Pe cat de asteptata si justificata mi-a fost bucuria aparitiei, in luna mai a.c., in „Orizont Aviatic” a prortretului intitulat “Pilotul Manolache Constantin in memoria timpului”, pe atat de cazuta ca un traznet si de dureroasa mi-a fost aflarea vestii – chiar prin vocea abia stapanita de plans a istoricului Cornel Marandiuc – ca, in zorii zilei de 9 mai 2004, incomparabilul zburator roman a incetat din viata.

Din cele 27 telefoane la care am sunat imediat pentru a anunta greu credibila stire, doar sase nominalizati (Aeroclubul Roman, Directia Aviatiei Civile, ROMAERO, c.dorii Antohii Virgil, Pruia Aurel si, bineinteles, sotia ilustrului disparut Georgeta Prejbeanu – Manolache) au confirmat ca aflasera, cu cateva minute inainte, despre trecerea in nefiinta a marelui pilot. Generalii Voian Stefan, Mereu Constantin, Paduraru Gheorghe (din Cpitala), Moraru Gheorghe si Zapartan Ioan (din Bacau), c.dorii r. Bojic Alexandru (Timisoara), Lazar Nicolae (Baicoi), Stoicescu Petru, Bruchental Valer si Cocea Victor (Buzau), Antohi Virgil, Tache Dumitru, Alexe Rusen, Valeanu Ioan, Nichitus Vasile, Sabau Ioan, Mitrutoiu Carol, Tamasdan Petru, Iordache C.tin, Botezatu Aurel (Bucuresti) au ramas, pur si simplu, stupefiati de cutremuratoarea veste telefonica, insotita de precizarea ca ceremonia depunerii sicriului distinsului disparut va avea loc sambata, ora 10.00, la capela-biserica de la cimitirul Belu, iar crestineasca inhumare, cu funeralii militare, va fi oficiata duminica 11 iulie, ora 13.00, in incinta aceluiasi celebru cimitir.

Durerea personala cauzata de trecerea, atat de neasteptata, in nefiinta, a inegalabilului pilot Manolache a fost greu de acceptat si de indurat poate si pentru faptul ca l-am cunoscut indeaproape de-a lungul a 55 de ani de activitate de aerodrom. Promotiilor de piloti „Mai 1954” el le-a fost si dascal si instructor de zbor pe mai multe tipuri de avioane, cu deosebire pe IAR-80, Me-109G si pe La-9. Cu avionul Me-109G, el, a participat la mai multe aplicatii tactice de anvergura, precum si la parada aeriana nationala din august 1051 ; regimentul lui fiind urmat de divizia de reactoare Iak-23, ai carei piloti fusesera testati (pe Iak-ul 11) ca vanatori aerieni, de Manolache (impreuna cu colegul si pritenul sau de mansa Mirila Mircea.

Aceasta durere personala a fost accentuata si de o alta amintire semnificativa. Atat el cat si eu am avut sansa de a cunoaste, a dialoga si a ne fotografia impreuna cu celebrul savant, proiectant si constructor de avioane A.N. Tupolev. Si el si eu – cu prilejul unor vizite la Moscova, el cu prilejul unui miting aerian la un campionat mondial, iar eu cu prilejul prezentarii, de catre celebrul constructor, a avionului de pasagerii Tu-104 si, implicit, al primului zbor al acestuia catre Bucuresti.

Un fapt care ne-a apropiat si ne-a intarit si mai mult pritenia s-a petrecut in ziua de 10 iunie 2002: in masina, spre aerodromul Clinceni, a scos din servieta si mi-a aratat documentul semnat, chiar in aceeasi zi, de catre Ioan Selaru - Secretar de Stat in ministerul de resort, act prin care, la varsta de 78 ani (a lui Manolache), i se aprobase dispensa de varsta necesara antrenarii, in continuare, a lotului national de inalta acrobatie aeriana, inclusiv executarea de zboruri acrobatice demonstrative si continuarea activitatii de zbor, urmand ca, ulterior, sa fie oficializat si pe schema de incadrare. Dispensa aceasta i-a permis sa zboare in continuare cu lotul de acrobatie si de Ziua Aviatiei (care s-a desfasurat la Cluj), si de Ziua Marinei (care a avut loc la Mangalia).

Ba mai mult, in iarna lui 2004 a executat zboruri in Germania, testand in zbor avioane clasice apartintnd Aviatiei Istorice Germane. Ca semn de pretuire a activitatii sale, amicii germani i-au facut cadou un motor de avion, care – scos deja de catre el din Vama dupa 8 drumuri facute la aceasta institutie – va echipa aeroplanul „Vlaicu II”, aflat in curs de reconstituire la ROMAERO Baneasa. De retinut ca, incepand din luna martie si pana la imbolnavire, Manolache s-a ocupat, zi de zi, impreuna cu maistrul Ion Bobocel, inginerul Savu C.tin, deltaplanistrul Gh. Craioveanu si alti specialisti constructori, cu o ravna de toata lauda, de reconstruirea avionului „Vlaicu II” pe care regretatul „FOMICA” chiar avea intentia sa-l zboare… n-a mai apucat insa sa-si implineasca si aceasta mare dorinta, tentatie.

In legatura cu motivele decesului lui Manolache, nu pot (si nici nu cred ca este cazul) sa ofer cititorilor „Orizontului Aviatic” detalii. Totusi, lamuritor : pe neasteptate, intr-o noapte, a facut o criza biliara. Ajuns la spital, criza s-a complicat si, cu toata straduinta si staruinta medicilor, omul „cu sanatate de fier” (cum se considera Manolache) nu a mai putut fi readus la viata. Dupa doar cateva zile si nopti de suferinta – exact asa cum s-au petrecut lucrurile (cum doi ani) si cu prietenul si colegul sau de o viata, Gl.av. Aurel Raican – Manolache s-a stins din viata ca o lumanare… Sambata, la ora 10 a fost depus in somptuoasa capela-biserica a cimitirului Belu, unde s-a facut si traditionala slujba de pomenire.

Duminica, 11 iulie, interiorul capelei, nenumaratele trepte semicirculare ale acesteia si intinsa esplanada din fata au devenit o padure de lume trista, indoliata, vorbind in soapta. Jur-imprejurul piedestaliatului pe care se afla sicriul sculptat in care Manolache dormea parca, devenise un monument de flori. Garda de onoare, formata din colegi de breasla, se schimba din zece in zece minute. La ora 12 a inceput ceremonia asteptata, oficiata impresionant de catre preotul Gheorghe TEUGEA, care a evocat cu evlavie si pietate meritele deosebite ale defunctului ce a fost un stralucit aviator, un minunat sot si prieten si un crestin adevarat.

Defunctului i s-au acordat onoruri militare. La ceremonie a participat Gl.av. Gheorghe Catrina, seful Statului Major al Fortelor Aeriene Romane, insotit de cadre active ale Bazei „90 Transport Aerian”. Au mai participat Gl. ing. .r. Mirica Dumitrescu, C.dor r. prof. Gogu Barbulescu, ing. Aleodor Francu, presedinte al F.A.R. C.tin Voicu, Director Gen. al Aeroclubului Romaniei, Tudor Bistreanu, antrenor Gh. Uta, scriitorul Ioan Chereches, reumita aviatoare Sanda Agache (lista poate continua…) insa si foarte multi alti aviatori militari si civili, cadre din diferite institutii ale aviatiei, diversi oameni de alte preocupari, adulti si chiar copii – cei care l-au admirat si iubit pe ilustrul disparut.

Generalul de brigada Duta Corneliu, seful Comendiurii Garnizoanei Bucuresti, a destinat o companie de onoare de la brigada de protocol „Mihai Viteazul”. S-a intonat imnul de stat si s-a acordat onorul de catre trompetii apartinand aceleiasi unitati.

Sicriul a fost purtat pe umeri de catre militari ai armatei romane. Coroanele au fost purtate de catre 30 de barbati, colegi si prieteni aviatori ai celui disparut.

Lotul National de Inalta Acrobatie Aeriana a onorat pe fostul sau antrenor emerit cu o imensa coroana inalta de doi metri si purtand 400 de trandafiri.

Necrologul a fost rostit, de langa locul de ingropaciune, de catre C.doru,l r. Gheorghe IANCU, campion mondial absolut la saltul cu parasuta. In semn de ultim salut au fost trase cateva salve de catre compania de onoare.
O formatie „romb” de avioane sportive de mare performata, ale Aeroclubului Central Bucuresti, avand la mansa pilotii Dan Stefanescu, Vlad Borzea, Ivan Postolache si Dan Conderman (la a caror pregatire a contribuit mult antrenorul emerit Constantin Manolache) a efectuat 9 (noua) treceri in zbor pentru a-i da onorul, din aer, regretatului lor Magistru.

Cripta in care a fost depus sicriul marelui aviator roman se afla in apropierea mormintelor lui Duiliu Zamfirescu, Nicolae Iorga, George Cosbuc, Mihail Eminescu, Marin Preda si ale altor ilustre personalitati ale scrisului romanesc.

Dupa ceremonialul militar si religios de la cimitirul Belu – unde se afla inmormantati pionieri ai aviatiei romanesti, renumiti aviatori si personalitati ale aeronauticii romane – in memoria pilotului Constantin Manolache s-a desfasurat un parastas de pomenire, la ROMAERO.

Fotografiile retinand momente ale acestei triste si solemne desfasurari i le datoram lui Constantin Dinu, cu multumiri.

C.dor av.r. ION CLANCIU