FLOTILA AERIANA „SCOROGET AIR”
(destine omenesti si aviatice)

POARTA SATULUI

Poarta satuluiDaca...
Daca, spun, mergi pe Aries, pornind de la locul numit Vartop care este si cumpana de ape si hotar intre judetele Bihor si Alba, ori mai bine zis intre bihoreni (criseni) si moti, curand intrii in Bubesti-ul ce e un fel de suburbie a Arieseni-ilor. Aparent localitatea ii apare restransa calatorului nestiutor... in realitate ARIESENI inseamna si insumeaza o enormitate de dealuri, vai, ape, culmi, maguri, paduri, catune si razletiri, fanete, drumuri, case si grajduri, refugii de vara pentru cosit ori pastorit DAR in special OAMENI, oameni, oameni aflati pe toate coclaurile, cu toate treburile vietii; astazi dupa ce mineritul in zona s-a cam terminat, dupa ce scotocirea, smulgerea si trimiterea minerului (unde?) s-au cam „dus”... a venit randul padurilor, al lemnului. La tot pasul suiera un gater, de pe fiecare vale ori versant razbate pacanitul „drujbelor”, nesfarsite „sire” de rumegus obtureaza albiile paraielor otravind apele, fumul si vaierul camioanelor (dar cate!) si al TAF-urilor, purtand ori tarand matusalemicii molizi devin orchestratia si vizualul zilelor intre primavara si tarzie toamna. Lemnul se doboara, se „trage”, se taie si pleaca... aproape, mai departe, foarte departe! Cat mai este, cat va mai ajunge, cum, cand si dupa cata asteptare vor mai fi iar paduri? - aceasta, deocamdata, nu pare sa intereseze pe nicicare si, la fel, nimanui dintre cei ce ar putea si trebui a judeca si stavili „efortul”, la randu-le nu-si pot stapani si stavili marsul inavutirii proprii... Mai sunt, aparent bucolic dar necesare vietii si infratirii cu omul locului, vitele. Si caii. Acestia sunt frumosi si tari, duc in coame panglici ori smocuri rosii (de nedeochi) iar in hamuri duc INCA acele carute (ori „care”) motesti ce INCA mai coboara de la munte spre campie lemnul si varul... Aceasta imi aduce aminte de versurile autenticului poet (fara volume tiparite!) Constantin DUMITRACHE, din Podgoria Aradului, ce spunea candva: „Cal de var si mot de munte/ Caraus de pestera/ Cu pieptar batut in stele/ De o mana mestera...” (El spunea mai departe cum „motul cel de munte” isi vinde la campie viata si sufletul, cele facute din lemn si din var...

Avion utilitar agricol in plin zbor de lucruSa revenim insa... Treci deci de aceasta istorie pusa in case si oameni; Ariesul, pe care la Vartop il sareai fara efort, este acum naravas si nervos, salta cand in sclipiri, curge cand intre ingalbeniri de luturi, drumul serpuieste (este Marele drum al Motilor ce leaga aceste tainice si aspre tinuturi cu Brad-ul si Deva ori cu Zlatna si Alba) pe stanga tot cu versant iar pe dreapta cu oarece largamant, trec alte asezari: Garda, cu splendida bijuterie a bisericii vechi (lasata in paragina dupa ce si-au ridicat o alta mare, trainica, sfidatoare dar mult mai depersonalizata si fara durere in ea...), cu Valea Gardei ce te duce la pestera ghetar („Ghetarul de la Scarisoara”) si cu smucita, salbatica vale a Ordancusei in care de cum patrunzi dai de greaua pestera „a lui Ionele”... Garda cea cu piata de vite (dar si ci bazarul itinerant sosit „de la oras”). Apoi Scarisoara, o lunga asezare mai putin cautata si iata-ne patruns in cheile albacului, in care Ariesul a taiat munti puternici candva iar acum, in unele primaveri, iese din matca spaland si rupand drumul, lucrarile de arta, tarini, uneori casele si avutiile oamenilor.

Si Albacul! (daca mergi in continuare iti imblanzesti privirea cu frumoasa si larga asezare Vadul Motilor, apoi drumul va tot urca pana la o alta inima moata a Apusenilor - orasul Campeni, de unde... Noi ne vom opri acum insa la Albac). In Albacul cel atat de istoric, dramatic istoric, cel care fiind candva rascruce de istorie este acum ramas doar rascruce de drumuri caci de aici, chiar din „buricul targului”, pe langa scoala-primarie-politie si posta, pe sub bronzul innegrit al statui lui Horea (bust) „faci la stanga” (din spre Garda, la dreapta venind din spre Campeni) si o iei pe Valea Albacului in sus. Unde te duci, Omule?, catre Calatele, Huedin, Cluj?... de te va intreba careva sa-i spui ca te duci catre asezarea Horea (fosta Arada), catre tinutul peste care amintirea si sufletul lui Horea plutesc, catre dealul (ori muntele) Scorogetului te duci caci acolo fost-a el prins, trupul lui doar prins, incatusat, intemnitat apoi si despartit de viata... Spune ca aici vii, la Horea/ Marasesti, ca sa-i vezi locurile, sa-i simti prezenta, sa-i auzi plansul! Aceasta asezare, condusa acum de interesantul si harnicul primar Corneliu Olariu, o comuna prospera si curata, sta strajuita si prinsa intre cele doua culmi - Fericetul iar mai incolo Scorogetul (cel al tristetii) si Petreasa (cea al veselirii si iubirii), loc sub cer si intre ramurile si frunzele ce acopera pudic dar vesel aprobator iubirile localnicilor ori si cele ale itinerantilor... loc consacrat, numit, destinat si laudat astfel.

Asa arata Tara Motilor...Ei bine, daca cineva va spune ca am prea „lungit-o”, am facut-o spre a se intelege acest loc, aceasta „tara in tara”, aceste binecuvantate dar si amarnice asezari, prabusite in necunoasterea si saracia lor interbelica, ramase inca si astazi partial fara drumuri, curent electric, scoli si aprovizionare, adiacente Vaii Ariesului pe care acum se etaleaza incredibilul numar al vitelor si „castelelor” apartinand (in special) fostilor puternici ai zilelor de ieri cum si ale acelora, ce, prin „farmece vrajitoresti” au devenit nababii de astazi!... Acolo insa, in fundaturile vailor (a Crisanului, a Ordancusei, a Bucinisului, a Galbenei ori Bojitei sau altele nenumarate) viata celor umili, „ai pamantului” este grea, iarna lunga, mancarea nu multa. Miroase a fan, a lemn, a rasina, a piatra, a ninsoare si ploaie, vanturile rup uneori padurile, traznetul omoara om si vita, aprinde casa... Pe sus, inalt roteste atent vulturul ardelean, mai sunt pe-alocuri mori de apa si pastravi iar din infundatele paduri iese ursul ce mormaie siret si nemultumit isi face singur lege! Asa-i acolo acum, inca „mai asa” a fost inainte. Iar ca semn de intampinare, prezentare si poate juruinta, Corneliu Olariu si ai lui au ridicat o POARTA a satului, o poarta si a istoriei, a trecutului si a continuitatii. Este poarta locului, a satului natal pentru cel ce, nascut si „ridicat” aici, nascut din sange de mot si crescut cu laptele vacilor de munte, a trecut fruntariile satului sau, descoperind trenul si „lumea”, a lasat in urma Foricetul si Scorogetul, aciuindu-se in pusta Aradului... neuitand insa dealul lui Horea! Este vorba despre motul ILARIE (LARI) TRIF, cel ce a devenit aviator, pilot, comandant si instructor de zbor, ctitor si stapan de avioane si societate aviatica comercial utilitara, cel ce pana acum a stat pe cer aproape 5000 de ore!

POARTA CERULUI

Asa arata Tara Motilor...Cum poate intra un mot din tinutul Albacului prin Poarta Cerului? Toti copiii sotilor Trif (Nicolae si Maria) au tot vazut exact acelasi lucru, numai lui Lari pare-se ca-i fi ramas adanc si rascolitor in privire si suflet: micile siluete stralucitoare, arginti, ale avioanelor de linie care treceau exact pe deasupra satului, urmand culoarul aerian Bucuresti - Deva - Oradea. Ori darele de condensare pe care motoarele acestor alcatuiri, masinarii din argint facute, le lasau in urma pe cerul albastru-albastru. Rezona ceva in fiinta copilului la fiecare trecere, cu fiecare melodios cantec al motoarelor. Iar aceasta a fost destul, a fost o contaminare a copilului nascut intr-o zi de Mai, de zodia Gemenilor, in indepartatul tinut al Apusenilor...

Copilaria i-a fost ca a oricarui baiat de seama sa, cu joaca, munca, scoala. Mai apoi, „cei ai lui” (cei mari!) au decis si au „coborat”: de Sus in Jos, de la mai Greu la mai Usor poate, de la Munte la Campie. O decizie grea, responsabila, intru totul schimbatoare de destin, fel si mod al vietii, dar, in mod special, un alt orizont si deschidere la indemana copiilor. Oprita familia pe linia in care piemontul Zarandului se nimiceste si se niveleaza in campie, in apropierea Aradului, copiii vor urma altfel de drumuri si scoli, Ilarie ajungand elevul unui liceu cu profil tehnic, in Arad, impins de curiozitatea si chemarea spre discipline stiintifice, in speta fizica, automatizari, calculatoare; germenele aflat in el insa, intr-o zi cuvenita (predestinata?), crescut de-acum si avand puterea deciziei, l-a obligat sa semneze adeziunea (prin comisariatul militar local) de a urma Scoala Militara de Aviatie „Aurel Vlaicu” de la Bobocu (Buzau). Agreabil si agreat, excelent sportiv cu o conditie fizica de invidiat, poate mai selectiv insa la invatatura, Lari Trif traverseaza durata celor trei ani ai invataturii teoretice si practice (de zbor) si absolveste in anul 1984 scoala, sectia civila, fiind echivalat la gradul militar de locotenent aviator si dobandind astfel la 21 de ani atestarea profesionala de personal navigant, pilot brevetat pe avioanul AN-2 si repartizare in cadrul IAU (Intr. Aviatiei Utilitare).

Lari TrifDa, putea fi mandru!: la Arad, la inscriere si viteza medicala, din peste treizeci de candidati el s-a aflat printre cei doar patru reusiti, scoala de aviatie a absolvit-o perfect (o scoala foarte buna, va spune), tanar era, putere era (70 kg. la 1,72 inaltime, putea cosi o zi intreaga sau alerga 15 km. fara a bea apa, inota, facea 10 de flotari intr-o mana...), adevarul este ca acest tanar „crapa” de sanatate, bucuria absolvirii, devenirii de aviator si sperante spre viata ce-i statea in fata.

Dupa o scurta „ipostaza Cluj” il gasim (1985) copilot pe avionul AN-2 in cadrul aerobazei Timisoara, detasamentul AN-2. Insa un copilot care... nu zboara, nu ajunge „la rand” sa zboare! Nu apuca sa urce la comenzile avionului! In fapt este un ordinar santaj (cum astfel poate fi numit?) excitat asupra-i de catre ofiterul securist „anexat” lor. E-hei, Lari, Lari! Ce faci acum? Tu care ai fost invatat si ai obisnuit sa te descurci singur intotdeauna („eu n-am mers cu tata la nici un examen, problema... el mi-a dat doar bani de tren si gata! Imi cerea sa ma descurc singur si avea incredere in mine...”), ce faci acum? Uite ca zadarnic ai tot dat detalii despre tine, parinti, frati, chiar si despre cei 7 frati ai mamei (cu ramificatiile!!!), chiar daca i-ai zis ticalosului aceluia ca tu „esti mot si-ti iubesti tara...”, nu ajuta, el iti cere „angajament de colaborare” daca vrei sa zbori! „Domnule, eu asta nu pot s-o fac!” Iar acela: „foarte bine, o sa te...” Se gasesc insa si oameni de bine, oameni ce probabil „au trecut si vazut multe la viata lor”, care il ajuta sa treaca „hopul securist” fara „angajament”, fara a se inregimenta ori compromite. Si, insfarsit, zboara! Primeste pana si garsoniera! Si tot acum isi leaga, prin casatorie viata, de (ati ghicit!) o „moata din Horea”... pe care o stia de multa vreme! - ce mai vrei , Ilarie? Ce-ti mai pofteste inima? Nu vezi ca duhul lui Horea este cu tine totusi iar sangele tau, curat, de mot, a razbit?

POARTA VIETII

Avion AN-2Zboara deci...
iar el este un om (pilot) potrivit spre a zbura cu acest avion. Amandoi sunt aparent greoi dar incredibil de fasneti. Amandoi sunt straini („vinituri”) in acest loc, dar il stapanesc mai bine decat multi autohtoni. Amandoi traiesc bucuria zborului si a indeplinirii. Dar cum este zborul acesta, zborul cu avionul utilitar agricol? Sunt mai multe aspecte. Poate zborul ca atare. Pilotajul in sine... Avionul este suficient de mare. De greu. Motorul puternic (este motorul de pe bomotorul de linie DC-3/Li-2, deci licenta celebrului WRIGHT-CYCLONE). Cabina cu vizibilitate buna dar cam inghesuita. Zgomotul si vibratiile foarte mari. Portanta suficienta, comenzile poate cam lente (unii spun ca dai mansa, bagi palonierul si apoi aprinzi o tigara asteptand ca dumnealui, avionul, sa inceapa a vira... este si nu este asa!). Cert este ca avionul acesta e potrivit scopului, chiar daca cere oarecare efort la pilotajul specific utilizarii agricole, caci acest pilotaj, in conditiile zborului utilitar agricol, este cu totul aparte, este ca o cascadorie cu motocicleta de dirt-trak fata de un bland rulaj pe sosea. Este ca parcurgerea super rapida a „cursei cu obstacole” fata de o lejera plimbare prin parc intr-o insorita amiaza... OCHI, NERV, GEST, REACTIE, APRECIERE, SIMT SPATIAL DEOSEBIT. Se spune ca „aviatia nu ar fi periculoasa (zborul deci) daca nu ar exista pamantul”. Ca „sustentatia este o floare care se naste din viteza”. Ca... zicale vechi aviatoricesti. Ei bine, a zbura, a evolua cu un avion greu (si greu incarcat) si cateva lent in comenzi cu motorul „impins”, cu viteza, in conditii de relief obstacolat, in regim de zbor unde ochiul este realul altimetru/variometru/vitezometru/giro-orizont si... nu este usor. Acest fel de zbor oboseste si uzeaza fizic si psihic. Acest tip de zbor cere atentie, incordare, interventie permanenta. Aici nu exista pilot automat, inaltime „sigura” (ori „de siguranta”(, ragaz ori alte politeturi si conforturi. Aici (ca nicaieri in alte categorii aviatice civile - doar inalta acrobatie aeriana) este un autentic zbor de lupta! Nu un „zbor de lupta” actual insa (calculator bord/redare si alte dracovenii/ viteze si resurse motor uriase) ci acel „fight dog” al primului si celui de al doilea razboi mondial! Acestea in ceea ce priveste zborul si pilotajul. Apoi, durata: cate ore pe zi?, cate zile?: prea multe ore, zi de zi in anumite perioade. Sezoane intregi. Exista conditiile si timpul, suficiente si in momente trebuitoare, de odihna, deconectare, recuperare? Exista conditiile igienic fizice si de intretinere, cele alimentare si altele trebuitoare, corecte? Sunt stipulate si obligate acestea? Dar mediul? Avioanele AN-2Substantele cu care se lucreaza? Izolarea, protectia fata de acestea? Echipamentul si semnalizarea? Controlul? Cunoasterea si urmarirea efectelor? Unde, in ce fel si cat actioneaza asupra omului, organismului, intrebuintatele „chimicale”? Cati piloti ai aviatiei utilitare s-au imbolnavit sau au murit „fara vreme”, mai repede decat ar fi fost normal (in special data fiind robustetea si perfecta lor sanatate, initiale) din cauza gunoiului chimic adunat in organele lor interne? I-a controlat atent si competent (sincer si „neutru” medical!) cineva? (Cine? Cu ce? Cand? Avem exemple?) Au fost ei (ca in alte tari, locuri din Lume) intrerupti de la zbor, periodic, trimisi obligat in recuperari si tratamente preventive, chiar daca nu erau „inca” afectati? Au fost controlate (tot astfel, nu de forma si din obligatii „teoretice”) si securizare instalatiile avioanelor lor?... O multime de alte aspecte ar putea prelungi expunerea ori discutia... caci era vorba de „plan”, sarcini”, „patriotism si economie”, „constiinta socialista la locul de munca” a „omului de tip nou” (deci cea a pilotului - sac!)... si intregul „tacam” amar dar infatuat si ipocrit, grandilocvent si politizat, bine stiut!; in plus permanenta, presanta, umilitoarea si stresanta supraveghere si neincredere (in om) exercitate de ofiterii cei bine platiti, imbracati si hraniti, ai securitatii, fata de care echipajele „de la Utilitara” erau niste nenorociti si sarantoci, buni la munca si riscul imbolnavirii/accidentarii/mortii, doar!

Hai Ilarie, zboara totusi... chiar daca (Cum spun martorii) „cand aterizau seara si intrau si ei, rupti de oboseala, la o cafea sau la o bere, lesinau aproape toti cei aflati in barul aeroportului de mirosul greu si gretos ce-l emanau ei cu hainele, trupurile... erau complet imbibati, amarati de ei! Erau obositi si in halul ce am spus, dar aveau inca puterea si vointa de a zambi!...” - este „cu adevarat” un ADEVAR, o realitate iar marturia autentica si de incredere. Si poate n-ai nici conditii sa te speli ca lumea, sa te primenesti, sa te odihnesti, caci dimineata, DIN NOU! Si mai vine poate (nu-a asa domnule Ilarie Trif?) parfumatul ofiter de securitate sa-ti ceara „vigilenta si angajament”!

Zboara Ilarie, zboara insa, vine ea si „revolutia”!

Postul de pilotaj al unui AN-2Iata ca a venit. Cu cele bune si cu cele rele ale sale. Atunci ori pe mai departe... In ultimul deceniu aceasta amarata dar eficienta aviatia utilitara agricola se imparte pe aerobaze independente. Ilarie Trif este de-acum un veteran pilot comandant, pilot de receptie si control, pilot instructor de zbor, un experimentat al domeniului aviatic in cauza, dar si un om de curaj si initiativa: in 1996 are inchiriat un AN-2, in 1997 doua, doua si in 1998 - inchirieri cu tot cu echipaje. Inchiriatul este si nu este insa „solutia”, fapt pentru care Lari Trif, prudent dar hotarat, in anul 1997, urca pe ultimii centimetri ai unei riscante trambuline, bate si... sare: intemeiaza Societatea comerciala aviatic utilitara AERO SCOROGET. Cumpara intaiul sau avion AN-2 (din Ukraina), in 1999 pe al doilea (de la privatizata I.A.U. Bucuresti), pe al treilea in martie 2002 (de la aerobaza I.A.U. Cluj). Este ca o furtuna, ca o avalansa acest „SCOROGET AIR” cu statut si autonomie de „operator aerian”, dotat cu trei avioane si trei echipaje complete, care acopera de-acum 80% din cerinta de lucrari in judetul Arad si 30% (cu tendinta spre 50%) in judetul Timis. Intampina soare dar si nori negri, succese dar si greutati, neseriozitatea unor beneficiari dar si onorabilitatea altora... de toate intampina. Isi cumpara trei autoalimentatoare proprii, are depozit propriu de carburanti si se „gospodareste” tehnic singur, avand dreptul lucrarilor de control la 100 ore, schimb de motor si elice, al lucrarilor de trecere la „exploatari” vara-iarna/iarna-vara iar datorita dotarilor si personalului tehnic, perspectiva efectuarii controlului si lucrarilor pt. 300 ore. Dar, inainte de toate, sunt OAMENII. Cele trei echipaje: pilot comandant, receptie si control, instructor de zbor, ILARIE TRIF; pilot comandant ONICA STEFAN - deci un mot, un moldovean si un bucovinean. Mecanici: mecanic navigant/sol (sef mecanic) BURCA SMEU; mecanic navigant/sol SUIUGAN IOAN; mecanic navigant/sol COCOSILA STAN - un moldovean, un bihorean si un oltean dunarean... o adevarata „internationala” nesocialista! Un grup de oameni hotarati si corecti, exceptionali profesionisti, legati prin munca lor si camaraderie aviatoriceasca...

- Cum este, deci, domnule LARI TRIF?

Instrumentele de bord ale unui AN-2- Cum sa fie, domnule Cornel?: faci zbor si „acrobatie aeriana” cu acest avion, intre 5 si 50 de metri inaltime! In teren necunoscut si obstacolat!... Sunt conditii extraordinar de grele: de zbor, de functionare tehnica, de tratative cu beneficiarii... Piese nu se prea gasesc, nu mai sunt - in special cele vitale ori „reperele mici” (garniturile diferite, bujii, aparate de bord, piesele de la instalatii, multe altele!... totusi siguranta zborului este asigurata!) . Relatiile cu beneficiarii merg unori greu, conditiile sunt precare, ganditi-va ca lucram zilnic intre 300 si 1000 hectare teren cultura si sunt probleme cu apa, substantele, jalonarea... Costurile sunt mari: tocmai am schimbat un motor - 250 de milioane; o cisterna de benzine costa 400 milioane si ajunge celor trei avioane abia o saptamana de lucru!... Oamenii, echipajele sunt bune insa. Conlucram bine. Fiecare are celularul la indemana, orice intervine se comunica imediat, se rezolva la fel... eficienta, castig de timp...

- Si...

- Si intotdeauna (si va rog sa nu banalizati, precum foarte multi care doar declama mecanic!) m-am condus dupa spunerea poetului: „O lupta-i viata, deci te lupta!...” M-am luptat, domnule Cornel, ma lupt si ma voi lupta...

- Si „SCOROGET”?

- Da, eu sunt mot. Sunt de-acolo. Chiar daca am plecat. Dar merg des, am casa acolo, casa parintilor mei. Iar dealul Scorogetului...


"Seful" si mecanicii sai Iata asadar catva din viata unui om. A unui aviator. A unui intreprinzator intr-un domeniu rar si greu. A unui mot din Horea - Albac. Acolo unde duhul lui Horea bantuie inca cautand adapost si casa in inima oamenilor de acum, de AZI. Acolo unde se afla si Petreasa, locul si imbierea spre oameni de a iubi si a se iubi... Este foarte posibil ca acolo sa fie unul dintre locurile unde, candva, Dumnezeu Tatal, privind tocmai cum Adam si Eva se zbenguiau alergandu-se peste pajistele smaltate cu flori, cu bucurie dar si ingrijorare sa fi murmurat: „Asa, asa ... cresteti, inmultiti-va si umpleti pamantul!”... Amaraciunea, ingrijorarea de pe fata si din inima Creatorului se va dovedi (mai tarziu) intemeiata... prin viata grea de care motii intotdeauna au avut parte, iar zambetul Sau sa fi venit de la gandul ca acesti barbati si femei vor fi aprigi la munca si impatimiti in iubiri...

Deci cu adevarat ILARIE TRIF, aviatorul cunoscut, de astazi, isi poate aminti si ar putea canta (el este si un impatimit cantaret „in ocazie”) acel cantec/mars al istoriei, adevarului si inimii omului din muntii Apuseni, care asa incept.”

„Din Tara Motilor noi am venit
Unde IANCU a trait
Unde au fost trasi pe roata de dusmani
HOREA, CLOSCA si CRISAN...” - haide LARI, haide, canta acest cantec si zboara frumos, tu, echipajele si avioanele tale peste frumosul pamant al frumoasei tale tari!


"Flotila Aeriana SCOROGET Air"Mai privesc inca o data „linia avioanelor”, Flotila Aeriana SCOROGET... Maine? Ah, acest „maine”, pe care unii il pronunta prea devreme - AZI!: maine vom povesti cum am fost candva tineri, frumosi, puternici, usor „nebuni” DAR zburatori! Ca am urcat pe Cer, ca ne-am dragostit si bucurat acolo pe dealul Fericetului! Uitati-va daca nu credeti, ridicati ochii spre cer si priviti: roteste acolo in inaltimi Vulturul Ardelean si inca se mai vad, in destramare, urmele aripilor noastre!
Succes si zbor fara probleme, LARI TRIF!


P.S. Ca un soare tarziu, intr-o tarzie amiaza de toamna frumoasa (un fel de „vara indiana” - cum se spune!), razbate de peste muntii Apuseni amintirea si imaginea locotenentului aviator CRACIUN SALAJAN, pilot de bombardiere (Junkers - 88), acel mot integru, inteligent si curajos care in ultimul razboi mondial a batut si razbatut cerul Asiei si Europei purtand in inima sa acele locuri, lucruri, semne si simtaminte despre care tocmai am vorbit!...

Octombrie pe sfarsit,
Cornel Marandiuc

Discutati despre istoria aviatiei romane in forumul "Orizont Aviatic"
Orizont Aviatic Nr. 1, Nov. 2002
VIRTUAL ARAD
Suntem pe locul
Pozitia Virtual Arad in Romanian Top 100
Votati-ne zilnic!
Votati Aradul !