Comunitatea
evreiasca din Arad a comemorat ieri, impreuna cu reprezentantii
autoritatilor locale si conducerea Universitatii
"Vasile Goldis", "Ziua
Holocaustului". Tot cu aceasta ocazie, astazi
se organizeaza o sesiune de comunicari si o masa rotunda
pe tema Holocaustului. Evreii aradeni au fost mai norocosi La inceputul acestui an, guvernantii au hotarat
ca pe data de 9 octombrie, zi ce marcheaza inceputul
deportarii evreilor in Transnistria, sa fie comemorata
"Ziua Holocaustului".
Cu aceasta ocazie, ieri, la cimitirul evreiesc din
Gradiste a fost organizata o intalnire intre membrii
comunitatii, autoritatile locale si elevii cercului
de istorie Choratis.
Datele istorice evocate de personalitatile prezente
la eveniment arata ca evreii din Arad au fost ceva
mai norocosi – daca se poate spune asa – decat cei
din alte zone ale tarii fiindca cea mai mare parte
dintre ei nu a trecut prin lagarele de concentrare.
Dar, cu toate acestea, au fost supusi unui tratament
inuman. "Am fost batjocoriti, lipsiti de cele mai
fundamentale drepturi, ni s-au confiscat bunurile.
Opt evrei din Arad au fost victimele directe ale Holocaustului
fiind impuscati intr-o noapte, in casele lor de cativa
soldati. Sute de evrei aradeni au fost deportati in
Basarabia, Transnistria, multi dintre ei decedand
din cauza conditiilor in care au fost obligati sa
munceasca. Nu exista familie de evrei care sa nu fi
avut rude care au pierit din aceasta cauza"
afirma Ionel Schlesinger, presedintele comunitatii
evreiesti. Uitarea
nu este o solutie A intrat deja in traditia orasului ca in aceasta
perioada evreii sa se adune la locul sfant, asa cum
le place lor sa numeasca cimitirul in care le sunt
ingropati inaintasii si sa cinsteasca victimele celei
mai negre perioade din istoria poporului lor. "Ne aducem aminte cu piosenie de victimele
Holocaustului, dar trebuie sa ne gandim si la viitor.
Chiar daca suntem constienti ca ranile provocate de
acele timpuri nu se vor vindeca niciodata, in adancul
sufletelor noastre stim ca mortii nostri nu cer razbunarea,
de aceea incercam sa stabilim legaturi cu celelalte
natii si sa traim in armonie" afirma presedintele
comunitatii.
La eveniment a participat si presedintele Asociatiei
Victimelor Holocaustului, Otto Adler, care a declarat
ca toti cei care au trecut prin lagarele de concentrare
au o caracteristica comuna, si anume, nici unuia nu
ii este frica de moarte "am trait o buna bucata
de vreme cu moartea langa noi, asa ca ne-am obisnuit
cu gandul ca intr-o zi se va intampla. Cand am iesit
din lagar prima mea dorinta a fost sa dau uitarii
totul, dar cu timpul mi-am dat seama ca nu aceasta
este solutia. Nu trebuie sa uitam, ci de cate ori
aveam ocazia sa le facem cunoscut tuturor prin ce
am trecut, pentru a preintampina repetarea istoriei.
La un moment dat uitarea este un mijloc de a supravietui,
dar aceasta nu isi mai are locul in prezent fiindca
au inceput sa apara tendinte si adepti ai acestora
care spera la concluzii asemanatoare Holocaustului". "Au fost vremuri de mare tristete pentru
noi" Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial in Arad
existau peste 12.000 de evrei iar la ora actuala comunitatea
mai numara doar 387.
Multi dintre acestia au ales sa plece unde era mai
bine pentru ei.
Majoritatea membrilor comunitatii este formata din
persoane peste 60 de ani, doar 30 din cei 387 fiind
tineri.
Primii isi amintesc destul de bine ce au reprezentat
acei ani, "Aveam 7 ani la acea vreme si imi
aduc aminte ca in noaptea dinspre 21 spre 22 septembrie
au fost ucisi opt oameni. Deportarea era planificata
pe 23 septembrie, stiu ca in gara din Aradul Nou erau
trase vagoanele, dar am scapat ca prin minune"
povesteste Dan Nicolae (67 ani). "Eu am fost deportat in cinci sau sase locuri.
Am lucrat si la diguire la Siret. Au fost momente
de care nu o sa uit atata timp cat voi trai"
spune Alexandru Schwartz (83 ani).
Iuliana Iavit (70 ani) povesteste ca "au fost
vremuri grele, de mare tristete si pentru noi si pentru
rudele noastre si totusi noi ne numaram printre cei
norocosi, fiindca am scapat vii".
Ileana Naschaur (64 ani) isi aminteste de asuprirea
evreilor mai mult din povestite "eram mica
atunci, dar stiu din ce mi-au spus cei apropiati,
ca una dintre rudele noastre a fost deportata la munca
in Oradea si nu s-a mai intors". Conducerea comunitatii se implica in viata membrilor Cei care au ramas la Arad incearca sa se sprijine
reciproc. Unii dintre ei, personalitati de marca (scriitori,
ingineri, avocati, doctori) contribuie la dezvoltarea
vietii economice, sociale si culturale a Aradului.
Comunitatea ofera asistenta sociala membrilor prin
cantina si un camin de batrani.
Cei care nu se pot gospodari singuri sunt ajutati
la curatenie si cumparaturi, de asemenea, ei beneficiaza
si de medicamente gratuite si de un cabinet medical.
Pe langa toate acestea, Ionel Schlesinger spune ca
incerca sa le indulceasca existenta prin organizarea
unor activitati culturale "cel putin o data pe
saptamana are loc un fel de masa rotunda, discutam
pe marginea unor teme dinainte stabilite. In cadrul
sediului avem o sala de conferinte, o sala de fitness
si una de muzica, iar pentru tineri avem un
birou cu mai multe calculatoare legate la internet.
Evreii aradeni din prezent sunt oameni simpli cu mult
bun simt, care incearca asa cum pot sa contribuie
la bunul mers al orasului".
Diana
Rotar - Observator
Rocada
mica la PNL Arad
Lista
candidatilor liberali pentru Parlament a suferit la
Arad o rocada mica.
Daca initial deputatul Titus Ghiorghiof aparea dupa
Mihaita Calimente (fost deputat taranist intre 1996-2000),
se pare ca ordinea a fost inversata.
Presedintele filialei PNL a fost propulsat pe prima
pozitie.
Prezenta celor doi pe locuri fruntase se datoreaza
depunctarii celui mai bine cotat, fostul primar Paul
Valentin Neamt, care nu a mai ajuns nici macar rezerva,
desi se bucura de popularitate in randul aradenilor.
Deputatul Titus Ghiorghiof ocupa acest post neintrerupt
din 1996, in timp ce Mihaita Calimente, ex-taranist,
a ajuns in PNL pe filiera fostului Partid Popular.
Acesta din urma, un apropiat al lui Radu Vasile, nu
si-a putut gasi un loc in PD.
Poate si pentru ca, la vremea respectiva, a facut
senzatie declarandu-l pe Traian Basescu, fost ministru
al Transporturilor, persona non-grata in Arad in toiul
disputelor legate de amplasarea unui pod feroviar
peste Mures.
Declaratia pare sa fi fost uitata, iar vechiul adversar
a devenit intre timp coleg de campanie electorala
al democratilor, ocupandu-se si de imaginea candidatului
Aliantei la presedintie, nimeni altul decat Traian
Basescu.
Sorin
Trocan - Evenimentul Zilei (Editia de Vest)
"Luptam
pentru eliminarea concurentei neloiale"
Interviu
cu dr. Emil Vancu, medic primar medicina muncii, membru
in Consiliul Director al Asociatiei Patronale a Medicilor
de Medicina Muncii - In urma cu putin timp, a avut loc al XII-lea
Congres National de Medicina Muncii, la care ati participat
si dumneavoastra. Cu ce noutati veniti de la aceasta
manifestare? - In cadrul congresului, s-au dezbatut teme strict
medicale, dar si unele probleme de actualitate, cu
care ne confruntam zi de zi. Daca imediat dupa 1990,
medicina muncii era socotita o activitate comunista,
fiind scoasa complet din nomenclatorul specialitatilor
medicale, acum ea a cunoscut o adevarata iruptie. - Ce inseamna, de fapt, medicina muncii? - Este o specialitate medicala complexa care
studiaza relatia fiziologica si patologica a organismului
uman cu munca. Stabileste si evalueaza riscurile muncii,
starea organismului uman intr-un anumit mediu de lucru.
In cadrul medicinei muncii nu isi desfasoara activitatea
numai medici, ci si alti specialisti: fizicieni, chimisti,
toxicologi, biofizicieni, biochimisti etc. - Asa se intampla peste tot in lume, nu? - Asa este. Si noi trebuie sa ne ali-niem cerintelor
europene, si anume Hotararii Nr. 5 a Consiliului de
Ministri Europeni, care se bazeaza pe hotararile Biroului
International al Muncii de la Geneva. Conform acestora,
definitia medicinei muncii este foarte exacta, ea
avand rolul de a stabiliza si ordona capacitatile
de munca si ordinea de munca. - Ce am mai avea noi de facut, in Romania, pentru
a ne alinia intru totul normativelor europene din
domeniul medicinei muncii? - Toata legislatia romaneasca a fost refacuta,
completata cu alineate formulate in spiritul Hotararii
5, amintita mai sus. Problema este ca inca mai exista
oameni ancorati in economia comunista, care gandesc
medicina muncii de azi raportandu-se la acea perioada.
Profesorul Bardac de la Cluj, spre exemplu, a lansat
ideea ca medicii de medicina muncii, mai ales primarii
si cei care au titluri stiintifice, sa se ocupe cu
noxele cele mai mari, iar medicii de intreprindere,
medicii de familie sa ramana sa lucreze in asa numitele
zone unde nu exista riscuri. Or, medicul de intreprindere
nu are competenta de a hotari unde exista si unde
nu exista riscuri. In ultimul timp, datele problemei
s-au schimbat, industria care a existat inainte de
‘89 a disparut aproape complet si, cel putin in Arad,
nu mai sunt acele masinarii din secolul al XIX-lea
de la Uzina de vagoane sau cea de strunguri, cu noxele
specifice. Acum sunt alte noxe si apar mereu altele,
specifice diferitelor medii de activitate. Si atunci,
un medic care nu a facut cel putin patru ani de specializare
pe langa cei sase ani de medicina generala, n-are
cum sa cunoasca aceste noxe. -
Dar exista riscul ca propunerea prof. Bardac sa fie
luata in seama de minister, sa se transforme in lege? - Riscul exista pentru ca exista interese. Iar
aceste interese vin din partea marilor concerne care
s-au format in ultimul timp. Aici sunt oameni care
nu au specialitate de medicina muncii, dar au interese
de a primi dreptul de a presta servicii de medicina
muncii. - Au incheiat medicii de medicina muncii contracte
cu Casa de Asigurari de Sanatate? - Medicii de medicina muncii nu au contracte
cu Casa de Asigurari de Sanatate, fiindca asteptam
sa se infiinteze o alta Casa, de asigurari de risc
si de protectia muncii - pe care Guvernul Nastase
a promis-o in 2000. Angajatorii platesc riscuri, dar,
deocamdata, Casa de riscuri nu exista. Fondurile sunt,
deci, adunate. Intrebarea e unde se duc aceste fonduri. - Ce putere aveti dumneavoastra, medicii de medicina
muncii, pentru a schimba situatia actuala? - Dupa foarte multe greutati si oprelisti, am
reusit, in sfarsit, sa formam Asociatia Patronala
a Medicilor de Medicina Muncii din Romania. Suntem
15 medici fondatori, de pe tot teritoriul tarii. Se
spune ca noi, medicii de medicina muncii, nu existam.
Dar numai in Arad suntem zece, la care se adauga patru
rezidenti, plus inca cinci colegi veniti din Timisoara
care lucreaza si la noi, in Arad. - Si prin aceasta asociatie, dumneavoastra aveti
de gand sa... - ...Sa analizam toate cazurile de incalcare
a legislatiei fiindca prin ceea ce se face acum se
incalca, practic, prevederile Codului Muncii. Prin
aceasta asociatie, noi avem de gand sa impunem, in
principal, protectia intereselor medicilor de medicina
muncii impotriva concurentei neloiale de care se fac
vinovate persoane sau centre care incalca legislatia,
prestand servicii de medicina muncii. Este vorba de
ingineri, juristi... - Avem in Arad astfel de probleme? - Avem cazuri de prestarea unor servicii de medicina
muncii, fara a avea calificarea necesara. Trebuie
precizat insa ca noi dorim sa colaboram cu colegii
nostri care au o scolarizare foarte scurta, de doar
cateva zile, in domeniul medicinei de intreprindere. - Doriti sa colaborati, dar... Exista un "dar",
nu-i asa? - Exista acest "dar" fiindca
medicina de intreprindere nu este medicina muncii,
este un subansamblu al medicinei muncii. Insa avem
nevoie de ajutorul si de colaborarea medicilor de
intreprindere. Este loc pentru toata lumea. Dar dorim
sa existe o scara a valorilor. Adica cei care au facut
o scolarizare de 4-5 ani in plus, sa fie apreciati
la justa valoare, in raport cu cei care au facut o
scolarizare de cateva zile sau cateva saptamani si
au obtinut o diploma contra unei sume de bani achitate
Ministerului Sanatatii. Cunoasterea si competenta
actului medical trebuie sa fie date de medicul specialist
in medicina muncii. - Ce va propuneti sa faceti concret pentru a scapa
de concurenta neloiala? - Adunam date si folosim toate mijloacele legislative,
juridice de combatere a problemei.
Diana
Dutu - Adevarul
Flory
si Mihai Takacs. Pictura ca mod de viata
Pictorul
Mihai Takacs este un artist recunoscut in Arad. Operele
sale, pe langa faptul ca se bucura de apreciere in
lumea artistilor plastici, dovada fiind numeroasele
expozitii in tara si mai ales in strainatate, dar
si numeroasele premii, sunt si bine vandute. Intr-o
Romanie in care cultura sta sa moara, iar unii "artisti"
din lumea teatrului, a picturii sau a sculpturii stau
cu mana intinsa dupa bani de la stat, Mihai Takacs
reuseste sa vanda, sa faca bani din arta...
sa traiasca pentru arta, dar sa traiasca prin
arta. Si asta e un lucru mare... Prima galerie private de arta Pe strada Lucian Blaga se afla singura galerie
de arta privata din Arad.
Intr-un spatiu micut, dar cochet o gasesti pe sotia
artistului Mihai Takacs, Flory, care este la randul
ei, pictor dar si cel mai dur critic al sotului.
Peretii sunt plini de tablori... "Avem multi clienti, intra surprinzator de
multi tineri. Contrar parerii unora, tinerii sunt
interesati de arta. Sunt multi care intra, admira
si pleaca, dar sunt si destui care cumpara tablouri.
Sunt mai multe feluri de cumparatori de arta... Sunt
cumparatorii ocazionali, care iau cate un tablou pentru
a-l face cadou, dar sunt si familii tinere, care vin
in fiecare luna, sau ori de cate ori au bani, pentru
a-si complecta colectia de tablouri" - spune
Flory Takacs.
Tot ea completeaza: "arta nu este o afacere,
nici nu o tratam ca atare... Important este ca tablourile
se vand, pentru ca asta inseamna ca au valoare si
sunt apreciate".
De altfel, lucrari ale artistului au ajuns in colecjia
unor oameni celebri, ca MS Regele Mihai I al Romaniei
sau a lui Michael Guest, fostul ambasador al SUA la
Bucuresti, Printul Paul de Romania sau Gheorghe Zamfir. Fundatia
Takacs Familia Takacs se ocupa de fundatia Takacs.
Printre activitatile derulate de fundatie se numara
eursurile depictura pentru minorii si tineri din Penitenciarul
Arad, carora li se ofera si materialele necesare.
Pana acum, au fost organizate trei expozitii ale tinerilor
din Penitenciar la Sala Forum din Arad.
Tot prin intermediul Fundatiei s-a restaurat Statuia
Sf. Ioan de Nepomuk, executarea copiei si amplasarea
acesteia pe locul vechii statui.
Fundatia Takacs mai este partener in proiectul "Curcubeu",
complex social multicultural pentru copiii defavorizati,
precum si in proiectul Phare - Europa, Rerea de centre
de informare Europeana in regiunea Arad. O zi de munca Cand cutia de vopsele, paleta, spaclul, scaunelul
si sevaletul erau montate, pe malul Muresului, era
inca intuneric iar razele de lumina patrundeau timide
incercand sa invinga intunericul care inca mai cuprindea
orasul.
Este o zi frumoasa de octombrie cand soarele rasare
pe la opt fara un sfert si este numai bun pentru a
studia efectele de lumina si culoare", cum ne-a
marturisit pictorul Takacs pe care l-am intalnit dis-de
dimineata pe malul Muresului impreuna cu ucenicul
sau Bogdan.
Lucrul a inceput contra timp inca de la ora 7 dimineaja,
deoarece in cateva ore soarele se va ridica atat de
sus incat vor trebui sa isi schimbe locul pentru a
se afla intotdeauna din partea din care bate lumina.
Este deja 10 si jumatate si lucrarile sunt gata: podul
Decebal, noua Catedrala ortodoxa si Muresul sunt personajele
celor patru lucrari care au prins viata intr-o dimineata
senina de toamna.
Cel mai mare inamic al pictorului este civilizatia
care distruge pe zi ce trece frumusetea unui oras
ca al nostru, incarcat de istorie si parfum baroc,
gotic sau clasic. Duminica, ziua ideala Sevaletul, scaunelul, cutia de vopsele, spaclul
si cartoanele, toate incap in rucsacul ce pictorul
si-l pune in spate in cautarea inspiratiei si unui
alt loc la care, sa isi instaleze tabara.
Ziua din saptamana pe care artis:tul o asteapta cel
mai mult este duminica; atunci se poate instala comod
chiar in inima orasului - la Primarie sau in fata
Teatrului deoarece traficul nu este atat de intens
si poate petrece cateva ore bune lucrand in liniste. Criticul... sotia De pe mal trece pe la Flory, la galerie, care
este in acelasi timp primul sau critic dar si sotia
sa ... apoi drumul continua ... "practic cautam
lumina, inspiratie si culoare, intr-o zi, acest colt
de strada ma poate inspira, iar in alta zi mi se pare
banal si nu imi mai spune nimic. Orasul este in continua
miscare, la fel ca oamenii si atmosfera care ii inconjoara" Ioan
de Nepomuk Cand pasii pictorului ajung pe strada Desseanu
ii face o deosebita placere sa il salute pe Ioan de
Nepomuk, statuia care a fost restaurata de Mihai Takacs
acum doi ani.
Sfantul Ioan de Nepomuk este sfantul protector al
Aradului din 1921.
Statuia originala restaurata se afla in incinta Catedralei
catolice din Arad iar in parcul de pe strada Desseanu,
colt cu Episcopiei se afla o copie a sa.
Cladiri vechi, strazi prafuite pe care nu este o placere
sa treci cu masina, insa in ochii pictorului capata
un farmec aparte si daca prinzi "lumina"
in cateva ore lucrarea este gata. Dupa o plimbare
prin Parcul Recocilierii si apoi prin Piata Sarbeasca,
sevaletul este montat pe strada Grigore Alexandrescu.
Nici nu isi scoate bine spaclul ca vizitatorii au
si aparut: copiii, care sunt cei mai buni prieteni
ai artistului.
Intrebarile incep sa curga "Nenea, dar ce
vreti sa pictati? Strada asta a noastra? Uite, este
chiar casa mea!... Eu cred ca ati avea 10 la desen
la mine, la scoala!" si uite asa trece timpul
si in doar cateva ore soarele este sus pe cer iar
strada, casele si oamenii devin istorie, imortalizati
o panza care va atarna in casa unui iubitor de arta. Fiecare lucrare, un pas spre perfectionare Desi pare simplu geneza realizarii unui tablou,
are in spate multe ore de munca. "Fiecare lucrare este un pas spre a-mi perfectiona
stilul si as vrea sa subliniez ca nici o lucrare nu
e facuta in atelier, oamenii din jurul meu conteaza
si imi face deosebita placere sa fiu in mijlocul lor"
spune Mihai Takacs.
Cristina
Cojocaru & Marius Grada - Agenda zilei
Romanticii,
tot cu noi
Al
doilea concert (7 octombrie) din actuala stagiunie
a orchestrei Filarmonicii, dirijat de Cristian George
Neagu, l-a avut ca invitat pe Csiky Boldizsar de la
Academia de Muzica "Gheoghe Dima" din Cluj,
solist cu o activitate solistica intr-o serie intreaga
de tari europene, dar si in Japonia.
"Concertul nr. 2 pentru pian si orchestra in
do minor" de Serghei Rachmaninov (cel mai cunoscut
dintre cele patru, alaturi de "Rapsodia pe o
tema de Paganini") a avut parte de o interpretare
ce a retrezit interesul fata de aceasta lucrare, datorita
conlucrarii solistului cu orchestra, realizand un
discurs coerent, plastic, impresionand publicul, pe
masura cerintelor celebrei partituri.
Nu mai putin cunoscutul poem simfonic "Till Eulenspiegel"
de Richard Strauss a captat atentia datorita cizelrii
de catre Cr.G. Neagu si a partenerilor din orchestra
a acestui frapant si atragator caleidoscop, ce insumeaz
o suita de stari, de la zambet ingaduitor fata cu
ghidusiile eroului pana la lacrima de compatimire
starnita de sfarsitul sau trist.
Concertul s-a incheiat cu Uvertura ce reprezinta un
rezumat al operei "Maestrii cantareti din Nurnberg"
de Richard Wagner.
Orchestra a sugerat contrastul dintre pedanteria artei
maestrilor cantareti si spiritul innoitor al artei
tanarului erou, insufletit de o iubire pasionata,
apoi imbinarea celor doua tendinte ce aduce binele
si progresul.