Sambata, 18 aprilie 2009

HRISTOS A INVIAT! CINSTITI CREDINCIOSI SI CREDINCIOASE, Cu adevarat raspunsul la afirmarea Invierii Domnului priveste tot ceea ce aceasta reprezinta, adica innoirea lumii, frumusetea luminii, puterea vietii, prin virtutea lucrarii binelui, dreptatii, pacii, care pornesc de la Dumnezeu. In chip direct toate arata realitatea Invierii pentru care de luat aminte ca sfintele citiri din zilele praznicului nu doar istorisesc faptul intamplat, ci si subliniaza insemnatatea acestuia. Astfel, in pericopa Evangheliei de la slujba Invierii se arata ca Domnul a inviat, iar in cea de la Sfanta Liturghie lamureste ca Dumnezeu este Cel ce inviaza: „Intru El era viata si viata era lumina oamenilor. Si lumina lumineaza in intuneric si intunericul nu a cuprins-o”, Ioan 1, 4-5 cum citim textul biblic. Si totul evidentiaza adevarul ca in locul infricosarii cu moartea din slabiciunea omeneasca, se instaureaza bucuria existentei nesfarsite prin mijlocirea Celui Inviat. Implinitorul acestui act mantuitor este deci Iisus Hristos Domnul. In viata noastra spirituala fiecare sarbatoare ca de altfel orice clipa realizeaza acest ideal luminos iar Pastile in chip desavarsit. Viata insasi intareste bucuria intru Domnul, cu pace si tihna, nepatimire in sensul deplin al cuvantului, adica lipsa de patimi si alunecari, frumusete duhovniceasca si toata virtutea imbracand haina luminoasa. Partasi acesteia se fac credinciosii insisi prin imbracarea pe masura, dupa cum invoca si imnul zilelor de pregatire: „Camara Ta Mantuitorul Meu o vad impodobita si imbracaminte nu am ca sa intru intr-insa. Lumineaza-mi haina sufletului meu, Datatorule de lumina si ma mantuieste.” Svetilna (Luminanda) din Lunea Patimilor Domnului aducand aminte si de cuvantul Sfantului Apostol Pavel legat de Taina Sfantului Botez: „Cati in Hristos v-ati botezat in Hristos v-ati si imbracat” Romani 6, 3, precum si de troparul „Da-mi mie haina luminoasa, Cel ce te imbraci cu lumina ca si cu o haina, mult milostive Hristoase, Dumnezeul nostru”. Troparul din slujba Sfantului Botezului privind aceasta si stralucirea vesmantului ingerului de care s-au cutremurat strajerii Sfantului Mormant la Invierea Domnului, 55 Matei 28, 2-4, loc devenit camara de nunta a fecioarelor intelepte din pilda data de Mantuitorul pentru ilustrarea ravnei sufletesti de a intretine candela trezviei, adica a vegherii pentru lucrarea mantuirii. Incercam a reflecta in adancul fiintei aceasta lumina a lui Hristos care lumineaza tuturor dupa textul de la sfintele slujbe din Paresimi Liturghia Darurilor inainte sfintite culminand la cea de Inviere prin cuvintele: „Veniti de primiti lumina!”. Randuiala Slujbei Invierii si care avertizeaza inca de la inceputul Marelui Post prin cuvintele Apostolului Neamurilor: „Noaptea e pe sfarsite; ziua este aproape. Sa lepadam dar lucrurile intunericului si sa ne imbracam cu armele luminii.” Romani 13, 12; Galateni 3, 27. De urmat in continuare asadar raza de lumina ce duce la locul luminat, cel al raiului fagaduit de Mantuitorul pe Crucea jertfirii Sale pentru oameni, chiar si celui mai pacatos dintre ei, talharul pocait, prin recunoasterea dumnezeirii Aceluia care i-a aratat milostivirea: „Adevarat graiesc tie, astazi vei fi cu Mine in rai.” Luca 23, 43. Si in acest fel cu certitudine se poate dovedi ceea ce arata imnul Bisericii: „Am vazut Lumina cea adevarata, am luat Duhul cel ceresc, am aflat credinta cea adevarata...” Tropar de multumire dupa impartasirea credinciosilor la Sfanta Liturghie. IUBITI FRATI SI SURORI IN HRISTOS DOMNUL, Invatatura de credinta a Bisericii noastre, insasi este lumina, ca si Propovaduitorul ei, asa cum zice despre Sine: „Eu sunt Lumina lumii; cel ce Imi urmeaza Mie nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii” Ioan 8, 12 sau alta data: „Eu sunt Invierea si Viata; cel ce crede in Mine, chiar daca va muri, va trai.” Ioan 11, 25. Aceasta intrucat este Dumnezeu Adevarat impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant. Dupa cum spune Sfantul Evanghelist Ioan in epistolele sale „Dumnezeu este Lumina si nici un intuneric nu este intru El. Daca zicem ca avem impartasire cu El si umblam in intuneric, mintim si nu savarsim adevarul. Iar daca umblam intru lumina precum El este in lumina, atunci avem impartasire unul cu altul si sangele lui Iisus, Fiul Lui, ne curateste pe noi de orice pacat.” Ioan 1, 5-7. Legatura Fiului cu Tatal este cum arata Crezul nostru aceea de „Lumina din Lumina”. Ori, Dumnezeu „voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina” Timotei 2,4. Pentru aceasta a si lucrat intocmai cu proorocia: „Poporul care statea in intuneric a vazut lumina mare si celor ce sedeau in latura si in umbra mortii lumina le-a rasarit” Matei 4, 16; cf. Isaia 9, 1; 42, 7. La vremea potrivita petrecerii Sale cu oamenii, Dumnezeu fiind s-a intrupat, iar la schimbarea la fata a inchipuit stralucita Inviere de care sa aiba parte toti cei muritori Matei 17, 2-9; Troparul Schimbarii la Fata; s-a inaltat la cer in nor de lumina si va veni iarasi cu slava spre a face judecata celor ce au umblat fie pe calea luminii, fie pe cea a intunericului, adica a binelui sau a raului, a vietii sau a mortii Matei 25, 31; Faptele Apostolilor, 1, 9; Canonul II al Inaltarii Domnului, VII, stih 1; IX, stih 2; Vinerea 6 dupa Pasti, Stihoavna, stih 2; Scrisoarea lui Pseudo-Barnaba cf. Pr. I.G. Coman, Patrologie, Bucuresti, 1956, p.33, 42, amanuntit despre aceasta vorbind si cele dintai scrieri ale primului veac crestin apartinand Sfintei Traditii, cel de-al doilea izvor al Descoperirii dumnezeiesti, dupa Sfanta Scriptura. Fiecare crestin si laolalta toti au primit invatatura a carei urmare, cu ajutorul harului dumnezeiesc prin credinta si fapte aduce mantuirea. Intreg cultul Bisericii Rasaritene dupa cum arata distinsi teologi, abunda mai ales in marturiile despre slujbele in atmosfera inaltatoare a Sfintelor Pasti ca pregustare a rasplatirii ceresti pentru comuniunea cu Dumnezeu si cu semenii si impartasirea din lumina cereasca. Exemplificarea o gasim si prin procesiunea dinspre zorii zilei de Inviere cu lumanarile aprinse in mireasma tamaiei sfintite si imbogatite prin adierea primaverii duhovnicesti, apoi urmand citirile sfinte despre personalitatile si faptele sau momentele prefigurative ale istoriei mantuirii implinite intocmai si cantate in stihuri minunate aducatoare de liniste sufleteasca spre desavarsire. Prin privegherea pana dimineata se staruie in stihuri ca acestea: „Ziua Invierii, popoare sa ne luminam! Pastile Domnului, Pastile! Ca din moarte la viata si de pe pamant la cer, Hristos-Dumnezeu ne-a trecut pe noi...” Canonul Invierii, I, Irmos si „Sa ne curatim simtirile si sa vedem pe Hristos stralucind, cu neapropiata lumina a Invierii. Si, cantandu-I cantare de biruinta, luminat sa-L auzim zicand: Bucurati-va!” Ibidem, I, stih 1. La fel: „Acum toate s-au umplut de lumina: si cerul si pamantul si cele de dedesubt...” Ibidem, III, stih 1. Locul Bisericii este vadit in acest context, cum de altfel si al Maicii Domnului, ca de pilda: „Ridica imprejur ochii tai, Sioane si vezi. Ca iata, au venit la tine fiii tai, ca niste faclii de Dumnezeu luminate, de la apus si de la miazanoapte si de la miazazi si de la rasarit...” Ibidem, VIII, stih 2 sau: „Lumineaza-te, lumineaza-te, noule Ierusalime ca slava Domnului peste tine a rasarit...” Ibidem, IX, Irmos Mironositelor mirate ingerul de la mormant le spune: „Pentru ce cautati printre morti, ca pe un om, pe Cel ce este intru lumina cea pururea fiitoare?” Ipacoi din Slujba Invierii. In zilele Saptamanii luminate auzim cantandu-se: „Hristoase, Cel ce cu patima Ta ai intunecat soarele si cu lumina Invierii Tale ai luminat toate...” Stihoavna, glas 3, iar la praznicul Rusaliilor intr-o asemanare urmatoarele: „Lumina este Tatal, lumina Cuvantul, lumina si Sfantul Duh, Cel ce s-a trimis Apostolilor in limbi de foc, si printr-insul toata lumea se lumineaza” Marire... Si acum - Luminanda Rusaliilor. In cea mai mare parte toate reprezinta alcatuirea unor cunoscuti imnografi ca de pilda Sfantul Ioan Damaschin, de multe ori luand tematica din predicile sau scrierile Sfintilor Parinti ai Bisericii, intre care cu precadere cei din tinutul antic al Capadociei si pe care in acest an ii comemoram aparte la implinirea a 1630 de ani de la trecerea la Domnul a celui mai de seama dintre ei, Sfantul Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei, nume care evoca cinstea imparateasca, atat pentru personalitate cat si pentru cetate. Insuti cel numit si mare dascal al Bisericii este cinstit in imnografie ca „sfesnicul cel luminat” Troparul Sfantului de la Liturghia Sf. Vasile cel Mare, adica revarsand in juru-i lumina. In rugaciunile Sfantului gasim frecvente referiri la viata si la lume in legatura luminii spirituale. Astfel, intr-una dintre ele se spune: „Cel ce trimiti lumina si purcezi si rasari soarele peste cei drepti si peste cei nedrepti, peste cei rai si peste cei buni si cu lumina cea de ziua luminezi toata lumea, lumineaza si inimile noastre, Stapane a tuturor. Daruieste noua si in ziua ce vine, sa facem cele placute Tie. Pazeste-ne de tot pacatul si de toata lucrarea cea rea. Izbaveste-ne pe noi de toate sagetile ce zboara ziua si de puterile cele potrivnice...” Rugaciunea de la Ceasul intai iar in alta continua „spre Tine totdeauna cautand si cu lumina cea de la Tine povatuiti fiind, la Tine, Lumina cea neapropiata si pururea fiitoare privind, neincetata marturisire si multumire Tie sa inaltam...” Rugaciunea de la Ceasul al saselea. Un text lamuritor al aceluiasi Sfant Parinte in privinta legaturii dintre cuvantul dumnezeiesc si lumina, arata: „Cel dintai cuvant al lui Dumnezeu a creat lumina, a risipit intunericul, a pus capat tristetii, a veselit lumea, a dus dintr-o data peste toti si peste toate, priveliste vesela si placuta. S-a aratat cerul, care mai inainte, era acoperit de intuneric, tot cu atata frumusete pe cat o marturisesc si astazi ochii nostri. Vazduhul s-a umplut de lumina; dar mai bine spus, avea atarnata in el chiar lumina in intregime, care trimitea pretutindeni, pana la marginile vazduhului, iutile impartiri ale stralucirii ei. In sus, lumina ajungea pana la eter si cer; in latime, lumina, intr-o clipita de vreme, lumina toate partile pamantului: partea de miazanoapte, de miazazi, de rasarit si de apus. Asa este natura luminii...” Sfantul Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, II, 7 in Sfantul Vasile cel Mare, Scrieri, Partea I, trad. Pr. D. Fecioru, in Parinti si Scriitori Bisericesti, Bucuresti, 1986, vol. 17, p. 93. Tot el adauga: „Foloseste lumina pe care o ai... cum vrei mai mult, daca nu folosesti ceea ce ai ?” Conf. Nicolae Moldoveanu, Dictionar de intelepciune patristica, Bucuresti, 1997 p. 304. Dupa cum s-a amintit deja, se recunoaste in imnele pascale inspiratia din scrierile unuia dintre apropiatii Marelui Vasile de pilda in cuvantarea de Pasti a Sfantului Grigorie de Nazianz: „Ziua Invierii, inceputul fericirii, sa ne luminam cu sarbatoarea, sa ne imbratisam unul pe altul... ieri m-am ingropat impreuna cu Tine Hristoase, astazi ma scol impreuna cu Tine” J.P. Migne, P.G., vol. XXXV, p. 396, la Pr. Petre Vintilescu, Poezia imnografica, Bucuresti, 1937, p. 104; a se vedea si Canonul Invierii, III, stih 2. Un alt cuvant al aceluiasi este urmatorul: „Era lumina cea adevarata, care lumineaza pe tot omul, care vine in lume, Tatal. Era lumina cea adevarata care lumineaza pe tot omul, care vine in lume, Fiul. Era lumina ce adevarata, care lumineaza pe tot omul care vine in lume, Celalalt Mangaietor. Era si era si era, dar Una era. Lumina si lumina si lumina, dar o singura lumina, un Dumnezeu.” Lucrul acesta s-i l-a inchipuit si David mai inainte, cand zice: „Intru lumina ta vom vedea lumina. Si acum, noi am vazut-o si o si predicam, intelegand pe Fiul lumina din lumina Tatal in lumina Duhul, scurta si simpla teologie a Treimei.” Conf. Psalmul 35, 10, Isaia 40, 9, Ioan 1, 9, I Ioan 1, 1-3; Cuvantarea a V-a despre Dumnezeu, in Sfantul Grigorie de Nazianz, Cele cinci Cuvantari despre Dumnezeu, trad. Pr. Gh. Tilea si Nicolae I. Barbu, Bucuresti, 1947, p. 69. Inca si Sfantul Grigorie de Nyssa, fratele Sfantului Vasile cel Mare, priveste lumina in raportul dintre creatia cea dintai a lumii si cea noua care este Biserica. Intre altele, el zice: „Caci intemeierea Bisericii e creatiunea lumii din nou... se plasmuieste un alt om, care se innoieste prin nasterea de sus, dupa chipul Celui ce l-a zidit pe el”; se iveste alta fire a luminatorilor, despre care zice: „Voi sunteti lumina lumii” si: „intre care sa straluciti ca niste luminatori in lume”... caci asa am auzit pe Facatorul noii creatiuni spunand catre luminatorii Sai: „Numele voastre s-au scris in ceruri”. Se creeaza si multi sori ce lumineaza lumea prin razele faptelor bune... caci zice Facatorul acestor sori: „Sa lumineze lumina voastra inaintea oamenilor” si: „Atunci dreptii vor straluci ca soarele”. Conf. Matei 5,14-17; Matei 13, 43; Luca 10, 20; Filipeni 2, 15; Omilii la talcuirea amanuntita la Cantarea Cantarilor, XIII, in Sfantul Grigorie de Nyssa, Scrieri, Partea I, trad. Pr. D. Staniloae si Pr. I. Buga, in Parinti si Scriitori Bisericesti, Bucuresti, 1982, vol. 29, p. 292. Desigur ni se imbie si alte multe cuvinte inspirate indemnatoare la innoirea lumii. Nu s-ar putea uita si un cuvant din al parintilor imbunatatiti si anume: „Cel curat cu sufletul are in launtrul sau tara cunoscuta cu mintea si Soarele ce straluceste in el este lumina Sfintei Treimi. Aerul pe care-l respira locuitorii acestei tari este Duhul cel Mangaietor si Prea Sfant. Iar impreuna-sezatorii lor sunt firile sfinte si netrupesti. Si viata si bucuria si veselia lor este Hristos, lumina din lumina Tatalui. Unul ca acesta se veseleste in fiecare clipa de vederea sufletului sau, dar se minuneaza si de frumusetea sa care e insutit mai luminoasa decat lumina soarelui.” Sfantul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevointa, 43 in Filocalia Romana, vol. X, p. 223-224, dupa Liviu Petcu si Gabriel Herea, Lumina din inimi, Spiritualitate isihasta, in traducerea si talcuirea Parintelui Staniloae, Iasi, 2003, p. 849. DREPTMARITORI CRESTINI SI CRESTINE, Din toate cele aratate aici intelegem ca lumina in legatura vietii este mereu evocata in slujbele Bisericii din perioada pascala. De fapt, si Sfantul Apostol Pavel invata pe toti credinciosii asa: „Altadata erati intuneric iar acum sunteti lumina intru Domnul; Umblati ca fii ai luminii.” Efeseni 5, 8. Se cere fiecaruia fapta buna ce innoieste intreaga fiinta prin lumina lui Hristos. Cum s-a mentionat deja, daca fiecare clipa trebuie inchinata acestei lucrari, duminicile toate reamintesc mereu ziua Invierii Domnului, angajandu-ne intr-o adevarata comuniune pe calea vietii in lumina cea neinserata a Imparatiei Cerurilor, cum mentioneaza si cantarea bisericeasca Conf. Canonul Invierii, IX, stih 2. Randuielile bisericesti, rugaciunile, imnele si citirile dau o invatatura inalta la putinta de intelegere a oricarui credincios, luminandu-i mintea, inaltand simtirea si intarind vointa spre cuprinderea virtutilor trebuitoare in lucrarea mantuirii in viata Bisericii. Realitatea se vadeste cu prisosinta in cadrul tarnosirii sau sfintirii sfantului locas, a casei lui Dumnezeu, care reaminteste de bogatia duhovniceasca a slujbei Invierii. Intr-un fel oarecare, slujba de sfintire se raporteaza la cea din ajunul Inaltarii Sfintei Cruci, adica din 13 septembrie, cand se face pomenirea innoirilor Sfintei Invieri, intelegand si refacerea in vremurile de demult a maritei biserici din cetatea sfanta a Ierusalimului ce adaposteste si Sfantul Mormant al Mantuitorului. De aceea, in impletire cu axionul pascal, se canta stihul de lauda ce subliniaza maretia momentului: „Innoieste-te, innoieste-te noule Ierusalime, caci ti-a venit tie Lumina, si slava Domnului peste tine a rasarit. Aceasta casa Tatal a zidit; aceasta casa Fiul a intarit; aceasta casa Duhul Sfant a innoit, a luminat si a intarit, si a sfintit sufletele noastre.” Laude, Stih 4, Slujba inainte praznuirea Inaltarii Sfintei Cruci. In virtutea acestei asemanari, de data aceasta, la cea dintai sarbatoare pascala dupa tarnosirea Catedralei „Sfanta Treime” din Arad, retraim acel moment inaltator ce a inscris slujirea Preafericitului Parinte Patriarh Daniel, Intaistatatorul Bisericii Ortodoxe Romane, inconjurat de soborul arhiereilor, preotilor si diaconilor cu participarea multimii de monahi si credinciosi. Nu doar desfasurarea ceremonialului continua sa impresioneze profund, ca de altfel tarnosirea oricarei biserici ce ramane in cugetul participantilor, ci atmosfera Invierii insasi plina de lumina credintei, nadejdii si dragostei crestine. De luminatul praznic al Invierii, sa ne impartasim unii altora cele mai alese urari pentru sporul in toate, binecuvantat de Dumnezeu in Treime - Tatal, Fiul si Sfantul Duh. Amin. Al vostru, de tot binele doritor, † TIMOTEI EPISCOP AL ARADULUI Insemnare: Aceasta pastorala cu nr. 900/2009, avand titlul „Lumina vietii” se va citi in fiecare biserica parohiala sau manastireasca la Sfanta Liturghie din prima zi, iar in filii a doua zi de Sfintele Pasti.

Mii de credinciosi s-au rugat, ieri dimineata, la Mormantul Domnului impodobit in toate bisericile din Arad. De exemplu, Biserica Sega II de la UTA a fost neincapatorare pentru credinciosii care au venit sa se spovedeasca, impartaseasca si sa se roage la Mormantul Domnului. Acesta a fost impodobit de un grup de femei „mironosite” din cadrul Parohiei, cu peste 500 de garoafe albe, dar si cu cale albe. La poalele crucii se afla flori de culoare rosie ca simbol al sangelui curs din Trupul Domnului. Pe langa Mormant s-a impodobit si fatada bisericii. „In fiecare an vin sa ma rog la Mormantul Domnului. Tot in aceasta zi ma spovedesc si impartasesc, dupa o perioada de post si rugaciune”, spune Mirela Bunu. De asemenea, ieri dimineata credinciosii au participat la Slujba Ceasurilor Imparatesti, la Vecernia cu Punerea in Mormant, iar dupa masa de la ora 19.00 la „Prohodul Domnului”. Acesta simbolizeaza slujba de inmormantare, in cadrul ei cantandu-se cel mai frumos imn de inmormantare din cate exista. Are peste 200 de strofe si se canta in trei stari. Inca din versurile acestor strofe se intrezaresc zorii Invierii, mesajul fiind optimist. Astazi preotii bisericiilor si manastiriilor sunt la dispozitia aradenilor pentru spovedanie sau impartasanie, iar la ora 24.00 la Slujba de Inviere. Lumanarea este unul dintre cele mai importante simboluri ale Slujbei de Inviere. Credinciosii care merg la biserica se ingrijesc sa aiba lumanari pentru „a lua lumina“: din candela aflata pe sfanta masa. Preotul aprinde o lumanare, apoi, iesind la credinciosi, le adreseaza chemarea: „Veniti de luati lumina!“. Astfel, in noaptea Invierii, toate lumanarile aprinse din biserica, pe care crestinii le tin in maini pe toata durata slujbei, sunt, de fapt, o singura lumina. Aceasta lumina este dusa apoi de fiecare, la casa sa. Multi crestini pastreaza restul de lumanare nearsa din noaptea Invierii si il aprind in cursul anului, in timp de furtuna sau daca au un mare necaz in casa. Invierea a doua In prima zi de Paste, la ora 12.00, se oficiaza in bisericile din toata tara slujba vecerniei din aceasta zi, tocmai pentru ca, ulterior, crestinii sa mearga acasa si sa se bucure alaturi de cei dragi. La „Invierea a doua”, cum mai este ea numita, in catedralele ortodoxe din tara, Evanghelia este citita in cat mai multe limbi - engleza, franceza, spaniola, greaca, latina, rusa etc, tocmai pentru a ilustra universalitatea credintei. Claudia Untaru - Glasul Aradului

In perioada premergatoare Sarbatorilor de Pasti, cat si pe durata acestora, Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta „Vasile Goldis” Arad desfasura activitati specifice in vederea prevenirii aparitiei unor eventuale incendii si de a asigura un climat de siguranta in randul cetatenilor. Din aceste activitati face parte si executarea unor controale tehnice in cladirile destinate cazarii persoanelor din incinta manastirilor, din vecinatatea acestora, ori a pensiunilor turistice si agroturistice din zonele in care se desfasoara activitati de amploare pe perioada sarbatorilor de Pasti. De asemenea, controalele se vor extinde si la manastiri si biserici pentru a depista si inlatura cauzele potentiale de incendiu, acolo unde se impune. Supravegherea respectarii masurilor de aparare impotriva incendiilor si asigurarii interventiei in caz de incendiu in locurile foarte populate se va realiza cu implicarea serviciilor voluntare pentru situatii de urgenta si a personalului de specialitate din cadrul primariilor. Pentru asigurarea masurilor specifice de protectie impotriva incendiilor pe timpul desfasurarii slujbelor religioase Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta Arad va mobiliza 85 de cadre care vor supraveghea modul cum se respecta masurile specifice de prevenire, dar si interventia in caz de incendiu. Reprezentantii inspectoratului adauga faptul ca in aceasta perioada, ISU este pregatit cu intregul efectiv, pentru a interveni cu operativitate in situatia aparitiei unor evenimente deosebite. Ana Maria Cantea - Observator

Pregatirile pentru Sarbatorile Pascale se apropie de sfarsit. Dupa o saptamana in care magazinele si pietele din oras au fost luate cu asalt de aradenii care au incercat sa faca tot posibilul ca la masa de Pasti sa nu le lipseasca nimic, e cazul sa ne intoarcem privirea asupra celor pentru care aceasta sarbatoare reprezinta mult mai mult decat niste simple produse puse pe masa, celor pentru care Pastele se imbina armonios cu traditia. Cum traditia s-a nascut la sat nu e de mirare ca aceasta s-a pastrat in mare parte acolo unde efectul societatii de consum nu si-a lasat atat de adanc amprenta. Pentru ca intr-un final, sarbatorile pascale sunt sarbatori ale spiritului, nicidecum ale consumului in exces de oua, drob sau fripturi de miel. Istoria traditiilor pascale romanesti, pastrata inca la sate, dezvaluie obiceiuri complexe si practici fastuoase, cu semnificatii multiple. Obiceiuri stravechi in tot judetul Tot ceea ce tine de curatenia casei si a gospodariei trebuie terminat pana miercuri, mai ales ca in ziua de joi, tensiunea spirituala atinge punctul culminant, zi in care nu se lucreaza si nu se framanta paine. Totodata, se vopsesc oua, se sacrifica animale si se cinstesc stramosii. La sate, exista practica aprinderii focurilor in curti si in cimitire. In Joia Mare, oamenii merg la cimitir si ingrijesc mormintele. Se spune ca spiritele strabunilor se intorc in familiile de unde au plecat si raman pana in Duminica Mare sau pana la Rusalii, cand vor lua din nou calea lumii de dincolo. Vinerea Mare, sau Vinerea Seaca, este momentul postului absolut, negru, echivalentul celor 12 vineri de peste an. Exista credinta ca fiecare om trebuie sa faca un foc in curte, pentru a veghea la marea taina a invierii. Satul Cherelus - comuna Sicula, de vechi de sute de ani pastreaza si in zilele noastre traditiile legate de Sarbatorile Pascale. In Joia Mare, toti satenii se reunesc acasa la Nasul Pastelui de unde pornesc cu colaci, prescuri, oua vopsite si un miel viu spre biserica. In fiecare an alta familie din Cherelus are onoarea de a fi Nas al Pastelui. Obiceiul din Cherelus este unic in zona si este pastrat cu sfintenie de sateni. Si la Almas, conform traditiei stravechi, focul arde in fata bisericii. Cu aceasta ocazie, batranele coc sute de gogosi de post cu care ii ospateaza pe toti cei care s-au adunat la casa Nasului. Apoi, oamenii pleaca spre biserica, de unde se iau praporii (acestia trebuie purtati pe strazile localitatii de catre baietii necasatoriti), iar apoi se revine la casa nasului. De aici se iau cinci cosulete cu oua si cozonaci si un altul in care se gaseste un miel si se merge inapoi spre biserica - loc in care preotul tine o scurta slujba. Traditia spune ca mielul adus la biserica, in Joia Mare va fi sacrificat in seara de Inviere. La Almas, arde focul Pe Valea Crisului, la Almas o alta traditie veche, pastrata din strabuni este respectata cu strictete de toata comune. In Joia Mare, in fata bisericii se aprinde focul, care arde pana a treia zi de Paste. Focul, dupa cum a explicat preotul ortodox Ioan Dascau simbolizeaza purificarea si taria credintei pe care nu o poate stinge vantul patimilor. Tot focul continua litera Evangheliei, care spune ca in timpul in care Hristos era la judecata, poporul se incalzea la foc, asteptand sentinta. Intretinerea focului este o operatiune care cade in sarcina tinerilor comunei. Aici se aduna toti tinerii comunei. Ei stau de veghe ca flacara sa nu se stinga. Parintele Dascau spune ca traditiile pascale s-au pastrat la Almas nealterate chiar si pe vremea comunismului, cu toate ca atunci s-au incercat manevre de intimidare pentru impiedicarea aprinderii focului din fata bisericii. In timp ce focul arde in fata bisericii si tinerii localitatii au grija sa aduca bustenii necesari, acasa, femeile rosesc oualele. Ele folosesc o tehnologie veche, de sute de ani. Isi construiesc singure uneltele cu care impistresc oualele. Cele mai folosite modele sunt cele ale crengii de brad, iar culorile sunt verde si rosu. Localnicii de pe Valea Crisului spun ca ei isi respecta traditiile, asa cum le-au mostenit din strabuni. Scalda in ape curgatoare In Sambata Invierii, toata lumea se imbaiaza, se curata trupeste. Daca vremea iti ingaduie, e bine sa te scalzi intr-un rau si nu o data, ci de trei ori. In acest mod, te cureti simbolic, pentru ca numai apa curgatoare duce relele si pacatele omului. La scalda, fetele mai practica unele vraji, pentru a se curata de dusmanie, de deochi, de farmecele pe care le-ar fi putut trimite, din rivalitate, vreo surata asupra lor. Dupa inviere, ca sa poata primi Pastele, cei care n-au fost la biserica trebuie sa se purifice, spalandu-se ritualic cu apa in care s-au pus un ou rosu, un ou alb si o moneda de argint. Ouale de Pasti Conform traditiei crestine, ouale sunt rosii, pentru ca simbolizeaza sacrificiul lui Hristos. In schimb, vopsirea oualor in albastru, verde, mov sau alte culori este o expresie a decadentei, a transformarii unui ritual intr-o festivitate, intr-o petrecere. Practica deruteaza, pentru ca nu are legatura cu traditia si nu comunica sensul sarbatorii. Putini stiu insa ca este interzisa aruncarea cojilor de oua rosii la intamplare sau la gunoi. Cojilor li se da drumul pe o apa curgatoare, anuntandu-se astfel ca, la o saptamana dupa Pastele crestinilor, va sosi si Pastele blajinilor. In anumite zone, ouale rosii sau cojile lor se folosesc ca simbol al fertilitatii si de aceea se pun la radacina copacilor, a florilor, in straturile semanate. Totodata, cojile de oua rosii se ingroapa in gradina si se mai folosesc la impodobirea Caloianului (o figurina din lut ars, cu ajutorul careia se invoca ploaia pe timp de seceta). Ouale de Pasti frumos pictate se pastreaza peste an, la icoane, ca pilda a maiestriei si creativitatii fiecarei familii. Razvan Cretu - Glasul Aradului

Slujba de Inviere la Manastirea Hodos - Bodrog va avea loc in acesta noapte, incepand cu ora 24. Inceputurile Manastirii Hodos-Bodrog sunt ascunse in negura vremii. Dupa o veche traditie, manastirea a luat fiinta in urma descoperirii unei icoane a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus. Traditia ne istoriseste cum un taur din turma unui pastor a scos cu coarnele dintr-o movila de pamant Icoana „facatoare de minuni” a Maicii Domnului, pe acel loc credinciosii construind o bisericuta. Cercetarile arheologice, facute in anul 1976, au descoperit in incinta manastirii mai multe vestigii care dovedesc existenta unei asezari monahale, pe acest loc, inca de la inceputul mileniului II. Prima atestare documentara cunoscuta o avem din anul 1177, intr-o diploma data de regele Bela al III-lea, in care Manastirea Hodos-Bodrog este mentionata ca avand proprietate, fiind nominalizati si vecinii pe care-i avea atunci; dar vechimea ei este cu mult mai mare, dupa cum afirma si unii istorici locali, cum ar fi Ladislau Naghy de Peretsenyi, prietenul lui Gheorghe Sincai, care spune ca in Manastirea Hodosului au locuit, pe vremea ducelui Ahtum, la inceputul sec. XI, calugari „greci” de rit rasaritean. Primul staret roman al Manastirii Hodos-Bodrog a fost Grigore Chirilovici, inscaunat in anul 1837, el avand meritul de a introduce definitiv limba romana in administrarea manastirii. Dupa moartea staretului Timotei Iftimie, in anul 1991, conducerea manastirii este incredintata Arhim. Nestor Iovan, sub care, acum, Manastirea Hodos-Bodrog continua sa infloreasca. In istoria ei milenara, Manastirea Hodos-Bodrog si-a adus o contributie deosebita la pastrarea si intarirea credintei stramosesti. De aceea ni se pare ca acest asezamant monahal unul dintre cele mai bune locuri pentru a va petrece Pastile, in rugaciune si inchinare. Astazi slujba va incepe la ora 8 si va continua cu Sf. Liturghie. La noapte, de la ora 24, va avea loc slujba Invierii Domnului. Iar maine, de la ora 9, se vor savarsi slujbele de Sfintele Pasti. I. O. - Jurnal aradean