Personalul
si elevii Scolii nr. 12 din Cluj-Napoca, printr-un gest de mare
inaltare patriotica, au hotarat ca institutia pe care o slujesc
si in care invata sa poarte in viitor numele unui erou aviator
TRAIAN DARJAN.
Pe langa
inalta semnificatie locala, deoarece eroul este fiul localitatii
Someseni, fapta vine sa cinsteasca numele unui tanar cazut eroic
in cel de-al doilea razboi mondial, pe frontul de Vest, facandu-si
datoria pana la suprema jertfa.
Traian
Darjan cel care va fi patronul spiritual al acestui asezamant
de cultura, s-a nascut la 19 noiembrie 1920, in Someseni-Cluj,
intr-o familie de agricultori. Dupa scoala primara urmata in localitate
natala, ca bursier al statului, a absolvit 4 clase comerciale
in Cluj. In paralel cu aceasta, dand curs unei tainice chemari,
a invatat pilotajul avioanelor pe terenul aeroportului actual
din vecinatate, unde in anul 1939, a fost brevetat pilot Gr.II.
Apoi, din anul 1940 pana in anul 1942, a fost elevul Scolii Militare
de Subofiteri Naviganti, la a carei terminare s-a clasat al 49-lea
din 110 colegi.
Au urmat
apoi zborurile pe aparate mai pretentioase asa cum au fost cele
de tip „SET” ori „PZL”,
in urma carora s-a putut aprecia ca Traian Darjan era un pilot
capabil sa zboare pe orice avion de vanatoare. Ca dovada, dupa
ce a parcurs fara probleme programul de zbor pentru renumitul
„sicriu zburator” cum a fost socotit avioanul italian
Nardi, l-au trecut pe avionul romanesc de vanatoare „IAR-80”,
pentru care a demonstrat o adevarata vocatie. Element talentat,
inteligent, cu judecata rapida si precisa cu un dezvoltat simt
al datoriei, scria viitorul general Constantin Sendrea, renumitul
magistru al celor mai multe dintre seriile vechilor piloti de
vanatoare, va fi demn de toata increderea in orice misiune i se
va incredinta.
Destul
de robust, serios si ascultator, stapanit de curajul raspunderii,
a fost un bun coleg si prieten. Desi de multe ori a lasat impresia
ca ar fi timid, in realitate a avut un temperament viu, de om
curajos, insa modest si cu vorba blanda si sfatoasa, ca a transilvanenilor,
in general.
Dupa
terminarea scolii militare a fost repartizat pentru antrenament
pe avioanele de razboi in faimoasa scoala de vanatoare de la Galati,
impreuna cu alti aviatori militari. Printre ei, adjutantii Nicoara
si Miron, doi dintre bunii sai prieteni moldoveni, Moraru Iosif,
un transilvanean care a fost de mare isprava in aviatia romana
si altii.
De la
Galati a fost repartizat Grupului 9 Vanatoare, care se pregatea
la Tiraspol, impreuna cu germanii pe avioanele Me-109 G. Acolo,
noii camarazi, atat germani cat si romani, i-au remarcat repede
vointa, spiritul de initiativa, spontanietatea, perseverenta si
caracterul ferm. Avea munai 23 de ani cand stapanea avioane deosebit
de complexe si pretentioase pe linie de pilotaj si tehnica, promitand
de pe atunci ca va fi un bun coechipier si luptator aerian, ceea
ce in aviatia de vanatoare de atunci era destul de greu.
In luna
septembrie a anului 1943, Grupul 9 Vanatoare a fost trimis pe
frontul de Est si odata cu el a plecat si Traian Darjan, hotarat
sa-si faca datoria, astfel incat, pana la sfarsitul anului adunase
90 de misiuni executate la inamic, reusind sa doboare 3 avioane
sovietice.
Anul
1944 l-a gasit tot pe front, insa mai calit in lupte, bucurandu-se
de comanda si stralucita camaraderie aeriana a unora dintre cei
mai vestiti piloti de vanatoare ca AL. Serbanescu, Bazu, Mucenica,
Gh. Popescu. Dobran ori Nicoara, Lungulescu sau Miron si altii.
Pentru a-i dovedi modestia, dar si priceperea acestui stralucit
pilot de vanatoare voi reda integral cele scrise de erou in raportul
sau din 20 iunie 1944, zi in care el a doborat inca un avion inamic:
„...Fiind
coechipierul domnului slv.av. Ioan Milu, am decolat la ora 7,55
de pe aerodromul Tecuci, pentru a urmari un avion sovietic de
recunoastere tip „Pe-2”. La 6500 m dl. Slt.av. l-a
ajuns declansand focul cu mitraliere. Avionul inamic, vazandu-se
atacat a inceput sa pice cu viteza mare, tocmai cand sefului meu
de formatie nu i-a mai functionat armamentul de bord. Atunci am
intrat eu la rand, tragand cu toate gurile de foc. Abia dupa cel
de-al treilea atac am vazut ca motorul din stanga era in flacari.
Dar si asa avionul inamic, ce abia mai putea plana, a continuat
sa se apere primejdios. I-am mai tras o rafala, dupa care a luat
directia marii, pe la vest de Jibreni. Atat eu cat si dl. Slt.av.
Milu l-a vazut coborand cu mult fum negru dupa el. Regretand ca
nu l-am putut urmari, amandoi fiind in limita de combustibil,
ne-am intors la baza...”
Cat
de mare a fost pretul victoriilor, se poate dovedi cu raportul
din 26 iulie 1944, intocmit de cpt.av. Al. Serbanescu, erou cazut
la 18 august 1944, comandantul Gr. 9 Vt.:
„...Grupul
9 Vanatoare a reusit sa ridice impotriva sutelor de avioane americane
doar 18 avioane. Intalnind formatiile de vanatoare inamice de
zeci de ori mai numeroase, vanatorii nostri nu au ezitat ci, cu
un spirit de sacrificiu legendar, pentru gloria aripilor romanesti
si apararea tarii, au primit una dintre cele mai inegale lupte
aeriene. Datorita eroismului si abnegatiei cu care au luptat vestitii
vanatori ai Grupului 9 au reusit sa doboare 11 avioane inamice,
insa cu un sacrificiu prea mare pentru o aviatie ca a noastra.
Adjutantii aviatori Þurcanu, Balan si Economu au cazut zdrobindu-se
de pamantul sfant al Patriei, iar cpt.av. Popescu a aterizat in
flacari, murind peste cateva zile in chinuri grele. De asemenea,
adjutantii Radulescu si Mucenica, ciuruiti de gloantele americane,
zac inca prin spitale...”
Dupa
o luna si cateva zile, timp in care aviatorii nostri nu au avut
odihna in lupta lor cu cei americani pe de o parte si cu cei sovietici
pe de alta, a fost randul lui Traian Darjan sa fie doborat la
22 august 1944. Atunci, dupa declansarea ofensivei sovietice vanatorii
Gr. 9 Vt. au trebuit sa sustina o lupta aeriana cu o formatie
masiva de avioane sovietice la sud de Iasi. Cu acea ocazie Darjan
a fost lovit in motorul si radiatoarele de racire ale avionului.
A mai avut totusi timp sa comunice camarazilor prin radio ca are
cabina plina cu fum si este lipsit de vedere in afara ei. Cu toata
situatia grea in care se aflau aviatorii nostri, aproape sufocati
de prezenta avioanelor sovietice, lt.av.Gavriliu, a zburat paralel
cu el, „ghidandu-l” sa execute manevre pe
care acesta i le comunica prin radio, pana cand a atins pamantul.
Inca aterizand cu rotile ascunse, cu viteza mare si pe un teren
denivelat, socul a fost foarte puternic, ceea ce a facut avionul
sa se dea peste cap de cateva ori. Dar, spre norocul lui, pana
la urma, avionul s-a oprit tocmai pe fata, ca altfel ar fi murit
axifisiat.
Cum a
deschis cabina, a observat in apropiere un palc de salcii si la
circa 100 m o sosea pe care se afla in miscare o coloana de blindate
sovietice ai carei militari l-au luat prizonier. Incolonat alaturi
de altii si sub escorta l-au trimis la Iasi. Abia acolo a reusit
sa fuga, ascunzandu-se in casa mamei lui Nicoara, prietenul sau.
Aceasta, dupa ce s-au mai linistit evenimentele, l-a imbracat
cu haine civile si l-a trimis in cautarea unitatii sale.
Abia
in 30 septembrie 1944 a ajuns in Transilvania, inrolandu-se din
nou in Grupul 9 Vanatoare si luand parte la luptele duse impotriva
Germaniei fasciste, zburand pentru eliberarea Transilvaniei de
Nord, a Ungariei si a unei parti din fosta Cehoslovacie.
Pentru
activitatea sa din anul 1944, cel care a fost asul nr.1 al aviatiei
romanesti vestitul print Constantin (Bazu) Cantacuzino, pe atunci
comandantul Grupului 9 Vanatoare scria in foaia calificativa a
lui Traian Darjan urmatoarele:
„...Desi
mic de statura are o infatisare placuta si este sanatos. Þinuta
buna. Foarte bun pilot si foarte bun coechipier. Hotarat. Cultura
profesionala buna. Disciplinat si bun camarad, modest, duce o
viata cumpatata. Are conduita buna. Sincer si devotat, prompt
in executarea ordinelor. Activ si punctual la serviciu. Varsta
24 de ani, avere, solda, misiuni in Grup 93 cu 110 ore. Are 11
victorii aeriene sigure si una probabila.
Il calific ca foarte bun si merita a inainta in grad.”
De retinut
ca tocmai cu acest comandant care l-a descris atat de simplu dar
inaltator, a pornit intr-o misiune pe frontul de Vest la 25 febriarie
1945, lupta in care adj.av. Traian Darjan a fost lovit mortal,
cazand eroic la datorie, alaturi de atatia altii care sunt si
vor ramane mandria neamului nostru.
Fata
de eroismul si sacrificiul sau, Corpul Aerian Roman a apreciat
ca fapta sa fie citata prin Ordinul de zi nr. 17/25 februarie
1945, in care se scria:
„avand
in vedere curajul, abnegatia si spiritul de sacrificiu dus pana
la jertfirea de sine, dovedite in ziua de 25 februarie 1945 orele
16 de adj. stj.av. Traian Darjan din Gr. 9 Vt. in timul inegalei
si vijelioasei lupte aeriene din sectorul Detva, pentru avantul
si temeritatea cu care s-a aruncat in lupta cu un inamic superior
numericeste, sfidand moartea si jertfindu-se pe sine pentru gloria
aripilor romanesti si pentru apararea sefului sau de patrula pe
care niciodata nu l-a parasit in lupta, oricat de grea ar fi fost
aceasta ORDON:
Citarea
prin Ordin de Zi pe Corpul Aerian Roman a adj.atj.av. Traian Darjan
din Grupul 9 Vanatoare a carui actiune de inalta bravura dusa
pana la sublima jertfa, va ramane vesnica in amintirea zburatorilor
romani.
Aviatia
romana pierde prin adj.stj.av. Traian Darjan pe unul dintre cei
mai temerari luptatori aerieni in plina ascensiune, care cade
eroic in a 176-a misiune si care avea obtinute 11 victorii aeriane.
Cei
in drept se vor confirma.
Comandant
CAR,
General comandant Ionescu Emanoil”
In incheiere
tin sa remarc acest mare act patriotic ce se va petrece in ziua
de 19 noiembrie 2004, pentru care ar trebui sa vibreze intreaga
suflare locala: scoala nr. 12 din Cluj-Napoca poarta numele eroului
aviator Traian Darjan, socotit ca cel mai reprezentativ aviator
de pe aceste mirifice plaiuri. Cinste celor care au contribuit
la aceasta fapta pilduitoare si reparatorie, plina de mandrie
nationala. Poate ca tocmai aceasta zi va ramane ca ZIUA SCOLII
Nr. 12 din Cluj-Napoca cand, an de an, se vor pomenii eroul si
cei care i-au urmat cursurile, impreuna cu distinsii lor dascali.
Prof.
Vasile Tudor,
istoric aviatie