Nascut in 14 septembrie 1919 in comuna Ighiu, jud. Alba
Tatal emil, notar comunal
Mama Constanta, diriginta oficiului PTTR.
Un frate Emil si doua surori: Zita si Zoe.
1930-38 Liceul Militar Mihai Viteazul Tg. Mures
1938-39 Scoala ofiteri rezerva Geniu, Bucuresti, sef promotie
1039-41 Scoala Ofiteri de Aviatie Bucuresti, sectia naviganti.
10 mai 1941 inaltat la gradul de sublocotenent aviator.
1941 Scoala observatori si comandanti de bord Bucuresti
28 septembrie 1942 in cadrul Flotilei 2 Bombardament Tecuci plecat pe frontul de est, aerodrom Tacinscaia.
3 octombrie 1942-28 noiembrie 1942 executat 33 misiuni de bombardament la Stalingrad si Cotul Donului.
3 victorii aeriene, toate misiunile reusite. Se evidentiaza bombardarea depozitului (rezervoare uriase) de combustibili din Stalingrad, de trupe terestre si mecanizate si a coloanei de camioane Skoda capturate de sovetici de la romani la Don.

La 28 noiembrie 1942, in lupta aeriana este ranit (13 rani deschise si 2 lovituri de schije), avionul incendiat, trei ocupanti ai avionului decedati, se salveaza cu parasuta prin care a trecut un obuz si cca 2/5 erau sfartecate, cazand pe teritoriul inamic. Este capturat si transportat in conditii de neimaginat, fara nici un tratament medical, ajungand de la 68 kg la 40 kg in lagarul Oranki, in 12 ianuarie 1943, dezbracat de uniforma de aviator si imbracat in zdrente luate de la decedatii sovietici. Acolo s-a muncit ca animale de tractiune, la camp sau alte activitati in lagar. Pentru atitudinea sa (apreciat, ca si marea majoritate, cu exceptia celor ce si-au tradat parintii si Patria, ca bandit fascist) a facut 72 de zile de carcera. Ultima rana i s-a inchis dupa 10 luni de zile. A participat la toate grevele facute de prizonieri, la una dintre acestea fiind aruncat asupra lui un caine lup care i-a sfasiat pulpa de la picior. A facut parte din grupul celor 70 care au facut greva foamei. A luat cuvantul impotriva comisarilor sovietici, toti evrei fugiti din Romania, care, sub amenintare ne propuneau sa trecem de partea sovieticilor, cand tara noastra era in razboi cu ei. Cum s-ar fi chemat aceasta? Tradare: Si pentru faptul ca I-a spus Tradare, a fost sanctionat cu zece zile de carcera, pentru „propaganda fascista“.

Asa s-a scris istoria si se mai scrie inca.

Printre momentele deosebite din lagarul 70-74 Oranki, se poate mentiona (pe langa multe altele), atitudinea pe care a luat-o cu ocazia vizitei in toamna anului 1947 a unui general adjunct al ministerului de razboi. El a fost acela care a prezentat generalului toata situatia tragica din lagar, tragedie care se parea ca nu are sfarsit - caci mii de ofiteri si soldati erau inca prizonieri la asa pretinsii „aliati“, dar dupa prezentarea facuta toti ofiterii au fost scutiti de orice fel de munca si au intrat in drepturi apropiate de cele internationale prevazute pentru prizonierii de razboi, cu promisiunea ca intr-o jumatate de an vor fi acasa. A fost ceva mai mult, pana la 10 mai 1948, dar majoritatea au fost repatriati. Ca unii au fost aruncati in inchisori, ca au ajuns la „canal“ sau n-au mai ajuns nici unde, asta e alt capitol, care din motive patriotic-comuniste inca nu a fost scris. Dar adevarul nu poate fi ascuns decat temporar, lucru stiut si de cei ce-l ascund.

In Lagar, a invatat limba engleza si italiana, sa cante la chitara si a scris o carte, initial pe coaje de mesteacan, apoi rescrisa frumos pe hartie de bunul sau prieten, ofiterul de artilerie Ion Bogdan, care a avut curajul de a fugi din lagar. Cartea nu a putut fi adusa, caci nimeni nu a avut voie sa aduca nimic scris, dar, i-a scapat rezumatul intr-un tub de pasta de dinti, si, cine stie, poate o va rescrie.

In tara, fara a i se corecta situatia, a fost amenintat pentru ca nu a trecut de partea sovieticilor si a fost trecut in rezerva la 1 iulie 1948. Indepartandu-se de binevoitorii care ii urmareau pas cu pas, a ajuns in Timisoara, unde a avut curajul, dupa zece ani de la terminarea liceului, sa candideze la agronomie, unde, din greseala a reusit al doilea din 2000 de candidati. In Facultate, stiind ca a fost ofiter, multi profesori ii mai scadeau cate un punct, dar majoritatea au fost corecti. Din anul trei, a fost ales si angajat de minister sa inceapa studiile pedologice in Romania. In anul 1952 a obtinut diploma de inginer, iar dupa un an a fost numit seful cercetarii solului in partea de vest a tarii. In 1958 a fost transferat in Brasov pentru a infiinta un laborator de agrochimie la care s-a adaugat si pedologia, numarul acestora fiind 7 in toata tara. In anul 1964, in centrul tarii a fost organizatorul al celui de al VIII-lea Congres International de Stiinta Solului la care au participat 1134 specialisti din lume si 63 de state.

In anul 1967 a fost declarat cercetator stiintific principal. Este membru fondator al Societatii Nationale de Stiinta Solului si membru al Societatii Internationale de Stiinta Solului.

In Anul 1972 si-a prezentat teza de doctorat, cu califcativul maxim, fiind interesant de mentonat cuvantul unor membri ai comisiei de doctorat: Azi este ziua celor patru de zece: ziua de zece a zecea, la ora zece, s-a prezentat un doctorat de nota zece, iar alt membru al comisiei a spus: azi e ziua celor trei maxime: doctorandul Maxim a prezentat o lucrare cu continut maxim la un nivel maxim.

In anul 1969 a fost delegat in Cehoslovacia la conferinta privind problema microelementelor in soluri.

In anul 1982 a fost pensionat cu gradul de inspector principal.

Despre el au fost scrise articole in revista „Aripi Romanesti“ si alte publicati din timpul razboiului pentru fapte de arme. Pentru activitatea de pe front a fost distins cu ordinul Virtutea Aeronautica cu spade, clasa Crucea de Aur, confiscata de comunisti de la parintii lui, in timpul prizonieratului. In anul 1997, 30 aprilie, regele Mihai I a fost primit de oficialitatile Brasovului la Cercul Militar. Printre cei invitati s-a aflat si comandorul aviator pensionar care a stat de vorba cu Maiestatea sa si i-a spus cam ce s-a spus aici. Pentru ca nu mai avea originalul brevetului de decorare, Miestatea sa i-a semnat copia decretului de decorare cu numarul 1432. Este aici!
Ca aviator, indragostit si demn de aripile pe care le-a servit cu abnegatie, dupa pensionare a revenit in cercul zburatorilor, in prezent fiind presedintele Asociatiei Aviatorilor Brasoveni, straduindu-se sa ridice asociatia la un nivel cultural cat mai inalt, demn de membrii care ii fac cinste.

Tot ca pensionar, este expert specialist al Tribunalului in probleme de evaluare a solurilor, fiind autorul unei metodologii de evaluare a lor. Ca specialist, a publicat numeroase articole stiintifice si a fost citat de numerosi specialisti in lucrarile lor. O lucrare de valoare, „Stiinta-forta de productie“ il citeaza ca pe unul din conducatorii de frunte ai scolii pedologice romanesti, sub indrumarea lui trecand un numar insemnat de ingineri ce s-au specializat in pedologie.

In acest an, cu materialul furnizat in faza primara de catre Generalul aviator Vladimir Stangaciu si cpt. Comandorul Eufimie Zaharcu (decedat) dar si cu material personal, a publicat cartea: „Mic supliment istoric aeronautic“. Cititorii atat de specialitate cat si de literatura urmeaza a o evalua.

Daca firul vietii ii va permite, inca doreste sa mai scrie.

14 decembrie 2002. Bucuresti – ARIPA.