"Generatia
noastra trebuie sa dovedeasca faptul ca suntem mai
dinamici, mai deschisi"
Ajungem la fata locului: o casa mare, alba, inconjurata
de o gradina plina de trandafiri. Prima data suntem
intampinati numai de cei doi caini – un ciobanesc
german si un buldog destul de amenintatori –, ai lui
Tibi, cum i se spune acasa. Ajunge si mama lui si
numaidecat ne invita inauntru. Asteptand sa ajunga
fiul, aflam de la doamna amabila si puternica ca Tibi
– copil nedorit, parintii sai nemaivroind un al doilea
copil dupa sora sa mai mare cu doi ani – a fost de
mic extrem de inteligent, studios si constiincios,
fiind capabil sa invete si pana in zori, chiar si
cand avea deja destule note bune. La varsta de sase
ani merge pe furis sa vanda flori in piata, asadar
a fost intotdeauna independent financiar si foarte
ambitios, desi un copil retras, fara multi prieteni.
Cum rasfoim albumele familiei, ajunge si “subiectul”.
– Scuzati-ma de intarziere dar am un program extrem
de incarcat in fiecare zi.
– Nici nu-i de mirare cu atata pregatire si functii…
– Da, am facut mai multe facultati: de Administratie,
de Management, de Drept si o serie de cursuri post-universitare.
Acum predau si la Facultatea de Administratie, am
publicat si niste lucrari la seminarii, am fost administratorul
domeniului regal de la Savarsin, sunt si om de afaceri.
La administrarea afacerilor a trebuit sa renunt de
cand am devenit viceprimar, nici de localurile mele
nu mai am timp.
– Iar de viata privata? Mama ta asteapta sa te
casatoresti cu o fata buna, simpluta, nu prea frumoasa…
– Si eu stiu ca e timpul sa ma gandesc si la
asta, dar sunt un om greu de suportat. Trebuie sa
gasesc pe cineva care sa accepte ca am foarte putin
timp sa stau cu ea. Relatiile mele din aceasta cauza
au esuat.
– Se pare ca ai succes la femei, ai prietene foarte
frumoase si tinere. Care ti-e secretul?
– Nu cred ca am vreun secret. Sunt foarte timid
la inceput, trebuie sa faca ea primul pas. Am avut
doua relatii de durata – una de patru si una de doi
ani, si acum am o prietena...
– Cand te casatoresti vrei sa continui sa stai
cu parintii, cum doresc ei? Nu e prea greu sa locuiti
toti impreuna?
– Ne intelegem foarte bine, am si stat aici cateva
luni cu o prietena, fara probleme. Tin mult la casa
asta, desi n-am copilarit aici; pana cand aveam 12
ani am stat la bloc.
– Nu dai impresia de "copil de bloc",
esti foarte traditionalist, atras de antichitati…
– Am o pasiune pentru ele, de mic copil din primii
bani pe care-i castigam imi cumparam damascuri, bibelouri,
faianta; imi place si mobila veche. Avem multe obiecte
rare si frumoase aici in casa. In educatia mea am
fost mult influentat de bunica mea, am stat des la
ea la Faget. Cum marturiseam mamei, bunica a fost
femeia cea mai importanta in viata mea. S-a simtit
jignita, bineinteles, astepta sa spun ca a fost ea
dar asa sunt eu: intotdeauna spun adevarul. E un mare
defect in politica…
– Si in viata personala…
– Sunt deschis cu cei ce ma inconjoara, am foarte
putini prieteni, prieteni din copilarie nici nu am.
Prietenii mei sunt de la facultate, de la serviciu.
Putinul timp liber il petrec cu ei.
– Unde iesiti?
– Acum la strand, la "Nefertiti"
iar ca restaurant imi place "Wings";
cu colegii in week-end mergem la cofetaria de la "Continental".
Imi place sa calatoresc, ma duc des in Ungaria, la
Viena…
– Singur?
– Nu, cu prieteni, cu prietena.
–
Pe cat esti de "clasic" ca mentalitate,
tot atat esti de modern si mereu la moda in stilul
de a te imbraca. De unde iti iei hainele?
– De la "Szeged Plaza" de la
Budapesta, ultima data de la Viena, de unde m-am intors
de curand. Imi place sa fiu elegant, port mereu mult
negru.
– Cine are grija de hainele tale?
– Mama. Le calca, le pregateste; am in dulap
toate costumele deja asortate cu camasa si cravata.
Astfel nu pierd timpul dimineata.
– Cum se desfasoara o zi de lucru?
– La opt si jumatate trebuie sa fiu la birou.
Ma scol inainte de opt, nu mananc acasa, chiar si
cafeaua o beau la birou. Acolo citesc si ziarele.
De obicei stau pana tarziu: sedinte, conferinte, audiente.
Acum ca am prelungit cu dl. Falca orele de audienta
pana la 8.00 seara stau si mai mult. Dar nu refuz
pe nimeni, chiar daca vine peste program. E important
sa fiu mereu accesibil, sa-i ascult pe oameni. Cand
am timp, la pranz, mananc ceva in apropiere, la "Central"
sau la “Continental”. Seara ies cu prietenii – mama
imi si reproseaza ca vin prea tarziu acasa, ca n-am
prea mult timp pentru ei.
– Ai ajuns foarte departe pentru varsta ta. Ai
si persoane care te invidiaza?
– Multe persoane. Sunt constient de acest fapt
si incerc sa am relatii bune cu colegii, ma inteleg
foarte bine cu dl. Falca; suntem tineri amandoi, avem
aceleasi idei de a schimba lucrurile. Generatia noastra
trebuie sa dovedeasca in politica faptul ca suntem
mai dinamici, mai deschisi. Ne bazam si pe experienta
d-lui Bognar, cu care am o relatie foarte buna. Caut
sa am o relatie buna si cu presa si sa castig si simpatia
oamenilor. Trebuie sa lucrez la asta, fiind o fire
mai retrasa, putin sociabila.
– Familia ta din ambele parti este de origine
nobila: baron si conte. Crezi ca de aici se trage
regalismul tau cunoscut?
– Poate. De copil am fost fascinat de personalitatea
lui Mihai I iar cand am avut ocazia sa-l si cunosc,
admiratia mea a crescut si mai mult. Am avut privilegiul
sa-i organizez vizitele in tara, chiar sa fac posibila
prima vizita a reginei, sa fiu invitat la masa la
Savarsin de fiecare Paste si Craciun pe care regele
si le-a petrecut in tara. Celalalt om de la care am
invatat foarte mult si pe care l-am indragit a fost
Ion Ratiu. Ca model as mai putea aminti si pe fostul
prim-ministru al Ungarie, Jozsef Antal si cam atat.
– Si tu esti de origine maghiara…
– Din partea tatei sunt jumatate evreu, jumatate
maghiar. Dar acasa vorbim romaneste, fiindca mama
nu vorbeste bine ungureste. Eu si cu sora mea stim
sa vorbim si sa citim ungureste iar cu dl. Bognar,
de exemplu, vorbesc in maghiara.
– Originea ta de evreu te intereseaza? Stiu ca
esti un om foarte credincios…
– Sunt protestant, dar ma interesez de mic copil
de toate cultele. Ma simt apropiat de ortodocsi, de
greco-catolici, de neo-protestanti… Cunosc foarte
bine Biblia. Tatal meu cateodata ma si batea ca mergeam
la alte biserici. Tin si la traditia evreiasca, am
fost si la sinagoga. Daca ma casatoresc, partenera
mea trebuie neaparat sa fie si ea credincioasa, n-are
importanta din care religie.
– La copii nu te-ai gandit inca?
– Am doi nepotei pe care-i iubesc foarte mult.
Deocamdata atat, poate dupa ce-mi voi gasi o sotie…
– Esti un om foarte organizat. Si viata ta privata
se deruleaza dupa planuri bine fixate?
– Din pacate, in relatiile mele sentimentale
sunt chiar contrariul, se pare ca-mi pierd capul usor.
Vreau sa ma indragostesc rational, ca sa pot sa ma
casatoresc.
– Deocamdata trebuie sa-ti fie de ajutor ca traiesti
cu parintii, ca mama ta are grija de tine. Ce-ti place
mai mult din ceea ce gateste?
– Snitel vienez cu cartofi prajiti. Dar imi plac
si mancarurile mai exotice, de exemplu cele mexicane
pe care le-am gustat in Anglia, bucataria de acolo
fiind cam “neutra”. Imi plac si vinurile bune, dar
nu beau mult alcool, chiar si la cluburi beau suc.
– Ce-ti place sa faci cand calatoresti?
– Vizitez orase, ma duc la muzee, dar si la cumparaturi
de haine.
– Ce zodie esti?
– Berbec.
– Te si caracterizeaza: ambitios, decis, serios,
cateodata intreprinzand prea multe…
–
De mic am fost asa, am inceput "afacerile
cu flori" la sase ani, inainte de scoala
mergeam la piata desi situatia materiala a familiei
era buna, nu aveam nevoie de bani, dar imi placea.
Nu ceream de la parinti, din contra cand si-au cumparat
prima Dacia – eu aveam sub 14 ani – le-am dat un cec
de 5.000 de lei. La 14 ani aveam deja declaratie de
venit, plateam impozite, ii trimiteam pe parinti la
Finante iar celor de acolo nu le venea sa creada asa
ceva. A fost o afacere foarte prospera, putini vindeau
flori pe atunci. Placandu-mi mult florile, eu faceam
si productie si comert. Apoi am deschis si cele doua
cluburi: pe "Art Nouveau" l-am facut
dupa stilul care ma caracterizeaza si pe mine: secolul
al XIX-lea. Dar administrarea lor fiind incompatibila
cu functia de viceprimar, nu pot sa ma mai ocup de
ele. Si, din pacate, nu sunt deloc de acord cu ce
se intampla acum, cu ceea ce fac administratorii.
Dar nu vreau sa dau sfaturi.
– Ai avut parte de multe reusite in viata ta.
Care a fost "momentul culminant"?
– Poate cand am devenit membru al Ordinului Maltez
al cavalerilor. A fost o mare recompensa pentru tot
ceea ce am facut in domeniul caritatii – am ajutat
copiii din zonele defavorizate ale tarii, cu un grup
de prieteni am propus sa renuntam la sarbatorirea
Craciunului si sa donam banii destinati pentru aceasta
sarbatoare unei fundatii care sa cumpere cadouri copiilor
defavorizati.
– Acum parintii tai sunt, in mod evident, mandri
de tine. La inceput te-au sustinut sa urmezi o cariera
in politica?
– Am ajuns in politica pas cu pas, datorita evenimentelor
si interesului meu pentru istorie si mai apoi pentru
management. Prima data, in timpul Revolutiei, cand
ma duceam la manifestari parintii mei s-au temut pentru
mine, apoi n-au vrut sa ma lase nici sa ma inscriu
la Drept. Dar, in final, totusi, m-am inscris dupa
doua facultati, fara stirea mamei. Dupa Revolutie
am devenit membru PNTCD, unde am fost presedintele
Ligii de tineret, iar dupa postul meu de consilier
parlamentar la Bucuresti au avut loc cateva schimbari
cu care nu am fost de acord, lucru care m-a facut
sa trec la liberali. De atunci sunt membru PNL.
– Cum iti vezi cariera in timp? Ti-ai dori sa
ajungi la Bucuresti, sa continui acolo?
– Nu, n-as parasi Aradul, e un oras care-mi place,
sunt foarte legat de el. Vreau neaparat sa locuiesc
aici, nici cand am lucrat la Bucuresti nu a trebuit
sa ma mut acolo, mergeam numai o data pe saptamana.
Sunt un om traditional, tin mult la familia si la
originile mele.
– Ti-ai dori sa devii primar?
– Nu ma gandesc la asta, as putea foarte bine
sa lucrez in administratie si sa continui cariera
la facultate deoarece sunt doctorand la Drept.
– Cum te-ai caracteriza ca sef?
– Ca si om de afaceri am avut de tanar angajati
iar atunci cand le cer ceva merg sa si verific daca
au executat ceea ce le-am cerut. Imi palce sa ma duc
pe teren, ma deplasez mult. Sunt un om deschis
si incerc sa-i inteleg pe colaboratorii mei.
– Iar ca politician calatoresti mult?
– Mai mult in tara iar nu prea des in strainatate.
Dar pot sa-mi permit sa fac astfel de calatorii de
placere, cand am timp.
– Ce doresti sa aduci Aradului prin mandatul tau?
– Mai multa deschidere, reforme. Generatia noastra
are un alt punct de vedere, vrem sa fim mai apropiati
de oameni. E important, apoi, ca am si o pregatire
in administratie, poate ca putini dintre politicieni.
Intre timp ajunge si tatal, un om sportiv, cu alura
tanara si severa. E timpul sa-l lasam pe Tibi in cercul
familial, aici incluzandu-i si pe cei doi caini.
– Iti multumim de primire si iti dorim mult succes
si pe plan profesional – unde deja ai – dar si pe
cel personal.
Dorian
Dittrich - Observator |