Joi, 5 august 2004

Stirile TVA aici

• Pasajul: cand e in reparatii, cand se strica iar…

Pasajul de pe strada Voinicilor din Micalaca, zona 300, le da batai de cap atat autoritatilor locale cat si soferilor care isi distrug masinile din cauza drumului ce este mereu spart.  A intrat in reparatii luna trecuta. Licitatia organizata de primarie a fost castigata de Edil Constructii si de R.A.D.M, iar valoarea lucrarilor s-a ridicat la 35 miliarde lei. In urma semnarii contractului, primaria a primit garantie, astfel ca toate lucrarile ulterioare sunt suportate de cele doua firme.  "La putin timp de la finalizarea primei lucrari am primit sesizari din partea vatmanilor, care ne-au spus ca zona respectiva este cu probleme, in sensul ca trepidatiile provocate de tramvaie produc fisuri. Din nou s-au facut reparatii, iar la cateva zile am primit iar plangeri de la vatmani. Trebuie facut ceva; in acest sens, maine Comisia de Receptie a primariei se va intalni atat cu proiectantul cat si cu executantul si vor analiza situatia. Daca va fi cazul se va incepe o noua lucrare de o mai mare amploare. Noi dorim sa si pavam zona respectiva", ne-a informat Razvan Popa, reprezentantul primariei. Pasajul a fost dat in folosinta in toamna anului trecut, fiind considerat unul dintre cele mai importante realizari ale ultimilor patru ani in municipiul Arad. Diana Rotar - Observator

• Mai multi euro pentru gunoaie

Molozul se muta pe ASA Deseurile industriale depozitate ilegal la iesirile din Arad ar putea fi mutate in rampa ecologica de gunoi, care apartine firmei austriece ASA, cu toate ca deponeul nu a fost conceput pentru astfel de reziduri.  Primaria a hotrat sa rezolve problema aspectului deloc de invidiat de la intrarile din oras, unde firmele vin si arunca deseurile rezultate in urma lucrarilor, chiar daca aceasta decizie va scoate mai multi bani din buzunarul Primariei. Executivul a purtat, la inceputul acestei saptamani, discutii cu reprezentantii firmei ASA, care s-au aratat de acord sa accepte depozitarea in rampa de gunoi a deseurilor industriale.  Pretul perceput de firma pentru aceste gunoaie va fi de 8,5 euro pe tona, aceasta fund dispusa sa amenajeze un loc special pentru moloz.  Daca cele doua parti se vor intelege, Primaria va ramane sa se confrunte cu alte zeci de probleme.  Este vorba de dezafectarea rampelor de gunoi in care firmele au carat de-a lungul anilor deseuri, de cooptarea in aceasta actiune a firmei Polaris, pentru transportul molozului, si, nu in ultimul rand, de sute de milioane pentru a face posibile toate aceste operatiuni.  Ar mai fi de mentionat faptul ca in vizitele pe teren, executivul Municipalitatii a constatat si faptul ca unele gropi de deseuri industriale nu vor putea fi mutate din loc, din cauza dimensiunilor extrem de mari, in conditiile in care Aradul nu are masini de gabarit atat de mare, sau suficiente mijloace de transport.  In plus, este posibil ca o parte dintre gropi sa nu poata fi acoperite nici macar cu pamant, pentru a elimina aspectul dezagreabil al acestora. Adriana Barbu - Agenda zilei

• S-a inchis UTA

Jumatate din angajatii fabricii de textile UTA Arad, ultima societate cu capital majoritar de stat din judet, au intrat de luni in somaj, deoarece societatea si-a incetat activitatea.  Reprezentantul APAPS, Pavel Cristea, a declarat ca fabrica si-a incetat oficial activitatea, dar ca o noua incercare de privatizare este in curs de desfasurare.  UTA are datorii de aproximativ 40 de miliarde de lei, la care se adauga penalitati de 30 de miliarde.  Evenimentul Zilei - Editia de Vest

• O afacere moderna pornita din traditie

Nu putini sunt aceia care in ultimii ani au aplelat la schimbarea usilor sau a ferestrelor pentru propiile locuinte, sedii de firme, magazine ori hale de productie, prin inlocuirea cu mult mai modernele si aspectoasele termopane.  Desi preturile sunt de cele mai multe ori oarecum ridicate ( asta in cazul in care produsele au o calitate superioara ), tot mai multe ferestre de acest tip isi fac aparitia, in special in blocurile de locuinte.  Nu stim in ce masura facilitatile fiscale oferite pentru modernizarea fatadelor apartamentelor si-a pus amprenta pe decizia proprietarilor, insa un lucru e cert, anume acela ca numarul doritorilor e ridicat.  Una din firmele de profil din judetul nostru se afla la Nadlac, fiind si singura din localitate, anume Szajak Trading Company.  Firma a intrat pe piata aradeana cu doar doua luni de zile in urma si este condusa de un impatimit al meseriei, Szajak Iaroslav (Iaro).  Povestindu-ne despre debutul sau in lumea afacerilor, debut care nu este prea indepartat, Iaroslav ne spune:  "La un moment-dat, inainte de a-mi deschide propria afacere am dorit  sa-mi schimb si eu geamurile si sa le inlocuiesc cu cele de tip termopan. Din cauza faptului ca s-a intarziat foarte mult cu onorarea comenzii (din partea firmei cu care m-am inteles) am dedus ca au foarte mult de munca, deci in consecinta exista piata de desfacere. Atunci am hotarat sa-mi incep propria afacere, convins fiind ca voi avea un numar mare de clienti avand totodata o traditie in familie. Tatal meu a fost tamplar mai bine de 40 de ani, iar uneori il ajutam in ceea ce facea." Investitie de zeci de mii de euro Daca in ceea ce priveste experienta in domeniul tamplariei, Iaroslav nu a trebuit sa faca mari eforturi nu acelasi lucru se poate spune despre efortul financiar pe care acesta l-a facut.  Astfel, investitia totala este de cateva zeci de mii de euro, investitie pe care managerul spera sa o recupereze in cativa ani:  "Lucrez cu tehnologie de ultima generatie, am programe specializate si sapte utilaje, insa trei dintre acestea sunt mai des utilizate. M-au costat foarte mult, iar investitia totala prognozez sa o amortizez in doi, trei ani de zile." Sediul central al firmei este la Nadlac, dar exista si la Arad  un magazin de prezentare. Majoritatea comenzilor le are la Nadlac, probabil pentru ca e cunoscut ca un meserias in aceasta zona. Tot aici sunt si halele de productie, loc unde se pregatesc propriu-zis viitoarele produse finisate. "La Arad  falimentam deja" In Arad exista nici mai mult nici mai putin de 100 de firme care se ocupa cu tamplaria, deci concurenta e acerba, iar o initiativa de a porni  pe aceasta cale pare destul de riscanta.  "Cu toate ca sunt foarte multe firme in judetul nostru pe aceasta ramura a tamplariei, doar vreo 20 sunt de profil. De cele mai multe ori clientul se uita la pret si prea putin la calitate. Aici intervin o serie de firme care nu lucreaza la cel mai inalt nivel calitativ. Eu imi aduc profilele din Germania, lucrez cu Gealan, care este pe piata romaneasca de mai bine de zece ani. Geamurile le aduc de la Timisoara la fiecare comanda, iar prelucrarea se face in atelierele de la Nadlac. Cred ca daca imi deschideam atelierul la Arad deja eram falimentar, asta datorita unei concurente neloaiale pe care o am. Unele firme lucreaza cu «turcisme», care sunt mai ieftine decat ceea ce ofer eu. De obicei asemenea firme merg pe un castig de 100%, in timp ce eu nu pot pretinde mai mult de 20 de procente. Spre surprinderea mea unii oameni m-au chemat sa repar lucrul facut de altii, care nu ofereau garantie, insa acum nu mai raspund la asemenea solicitari, pentru ca e treaba fiecaruia sa lucreze  cat mai bine."- spune Iaroslav. Garantie de 20 de ani Iaroslav are 35 de ani este casatorit de 8 ani cu Sorina si are doi copii: o fetita, Adina, de patru ani si un baiat, Paul, de doar o luna. Despre sotie spune ca i-a fost mereu alaturi, in ceea ce a intreprins avand incredere in calitatile lui.  In ceea ce priveste angajatii sa spunem ca acestia sunt sase la numar. Garantiile oferite sunt de doi ani pentru profile, respectiv 20 de ani pentru lucrare. Iaroslav lucreaza doar cu PVC, intrucat aluminiul e utilizat de obicei la halele industriale.  Despre perioadele faste si preturile practicate Iaroslav afirma:  "De obicei in perioada de vara comenzile sunt mai scazute ca numar, insa astept toamna cand, sper ca voi avea mai mult de lucru. Despre preturi pot spune ca acestea difera de la comanda la comanda, de tipul de deschidere al ferestrelor, de numarul compartimentelor de izolare. De asemenea clientii mai pot solicita fie rolete, fie site (impotriva insectelor), acestea aducand costuri suplimentare. Fac de fiecare data reduceri de pret, asta in functie de valoarea comenzii pe care o am. Mai rar, clientii doresc geamuri fumurii, pentru ca intuneca camera, profile color sau sticla de tip oglinda – aceasta fiind cea mai scumpa." Observator Plus

• 250 de ani de scoala la Cintei

Inceputuri timide In centrul Cinteiului stau alaturi, de cateva zeci de ani, doua cladiri ale scolii generale din localitate.  Prima a fost construita in 1929, la putini ani dupa faurirea Romaniei Mari cand, statul roman, dand importanta cuvenita scolii, a preluat invatamantul confesional si a cautat, in masura posibilitatilor, sa-i creeze conditii materiale favorabile. A doua, datand din 1969 aminteste, prin stil, de o alta epoca, fiind ridicata datorita necesitatii reclamate de generalizarea invatamantului de 8 clase. Dar inceputurile scolii din Cintei se regasesc intr-o epoca mult mai indepartata, ea fiind una din primele 15 institutii de invatamant confesional romanesc pe actualul teritoriu al judetului Arad, implinind iata, venerabila varsta de 250 de ani. Statul austriac, inca de la incorporarea Transilvaniei in componenta sa, a considerat scoala o problema politica si s-a ocupat nemijlocit de organizarea, conducerea si controlul invatamantului de toate gradele.  Conceptia cu privire la scoala ca institutie, care poate si trebuie sa contribuie la ridicarea economica si morala a cetatenilor, la formarea acelui tip de cetatean de care are nevoie societatea, a fost acceptata de Curtea de la Viena.  Pentru infiintarea scolilor elementare sau poporale, au fost emise o serie de rezolutii si regulamente prin care diferitele confesiuni, inclusiv cea ortodoxa, puteau infiinta unitati de invatamant. In legatura cu data exacta a infiintarii scolii din Cintei, informatiile furnizate de conscriptiile vremii sunt diferite.  Conscriptia din 1772 mentioneaza existenta a 14 scoli in Comitatul Arad intre care si cea din Cintei.  Nu se mentioneaza daca scoala are cladire proprie si nici nu se spune anul infiintarii ei.  Conscriptia din 1773 ne spune ca scoala exista de 16 ani, adica din 1757.Alte conscriptii ulterioare dau ca an al infiintarii scolii - 1754.  Sigur, situatia materiala a scolii inceputurilor a fost foarte grea.  Aceasta funtiona intr-o casa inchiriata, acoperita cu paie si cu pamant pe jos si avea un mobilier extrem de saracacios.  Oamenii locului au intuit totusi rolul deosebit al stiintei de carte (ai carte ai parte!) si au facut eforturi deosebite pentru intretinerea scolii, intretinere care cadea exclusiv in sarcina comunitatii.  Asa s-a facut ca, inca in 1779, scoala era frecventata de 30-40 elevi iar invatatorul din Cintei avea un salariu anul de 50 florini (un ceaslov costa un florin iar o tablita cu abecedar 20 craitari). Cinteiul, comuna prospera la vremea aceea, a beneficiat si de activitatea didactica a unor invatatori de exceptie.  Cu totul remarcabila si de o deosebita durata pentru acele timpuri a fost prestatia scolara a invatatorului Iosif Ungureanu pe care il gasim mentionat prima data in 1816 ca predand la Cintei, unde isi continua munca pana in anul scolar 1842-1843, fiind inlocuit de Teodor Morar, un alt invatator de exceptie, care a activat la mijlocul secolului XIX. Evolutia in timp a scolii a fost marcata de urcusuri dar si de coborasuri, in funtie de factorii perturbatori externi.  Asa se face ca in anul scolar 1814-1815, dintre cei 317 copii intre 6-12 ani, recenzati la Cintei, doar 10 frecventau regulat scoala.  In a doua jumatate a secolului XIX, rolul scolilor populare romanesti se amplifica si se diversifica.  Circulatia oamenilor si a ideilor se face cu mai multa usurinta, apar gazetele si la sate iar cartea incepe sa fie folosita si de oamenii de conditie modesta. Din ce in ce mai mult se difuzeaza ideile nationale in cadrul lectiilor de istorie, geografie, citire.  Se recita si se canta pe versurile poetilor romani Vasile Alecsandri, Octavian Goga,George Cosbuc, etc.  Numarul celor care frecventeaza scoala creste mereu astfel ca, in 1873, au fost clasificati 55 baieti si 5 fete.  Eforturile materiale ale cinteienilor sunt si ele pe masura astfel ca, ei construiesc pentru copii lor, in anul 1854, un nou local de scoala, din pamant batut, acoperit cu trestie.  Cu toate legile cu tendinte vadit discriminatorii si deznationalizatoare luate de autoritatile maghiare (vestita lege Appony,1907), scoala isi continua drumul firesc, unii absolventi ajungand sa urmeze cursuri la licee si facultati din Arad si Budapesta.  Il mentionam aici pe cel mai important fiu al satului de dinainte de 1918, Cornel Iancu, doctor in drept si membru in Consiliul National al Partidului National Roman si, dupa Unire, membru in Sfatul Tarii.  Poetul patimirii noastre, Octavian Goga, a fost intampinat la Cintei, in anul 1910, de coruri de copii si adulti care intonau imnuri nationale romanesti. Invatatorul Nicolae Serban (n.1908) care a inceput stiinta de carte in 1916, isi aminteste si astazi, cu deosebita prospetime, despre scoala acelor vremi. "Am inceput scoala in 1916 cand invatator a fost chiar preotul satului, Mihai Nistor.  Cladirea in care invatam era o hruba acoperita cu trestie; tot acolo era si locuinta invatatorului.  Preotul intra dimineata in sala in care invatam cinci clase deodata, ne expunea lectia dupa care ma lasa pe mine sa continui.  Invatam aritmetica, scrierea si citirea. Cel mai bine era la cantare unde am invatat cantece patriotice, atunci la ordinea zilei.  Copiii veneau la scoala desculti si cu o bucata de paine sau malai in traista.  Dupa razboi a venit invatator Mircea Nonu care a pus bazele noii scoli romanesti.  Cu placere imi amitesc de invatatorul Coriolan Martin, care ne-a in-drumat pe mine, pe Iluna Ioan si pe Silaghi Gheorghe spre Scoala Normala de invatatori din Timisoara de unde venise o solicitare pentru a recruta copiii buni la invatatura, fiind mare nevoie de intelectuali romani". Marturii interbelice Intr-adevar, dupa realizarea Marii Uniri la 1 Decembrie 1918, statul a luat masuri hotarate pentru dezvoltarea invatamantului romanesc atat de vitregit sub stapanirea austro-maghiara.  Una din primele legi a fost aceea prin care invatamantul confesional a fost trecut la stat, care a putut investi in dotarea materiala si in formarea dascalilor.  Astfel, in 1926 pe cand la Cintei era primar liberalul Pavel Serban, s-a inceput construirea unui nou local de scoala, o cladire din caramida, cu cinci sali de clasa, mari, luminoase, in care conditiile de invatare erau net superioare.  Noua scoala s-a dat in folosinta in 1929 si avea sa fie pentru multi ani cea mai impozanta cladire din sat.  Petru Ardeu (n. 1921), a apucat sa invete in amandoua locasurile de scoala dar cele mai frumoase amintiri le are de la excursiile efectuate la padurea din apropierea satului unde, la focul de tabara, se recitau poezii si se cantau melodii patriotice.  10 Mai, ziua nationala de atunci, era sarbatorita cu mult fast si la ea participau si parintii. Petru Ardeu isi aminteste si de disciplina impusa : " la terminarea lectiilor ieseam din scoala incolonati doi cate doi si asa mergeam prin sat, iesind din rand doar atunci cand am ajuns in fata propriei case. Si atata ne trebuia sa nu salutam consatenii intalniti in cale".  Scoala noua, invatatori mai bine pregatiti dar metoda a ramas tot cea veche: disciplina fiind impusa cu joarda sau cu palma peste cap.  Pavel Olariu, care a invatat in anii razboiului al doilea mondial, ne-a povestit cum invatatoarea, altfel foarte tanara, ia aplicat de atatea ori principiul didactic al bobarnacului peste crestetul capului incat, la un moment dat, a refuzat sa mai mearga la scoala pana cand a intervenit tatal lui sa mai tempereze zelul dascalitei.  Numarul copiilor care frecventau si terminau scoala a sporit, ajungandu-se ca majoritatea lor sa stapaneasca bine cel putin scrisul, cititul si socotitul. Tot Pavel Olariu ne-a spus ca el a ajuns la performanta de a localiza cu precizie pe harta principalele orase ale tarii. Tot mai multi absolventi ai scolii primare au continuat invatatura la oras, reusind sa-si insuseasca ocupatii intelectuale.  Ii amintim aici pe Olariu Petru ajuns notar, Mercea Teodor inginer silvic, invatatorul erou Petru Serban (mort in batalia Odesei), invatatorul Nicolae Serban, etc. Dupa al doilea razboi mondial, invatamantul romanesc trece din nou prin prefaceri structurale, fiind in acelasi timp puternic ideologizat. Se generalizeaza scoala de 7 si 8 clase si, ce este notabil, toti copii urmeaza obligatoriu cursurile.  Exista si o cerere tot mai mare pentru stiinta de carte, majoritatea tinerilor, dupa infiintarea colectivului, preferand sa plece la oras, la scoli de meserii sau la licee.  Sunt anii in care s-au format numerosi muncitori cu inalta calificare: invatatori,tehnicieni, profesori, ingineri, etc., pornind toti de la scoala din sat.  A fost necesara construirea unui nou locas de scoala, data in folosinta in 1969.  Cadre didactice, calificate in universitati, au venit in sat sa "lucreze" la instruirea si educarea copiiilor de cinteeni.  Nu insistam asupra acestor ani pentru ca toata aceasta perioada este indeobste cunoscuta si s-a intamplat aidoma precum in celelalte localitati. Credem totusi ca este necesara reliefarea situatiei actuale a scolii, acum la inceput de secol XXI si la 250 de ani de la timidele inceputuri. Privire spre viitor Prezentul, aparent, nu se deosebeste prea mult de trecutul apropiat. Aceleasi lacasuri de scoala adapostesc 133 de elevi care se incalzesc iarna in sobe de tuci.  In unele clase supravietuiesc, inca, bancile pe lemnul carora bunicii si-au manifestat aptitudinile artistice!  Podelele din scoala veche, altadata unse cu motorina, poarta vizibil, prea vizibil, urmele pasilor a zeci de generatii iar socotitoarea cu bile din lemn troneaza in fata clasei.  Si totusi se vad si semnele schimbarii. Daniela Goldis ii invata pe copiii dintr-a saptea sa utilizeze calculatorul electronic si, pe bune, acest instrument de secol XXI se bucura de un mare inters din partea tinerilor invatacei.  Copiii parca ar fi la fel cu cei de acum doua veacuri si jumatate, mai ales ca multi poarta numele intalnite in conscriptiile din timpul Mariei Tereza: Pacurar, Cosarba, Popa, Nagy.  Si totusi, exista schimbari evidente in felul in care se poarta, in vorba mult mai deschisa si in aspiratiile care depasesc cu mult granitele satului.  Acum multi au adidasi in picioare, poarta smechereste pe cap sapca tipic americana iar cartile le poarta in genti stiloase.  Lui Nagy Iosif Petrica dintr-a doua ii place mult matematica dar, parca fotbalul ii ofera perspectiva cea mai buna.  Cosarba Abigaela, o fata micuta, blonda, cu ochi albastri, spontana si indrazneata, se mai joaca cu papusile dar matematica este in prim plan.  Fruntasa in clasa intai, Ana Maria Popa, indrageste limba romana, Mircea Breda, fiul preotului, se vrea neaparat episcop iar Pop Emil, sofer.  Cei ditr-a saptea au deja formulate optiuni mult mai precise, ei privind spre liceul din Chisineu-Cris sau liceele pedagogic, economic, industriale din Arad, pentru ca ei vor sa ajunga profesori, ingineri, informaticieni, etc. Si visele le sunt intretinute de zece cadre didactice (patru invatatori, sase profesori ) cu studii de specialitate.  Sigur, provocarile pe care ni le pune in fata societatea moderna, informationala presupun si un raspuns pe masura si acesta consta, pe langa cadre didactice cu cunostinte la zi, intr-o dotare materiala pe masura.  "Ne dorim un cabinet de informatica dotat cu claculatoare de mare capacitate si acces pe internet. De asemenea, ne este necesar si un cabinet de limba engleza. Dar in viitorul imediat vom efectua, in principal, reparatii curente si vom incepe, cu sprijinul firmei Alcoa din Nadab si a primariei Zarand, construirea unui grup sanitar.  De altfel, Alcoa - unde lucreaza circa 100 de parinti ai copiilor, - ne-a promis ajutor si in dotarea cu aparatura didactica"- schiteaza doamna director Marta Galea urmatorii pasi spre modernizarea scolii.  Si primarul Ioan Mot a promis ca, de aici inainte, efortul financiar al comunei se va indrepta in principal spre Cintei, scoala avand bineinteles prioritate "pentru ca atunci cand vom sarbatori 250 de ani de existenta trebuie sa ne primim musafirii intr-o scoala pusa la punct"  Intr-adevar, investitia in scoala trebuie sa aiba prioritate pentru ca si beneficiul social este pe masura, mai ales ca la Cintei perspectiva demografica indica o crestere a numarului de copii care, inca din anul acesta, il depaseste pe cel din Zarand.  Si apoi, cum sa nu le oferi acelori tineri sansa de a-si implini visele deoarece nasc si acolo talente ce pot crea valori care sa impinga societatea inainte. Ioan Tuleu - Adevarul

Publicitate

  Imobil de vanzare

Colectivul de redactie: Draghi Puterity, Gheorghe Puterity, Trutiu Florin.

O parte din stirile Virtual Arad News au fost preluate si din urmatoarele surse: Agentia Mediafax, Ziarul Adevarul, Ziarul Observator, Agenda Zilei - editie de Arad, Ziua de Vest, Evenimentul Zilei (Editia deVest), Romania Libera, Ziarul in limba maghiara Nyugati Jelen, Saptamanalul Buletinul de Arad, TV Arad, TV RCS.