Stirile Zilei
VIRTUAL ARAD
Suntem pe locul
Pozitia Virtual Arad in Romanian Top 100
Votati-ne zilnic!
Votati Aradul !
Vineri, 30 martie 2007
Stirile TVA aici
  • Lovitura de teatru in CLM

Sedinta agitata la CLMConsilierii liberali au refuzat sa voteze proiectul Primariei, prin care aceasta prelua strandul.
Scandal cat casa in sedinta Consiliului Local de ieri. 
Iar motivele au fost cu zecile: de la bugetele si problemele cu care se confrunta mai toate societatile subordonate CLM, la problema vanzarii de tip Elecon a Salubritatii, sau la salariu de un miliard al directorului TOP. 
Si pana la amanarea votarii recursului in cazul procesului pentru terenul fabricii de zahar, la voturile care nu au iesit mai niciodata la numaratoare (desi schimbau definitiv soarta proiectului) sau pana la parasirea salii de catre un consilier local; toate acestea s-au regasit in sedinta de ieri.
Consilierii Opozitiei au criticat tot ce se putea critica, timp in care liberalii si democratii si-au dat arama pe fata: nu se mai inteleg si nu au de gand sa voteze la comun proiectele de hotarare. 
Liberalii au administrat insa o lectie de zile mari Primariei si consilierilor PD.
Cu buzele umflate
Cei cinci consilieri liberali au votat impotriva unuia dintre proiectele controversate puse pe masa alesilor si, ca atare, preluarea strandului de catre Primarie nu va avea loc acum. 
Amendamentul propus de consilierul Gheorghe Schill, de amanare a preluarii strandului pana in toamna, dupa sezonul estival, a trecut de alesi. 
Liberalii au precizat din prima ca nu vor vota proiectul in forma propusa de Primarie. 
La baza deciziei a stat si faptul ca AGA de la GCA nu a luat nici o hotatare in privinta preluarii in gestiunea Municipiului a mijloacelor fixe aferente strandului.
"Nu vreau ca CLM sa fie vinovat pentru ce se intampla pe strand", a punctat Schill, iar 13 consilieri s-au aratat de acord cu aceasta afirmatie. 
Leontin Aslau, devenit vocea comerciantilor de la strand, a luat si el cuvantul si a precizat faptul ca nu este oportuna preluarea bazei de catre Primarie acum, la distanta de o luna de inceperea sezonului estival si ca cei de la strand sunt de acord ca baza sa fie gestionata pe mai departe de GCA. 
Lovitura data Primariei este cu atat mai mare cu cat, nu mai departe de ieri, executivul anunta faptul ca proiectul va trece de alesi.
Miliardul de la TOP
Situatia din piete a fost si ea indelung dezbatuta de consilieri, inchiderea bazarului din Piata Mica, vechiul proiect de ridicare a mall-ului si salariu de un miliard al directorului TOP (ce se regaseste si in bugetul din 2007) fiind motive suficiente ca mai toti alesii sa-si spuna cu voce raspicata parerea. 
Schimbari nu au operat insa nici in bugetul TOP, nici in privinta situatiei pietarilor si nici in bugetele celorlate societati, cu toate ca s-a propus amanarea votarii bugetului GCA si Salubritatii. 
Doar CET a ramas fara buget, din cauza neintelegerilor dintre sindicat si conducere.
Mina de aur
Zeci de comentarii au avut loc si in privinta privatizarii Salubritatii, desi aici taberele au fost cu totul altele. 
Opozitia a acuzat faptul ca in spatele acestei privatizari ar putea sta o afacere de genul celei de la Fabrica de Zahar, deoarece odata cumparata societatea (la pret mic), cumparatorul va cere sa i se vanda si terenul de sub aceasta (la pret preferential, desigur). 
Apoi, liberalii nu au reusit sa se inteleaga intre ei: o parte din liberali (sustinuti de democrati) au cerut ca Salubritatea sa se vanda prin licitatie deschisa cu strigare, in timp ce Ovidiu Mosneag si alti consilieri au mers pe variantele indicate in expertiza facuta. 
In cele din urma, propunerea din proiect, sustinuta de Ovidiu Mosneag, a fost votata de cei mai multi consilieri, poate si pentru faptul ca s-a invocat ca, in orice moment, un furnizor al Salubritatii poate cere lichidarea acesteia.
Sedinta a fost una dintre cele mai aprinse din ultimii ani si mai haotica. 
A debutat, de pilda, in absenta presedintelui de sedinta (Rodica Borza s-a autopropus pentru fotoliul liber). 
Acuzele au fost dintre cele mai grave, iar neintelegerile asisderea. 
Coloman Edeleni a parasit chiar sedinta, suparat de atitudinea presedintelui de sedinta.

A.B. - Adevarul

  • Grija de mediul inconjurator

Copiii au facut curatenie in ParcCopii trebuie sa ingrijasca mediul inconjurator. 
La asta s-au gandit mai multi profesori aradeni, care alaturi de autoritati, au organizat o lectie de ecologie in unul dintre cele mai cunoscute parcuri aradene … Parcul Europa. 
Cei 100 de elevi de la doua scoli aradene au trecut la treaba si au curatat toate deseurile aruncate la intamplare de cei mai putin civilizati. 
Dotati cu saci de plastic si manusi, ei au cules fiecare hartie, sau sticla aruncata pe spatiile verzi. 
Rodul muncii lor s-a vazut imediat si in mai putin de doua ore au umplut zeci de saci cu deseuri. 
Copii sunt elevi la liceele Henri Coanda si Adam Muller Guttenbrunn si participa pentru prima data la o astfel de actiune. 
Aceasta face parte dintr-un program mai amplu al Primariei municipiului.

Vasile Obsitos - Televiziunea Arad

  • "Este o munca grea si obositoare, ce face primarul"

Ramona Varga l-a insotit timp de o zi pe primarul Gheorghe FalcaSunt cuvintele primului aradean care a participat la Campania "O zi cu primarul, in primarie" – Ramona Varga
Miercuri s-a consumat prima zi din cadrul campaniei initiate de Primarie, "O zi cu primarul", campanie care se va derula pe parcursul a doua luni, in fiecare miercuri. 
Ramona Varga, 26 de ani, lucrator comercial, a fost luata de acasa cu masina primariei, dis-de-dimineata, si si-a inceput ziua de lucru alaturi de Gheorghe Falca, in biroul acestuia. 
"In primul rand, pot sa spun ca am vrut sa particip la aceasta campanie din simpla curiozitate. Am vazut ca se lucreaza foarte mult in Primarie. Este o munca grea si obositoare. Ca insotitor e bine. Mi-am inceput ziua asistand la semnarea mai multor acte. Iar apoi, am fost pe teren", ne-a declarat Ramona Varga, usor speriata si emotionata din cauza prezentei presei, dupa cum spunea chiar ea. 
A completat-o primarul Falca: 
"Da, intr-adevar ne-am deplasat la santierul de pe strazile Condurasilor si Kogalniceanu pentru ca a intervenit ceva acolo. Au sosit conductele de telefonie. Apoi am fost in Confectii, pe strada Lunga, la UTA, la rampele de la Fortuna. A observat si domnisoara ca este o munca obositoare, cea de primar, si nu foarte usoara". 
Intrebata de presa ce ar dori sa schimbe la infatisarea orasului, Ramona ne-a spus ca ar trebui sa existe mai multe spatii verzi.
Numele Ramonei a fost extras la inceputul acestei saptamani, dintr-o urna in care se mai aflau alte 44 de nume ale aradenilor care s-au inscris la aceasta campanie. 
Urmatoarea extragere va fi la inceputul saptamanii viitoare, tot luni, campania derulandu-se pana la sfarsitul lunii aprilie.

Anca Pascutiu - Observator

  • Cu sicriul prin Europa... - U.E. ne invata cum sa intram in pamant!

Inmormantarea se va face in curand dupa norme europeneDupa intrarea tarii noastre in U.E. se schimba, pe langa atatea altele, si felul in care ne conducem pe ultimul drum apropiatii. 
Daca pana acum la ortodocsi si catolici dar nu numai era moda ca raposatul sa fie tinut in propria casa, la loc de cinste, pana in ziua inmormantarii, acum Uniunea Europeana stramba din nas atunci cand e vorba ca mortul sa ramana zile intregi printre cei dragi. 
Mai mult decat atat normele europene privind inmormantarile spun clar ca toti cei raposati trebuie sa fie ingropati doar in sicrie ecologice, imbracati cu haine biodegradabile iar in picioare trebuie sa aiba pantofi de unica folosinta, asa-zisii pantofi de carton binecunoscuti in strainatate in astfel de situatii. 
Modificari vor fi si in privinta sicrielor si a calitatii acestora. 
Nu vor mai fi acceptate decat sicrie care vor avea o grosime de cel putin trei-patru centimetri. 
In interiorul sicriului toate accesoriile funerare obligatoriu trebuie sa fie si ele biodegradabile iar sicriele mai scumpe trebuie sa aiba si un soi de gauri prin care sa fie eliminate gazele emanate de corpul aflat in putrefactie. 
Asa se face ca foarte curand preturile la sicrie, de la cele mai accesibile si pana la sicriele de lux, vor creste intr-un ritm ametitor. 
O alta noutate care da oarecum peste cap traditiile romanesti este ca familia nu-si mai poate tine mortul in casa timp de trei zile asa cum spune folclorul autohton. 
Corpul celui decedat trebuie sa fie depus la capele special amenajate in interiorul cimitirelor acolo unde de altfel se vor organiza si priveghiurile.
Acest lucru va marginaliza oarecum ideea conform careia cel decedat devine brusc personaj public pentru cunoscuti si mai putin cunoscuti, de altfel o stim cu totii ca toti cei care vin la un priveghi sunt bineveniti, ospatati cu tuica si cozonac dupa care se duc langa sicriul asezat in mijlocul casei si incep sa-l boceasca pe cel disparut. 
Pe langa puzderia de lacrimi si oftaturi, dintre care unele si  teatrale, cei prezenti la priveghi mai trag cu ochiul in stanga si dreapta pentru a vedea cum sta prin casa, cum se spune, cel raposat. 
Nu de alta dar dupa inmormantare si acesta va fi unil dintre subiectele de discutie prin vecini. 
Te mai poti trezi la un moment dat ca unul dintre cei prezenti spune ca raposatului sau raposatei, dupa caz, i-ar fi placut tare mult sa vada cum decurge inmormantarea si cum jelesc rudele in jurul sicriului. Ar fi fost multumita! 
Altii, mai caustici ca soda, spun pe ici pe colo ca inmormantarea a fost o mare reusita. 
Si toata lumea a fost multumita chiar daca sarmalele de la pomana n-au fost suficiente pentru a satura toate burtile care au suportat slujba intinsa pe cateva ceasuri. 
Dar colacii si coliva au fost in regula… 
Ma rog mai barfeste unul, doi ca bautura n-a ajuns sa-i imbete chiar pe toti sau cei care au impartit colacii n-au tinut cont de copii, soacrele, purceii si cateii de acasa. 
Si e pacat, ca si acestia s-au intalnit cel putin o data cu raposatul si prin urmare meritau si ei sa fie omeniti de urmasii mortului. 
Mare trecere in familia celui decedat o au cei care stiu sa joace bine cartea tanguielii, care mimeaza durerea indiferent cat de apropiati sau departati sunt de cel plecat dintre noi, care aproape isi smulg parul din cap de durere desi toti stim deja ca indiferent de gesturile noastre duse uneori pana la limita situatia nu mai poate fi adusa la starea de dinaintea mortii. 
O alta moda de aici de prin Banat si Crisana spune ca mortul este dus in ziua inmormantarii, cum se spune, pe ultimul drum insotit de toti cei apropiati care stau aproape de dricul ce conduce sicriul spre locul de veci. 
Iar drumul este transformat aproape intr-un spectacol, cortegiul se opreste din colt in colt unde unul sau mai multi preoti mai fac o rugaciune in odihna sufletului proaspat plecat dintre noi. 
Pe la porti isi fac aparitia localnici care chiar daca habar n-au cine se duce la groapa incep sa-si dea cu presupusul referitor la identitatea celui mort sau la boala care l-a rapus. Inmormantarile se vor face de la capelele cimitirelorUn spectacol tipic mioritic…
Daca mortul mai este condus si cu fanfara atunci cu siguranta efectul este mai mult decat cel asteptat. 
Cu mic cu mare localnicii stau pe marginea drumului si se inchina la trecerea cortegiului. 
Altii mai supersticiosi isi fac semnul crucii si isi scuipa in san pentru a ajunge cat mai tarziu in locul mortului din dric. 
Pe alocuri este oprita si circulatia autovehiculelor, cei mai multi soferi pornind farurile la vederea convoiului funerar, un fel de respect pentru raposat si cei ramasi in urma sa. 
Unde mai pui ca daca se nimereste sa ploua in ziua inmormantarii apropiatii innebunesc de durere la gandul ca mortul regreta plecarea sa din aceasta lume si din mijlocul celor dragi. 
In caz ca e soare afara atunci tot traditia spune ca mortul se bucura ca a scapat de viata pamanteana. 
Replici pe care inevitabil le auzi mereu comentate pe la inmormantari de catre cei care sunt prezenti la procesiune. 
Mortul, saracul, este cel care "conduce"  intregul alai, lumea mergand tacuta in urma dricului tinandu-se de brat, iar cei mai putin apropiati decedatului mimeaza durerea care, ma rog, fata de un zambet sau un ras sanatos este mult mai usor de contrafacut. 
Cei care stau pe marginea drumului se intind sa vada ce a mai ramas din vecinul sau cunostinta de altadata. 
Apoi, daca ramai in urma, auzi discutii intre cei care stau si privesc trecerea cortegiului si vei auzi fel de fel de barfe despre cum a fost imbracat decedatul, despre cum i-a stat parul, ce coloare avea la fata sau cat de scump a fost sicriul si daca de fapt merita un cosciug mai de soi. 
In astfel de momente la capataiul celui plecat se aduna o sumedenie de neamuri si cunostinte care pe parcursul vietii au avut o relatie mai mult sau mai putin apropiata cu cel decedat. 
De altfel e singurul moment cand la usa casei se aduna toate neamurile, prietenii si cunoscutii in acelasi timp. 
E o zi speciala! Special e si momentul in care se aleg cunoscutii ce urmeaza sa duca mortul pana la groapa, insemnati fiecare cu cate un prosop pe brat.
Uneori se dau adevarate batalii intre neamuri pentru a apuca un astfel de "post"  recompensat cu batista si – cum spuneam – prosop. 
E pana la urma si o dovada ca toti cei care duc sicriul pe brate sunt foarte apropiati celui plecat de aici. 
Cei care scapa "nominalizarea"  la purtat sicriu pe brate si si-ar fi dorit-o foarte mult incep sa bage fitile. 
Ba spun ca sicriul nu este dus la groapa drept, motiv pentru care cel decedat se poate…lovi de marginile sicriului, ba ca nu trebuie sa tina cosciugul de manere ca se poate rupe si se vor face de ras, ba ca astia care au fost alesi nu sunt cei pe care i-a vrut raposatul cu limba de moarte, in fine motive se pot gasi aproape intotdeauna.
Tot Uniunea Europeana interzice obiceiurile romanesti ca in casa unde este depus mortul familia sau apropiatii sa gateasca pomana care se ofera intr-un astfel de prilej. 
Nu de putine ori s-a intamplat ca pomana sa fie pregatita la cativa metri de catafalcul pe care trona "indiferent"  si rece mortul. 
Ceea ce Uniunea nu prea accepta... 
La fel cum nu accepta nici ca la capatul gropii, pe o masuta plianta, sa fie insirate sticlele cu tuica, cozonacii si paharele cu coliva. 
Ca sa nu mai vorbim ca obiceiul locului face ca orice astfel de procesiune sa fie presarata de tiganusi care stau cu mana intinsa ca sa primeasca o pomana, doua sau chiar mai multe iar boschetari amici cu sticla se inghesuie sa prinda cat mai multe pahare. 
Unde mai pui ca la noi tehnica de inhumare propriu-zisa presupune coborarea sicriului in groapa cu ajutorul funiilor si nu cu un dispozitiv special asa cum se intampla in tarile civilizate. 
Asta face ca nu de putine ori sicriul sa fie cu greu asezat la locul de veci, ba se mai intampla ca funiile sa cedeze din cauza uzurii si raposatul sa cada violent pe fundul gropii. 
Am mai auzit preoti ce le spuneau celor care manuiau funiile ca aceasta sa nu fie infasurata dupa mana pentru ca atunci se spune din popor ca cel plecat il va duce dupa el si pe gropar. Superstitii... 
Iata ca pana la urma si meseria de gropar presupune riscuri. 
Pana si inhumarea la cimitir va fi reglementata Asta daca este sa ne luam dupa traditii, iar romanului ii place la nebunie sa plece urechea la astfel de superstitii. 
Ca sa nu mai vorbim despre ceea ce se spune tot in popor cum ca mortul trebuie neaparat imbracat in haine noi si nu care cumva sa poarte hainele unui alt membru al familiei, aflat in viata, pentru ca s-ar putea ca acesta sa fie la randul sau dus alaturi de cel raposat. 
Idei si idei ! Ma rog mai exista si alte voci care spun ca in ziua inmormantarii apropiatii trebuie sa cotrobaie prin sicriu pentru ca nu cumva cineva sa fi strecurat cu rea intentie un obiect personal al unui membru al familiei pentru ca si acesta sa pateasca ceva in scurt timp. 
Sau, superstitiosii spun ca se pot face tot felul de vraji nedezlegabile la capul mortului sau "cu mort" cum se spune. 
Personal cred ca toate acestea sunt simple speculatii venite dintr-un popor care prin simplitatea sa uneori s-a inarmat cu tot felul de presupuneri si ipoteze pe care mai apoi le-a cultivat si ridicat la rang de "lege"
Vreau sa-l vad si eu pe acela care a murit doar pentru ca si-a aruncat batista plina cu lacrimi in sicriul celui plecat. 
Sigur ca la un moment dat toti vom pleca din aceasta lume, unii mai devreme, altii mai tarziu, asta nu inseamna ca ne duce cineva "dincolo" din varii motive.
Totusi este bine ca in ultima perioada de timp s-a inceput sa se renunte la un obicei prin care mortul era plimbat pe strazi de la domiciliu si pana la cimitir pe sub ochii tuturor trecatorilor, ba mai mult in cele mai multe cazuri se incurca si circulatia pe arterele localitatii. 
Asta si pentru ca urmasii celor decedati nu accepta sa mearga spre cimitir decat prin centrul orasului ca doar raposatul merita sa vada pentru ultima data locurile pe unde a trecut...
Dupa ce procesiunea de inmormantare este rezolvata urmeaza partea pe care o asteapta cei mai multi, pomana. Pomana mortului... 
In cele mai multe cazuri pomana se face la cimitir in apropierea mormantului celui decedat dar tot traditia spune ca pomana adevarata se face acasa la domiciliul mortului. Cu aperitive, sarmale si fripturi. Bineinteles ca toate trebuie bine inbibate in vin si tuica. 
Dupa doua-trei ceasuri in care se vorbeste despre reusitele si intamplarile hazlii din viata decedatului se trece la veselia generala. 
Incep sa apara si rasetele.. Lumea se simte chiar bine, atmosfera este degajata. Se bea tot mai mult. Inmormantarea se contureaza a fi o reusita. 
In curte, pentru ca in astfel de situatii usa e mereu deschisa, incep sa-si faca aparitia vecini de la doua-trei strazi sau nu stiu ce neamuri de mana a doua sau a treia. Se aseaza toti la masa. Incepe cheful. 
Fiecare pahar dat peste gat este initial picurat pe jos in memoria si pentru ca mortul sa bea si el o gura. 
"Doar ii placea tare mult tuica", se trezeste strigand un chefliu care abia daca mai stie cine a murit. 
Dar pomana e pomana! Unii si uita ca au venit la mort si nu la ziua cuiva."Care-i treaba?! Da, e ziua lui ca azi s-a dus. Sa-i fie tarana usoara. Mai pune un pahar...". 
Altul, ceva mai tare prins de flama pomenii bine servita, cu zambetul pe buze cere sa i se puna si muzica populara.
"Hai sa bem in cinstea, pardon, in amintirea celui care a fost... Pune si-o muzica doar n-o sa bocim aici, ce dracu. Taci ca m-a luat gura pe dinainte... Hai noroc!" 
Viata merge mai departe. Iar mortul, se stie, cutuma spune ca timp de trei zile sta la streasina casei si e bine sa vada ca lumea nu e (prea) trista in urma plecarii sale. 
Se presupune ca sufletul aude, stie si vede tot ceea ce se petrece in casa dupa plecarea sa. 
Si e indicat sa fie mereu vorbit de bine ca nu cumva spiritul sa se intoarca noaptea in casa si sa-i sperie pe cei ramasi. 
De unde sa se intoarca ? De acolo din lumea de dincolo. Locul de unde nu s-a mai intors nimeni si nu se stie ce este "dupa".
Impresia celor care traiesc de mult in spatiul comunitar este ca omenirea tinde sa treaca peste obiceiurile vechi de mii de ani si sa considere moartea o stare de fapt, un fenomen pur normal. 
Traditiile religioase se transforma pe zi ce trece in simple banalitati. 
Uniunea Europeana vrea ca acest secol sa fie religios dar in acelasi timp sa mai fie dezbracat de toate cutumele ce ne-au condus atatea secole. 
Ceea ce te indeamna sa te intrebi daca inaintasii nostrii au facut tot felul de ritualuri doar asa de dragul de a le face. 
Desi personal nu cred ca o intreaga filosofie trebuie asa peste noapte aruncata la cosul de gunoi. 
In acest mod se induce impresia ca dupa moarte nu mai este nimic, ceea ce ar putea fi in felul sau un fel de potop, un sfarsit al lumii in conceptia multor oameni, mai ales a celor in varsta. 
Sa fie clar, nu sustinem sub nici o forma toate vechile ritualuri care sunt complicate dar nici nu-i poti spune omului simplu ca nu-i vor mai revedea niciodata pe cei dragi "mutati" de la noi (asa cum spune slujba religioasa). 
Cu gandul ca intr-o zi ne vom reintalni cu cei dragi parca viata aceasta uneori urata e mai usor de suportat...

Sorin Ghilea - Informatia Aradului

  • Invitatie in Sala de bal

Regizorul italian Achille Roselletti este foarte multumit de prestatia actorilor aradeniUn regizor italian, o distributie de 23 de actori ai teatrului aradean, o coloana sonora cu slagare internationale, dans, dans, si o istorie nostalgica a Italiei din ultimii 55 de ani.
Acestea sunt ingredientele urmatoarei premiere pe care Teatrul Clasic Ioan Slavici Arad o propune publicului.
Regizorul Achille Roselletti este deja un vechi prieten al teatrului aradean. 
Cu cativa ani in urma a deschis Festivalul National de Teatru Clasic cu spectacolul sau, "Balera"
Acum deja vorbeste cursiv romaneste.
Personalitate artistica multipla, Achille Roselleti a absolvit Facultatea de Limbi Straine in Pisa, a condus un talk-show la RAI, a fost actor, regizor de teatru, autor de piese. 
A lucrat in Italia, Franta, Belgia, Cehia si Romania, unde a montat deja in trei teatre (Satu Mare, Targu-Mures si Targu-Jiu). 
Actualmente este director al Teatro dei Riuniti din Umbertide.
"Sala de bal", spectacolul pe care l-a realizat la teatrul aradean, este o "biografie" incarcata de nostalgie a Italiei. 
Repetitiile cu actorii aradeni au insemnat o experienta frumoasa pentru regizorul italian, care a apreciat calitatile lor - stiu sa cante, sa danseze, sa interpreteze.
In "Sala de bal", actorii se exprima mai mult prin gesturi, expresie, dans, muzica.
Din echipa de realizatori fac parte Onisim Colta (decoruri), Vera Nicolae (costume), Maura Ianos (coregrafie), ing. Lucian Moga (light design). 
Premiera are loc duminica, 1 aprilie, de la orele 19, la sala mare a Teatrului Clasic Ioan Slavici.

C.L. - Adevarul


Cautare in arhiva Virtual Arad

   Search this site                 powered by FreeFind
 


Publicitate

  Imobil de vanzare


Colectivul de redactie: Draghi Puterity, Gheorghe Puterity, Trutiu Florin.


O parte din stirile Virtual Arad News au fost preluate si din urmatoarele surse: Agentia Mediafax, Ziarul Adevarul, Ziarul Observator, Ziua de Vest, Evenimentul Zilei (Editia deVest), Romania Libera, Ziarul in limba maghiara Nyugati Jelen, Astra Aradeana, Glasul Aradului, Informatia Aradului,TV Arad, Info TV.


 

[Home] [Stiri] [Jurnal TVA] [Arhiva de stiri] [Agenda telefonica] [Advertising] [Multimedia] [Galeria foto] [Catedrala] [Harta orasului]
[Informatii] [Istorie] [Link-uri] [Guest book] [Message board] [Localitati din Arad] [Despre noi]