Reprezentantii AGA si ai CA de la Centrala Electrica de Termoficare Arad au votat ieri demararea primei etape de restructurare. Astfel, in cadrul sedintei s-a discutat despre modificarea organigramei CET Arad si despre analiza programului de restructurare, reorganizare. ,,Am demarat programul de restructurare. Nu vor parasi in acest an societatea 130 de persoane, ci doar 91. Mentionam ca 29 dintre acestia au optat singuri pentru parasirea societatii, deoarece vor beneficia de la 7 pana la 12 salarii nete. Celelalte persoane disponibilizate sunt in prag de pensionare sau au abateri disciplinare grave”, afirma consilierul Bruno Biringer, membru AGA. De asemenea, la intalnirea de ieri s-au stabilit si cateva masuri (18 la numar) de redresare economico-financiara a societatii. Astfel, printre altele s-a decis reorganizarea activitatii de descarcare a carbunelui, imbunatatirea circulatiei documentelor, atragerea de noi consumatori de energie electrica si termica, introducerea sistemului de asigurare a calitatii, prelucrarea in regim propriu a actiunii de intretinere, reparatii si verificare metrologica ale contoarelor de energie termica. Angajatii care au intrat in regimul de disponibilizare vor lucra pana pe data de 22 aprilie cand vor incepe procedura de preaviz, iar in data de 21 mai va inceta contractul de munca. Indemnizatii donate copiilor orfani Pe langa programul de reorganizare a societatii, membri AGA si ai CA au discutat si despre indemnizatiile pe care le primesc in urma sedintelor. ,,Consilierul Traian Vlaicu, la punctul diverse a propus ca remuneratia de 1 % pe care o primim sa o donam unei case de copii”, mai spune Bruno Biringer. Masura propusa de catre Traian Vlaicu vine in intampinarea solutiilor de criza economica, care s-ar putea rasfrange si asupra copiilor institutionalizati. Oricum, este o initiativa laudabila, care ar putea sa fie urmata si de catre alti demnitari aradeni. Desi nu exista nici o declaratie oficiala, se pare ca o parte din CET se va privatiza, deoarece o firma din Suedia ar fi dispusa sa se asocieze cu CLM pentru modernizezea societatii Claudia Untaru - Glasul Aradului

Exact la 20 de ani dupa brevetarea a doua noi modele de orologii, o parte din fabrica de ceasuri “Victoria” din Arad a fost ieri vanduta la licitatie, in conditiile in care in locul unui alt corp de cladire al fabricii un dezvoltator imobiliar spune ca va construi cea mai inalta cladire de birouri din Arad Aradul a fost unicul oras din tara care a avut o fabrica de ceasuri, infiintata in 1951. La inceput, aceasta purta nume comune precum „Cooperativa Metalul”, „Precizia” si de abia apoi Victoria, avand ca intemeietori pe Iosif Berenz, Simolan si Hollosy. In anul 1951, in fabrica de ceasuri se produceau 300 de ceasuri in 12 luni, adica ansamblarea unui mecanism dura o zi lucratoare. Iosif Berenz (1930), nascut in Sanpetru German a fost unul din intemeietorii fabricii de ceasuri si a condus-o timp de aproape 40 de ani! In primul an, unitatea a functionat cu 50-60 angajati, fabricandu-se, la inceput, roti dintate, iar din anul 1954 s-a trecut la productia de ceasuri desteptatoare, ochelari, umbrele. Activitatea de productie a fost supravegheata de prof. instructor Szabo Andrei, ing. Kiri Petre, ing. Friedrich Werner. Ceasurile se faceau sub marca „Precizia” apoi, dupa anii ’60 au purtat denumirea de „Victoria”. Singurele piese de import pentru ceasuri erau arcul pentru mers, soneria si rubinele pentru furca si balans. Restul componentelor se fabricau la Arad. Tot aici se realizau ceasurile publice din Romania, care indicau ora exacta (desi de multe ori mai degraba inexacta…) in toate pietele publice din tara. Industria ceasornicelor era atat de populara si de apreciata la Arad, incat s-a elaborat aici si un “Manual al ceasornicarului”, in anii 1980. “Nu pot sa nu-i amintesc pe oamenii datorita carora calitatea produselor „Victoria” a fost recunoscuta si ceruta atat pe plan intern cat si extern: maistrul Nicolae Burlan, ing. chimist Irma Wolf, ing. Ravencu Florica, ing. Grubei Alexandru (decedat)” - spune Marcel Berenz, fiul primului director al societatii. In 1989, cel mai productiv din istoria societatii comerciale, s-a ajuns la o productie de 1.000.000 de ceasuri anual, iar numarul angajatilor era de 1300. Piata de desfacere era vasta - in Romania Victoria era lider de piata, desi preturile practicate nu erau scazute; la export, fabrica organiza transporturi in 27 de tari, de pe trei continente. Un ceas desteptator costa intre 15-35 de lei, dar in functie de model putea depasi 50-60 de lei, la ceasurile cu melodii. La Arad se produceau si celebrele ceasuri cu cuc, insa comercializarea lor in sistemul comunist se facea sub mana. Nu oricine isi putea permite luxul de a avea un astfel de dispozitiv, si nu oricui i se permitea sa aiba… Ceasurile “Victoria” s-au produs in diferite sortimente: ceasuri desteptatoare, ceasuri de perete cu pendul, ceasuri de perete cu mecanisme quartz. “Actionand sustinut in directia realizarii exemplare a indicatorilor de plan, colectivul de oameni ai muncii de la intreprinderea de Ceasuri “Victoria” din Arad se preocupa temeinic si de innoirea si diversificarea nomenclatorului de fabricatie. Semnificativ in aceasta privinta este, intre altele, faptul ca in perioada trecuta de la inceputul anului, au fost introduse in productie doua noi modele de ceasuri: un ceas de voiaj cat si un ceas desteptator, pentru copii - realizat in doua variante constructive, aceste produse fiind caracterizate de parametri tehnico-functionali superiori, in concordanta cu cerintele beneficiarilor” - scria cotidianul local Flacara Rosie, la inceputul anului 1989. In perioada anilor 1970, la Centrala de Mecanica Fina Bucuresti s-a decis ca Romania sa isi diversifice productia de ceasuri si cu ceasuri de mana, care pana atunci nu se fabricau la noi. Initial s-a intentionat largirea fabricii de la Arad, dar in urma unei directive de la Comitetul Central al Partidului s-a hotarat ca fabrica sa fie in Capitala. A fost botezata OREX (de la ORa EXacta). Victoria a produs si mecanisme pentru industrie si componente pentru mecanica fina. Un liceu din Arad a fost infiintat special pentru a furniza forta de munca fabricii in plina dezvoltare, care in ultimul an de comunism nu mai facea fata comenzilor, desi se muncea in trei ture. La zece ani de la Revolutie, fabrica acumulase datorii de 30 de miliarde de lei, iar numarul angajatilor a scazut cu o mie. A mai fost tinuta in viata, reprofilandu-se si diversificandu-si productia spre mecanisme pentru industria auto si petroliera, si contoare de apa. Anul 2004 a fost primul an cu profit din istoria postdecembrista a fabricii, dar numarul de angajati era de sub 100… Ieri, o parte din fabrica “Victoria” a fost vanduta la licitatie. Asta se intampla dupa ce cu cativa ani in urma o alta parte a uzinei a fost cumparata de un dezvoltator imobiliar, care a anuntat ca va construi acolo prima cladire-turn a Aradului, pentru birouri, locuit si agrement. Andrei Ando - Observator

Castigatorul licitatiei pentru autostrada Arad - Timisoara - Lugoj a fost publicat in Monitorul Oficial. Anuntul a fost facut de catre Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale (CNADNR). Asadar, autostrada va fi construita de consortiul FC Construccion si Astaldi, care a prezentat la licitatie cea mai avantajoasa oferta, in valoare de 482 milioane de lei, fara TVA. Finantarea va fi asigurata printr-un imprumut BEI. La licitatie au mai participat inca cinci companii. Cel mai mare pret pentru construirea autostrazii, in valoare de 766 milioane de lei, l-a avut pe oferta compania Strabag. Lucrarile la autostrada Arad - Timisoara ar trebui sa inceapa in luna februarie. Ea va avea 32,3 kilometri, 31 de poduri si zone de servicii si va fi realizata in 24 de luni de la semnarea contractului. Perioada de garantie a lucrarilor este tot de 24 de luni. Nadia Bodran - Glasul Aradului

Prin mediul universitar, Aradul atrage tineri din diferite parti ale tarii, Republica Moldova sau chiar de pe alte continente. Astfel, Aradul este tot mai imbogatit de diferite culturi, diferite limbi vorbite si populat de cel putin 5.000 de ori mai mult. Iar caminele universitatilor, pentru care majoritatea studentilor opteaza, devin, pe perioada anilor de facultate, adevarate motoare pentru viata si energia unui oras. Vizitand un camin studentesc, mi-am adus aminte de cele pe care fratele meu mi le-a povestit in perioada anilor de studentie petrecuti in camin. „Nimic nu se compara cu viata de student. Cand stai in camin, cu mai multi in camera, participi la tot felul de chefuri din interior si cand primesti pachet cu alimente de acasa, mancarea e mult mai buna, pentru ca o imparti cu colegii de camera”. In sinea mea, nu am vrut sa il cred, optand in anii mei de facultate pentru alt fel de locuita insa pe parcurs ce pasesc pe coridoarele caminului, prind o unda de regret. Inca de la intrarea in camin, un portar isi face meseria. Totul e securizat. Nimeni nu are acces fara aprobare si fara a-si lasa seria si numarul cartii de identitate la poarta. Apoi trebuie specificat „scopul si durata vizitei”. Dupa aceste etape indeplinite, ce fac parte din sistemul de protectie al studentilor cazati in camine, totul decurge chiar foarte simplu. Si structura cladirilor e una neintortocheata. Cel mai mult mi-a placut cum au fost proiectate scarile de acces. Nu sunt dupa tiparul constructiilor comuniste, in care parca te invarti intr-o spirala foarte ingusta. Un alt lucru pe care l-am remarcat a fost curatenia si disciplina, care contrazic spusele unora sau altora cum ca in caminele studentesti din ziua de azi e un fel de iad pe pamant. Pana si baile, chiar daca comune pentru un palier intreg, le-am gasit curate si dezinfectate. Edina, lider de grup In ceea ce privesc tronsoanele de acces, forfota de pe coridoare a fost doar o gluma de inceput pentru ceea ce se desfasura in camerele studentilor. Am batut la o usa, intamplator. Norocul meu a fost ca am ni-merit intr-o camera de fete. Persoana care m-a vazut, putin mirata, m-a poftit inauntru, gandindu-se ca am venit pentru una din colegele de camera. „A, sunteti de la presa? Mi-ar placea si mie sa lucrez in domeniu. Poate mai tarziu, dupa ce am sa termin facultatea, am sa-mi incerc norocul. Sa nu ma razgandesc”, mi-a spus Edina Piroska. A venit din Lugoj de aproape patru ani, fiind studen-ta la Administratie publica. Imparte camera cu alte doua fete si se inteleg de minune. „Impartim spatiul de mult timp si am ajuns sa ne cunoastem si sa ne intelegem asa de bine incat impartim totul. Si la chefuri mergem impreuna. Ne imprumutam haine si ne pregatim pentru fiecare seara studenteasca de miercuri” a mai povestit Edina. Formati pe grupuri, isi planifica, in fiecare zi cam ce vizite mai au de facut si pe la ce etaje au venit „prospaturi”. Misu organizeaza petreceri ok In momentul cand am intrat eu pe usa lor, fetele discutau de ceva chef organizat de Misu de la etajul II. Nu am vrut sa intru in detalii, pentru a nu le strica planurile. Insa mi-au povestit Edina, Ancuta si Manuela ca Misu e om de treaba si ca nu organizeaza petreceri urate cu scandal ci doar asa cat sa se simta bine toti invitatii. Acolo se merge pe baza de „selectie” a clientelei, nu oricum. Intr-adevar, la etajul II, pregatirile erau in toi. Carau baietii baxuri cu chipsuri si popcorn in camera, privind ingroziti cat mai au de transportat. Insa pana vine seara mai e vreme destula si pentru alte cumparaturi. „Numai bine vine cheful asta, nici nu stim cat o sa putem rezista pentru ca miercuri am petrecut pana dimineata la seara studenteasca si inca nu ne-am refacut dupa asa petrecere”, a precizat Edina. Cat despre miercurile dedicate studentilor, imi aduc aminte de ele cu cea mai mare bucurie. De fapt, orice student, inclusiv eu, asteptam sa treaca o alta saptamana pentru a veni o noua seara de petrecere in clubul de la strandul Neptun. In alt camin, de data aceasta particular, mi-a fost cam greu sa comunic cu cineva, cu oricine, pentru ca limbajul folosit era din cel mai divers. Studenti la medicina in majoritate arabi (mi-am amintit cand un prieten de la „Goldis” mi-a povestit ca are multi arabi in grupa la medicina generala) erau preocupati sa-si faca siesta de dupa - amiaza si sa socializeze in cercul lor. Nu i-am deranjat prea mult, indreptandu-ma sa descopar conditiile oferite de cele particulare, spre deosebire de caminele de studenti de la stat. Spre marea mea surprindere, au fost aceleasi. S-au investit multi bani pentru confortul celor cazati si acum se vad rezultatele. Ba mai mult, si studentii au inceput sa aprecieze ceea ce li se ofera, fara a fi insetati de distrugeri si dezastre in urma lor. *** Am parasit vizita prin camine gandindu-ma in permanenta daca am gresit cumva in a nu-i da dreptate fratelui meu. Intr-un fel parca mi-a parut rau sa nu traiesc impreuna cu ceilalti studenti in camin. Cu siguranta viata ar fi fost altfel. Oricum ar fi, perioada studentiei e una peste care e mare pacat sa sarim. Sunt anii in care singura grija e la cate petreceri trebuie sa luam parte si ce facem la examene cand ne lipsesc cam multe cursuri. Detasat, studentia e o perioada care se poate trai la cote maxime doar o data in viata! Roxana Rusu - Observator

La sediul Primariei comunei Beliu a avut loc, zilele trecute, o intalnire de lucru intre presedintele Consiliului Judetean Arad, Nicolae Iotcu, si primarii comnunelor Beliu - Pavel Tica, Hasmas - Cornel Popa si Carand - Pavel Cealma. In vederea accesarii unor fonduri europene nerambursabile atat de necesare celor trei comune pentru a-si rezolva problemele legate de infrastructura rutiera, apa - canal, reabilitarea si dotarea caminelor culturale, etc. s-a convenit ca este imperativ necesara crearea unei asociatii de dezvoltare intercomunitara (A.D.I.) intre cele trei comune. Scopul principal este acela de promovare a unui proiect integrat in cadrul PNDR (Program National de Dezvoltare Rurala) pe masura 322, cu o valoare de 6 milioane EU prin care fiecare fiecare din cele trei comunei sa-si rezolve o parte din problemele privitoare la drumurile comunale si strazi, reteaua de alimentare si canalizare, statie de epurare a apelor uzate, reabilitarea si dotarea caminelor culturale din cele trei comune. „Infiintarea unei A.D.I. va veni in sprijinul comunelor mici asa cum este Hasmasul si Carandul care au surse reduse de a accesa astfel de fonduri prin depunerea unor cereri de finantare individuale”, ne-a spus Cornel Popa, primarul comunei Hasmas, iar Pavel Cialma, primarul Carandului a concluzionat: „Fiecare avem proiecte dar, laolalta, vom fi mai tari”. Jurnal aradean