La Arad abonamentul va fi cu peste 50% mai scump decat la Bucuresti, cu 4 lei mai scump decat la Timisoara si cu 11 lei mai scump decat la Oradea Incepand cu data de 1 martie, abonamentele la transportul public cu autobuzul se vor majora, daca vineri consilierii judeteni vor adopta proiectul de hotarare in cauza. Este vorba de abonamentele de transport in zona urbana si preurbana. Operatorii de transport public local de persoane/ transportatorii autorizati vor asigura integrarea tarifara prin utilizarea unui singur tip de legitimatie de calatorie pentru toate mijloacele de transport public local de persoane prin curse regulate. Tariful de transport urban de calatori va fi stabilit din activitatea de transport cu tramvaiul urmand ca transportul cu autobuzul sa fie aliniat la aceste tarife; Tariful de transport preurban de calatori va fi stabilit cumuland veniturile din activitatea de transport cu autobuzele si tramvaiele; Abonamentul va putea fi folosit atat pentru autobuz, cat si pentru tramvai. Pentru bilete ramane neschimbat tariful pe transportul urban si preurban, adica 1,5 lei. Astfel, un abonament integral pe o linie urbana va costa 47 de lei (in prezent 39 de lei), pe doua linii - 66 de lei (55 de lei in prezent), pe toate liniile urbane 90 de lei (acum 75 de lei). Abonament pentru toate liniile urbane si o linie suburbana - 180 de lei (150 acum), abonament nenominalizat pentru o linie urbana - 67 de lei (55 acum), pentru doua linii - 115 lei (95 acum), nenominalizat pentru toate liniile urbane - 150 de lei (125 acum). Un abonament saptamanal pentru o linie urbana va costa 16 lei (acum 13), pentru doua linii - 30 de lei (acum 24). Abonamentul pentru doua saptamani va costa 29, respectiv 48 de lei (acum 24 si 40 de lei). Va fi afectat chiar si costul abonamentelor reduse cu 50% si 85%, pentru batrani. Un asemenea abonament pentru toate liniile va costa 45 de lei, respectiv 13 lei, de la 37 si 11 lei, cat sunt in prezent. Legitimatiile de calatorie pentru o zi, valabile pe toate liniile, vor costa 6 lei, iar in prezent sunt 5 lei. Cu toate acestea, biletele cu suprataxa pe care trebuie sa le plateasca cei care sunt gasiti de control fara bilet vor costa mai putin: 30 de lei (acum 55 de lei), iar cele pentru copiii sub 14 ani - 15 lei, reduse de la 27 de lei. Conditiile de transport insa nu s-au modificat proportional cu cresterile tarifare, putem spune doar ca anual cumparam cateva tramvaie si autobuze produse in urma cu 30, 40 sau chiar 50 de ani. Pentru comparatie, iata cum se prezinta situatia in Timisoara: o calatorie costa 1,3 lei, un abonament pentru o linie costa 43 de lei, pentru doua linii - 60 de lei, iar pentru toate liniile - 76 de lei. Cei care au domiciliu in oras primesc o reducere de 20% din aceste sume. Din 15 ianuarie s-a introdus vanzarea abonamentelor generale pe baza de card. La Oradea un abonament pentru o linie costa 36 de lei, pentru doua linii 67 de lei, iar pentru toate liniile - 90 de lei. Un abonament pentru o zi costa 7 lei. Regia Autonoma de Transport din Bucuresti se pare ca are tarife destul de mici: pentru un abonament pe o linie, bucurestenii platesc 30 de lei, pentru doua linii 35 de lei, iar pentru toate liniile - 50 de lei. O calatorie costa 1,3 lei. Suprataxa este de 50 de lei. Dana Mirea - Observator

In caz de aglomeratie, accesul bolnavilor la Unitatea de Primiri Urgente se face in functie de gravitatea afectiunii. Protocolul National de Triaj al pacientilor din Structurile pentru Primirea Urgentelor - recent aprobat de ministrul Sanatatii, Ion Bazac - stabileste un model de triaj al cazurilor de urgenta care se prezinta in Unitatea de Primiri Urgente (UPU), astfel incat prioritatea consultarii sa revina intotdeauna persoanelor aflate in starea cea mai grava. Cazurile se pot clasifica in cinci categorii, de la Cod Rosu, pana la Cod Alb. „Numarul pacientilor care se prezinta in Unitatea de Primiri Urgente este in continua crestere, iar capacitatea acesteia de a asista pacientii cu afectiuni acute e constanta. Din acest dezechilibru s-a nascut necesitatea utilizarii unui sistem care sa permita selectarea rapida si eficienta a pacientilor astfel incat acestia sa beneficieze de o alocare corecta a resurselor disponibile. Triajul este o modalitate transparenta de prioritizare a accesului pacientilor la ingrijiri, investigatii, diagnostic si tratament” - explica dr. Monica Puticiu, medic sef al UPU din cadrul Spitalului Judetean Arad. De mentionat ca dr. Puticiu face parte din Comisia de specialitate in medicina de urgenta si dezastre a Ministerului Sanatatii, comisie care a elaborat protocolul de triaj. Regulile din protocol se folosesc in situatiile in care UPU este aglomerata, impunand in randul pacientilor notiunea de „asteptare justificata supravegheata”. Daca UPU nu e ocupata, daca paturile sunt goale, atunci pacientii nu asteapta deloc. Cele cinci coduri *Cod rosu - situatie de gravitate maxima, care impune consultarea imediata a pacientului (exemple: stop cardio-respirator, insuficienta respiratorie severa, pacient sever traumatizat care nu raspunde la stimuli verbali, pacient cu durere toracica, palid, transpirat, copil hiporeactiv); *Cod galben - prevede ca pacientul sa fie consultat in maximum 10 minute; *Cod verde - prevede ca pacientul sa fie consultat in maximum 30 minute; *Cod albastru - prevede ca pacientul sa fie consultat in maximum 60 minute; *Cod alb - prevede ca pacientul sa fie consultat in maximum 120 minute. D. D. - Jurnal Aradean

Un proiect de aproape 14 miliarde de lei vechi, care vizeaza combaterea discriminarii, se deruleaza la Universitatea de Stat din Arad. Proiectul face parte dintr-unul mult mai amplu, cu o finantare totala de aproape 140 de miliarde de lei, din care Aradului ii revine 10%. Conf. Univ. dr. Ramona Lile este directorul proiectului „Antreprenoriatul pentru Egalitatea de Sanse - un model inter-regional de scoala antreprenoriala pentru femei”, implementat in colaborare cu lect. dr. Sanda Grigorie, directorul Incubatorului de Afaceri a Universitatii „Aurel Vlaicu”. Durata de derulare a proiectului este de doi ani, iar activitatile se desfasoara in zona inter-regionala Maramures, Satu Mare, Bihor, Arad, Timis, Caras Severin. „Practic trebuie sa le invatam pe femei sa castige bani, sa fie femei de afaceri. Trebuie sa gasim femei manager”, spune rectorul Universitatii, prof. univ. dr. Lizica Mihut. Obiectivul general al proiectului consta in promovarea egalitatii de sanse in domeniul antreprenoriatului, prin stimularea implicarii femeilor in general si a femeilor din mediul rural, in special, in initierea si dezvoltarea propriei afaceri in contextul dezvoltarii durabile a comunitatilor judetene situate de-a lungul granitei de vest a Romaniei. Ramona Lile spune ca femeilor, pe langa sprijin stiintific se poate acorda si un sprijin financiar pentru fiecare afacere. „Deschiderea oficiala a proiectului va avea loc in data de 30 ianuarie, la Oradea. Valoarea totala a proiectului este de 140 de miliarde de lei vechi, din care Universitatea „Aurel Vlaicu” va avea 10%” - ne-a declarat doamna Lile. Rezultatele finale ale proiectului se vor concretiza intr-un curs de formare de formatori certificat la nivel national, respectiv 72 de studente fomate ca formatori; un curs de scoala antreprenoriala cu doua modele distincte: initierea afacerii si dezvoltarea afacerii; 1800 de femei instruite in cele sase judete participante in proiect; studii si articole publicate pe tema antreprenoriatului feminin si dezvoltare antreprenoriala pe granita de vest a Romaniei. Andrei Ando - Observator

In concertul serii de 22 ianuarie, Cristian George Neagu ne-a trasat niste coordonate ale clasicismului muzical prin programul oferit cu concursul orchestrei Filarmonicii aradene. Omagiul adus limbajului si formelor clasice de catre Nicolae Boboc prin “Mic divertisment in stil clasic” a fost facut cunoscut si actualilor auditori, dupa prima auditie din 1951 si reluarile de pe parcursul anilor. Intrada si Gagliarda (in fapt preclasice), au deschis auditorilor (cam o sesime din capacitatea salii) apetitul pentru un limbaj cu o perceptie imediata, pentru ca Romanzetta, Scherzino, Menuetto si Finale sa dea senzatia de “mai vrem asa ceva!”. Cu aceasta lucrare, ca si cu simfonia la care ne vom referi mai jos, Cristian George Neagu continua sa implineasca angajamentul institutiei de a prezenta in aceasta stagiune aniversara creatii ale unor aradeni si integrala simfoniilor beethoveniene. Din sirul de nume de compozitori clasici din perioada timpurie: Matthias G. Monn, Georg C. Wagenseil, Michael Haydn, Leopold Mozart, filarmonistii aradeni au evidentiat pe Karl Ditters von Dittersdorf, aflat multa vreme in umbra marilor J. Haydn si W. A. Mozart, desi este consemnat ca mestru al Singspielului german si autor al unui apreciabil numar de simfonii (120), intre altele. Intamplarea face ca Dittersdorf sa fi functionat in calitate de capelmaistru al Episcopatului Catolic de Oradea, perioada in care ar fi compus si “Concertul nr.2 in Mi major pentru contrabas si orcherstra” ce a fost oferit aradenilor de Cosmin Puican, membru al orchestrei aradene, desi Harenberg Komponisten Lexikon dateaza cu aproximatie lucrarea ca produs al anului 1775. Pe Cosmin Puican il cunosc aradenii mai vechi si in calitate de solist. Premiul special de la Festivalul Bottesini (Italia 1998), Echo Klassikpreis (Muenchen, 2005), concertele solo si recitalurile din tara, din Italia si Germania, fac sa se intrevada o aureola pe capul unui om dedicat unui instrument ce pare destinat umbrei. Solistul, avand alaturi pe colegii din orchestra dirijata de C.G.Neagu, a relevat ingenioasa tehnicitate a partilor expreme ale lucrarii, ca si cantabilitatea expresiva a partii mediane cu o sensibilitate surprinzatoare pentru stapanul unui urias al orchestrei, care este contrabasul. Filarmonica aradeana are la activ si o inregistrare pe disc standard a lucrarii lui Dittersdorf avandu-l ca solist pe pe Stefan Thomasz (dirijor, Nicolae Boboc), disc editat prin 1977. La 17 ani de la infiintarea Filarmonicii aradene, in 15 decembrie 1907, aradenilor le-a fost facut cunoscut Marsul funebru, pentru ca in 1914, dr. Joseph Wagner sa dirijeze din nou Simfonia a III-a de Beethoven. Asta dupa ce Simfonia a II-a fusese cantata in 1892 si martie 1907. In versiunea lui C. G. Neagu, Simfonia “Eroica” (dedicata initial lui Bonaparte revolutionarul) a relevat trairile complexe, ce prefigureaza romantismul muzical prin elanurile puternice, triumful eroic al partii I, atmosfera funebra, luminmata de glorificarea postuma, sarbatoarea triumfului partilor finale. La peste un veac de la prima auditie aradeana a Simfoniei “Eroica”, ea a parut la fel de proaspata, surprinzatoare, impresionanta, prin tumultul de trairi, in care vom gasi mereu ceva ce va parea nou, demn de relevat. Hugo Hauptmann - Virtual Arad

In week-end-ul ce tocmai s-a consumat, romanii au petrecut in diferite forme, optand pentru diverse localuri. Noi am vrut sa sarbatorim acest eveniment prin evadarea din aerul citadin si poluat, claxoanele din fiecare zi si aglomeratia din hipermarket-uri. Ne-am facut bagajele si am plecat spre Moneasa… Drumul a fost anevoios. Desi la numai 100 de kilometri distanta de Arad, din cauza conditiilor meteo nefavorabile, am avut o intarziere destul de mare pentru un drum ce presupunea doar o ora si un pic de mers. Insa statiunea montana nu s-a ferit sa ne intampine in modul ei unic, cu tot cu ceata. Pentru inceput, noi crezusem ca vom fi cam singurii ce vor popula zona in calitate de turisti, pentru ca nu mai era zapada. De acest lucru ne-am dat seama a doua zi dimineata. Ce ne-a facut sa credem ca Moneasa nu e o buna solutie a fost pentru faptul ca am auzit multi prieteni de ai mei cautand disperati statiuni montane cu zapada si partii la pachet. Insa cel mai aproape de Arad ar fi fost Parang. In rest nici Straja, nici Arieseni si nici pe Muntele Mic schiorii nu au mai avut ce sa faca decat sa mearga in drumetie cu cortul. Insa Moneasa nu a plans dupa turistii ei. Lucru demonstrat de fumul hornurilor ce se pierdeau printre crengile copacilor din paduri. Dupa o noapte petrecuta la caldura si mirosul lemnelor arse, am remarcat ca si altii au avut aceeasi optiune. Taberele s-au populat de elevi cu profesori, hotelurile, chiar daca au avut camere libere, nu duceau lipsa de clienti iar coridoarele inguste si aleile statiunii erau calcate in picioare de altii ca noi. In cautarea documentarelor Nu am putut sa stam numai in cabana pe care am rezervat-o, ne-am luat bocancii de munte si am inceput explorarile. Si asa ca proprietarul casei ne-a sugerat sa facem acest lucru, incepand chiar din fata casei sale. „Aici vedeti o bucata de stanca. Istoria sa nu o stiu chiar in amanunt insa pot sa va spun ca atunci cand s-a forat in munte si s-a extins zona de agrement, muncitorii s-au lovit de aceasta bucata de stanca, pe care nu au putut sa o doboare nicicum. Si au lasat-o asa. Mai tarziu, se spune ca un calugar care si-ar fi cautat un loc de ruga, ar fi gasit bucata asta de stanca si si-ar fi facut culcus in ea. A spart in piatra si acum acolo se poate vedea o usa”, ne-a povestit gazda noastra, a carui nume a preferat sa nu fie cunoscut. Intr-adevar, in fata portii se vedea semet o coloana din piatra, peste care se zareau efectele timpului. Usa de care ne vorbea domnul abia se mai zarea iar caramizile cu care ar fi fost imbracata stanca au imbatranit si acum cad, una cate una, exact ca la cetati. Impresionati de „fenomenul” ca atare, am inceput sa batem ulitele, plini de entuziasm (mai ales dupa povestea cu stanca), de parca am fi fost niste mici descoperitori dornici de a face un documentar cu locurile nevazute si nevizitate de picior de turist. Timp de mai bine de jumatate de zi, am urcat pe dealuri, ajungand in padure si nemaistiind calea de intoarcere. Ne-am speriat putin, recunosc, simtindu-ne ca in „Proiectul Blair Witch” mai ales ca norii se lasasera peste copaci si incepuse sa picure cu stropi marunti. Dupa ce am gasit calea de liman, nu ne-am mai aventurat in astfel de locuri, preferand sa coboram in comuna. Trecand de cariera de piatra, renumita in Moneasa, am ajuns la eternul lac, pe care, in zilele fierbinti de vara, oamenii se plimba cu barcile. Acum insa nu ne-am fi putut plimba nici macar cu patinele pentru ca lacul era inghetat dar doar cu o pojghita subtiata de temperaturile ridicate din ultima vreme. Partea de hoteluri nu prea a fost interesanta, pentru ca nu au adus nimic nou, cu exceptia forfotei lansate de turistii cazati, care incepusera sa misune ca niste furnici. Pe noi ne atragea tot mai mult natura, cu coloritul ei diversificat. In acest fel, am continuat sa urcam spre locuri nedescoperite, dandu-ne seama ca asa excursia noastra va fi unica. Mi-a placut mult momentul cand am ajuns intr-un punct unde, pe de o parte se vedeau casele cu hornurile fumegande, parca zgribulite de frig si pe de alta, impreunarea copacilor cu crengile sale, alcatuind un fel de arc aramiu si incadrat in ceata perfecta. Toate aceste lucruri pe care mi-a fost dat sa le vad mi-a oferit senzatia unui cadru rupt din film de neuitat. Prinsa in scena de film, nu am auzit motivul pentru care prietenii mei nu mai conteneau sa admire… m-am uitat si eu si am ramas surprinsa. Masivele de stanca erau in asa fel pozitionate incat ne lasa sa consideram ca ori se incrunta la noi si incearca sa ne inghita, ori dimpotriva, s-au adunat in jurul nostru pentru a ne proteja. Oricum ar fi fost, am spus intr-un cor ca cel mai bine ar fi sa ne intoarcem si sa lasam din descoperiri si pe a doua zi. Schimbari tot mai mari In drum spre cabana, am observat un lucru pe care l-am trecut cu vederea in setea de cunoastere. In statiunea Moneasa, cabanele apar in numar tot mai mare. Unele sunt construite si cunoscute de mai mult timp, altora inca li se mai simte mirosul de vopsea proaspata si alte cabane, doar in stadiul de constructie, promit sa gazduiasca in conditii europene tot mai multi turisti si sa contribuie la imaginea impecabila pe care Moneasa si-a construit-o de-a lungul anilor. Un lucru bun, spunem noi, pentru ca acest fapt nu denota altceva decat ca pentru statiunea montana nu exista sezon. Ea este vizitata in numar mai mare sau mai mic si iarna si primavara, la fel ca si in toamna, dar mai ales in primavara, cand totul se dezmorteste, chiar si apetitul nostru pentru drumetii. Astfel, zona de agrement a luat amploare si ma bucur sa stiu ca nu va pierde licenta de statiune cu interes national! Goniti spre cabana de ploaia din ce in ce mai deasa si frigul ce se impunea prin hainele noastre, am iutit pasul cu gandul la caldura semineului si la mancarea aburinda, pregatita de prietenul nostru ce a ramas acasa. Din cauza unei probleme la picior, a fost consemnat la cratita! Roxana Rusu - Glasul Aradului