei femei, au plecat toti acasa.
Traian Tang insa, curios si dornic sa se convinga
ca este vorba doar de o imaginatie exacerbata, a dat
tarcoale, joia trecuta, mormantului in care femeia
a povestit ca a intrat animalul, cu capul inainte.
Si... stupoare: In chiar mijlocul acestuia se casca
o gaura rotunda de aproape 20 de centimetri in diametru,
al carei capat nici poveste sa se ghiceasca. Traian
Tang ne-a relatat: ,"Am hotarat, pe loc, sa
stau la panda, sa vad si eu despre ce este vorba.
Mai ales ca prin sat au inceput sa fabuleze oamenii
cum ca este vorba despre o iguana sau un sarpe cu
cap de copil sau, mai abitir, de un animal paros,
colorat in culori vii, un strigoi si cate si mai cate.
In fine, m-am mai plimbat eu pe langa mormantul
acela si... ce vad?!
La o distanta mica de gaura aceea nefiresc de larga,
un animal statea incolacit asa, ca un sarpe, cu capul
ridicat, cum sa spun eu, in mijlocul colacului.
Am stat teapan, dar dihania m-a simtit.
Se ingana ziua cu noaptea. N-am luat ochii de la animal.
Brusc, s-a desfacut si a purecs sa intre in gaura
lui.
Atunci l-am vazut tot. Lung de cel putin trei metri,
de un albastru inchis, un cap cu bot ascutit, cu urechi
lunguiete si ascutite si ele, ochi negri, rotunzi,
o creasta rosie si prelunga, pana spre spinare.
Creasta
mai avea si zone colorate in galben. Aducea cu aceea
a unui tutcan (n.r. - curcan). Trupul animalului era
gros cam cat o teava de doi toli la cele doua capete,
iar la mijloc era mai gros, cat un burlan. N-am mai
vazut asa ceva" Intors acasa, Traian Tang a povestit toata grozavia
familiei.
Fiica barbatului, bibtiotecara la scoala din localitate,
a luat un atlas zoologic si a incercat sa identifice,
cu ajutorul tatalui ei, animalul.
N-au reusit. ,"Nimic nu seamana cu ce-am vazut
eu acolo. Este un altfel de animal. Parca e sarpe,
dar..."
Groparul comunei, auzind si el ce s-a intamplat, a
hotarat sa astupe groapa din care a iesit animalul,
sperand ca astfel sa-l opreasca de la a mai aparea.
N-a fost sa fie asa.
De atunci l-au mai vazut cateva persoane. Ultimul
care l-a vazut este un baiat, ce a dat buzna in secretariatul
Primariei din Simand chiar ieri dimineata, tipand:
"L-am vazut si eu! L-am vazut!" In cimitirul din Simand s-au dus inclusiv primarul,
viceprimarul si seful de post. N-au vazut insa animalul.
Impreuna, vor incerca si gaseasca o modalitate pentru
ca acesta sa fie prins.
Iata ce ne-a declarat Constantin Morostesi, primarul
Simandului: "Am aflat pentru prima data despre aceasta
aparitie ciudata de la preotul din comuna, care aflase
despre animal de la enoriasi. Lumea aici fierbe. Ceva,
ceva, tot este acolo, daca au vazut aratarea atatia
oameni si toti au descris-o la fel. Cica este o taratoare
lunga, mai subtire la extremitati si mai groasa la
mijloc, de culoare albastru inchis, cu pielea din
zona capului creata, ca a unui curcan, cu creasta
rosie si pe alocuri galbena, cu urechi ascutite...
ce sa zic, oamenii care au vazut-o sunt credibili.
Domnul Tang, de pilda, este o persoana serioasa, de
incredere, care nu vorbeste, la 65 de ani, prostii.
De altfel, toti cei care au vazut animalul l-au descris
cam la fel. In fine, am pus doi paznici la groapa
de unde a aparut taratoarea, sa vedem cum am putea
s-o prindem, totusi, s-o aratam oamenilor si sa-i
scapam de panica asta, de frica de a mai merge in
cimitir". Fostul gropar al comunei, pe care Traian Tang
l-a intrebat ce anume a gasit el, de-a lun-gul timpului,
prin pamant, in timp ce sapa gropi pentru sicrie,
a relatat: "In general am gasit oseminte vechi. Dar am
gasit, destul de frecvent, si niste canale groase,
niste galerii ce strabateau pamantul aproape paste
tot..." Intre timp, groapa din mormantul in care a fost
ea observata initial, de catre femeia care culegea
iarba, s-a refacut.
Interesandu-ne, am aflat ca acolo zace trupul neinsufletit
al unui fost ceferist din Simand, ce a murit spulberat
de locomotiva in miscare a unui tren.
In mod ciudat, barbatul a fost muscat, in timp ce
traia, de un sarpe, intamplare pe care si-o aminteste
orice localnic.