Situat la 5 km de Carand, la poalele muntilor Codru Moma, satul Prunisor a intrat in istorie ca un important punct de rezistenta, unde soldatii armatei romane au rezistat eroic invadatorilor fascisti. In cinstea acestora aici se afla "Cimitirul eroilor cazuti in septembrie 1944".

Pana  la sfarsitul secolului al XVIII-lea (1780-1800), cand s-a construit vatra actulala a satului, existau mai multe catune: Halmageni, Motasca si Cofanesti. Traditia consemneaza ca cei care locuiau in Halmageni si Motasca aveau o bisericuta de lemn, peste vale, pe locul numit astazi de catre localnici "La bisericuta". Cei din Cofaneti aveau si ei o biserca de lemn pe "Dealul baii", pe o ridicatura de teren din partea de sud a cimitirului. In apropierea cimitirului era si catunul Handabasasca.

Nu cunoastem despre care din aceste biserici aminteste episcopul Sinesie Jivanovici ca a fost construita nu cu mult inainte de anul 1754, era de lemn si avea hramul "Sfiintii Arhangheli". Dupa constituirea vetrei actuale a satului, biserica a fost vanduta satului Ranusa, in locul ei fiind construita alta tot de lemn, care avea hramul celei vechi, inlocuita in 1889 cu alta de zid. In 1980 a fost edificata biserica actuala, cea veche fiind demolata.

In zona sunt cunoscute tesaturile de misir din care sunt confectionate frumoase straie populare femeiesti.

Aici se pastreaza nealtereate si frumoasele obiceiuri traditionle de nunta.

Localnicii se ocupa cu cresterea animalelor si cu agricultura iar parte din ei sunt angajati la intreprinderea forestiera si la intreprinderile mici si mijlocii din apropiere, in special de la Sebis.

Localitatea este in continua dezvoltare.