A
53-a Aniversare
Am
sansa bucuriei de a ma fi nascut in lumea minunata a aviatiei, cu
bunele si relele ei, ca de altfel toate lucrurile din aceasta lume.
Privilegiul
mi-a fost acordat de tatal meu, pilot-aviator, in prezent pensionar,
nu numai un mare iubitor al aripilor romanesti, dar si un inversunat
sustinator al acestora.
Am
sansa, acordata de cei care au avut incredere in mine, de a-mi desfasura
activitatea profesionala in aceeasi lume a aviatiei!
Astfel
ca, independent de vointa mea, sunt in preajma majoritatii evenimentelor
care se petrec in acest mediu, din pacate, oarecum misogin si, deci
ostil, intrusilor feminini.
Unul
dintre recentele evenimente la care am luat efectiv parte, cu implicare
emotionala puternica, a fost aniversarea prilejuita de implinirea
a 53 de ani de la absolvirea scolii de piloti de la Tecuci, a promotiei
1950, din care face parte si tatal meu, Petru Tamasdan.
Ca
si in 2000 (cand s-au sarbatorit 50 de ani de la absolvire), evenimentul
din acest an s-a petrecut in incinta scolii militare de aviatie
de la Boboc, judetul Buzau, o gazda primitoare, care de fiecare
data a facut toate eforturile ca oaspetii ei sa se simta cat mai
bine.
Randurile
mele nu vor descrie programul desfasurat cu aceasta ocazie pentru
ca, in mod sigur, o parte a reprezentantilor promotiei 1950, talentata
la scris, nu va scapa prilejul de a face acest lucru in paginile
primitoare ale Orizontului Aviatic.
Randurile
mele vor include impresii personal culese de la fata locului!
Doresc
sa le impartasesc in calitatea de fiica a tatalui meu (unul dintre
organizatorii evenimentului), pe care l-am sprijinit moral si financiar
pentru reusita acestei aniversari.
Doresc
sa fac cunoscute impresiile pentru ca m-am aflat in mijlocul unor
oameni minunati, care mi-au apreciat eforturile facute si mi-au
acordat acel respect de „moda veche”, despre care uitasem
ca mai exista.
Momentul
a fost asteptat cu deosebit interes si s-a dovedit nespus de drag
tutror participantilor! Acestia, cu spiritul lor vesnic tanar –
caracteristic zburatorilor – n-au pierdut ocazia sa recite
versuri de suflet, sa depene amintiri, care pareau sa se fi petrecut
doar cu putin timp in urma, sa glumeasca, fara sa se supere, unii
pe seama celorlalti, sa ciocneasca unu-doua paharele in ciuda tratamentelor
medicale urmate, sa danseze cu acele sotii rabdatoare care, pe unii,
i-au insotit.
Atmosfera
a fost de-a dreptul impresionanta mai ales ca, de aceasta data,
apropierea dintre colegi a fost insotita de duiosia anilor multi,
care peste unii au trecut cu blandete, peste altii cu suferinta.
Se putea simti in ochii si sufletul fiecaruia o temere fireasca,
dar constienta, ca aceasta ar putea fi ultima intalnire a promotiei.
La
acest moment aniversar au existat si matori, care nu-si mai pot
spune of-ul, pentru ca mijloacele lor de comunicare – motoarele
– au amutit de mult. Aeronavele de tip L-29, L-39, MIG-14,
IL-14, An-2 s.a. sunt adormite pe langa hangarele darapanate si
asteapta sa fie casate, iar din cand in cand, cu ocazia unor aniversari,
cineva sa-si faca o fotografie in preajma lor. Pro-memoriam! Ce
trist, cand te gandesti ca avioanele sunt sufletele zburatorilor,
mai aproape de inimile lor decat iubitele, sotiile sau fiicele!
Promotia
1950 este promotia despre care se poate spune cu adevarat ca a pus
bazele aviatiei romanesti. Este promotia care, pentru a obtine realizari
in domeniu, a stiut sa invinga toate obstacolele mediilor in care
si-a desfasurat activitatea, inclusiv cele de dupa decembrie 1989.
Acum,
acesti oameni extraordinari doresc ca cineva sa inceapa sa-i prijine,
doresc sa aiba urmasi care sa preia ceea ce ei au realizat, au sintit
ca este momentul sa predea stafeta... Se pare ca inca nu se vrea,
nu intereseaza sau nu exista raspuns la intrebarea „cui?”
Oricum,
acesti oameni minunati vor continua, pana la ultimul, cu acelasi
entuziasm ca si pana acum, sa iubeasca, dar mai ales sa promoveze
aripile romanesti, in pofida unora mai sceptici, care ii privesc
cu un zambet ironic in coltul buzelor!
Mihaela
Tamasdan
O
ANIVERSARE
Aniversarea
a 53-a de la absolvirea Scolii Militare de aviatie de la Tecuci,
totusi a avut loc, pe data de 07 iunie 2003 asa cum s-a hotarat
la a-50-a Aniversare din anul 2000, pe inegalabilul Aerodrom BOBOC-BUZAU
a carui CDT este CDR. NICOLAE IONASCU.
Am
spus „totusi” pentru ca mai nou, nu stiu cine, printr-un
ordin, a dispus ca aniversarile din cadrul promotiilor de aviatori
sa aiba loc din 5 in 5 ani. Ideea nu ar fi fost „ABSURDA”
daca acest ordin s-ar fi dat in urma cu 50 de ani cand noi eram
tineri, nu acum cand majoritatea am trecut de varsta respectabila
de 70-75 de ani.
Am
avut si o problema cu semnarea diplomelor de excelenta si de onoare,
pe care, un veritabil si distins aviator General CONSTANTIN MEREU
a rezolvat-o in favoarea promotiei noastre.
In
cei trei ani care s-au scurs de la a 50-a aniversare cu durere in
suflet, am aflat, din apelul catalogului, ca multi au mai plecat
in ultimul „ZBOR IMAGINAR”, fara sa ne mai salute din
aripi... In momentul de reculegere in memoria lor ne-am amintit
de Comandorul REMUS ROMANESCU un mare pilot si instructor de zbor,
PILOT DE LINIE SI PILOT SEF LA T.A.R.O.M. CONSTANTIN GRIVEI, un
mare PILOT si un mare STRATEG, Comandorul TOMI LIVIU, Pilotul de
Linie Aeriana MARIN TUDOR, Pilotul Instructor de zbor MORARU GHEORGHE
si inca 45 de colegi peste care umbra timpului si.a pus amprenta.
Noi nu-i vom uita.
Succint,
cu toate ca fara aportul lor la aceasta aniversare nu ar fi avut
loc, trebuie sa vorbesc despre grupul de aviatori care benevol s-au
implicat in rezolvarea problemelor atat de dificile din zilele noastre.
Aviatorul
Comandor BRUCHENTAL VALER, CDR. PETRE STOICESCU, CDR. ION ENACHE,
CDR. STELIAN GEORGESCU (ZEVEDEI) si nu cel din urma Cdr. MAKO ALEXANDRU.
Intalnirea
pe aerodrom a fost furtunoasa, cu imbratisari, cuvinte inteligibile,
balbaieli, confuzii si faze hazlii... Tu iesti Paun? Nu! Sunt Petre....
cel cu acordeonul.... altul.... Petre, tu mai traiesti?... da!...
Am auzit ca ai murit!... inseamna ca ti-a murit moartea... Unii
se sprijineau in baston, altii erau dusi la brat, altii aveau privirea
fixa fara sa vada prea mult, iar pe masura ce timpul trecea, constatam
ca eram un grup de batrani intre 70 si 80 de ani. Doamnele care
ne insoteau, atmosfera aerodromului, programul pe care trebuia sa-l
urmam, au linistit atmosfera.
In
timp ce CDR. ION CLENCIU si-a expus „cuvantul” si poeziile
inspirate din aportul pe care promotia noastra l-a adus AERONAUTICII
ROMANE, un gand pios s-a conturat in memoria noastra pentru acei
piloti care au urcat pe altarul cerului:
Comandant scoala TECUCI, Cdr. VASILESCU
Comendant scoala TECUCI, Cdr. DANIELESCU VLADIMIR
Comandant scoala TECUCI, Cdr. FILIP DANIEL
Cdr. SUCEVEANU FLORIN
Cdr. PETRE AGHEICI
Cdr. DUMITRU BORCESCU
INSTRUCTORI
DE ZBOR:
Cdr. CONSTANTIN CIOVICA
Cdr. BIROVESCU ALEXANDRU
Cdr. VASCUTA GHEORGHE
Cdr. POPA TRAIAN
Cdr. SANDULESCU
Cdr. STEFAN GHIORGHIU
Cdr. SARDANESCU TOMA
Cdr. BALCESCU GRIGORE
Cdr. BICA IOAN
Cdr. CRACEA SOFIA
Pentru
fostii instructori de zbor in viata, care prin daruire ne-au invatat
arta zborurilor, am incercat sa-i avem aproape de noi, dar datorita
contextului defavorabil nu am reusit sa-i onoram; astfel, am sarbatorit
evenimentul doar gandindu-ne cu placere si respect la ceea ce au
facut DOMNIILE LOR pentru noi si AERONAUTICA ROMANA.
Ne-au onorat cu prezenta:
Cdr. POPESCU GREACA
Cdr . ANTOHI VIRGIL
Cdr. GHEORGHE CURULIUC
Cdr. MIHAI BAETANU
Cdr.
VASILE JECU si Cdr. NEATA SOARE ne-au trimis mesaje de ajutor: Asteptam
masina pentru transport, iar Aradenii si Timisorenii, au solicitat
un avion. Solicitarile nu au fost onorate de nimeni! Spre regretul
nostru.
Dupa
alocutiuni, Cdr. POPESCU GREACA a inmanat sarbatoritilor DIPLOME
DE ONOARE si DIPLOME DE EXCELENTA.
Necazurile
noastre comune au fost spulberate de primirea si ospitalitatea personalului
de la masa festiva si in special tuica si icrele, care ne-au deschis
apetitul pentru urmatoarele ore.
Dupa
o doza din elixirul lui BACUS care a masat talpile picioarelor si
a aprins fitilul mintii, am trecut la primul dans cu fiica mea,
ca dupa aceia sa nu ma mai opresc decat la sfarsit. Am avut nevoie
de deconectare, fata de problemele aviatorilor batrani, de tragediile
prin care trecem in perioada „de tranzitie”. Am constatat
cu adanca mahnire ca forurile de care deprindem ca existenta au
uitat de noi (oare mai exista asa ceva?) Totusi promotia noastra
s-a ales cu ceva: incercam sa supravietuim ca sa ne REVEDEM peste
doi ani adica in 2005 – pana atunci le doresc colegilor mei,
sanatate si sa traim cu speranta ca visul nostru se va implini!
Pilot
Aviator (pensionar)
TAMASDAN PETRU
Bucuresti 10 iunie 2003
|