Castelul
Savarsin a fost ieri in sarbatoare. Familia regala
a primit colindatori.
Zeci de localnici imbracati in straie populare au
venit sa-i ureze regelui Craciun fericit.
Evenimentul a devenit deja o traditie pentru ca de
trei ani, de cand castelul a revenit fostului suveran,
familia regala petrece aici Craciunul.
Regele Mihai i-a primit pe colindatori, ca in fiecare
an, pe treptele din fata a castelului.
Dupa ce au cantat mai multe coruri de la liceele din
Arad, colindatorii au fost cinstiti cu dulciuri si
tuica.
"Suntem foarte impresionati de traditiile din
Romania, ne place foarte mult aici", spune
principesa Elena.
La fel si principele Radu, care era foarte incantat
ca isi poate petrece sarbatorile aici.
La Savarsin se afla pe langa regina Ana, principesele
Margareta si Elena si principele Radu de Hohenzolern.
De altfel, Savarsinul a fost resedinta preferata a
regelui Mihai de Romania si a reginei mama.
Veneau aici in fiecare vara, iar tanarul rege, pasionat
de avioane, avea aici un aerodrom.
Castelul a fost o achizitie personala a regelui Mihai
de la familia Mochony-Sturza.
Intins
pe 20 de hactare, domeniul a fost confiscat de comunisti
in 1948.
Atunci cand a fost fortat sa plece in exil, fostul
suveran a oprit, inainte sa plece din tara cu trenul,
la Savarsin, pentru a-si lua ramas bun de la localnici.
Pana in 2001, cand castelul i-a fost retrocedat printr-o
sentinta definitiva, regele Mihai a refuzat sa intre
in castel, desi a vizitat de mai multe ori zona.
Aproape o jumamate de secol, castelul a fost administrat
de Domeniile statului, aici fiind cazati de-a lungul
timpului mai multi sefi de stat.
Batranii din comuna isi aduc si acum aminte, de parca
ar fi fost ieri, cum era regele in tinerete.
Ieri, la Castel, au venit nenumarati localnici care
spuneau ca parintii lor erau, in copilarie, prieteni
buni cu regele si isi amintesc cu drag de povestile
parintilor.
Mai multi batrani erau cu ochii in lacrimi, pentru
ei regele fiind un sfant ce trebuie respectat.
Cei mai impresionati au fost copiii care au venit
cu colindul.
Unii dintre ei l-au vazut pe rege pentru prima data
in carne si oase.
O fetita era chiar foarte impresionanta pentru ca
dupa cum spune ea, l-a vazut doar la televizor.
Familia regala va ramane la Savarsin
pana pe 30 decembrie.
Monica
I. Gaicean - Agenda zilei
Sarbatori
in mijlocul satului
Se
spune ca Sarbatorile de Iarna se simt cel mai bine
la tara.
Satele noastre pastreaza inca vie atmosfera sarbatoreasca
pentru ca taranii nu si-au uitat datinile invatate
de la stramosi.
In ajunul Craciunului rasuna bataia tobelor, glasul
colindelor sau muzica tarafului ce-i insoteste pe
feciorii dubii.
Casele sunt pline de bucurie si oamenii au sufletul
deschis, pregatiti sa primeasca mesagerii Nasterii
Domnului si sa traiasca impreuna minunatia venirii
Pruncului Iisus. Farmecul pregatirilor de sarbatoare Pregatirile pentru Sarbatorile de Iarna incep
in satele de pe Valea Muresului inca de la prinderea
Postului Craciunului.
Pe langa practicile religioase post, rugaciune,
fapte cat mai bune menite sa-i ajute sa intampine
cum se cuvine Nasterea Domnului, satenii infaptuiesc
in aceasta perioada o multime de alte activitati traditionale.
Este vremea cand tinerii se aduna in casa vreunui
gospodar mai priceput si invata colindele sau jocurile
dubii, avand loc o veritabila selectie pentru formarea
grupului de colindatori ce va strabate satul in Seara
de Ajun.
Aceste intalniri sunt adevarate lectii, primite cu
drag si interes de catre cei tineri de la un satean
a carui experienta si autoritate este unanim apreciata.
Aici are loc propagarea obiceiurilor locale de la
o generatie la alta, preluarea bagajului de cunostinte
si deprinderi necesar continuarii traditiei satului.
Tinerii invatacei dobandesc un mare respect pentru
"mentorul" lor, ajungand sa-l pomeneasca
toata viata, chiar si atunci cand, la randul lor,
vor transmite cele invatate generatiilor viitoare.
Cu aceasta ocazie se asimileaza o intreaga experienta
de viata si nu doar informatiile strict legate de
un obicei sau altul, intalnirile avand o conotatie
mult mai ampla.
Tot in Postul Craciunului se taie porcul si se pregatesc
preparatele ce vor fi consumate in zilele de sarbatoare.
Fiind post, multi dintre tarani nici nu gusta din
bucate pana in ziua de Craciun, cand carnatii, sangeretii,
toba, maiasul si carnea fripta imbelsugheaza masa
gospodarului.
Tuica de pruna facuta crampa fiarta cu zahar si
diverse mirodenii este nelipsita la sarbatori, fiind
scoasa din butoaiele pastrate inca din toamna pentru
acest prilej.
In trecut, pe parcursul postului gospodinele obisnuiau
sa confectioneze hainele de iarna necesare familiei.
Se tesea panza pentru camasi, se pregatea lana si
se facea suba stofa taraneasca din care se lucrau
apoi vesminte groase ce era dusa la croitor unde
se coseau cioarecii si burca.
Satenii se adunau la claca pentru a lucra impreuna,
colindau, cantau si spuneau tot felul de povesti din
batrani.
Cele mai gustate istorisiri erau si inca sunt legate
de valve (oameni care se tranforma in animale salbatice
si apoi le conduc sau spirite rele ce domina morile
ori alte cladiri parasite) si moronite (femei care
se transforma in broaste, pisici sau serpi si intra
pe furis in grajduri pentru a suge tot laptele vacilor),
menite sa bage spaima in oasele copiilor sau a celor
mai speriosi.
Zilele premergatoare Sarbatorilor de Iarna sunt rezervate
exclusiv prepararii mancarii si amenajarii locuintei.
Daca barbatii au doar misiunea sa asigure lemnele
pentru soba, fanul la vaci si sa scoata tuica din
vas, femeile sunt deosebit de ocupate, atat cu bucataria
cat si cu curatenia sau impodobirea bradului de Craciun.
Acum se fac colacii, prajiturile, cozonacii, sarmalele,
se spala dusumeaua, se curata geamurile si totul trebuie
sa fie gata pana in Seara de Ajun cand vor sosi colindatorii. Bucuria primirii colindatorilor Cel mai cunoscut pe Valea Muresului este Obiceiul
dubelor.
Dubasii sunt feciori din sat care se organizeaza in
cete conduse de un primas sau voievod si colinda casele
gospodarilor "din sara Ajunului pana-n-tra
Craciunului" pentru a vesti Nasterea Domnului.
Imbracati in costume populare acestia sunt insotiti
de muzicanti care le canta din torogoate si saxafoane
"Marsul dubelor" iar ei sustin ritmul
melodiei batand la unison pe tobele confectionate
din piele si impodobite cu iedera sau crengute de
brad.
Dubasii sunt primiti de gospodarii satelor cu mare
cinste si bucurie pentru a colinda si juca in fiecare
casa.
Colindele acestora se refera in special la evenimentul
Nasterii Pruncului Iisus, dar ating si alte zone de
interes ale colectivitatii satesti.
Astfel ca feciorii nu scapa prilejul de a canta colinde
cu versuri potrivite si sugestive pentru fetele de
maritat, pentru vaduvele tinere si neconsolate, pentru
nevestele cu barbatii plecati la moara sau la padure
si chiar pentru satenii mai lenesi, carcotasi sau
"negri in cerul gurii".
Prin intermediul colindelor sunt laudati de asemenea
oamenii gospodari si se exprima satisfactia pentru
roadele obtinute in anul care se incheie, precum si
increderea ca anul urmator va fi si mai bun.
De o mare diversitate sunt dansurile barbatesti executate
cu maiestrie de catre dubasi, adevarate spectacole
coregrafice.
Cele mai raspandite pe Valea Muresului sunt Jocul
dubelor sau Incalcita, Caluseriul, Batuta, Ardeleana,
Salcioara, Printre randuri.
Mesajul jocurilor este accentuat de strigaturile spuse
de feciorii dubii, care sunt in general critice, necrutatoare
si nu iarta pe nimeni, fiind un bun prilej de
a spune lucrurilor pe nume fara ca nimeni sa se supere.
Gazda ii cinsteste pe feciorii dubii cu bani, colac
sau prinos frumos impletit, carnati, tuica si placinte,
pentru care acestia multumesc intr-un mod solemn si
bine mestesugit.
Toate darurile sunt carate in sac de catre un fecior
mai scapatat, numit iapa sau sluga.
Mersul cu steaua este un alt obicei strict legat de
Nasterea Domnului si de Magii de la Rasarit care in
cautarea Pruncului Iisus il intalnesc pe Irod.
Un grup de cinci sau sase copii, intruchipandu-i pe
Valtezar, Melchior si Gaspar, pe inger precum si pe
Irod si pe un soldat de-al sau, merg din casa in casa
purtand in maini o stea construita artizanal care
semnifica steaua ce i-a calauzit pe Magi in drumul
lor spre locul Nasterii lui Iisus.
Obiceiul se constituie intr-o veritabila piesa de
teatru, jucata cu emotie si candoare de catre tinerii
stelasi, care ilustreaza intamplarile traite de magi,
incercarea lui Irod de a afla unde este Pruncul Iisus
pentru a-l ucide spre a nu fi un alt imparat mai mare
ca el si episodul dramatic al taierii de catre acesta
a pruncilor nevinovati.
De Craciun in unele sate se merge cu Turca sau cu
Capra. Desi Capra sau Turca insoteste, de regula,
cetele de dubasi, acest obicei are in unele sate propria
lui identitate si este organizat separat de dubasi.
Capra sau Turca sunt de fapt niste masti de dimensiuni
mai mari, confectionate de catre mesterii din sat,
care pot fi efectiv imbracate de barbati, simbolizand
un animal hazliu, ancestral, semanand cu o capra uriasa
care canta si danseaza avand atat un rol moralizator
cat mai ales comic.
In ajunul Craciunului satele sunt strabatute si de
numeroase grupuri de colindatori, uneori cu preotul
in frunte, care colinda in fiecare casa in pragul
acestui mare Praznic de Bucurie.
Daca celelalte obiceiuri sunt accesibile mai ales
barbatilor sau copiilor, din aceste grupuri de colindatori
fac parte si fetele sau nevestele, toata lumea putand
astfel sa-si exprime bucuria Nasterii Domnului.
In satele unde mai multe din aceste obiceiuri se practica
simultan, toti participantii se intalnesc in Ajun
la Biserica satului unde primesc binecuvantarea preotului
si apoi pleaca la colindat.
Daca apoi se intampla sa intre in acelasi timp in
vreo gospodarie din sat bucuria este si mai mare,
declansandu-se o adevarata petrecere in care se cinstesc
unii pe altii.
Nelipsit este Mos Craciun care poarta barba de "calt"
(canepa), caciula intoarsa de oaie, cioareci si burca
din suba de lana, avand sacul plin de daruri.
De Anul Nou se merge cu Sorcova si cu Plugusorul,
obiceiuri lasate mai ales in grija copiilor.
Textele recitate si cantate de catre acestia sunt
diferite chiar de la un sat la altul, in functie de
specificul local.
Cioroleasa este un obicei in mare parte uitat care
se mai practica in extremitatea estica a judetului
Arad cu ocazia Bobotezei.
Cioroleasa este o femeie care vine la casa omului
pentru a indeparta vrajile, moronitele si valvele
Tot un obicei aproape uitat este Vertepu care se practica
atat la Craciun cat si la celelalte Sarbatori de Iarna.
Un grup de sateni confectioneaza artistic o cutie
speciala din lemn, semanand cu macheta unei biserici,
si merg cu ea din casa in casa. In cutie se pot vedea
patru sau cinci papusi, care sunt "jucate"
de catre vertepi, intruchipandu-i pe cei Trei
Crai de la Rasarit, pe Irod si, uneori, pe un papusar-povestitor.
Este o reprezentatie cu papusi care aduce multa veselie
deoarece Irod este mereu ironizat.
In unele sate toate aceste obiceiuri inca mai au fastul
si amploarea de altadata, pastrandu-si nealterate
farmecul si frumusetea.
Iar faptul ca tinerii sunt atrasi de datinile strabunilor
si participa direct la perpetuarea lor este deosebit
de incurajator, asigurand conservarea culturii populare
de pe Valea Muresului.
Lazar
Faur - Observator
Pomul
de Craciun
Obiceiul
pomului de Craciun, care are o foarte mare putere
de intiparire in mintile copiilor, este un imprumut
din lumea Europei apusene.
Mai exact, acest obicei apartine lumii germane pagane
sau chiar ariane, de la care treptat, treptat a patruns
in sanul popoarelor crestine.
Astfel in secolul al XV-lea il gasim la Strasbourg,
unde se practica obiceiul impodobirii caselor cu bradulet,
in Alsacia si Lorena, dar nu la Craciun, ci de Anul
Nou.
Din Alsacia patrunde in Franta la sfarsitul secolului
al XlX-lea, ca si in Spania, Italia, Eelvetia.
Poate ca la origine este numai obiceiul popoarelor
nordice de a impodobi casele la sarbatorile Craciunului,
cu ramuri de brad si de visc, care cu timpul a devenit
traditie, transfomandu-se in Pomul de Craciun.
Pe calea protestantismului si a catolicismului a patruns
si in Orient.
In unele parti ale Rusiei se obisnuia ca ajunul Cracinului
sa fie serbat in mijlocul unei paduri de brazi, unde
- cel mai frumos dintre ei - era impodobit.
Ornamentarea se facea cu lumanari aprinse si era incarcat
cu daruri: fructe, flori, panerase sau cutii cu bomboane,
jucarii, dantele, etc.
La noi gasim acest obicei al impodobirii unui pom
sau a unei ramuri verzi numai la nunta (bradul de
nunta) sau la moartea unui flacau sau a unei fete
mari.
Ca datina de Craciun, se pare ca pana la sfarsitul
secolului XIX se intalnea numai in casele nemjilor
ce locuiau in orase.
Dupa primul razboi mondial insa acest obicei s-a raspandit
pe tot teritoriul tarii.
In zilele noastre este cel mai indragit obicei practicat
la oras la fel ca si la sat
Buletinul
de Arad
Mos
Craciun a aterizat pe aeroportul aradean!
Ieri
dimineata, conducerea Aeroportului International Arad
(AIA) a tinut sa organizeze o serbare a pomului de
Craciun, destinata copiilor.
Nu a fost insa o serbare oarecare, deoarece evenimentul
l-a avut ca protagonist principal pe insusi Mos Craciun.
Dupa ce a dat o raita deasupra aeroportului, Mosul
a aterizat, cu un avion ultra usor, sub privirile
pline de satisfactie si uimire, ale copiilor si parintilor
deopotriva, direct pe platoul central al aerogarii
aradene.
Dan Balacel, directorul general al Aeroportului International
Arad, spune ca manifestarea a fost organizata in colaborare
cu Sindicatul liber din AIA. "Pot sa spun cu satisfactie ca aceasta serbare
a ajuns la numarul ...23, deci, avem deja, o frumoasa
traditie. Ne bucuram , alaturi de copiii angajatilor
nostri, ca Mos Craciun aterizeaza, din nou, pe aeroportul
nostru", declara Dan Balacel.
Toti copiii prezenti ieri la aeroport au primit din
partea Mosului cβte un cadou!
C.T.
Adevarul
Aradenii
pastreaza traditia
Sorici,
carnati, caltabosi si slaninuta, deliciul unei zile
la taiatul porcului Zilele acestea, mai ales la sate, sunt recunoscute
ca fiind cele mai potrivite pentru taiatul porcilor.
Guitatul godacilor care isi vad sfarsitul rasund in
primele ceasuri ale zilei in aproape toate gospodariile
care pastreaza traditia.
Sorici, caltabosi, carnati sau slanina pusa cu sare
sunt doar cateva dintre produsele care fac deliciul
acestor zile, dar si a sezonului rece.
Camarile se umplu cu produse proaspete sau afumate,
iar sarbatorile de Craciun si Anul Nou pot fi asteptate,
astfel, in bunastare
Taiatul porcului ne-a dus, iarna aceasta, tocmai la
Capalnas, acolo unde subprefectul Florin Remetan ne-a
asigurat ca putem vedea respectata traditia in pregatirea
carnatilor.
Operatiunea a inceput dis-de dimineata, la mijitul
zorilor, pentru ca, spuneau macelarii, pregatirea
porcului nu se face asa, cu una cu doua, ci se intinde
pe durata intregii zile sau chiar si a doua zi.
In timp ce afara barbatii lucrau de zor la macinatul
carnii pentru umplerea matelor, in casa femeile pregateau
mancarea.
Retetele specifice, pastrate din mama in fiica, s-au
dovedit a fi un deliciu.
Malaiul cu borandau, o mancare facuta din sange strans
de la injunghierea porcului a tinut capul de afis,
fiind analizata, comentata si apoi gustata de toti
cei prezenti.
Soriciul "a trecut" si el ca vantul,
fiind exact cum trebuie sa fie: nici prea crud, nici
prea ars, semn ca cei care au parjolit godacul au
avut mana buna si experienta pe masura.
Varza cu carne, pomana porcului, a fost asortata cu
muraturi pe masura, iar cornuletele cu osanza au incheiat
o masa ce s-a intins pe parcursul a mai multe ore.
Un pic cu lucrul, un pic cu mancatul, dar mai presus
de toate, cu buna-dispozitie si multumirea ca si anul
acesta a fost unul bun. "Ca la noi la tara, asa ne ducem traiul. Daca
avem porc, musai este si de lucru, nu ne dam la o
parte", a incheiat tanti Budinka. Cu porcul la examen Aradenii care doresc sa pastreze traditia si cumpara
un porc viu trebuie sa o faca doar din targurile autorizate,
unde exista intotdeauna un medic veterinar.
Cei care aleg insa sa cumpere din gospodarii, direct
de la crescator, pot, face propriile verificari ale
acesteia in laboratoarele autorizate.
Examenul trichineloscopic se face dintr-o bucata de
muschi intercostal , iar costul se ridica la 36,600
de lei la laboratoarele din orase, iar la sate este
gratuit, fiind subventionat pana la 1 ianuarie 2005.
In conditiile in care se dovedeste infestarea carnii,
crescatorii trebuie sa se pregateasca sa ramana fara
porc, deoarece animalul este dus la incinerare, iar
proprietarul nu primeste despagubiri.