Asezata intre Pecica si Nadlac, comuna Seitin, straveche asezare romaneasca din Campia Vestica, are o bogata traditie istorica si culturala acumulata inca din cele mai vechi timpuri. Cele mai vechi urme de vietuire umana, descoperite in hotarul comunei, in locul numit "taietura", provin din neolitic, remarcandu-se cele apartinand culturii Tisa.

Prima mentiune documentara (scrisa) a Seitinului dateaza din septembrie 1138, "Villa Sahtu". Aceasta mentiune se afla pe actul de danie al regelui Ungariei, Bella al II-lea prin care regele intareste Manastirii Dumis dreptul asupra mai multor gospodarii, in satul "Sahtu".
In secolul al XVIII-lea, in hotarul Seitinului a existat si satul Talamit, situat pe locul mai ridicat denumit "Dealul Talamite".

Primele informatii documentare despre existenta unei biserici avem de la mijlocul secolului al XVIII-lea. Episcopul Sinesie Jivanovici al Aradului, in anul 1755, vizitand Seitinul gaseste aici o biserica de lemn cu hramul "Sfantul Nicolae" intretinuta de  locuitorii celor 70 de case existente in parohie.. Nu se cunoaste anul construirii bisericii, insa o putem atribui perioadei de inceput a mutarii in aceasta zona a granicerilor (1703), daca nu cumva mai inainte. In anul 1772 enoriasii solicita autoritatilor autorizatie pentru construirea unui nou locas de cult. In anul 1789 s-a inceput constructia actualei biserici de zid cu hramul "Sfantul Grigore Dialogul" sfintita in 1792. De la biserica veche a fost mutat iconostasul, inlocuit in 1862 cu altul executat de Mihai si Lazar Ianici pentru suma de 3000 fl.v.a. Pictura si autura iconostasului dateaza din 1871 si au fost executate de  Alexei Dusan si Dresce Vasile. 
In 1928 biserica a fost pictata de Iulian Toader din Arad. 

La adunarea "poporala" din comuna Seitin, tinuta la 11 noiembrie 1918 pe "locul piatului", fiind de fata circa 2000 de oameni s-a constituit Consiliul National Roman Comunal si Garda Nationala locala.
La 1 decembrie 1918, intre delegatii oficiali prezenti la Marea Adunare Plebiscitara de la Alba Iulia care au votat unirea Transilvaniei cu Romania, din Seitin au fost prezenti Nicolae Manta si gardistul Rusand Gheran.

Invatamantul in Seitin apare, din date certe referitoare la existenta unei scoli greco-neunite romane in anul 1770. Cand si cum si-a inceput activitatea acesta scoala nu se cunoaste cu exactitate.

Ca si invatamantul, cultura locala a dobandit o configuratie specifica si a evoluat in legatura stransa cu evolutia economico-sociala si politica a localitatii si a zonei din care facea parte. Inainte cu 60 de ani Seitinul avea cel mai bun taraf din regiune. Hora sau Jocul cum i s-a spus aici, mijlocul suprem al manifestarilor tineresti, cu radacini milenare, a indeplinit in tot cursul existentei functiunea de inalt stimulent al vitalitatii. Traditiile, datinile si obiceiurile sunt adanc respectate in zona Seitinului, acestea fiind legate de evenimente din viata personala, a societatii sau cea religioasa.

Lungul trecut al Seitinului atestat documentar acum 860 de ani, existand in mod sigur mai bine de 1000 de ani, nu poate sa nu oblige actualele generatii de locuitori sa nu isi puna problema viitorului sau, astfel incat ca Seitinul sa devina in viitor altceva decat decat ceea ce este si ceea ce poate fi, o localiate rurala care sa reprezinte si in viitor o componenta majora a cadrului natural si istoric de viata si de dezvoltare a omului.
Mentionam ca in anul 1998 o foarte completa lucrare istorico-monografica a aparut din dorinta de a contribui la reconstituirea destinului istoric din Campia de Vest a tarii aparuta sub ingrijirea lui Stefan Costea si prof. Dumitru Costea.