Sambata, 7 aprilie 2007

Din Pastorala la Invierea Domnului a P.S. dr Timotei Seviciu, Episcopul Aradului si Hunedoarei. Aceasta afirmatie a credintei o reluam mereu in zilele praznicului, in biserica, acasa si in lume de fiecare data cu talcuire noua pentru viata noastra.  Cuvantul de invatatura este o intarire in adancul cugetului a adevarului credintei.  Cel al Sfantului Ioan Gura de Aur sau Hrisostom a devenit traditional la vremea randuita a slujbei invierii, intreg clerul si poporul fiind pus pe ascultare. Il primim constant cu emotia pe care o da lauda adusa lui Dumnezeu prin frumusetea slujbei in rugaciune si imn, intr-o limba care sta la temelia culturii noastre nationale.  El este incurajator pentru starea noastra ajutand la inaltarea ei prin virtutea cu radacini in dogma sfanta.  De aceea si il auzim rostindu-se raspicat catre unii ce se recunosc marturisitori ai dreptei credinte. "De este cineva binecredincios si iubitor de Dumnezeu, zice cuvantarea, sa se bucure de acest praznic frumos si luminos. De este cineva sluga inteleapta sa intre bucurandu-se, intru bucuria Domnului sau. De s-a ostenit cineva postind, sa-si ia acum rasplata. De-a lucrat cineva din ceasul cel dintai, sa-si primeasca astazi plata cea dreapta... De a ajuns cineva abia in ceasul al unsprezecelea, sa nu se teama din pricina intarzierii, caci darnic fiind Stapanul, primeste pe cel de pe urma ca si pe cel dintai... Bogatii si saracii impreuna bucurati-va. Cei ce v-ati infranat si cei lenesi, cinstiti ziua. Cei ce ati postit si cei ce n-ati postit, veseliti-va astazi. Masa este plina, ospatati-va toti... Sa nu se planga nimeni de lipsa, ca s-a aratat imparatia cea de obste. Nimeni sa nu se tanguiasca pentru pacate, ca din mormant iertare a rasarit. Nimeni sa nu se teama de moarte ca ne-a izbavit pe noi moartea Mantuitorului... Ca Hristos sculandu-se din morti incepatura celor adormiti s-a facut. Lui i se cuvine slava si stapanirea in vecii vecilor". Cele spuse s-au marginit a urma firul predicii Sfantului Ioan Gura de Aur de la slujba invierii, dar, dupa formula anuntata la inceputul acestei scrisori pastorale, adica in contextul scrierilor sale, iar aceasta nu doar pentru ca valoroasa cuvantare a intrat in slujba noastra ca un margaritar de pret care a imbogatit duhovniceste generatii crestine intregi, ci si ca o cinstire ce-o face marelui dascal al lumii, cum este indeobste recunoscut. Desi gura sa a tacut acum 1600 de ani, adica la 407, ecourile cuvintelor sale tot de aur, cum releva un imn bisericesc, rasuna in toate laturile pamantului facand sa vibreze sufletele credincioase.  Pentru cei de la hotarul apusean al pamantului romanesc, acesta se vesteste de mult si continuu, in fiecare colt sfintit, in biserici modeste sau monumentale, intre cele din urma, dar in fruntea tuturor, precum este si de dorit viitoarea catedrala aradeana.  Cele mai noi se pregatesc de tarnosire; iar aceasta cu Sfantul si Marele Mir, sfintit si anul in curs, dupa datina Ortodoxiei in Joia cea Mare a saptamanii sfintelor patimi ale Mantuitorului nostru Iisus Hristos, pentru a douazecia oara de la proclamarea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Romane, acum mai bine de un veac si a cincia oara dupa arhipastorirea Prea Fericitului Parinte Patriarh Teoctist.  Acestea ca un dar ceresc cum aminteste obisnuit si numele de Ioan.  Ori, se cuvine ca la dar sa aducem multumire, adaugand cerere catre Bunul Dumnezeu pentru toate cele de folos tuturor. Impartasind unii altora alesele doriri de praznic nu uitam si cuvintele obisnuite ale Sfantului Ioan Gura de Aur, anume "Slava lui Dumnezeu pentru toate".  Marire Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin. TIMOTEI - EPISCOP AL ARADULUI

Sarbatoarea Pastelui incepe dupa slujba de Inviere din aceasta noapte.  Se termina postul de 40 de zile si clopotele incep sa bata din nou.  Cel mai important moment al zilei este sfintirea apei botezatoare la biserica.  Se spune ca prima persoana care urmeaza sa fie botezata cu aceasta apa "noua" va avea noroc toata viata.  Apa prezinta un rol important si duminica. Se spunea ca prima persoana care apuca sa ia apa de la fantana va avea noroc.  Oamenii obisnuiau sa puna oua rosii in apa si obisnuiau sa se spele cu aceasta pentru a se proteja de boli. Se obisnuia si sfintirea bucatelor.  Crestinii mergeau la biserica ducand mancarea si vinul pregatit pentru a fi sfintite.  Postul se termina oficial prin consumarea acestor bucate. In unele regiuni aceasta traditie este vie si in zilele noastre.  Se spunea ca daca gainile apuca sa manance din ramasitele acestor mancaruri vor oua mult.  Se obisnuia ca oul sfintit sa fie consumat in mijlocul familiei, pentru ca in cazul in care careva s-ar rataci sa isi aminteasca cu cine a mancat si sa isi regaseasca calea spre casa.  Renasterea naturii, primavara, echivaleaza cu renasterea spiritului omenesc: arborii imbraca strai nou de verdeata si de floare, iar noi suntem gata pentru un nou inceput.  Invierea Domnului ne dovedeste ca viata a invins, "pre moarte calcand", lumina a alungat intunericul, credinta nu este zadarnica, iar dragostea vindeca cele mai adanci rani.  Traditia spune ca  nu se merge la Biserica fara sa te imbaiezi mai inainte si nu imbraci haine de toata ziua, ci straiele noi. Atat trupul cat si sufletul se innoiesc.  Pentru a simti cu adevarat si a intampina cum se cuvine sarbatoarea, trebuie sa iesim din starea banala, de zi cu zi, si sa facem pasul spre purificare.  Prin apa ne spalam, ne curatam. Uneori, in aceasta apa se pune aghiazma, pentru ca orice urma de pacat sa dispara.  In Banat exista credinta potrivit careia fecioarele si tinerii trebuie sa faca aceasta baie rituala intr-un rau, pentru ca numai apa curgatoare ii putea curata.  La miezul noptii dinspre sambata spre duminica, oamenii se trezesc din somn in bataia clopotelor, se spala cu apa curata, imbraca hainele noi, iau fiecare de acasa o luminare ("lumina") si pornesc spre biserica, pentru a participa la oficierea religioasa a Invierii.  Doar celor foarte bolnavi le este ingaduit sa ramana acasa.  Avand Crucea si Sf Evanghelie in mina, precedat de purtatorii prapurilor si ai icoanei cu Invierea Domnului, urmat de alaiul de credinciosi care, fiecare, tine in mana o luminare aprinsa, preotul iese din biserica si o inconjoara de trei ori.  In urma lor, usile se inchid, iar in biserica nu ramane nimeni. Serviciul divin se va desfasura afara.  Iar cand preotul va rosti "Hristos a inviat!", toti ii vor raspunde, recunoscand taina Invierii, "Adevarat a inviat!". Claudia Untaru - Informatia Aradului

Deznodamant in povestea fetitei de opt ani, care a fost gasita fara suflare joi dupa-masa, langa o groapa de gunoi din Arad: criminalul fetitiei a fost prins ieri seara de catre politisti. Este vorba de un adolescent de 17 ani, care a recunoscut ca a violat-o si a ucis-o pe copila.  Baiatul este fiul femeii de serviciu de la scoala unde invata minora. Politistii s-au sesizat dupa ce tanarul a spus in gura mare ca el a fost ultimul care a vazut-o pe fetita in viata.  Anchetatorii l-au interogat iar primul lucru pe care l-a povestit tanarul a fost ca, in timp ce statea de vorba cu micuta de 8 ani, cativa oameni ai strazii au luat-o cu forta de langa el.  Cand anchetatorii l-au pus sa repete povestea, tanarul s-a incurcat. A marturisit Dupa mai multe intrebari, adolescentul a marturisit, in cele din urma, ca a intrat in vorba cu fetita in timp ce venea de la scoala si a convins-o sa mearga cu el la groapa de gunoi. Acolo a violat-o si a ucis-o, iar de frica i-a ascuns trupul intr-un sac luat din groapa de gunoi.  Baiatul a povestit cu lux de amanunte crima, iar la final a izbucnit in plans.  Asa cum va informam, fetita de 8 ani a fost declarata disparuta miercuri seara, cu cateva ore inainte de miezul noptii, dupa ce ore intregi mama sa a asteptat-o ingrijorata sa vina de la scoala.  Politistii aradeni au cautat-o ore intregi, sperantele de a o gasi in viata fiind spulberate cand i-au gasit pantalonasii aruncati langa groapa de gunoi.  Cativa metri mai incolo au descoperit si trupul. Tanarul este acuzat de omor deosebit de grav si viol si risca 20 de ani de inchisoare. Adriana Barbu - Adevarul

Mai multe comunitati izolate din judetul Arad risca se se autodesfiinteze, dupa ce s-a constatat ca, pe langa bugetele foarte mici alocate pentru administrarea lor, acestea sunt ocolite si de investitori si de turisti.  Beneficiare ale unor peisaje cu care ar putea atrage pana si pe cei mai indepartati turisti, detinatoare de biserici de lemn, declarate monumente istorice, multe sate din judetul Arad raman necunoscute.  Un caz concret este cel al comunei Halmagel care poate atrage turisti, datorita potentialului de-a dreptul impresionant.  Peisajele montane desprinse de pe versantii sud-vestici ai Muntilor Gaina, bogatia etnofolclorica a zonei si arhitectura traditionala este un spatiu extrem de atractiv.  Serbarea campeneasca "Targul de fete de la Muntele Gaina", desfasurata in fiecare an, este manifestarea cea mai importanta din zona care aduna, anual, mii de turisti. Insa, acest eveniment este doar o data pe an.  Localitatile apartinatoare comunei Halmagel, Luncsoara, Tarnavita, Sarbi si Tohesti risca sa se piarda in anonimat, nici un investitor nefiind interesat sa ridice macar o casa de vacanta sau o pensiune turistica. "Am fi foarte bucurosi daca ar veni investitori cu ajutorul carora sa reusim sa punem in valoare peisajele minunate. Cred ca turistii straini nu ne-ar ocoli. Insa, situatia satelor apartinatoare ramane critica. Ele, sunt deocamdata ocolite pentru ca nu beneficiaza de infrastructura, abia acum am reusit sa obtinem niste bani pentru asfaltarea drumului spre Luncsoara", a precizat primarul comunei Halmagel, Mihaiu Tonta.  Mica industrie, artizanala, este reprezentata in satul Tarnavita de atelierele de ceramica populara, smaltuita.  Cu toate acestea, amenajarea unui muzeu sau a unui centru de olarit care sa atraga turistii chiar si numai in sezonul estival este departe de a deveni realitate. Asta, din cauza ca, pentru a ajunge la Tarnavita, trebuie parcurs un drum destul de anevoios, care traverseaza o padure, fapt care ii indeparteaza pana si pe temerari de o astfel de calatorie.  In periplul turistilor prin aceasta parte de tara, Bisericile de lemn din satul Luncsoara, considerate monumente istorice si de arhitectura, constituie doua dintre obiectivele de prim rang care nu ar trebui ocolite. Comuna Brazii, situata in sudul depresiunii Gurahont, la poalele vestice ale Magurii Ciungani, este de asemenea considerata o bogatie neexploatata din punct de vedere economic.  Satele care alcatuiesc aceasta comuna, situata la o distanta de 111 km fata de municipiul Arad, sunt Buceava Soimus, Iacobini, Madrigesti si Secas. Alaturi de peisajele montane de o rara frumusete, comuna Brazii detine un fond turistic antropic de mare valoare.  Dintre obiective se pot aminti Biserica de lemn de la Buceava Soimus, monument istoric si de arhitectura, datat din secolulul al XVIII-lea si Biserica de lemn de la Madrigesti.  Cu toate acestea, disperarea autoritatilor locale este mare pentru ca satele risca sa se depopuleze si sa se piarda in anonimat.  Potrivit primarului comunei, Vasile Maris, in afara de cativa investitori italieni, care s-au dovedit a fi, insa, neseriosi, nimeni nu s-a aratat interesat sa-si dezvolte afacerile aici. Anca Pascutiu - Observator

In anii terni ai sclaviei rosii, cand radioul, televiziunea si tot ce putea sclipi sau baigui, laudau "realizarilii" tovarasilor instalati in fruntea bucatelor de "pretinii" de la Rasarit, ne refugiam in lumea cartilor, in lumea artelor, intre care muzica, adevarata muzica, ne lumina sufletele dandu-ne puterea de a razbi in viata presarata de uratenii si minciuni. Intre altele, am descoperit o emisiune la radio care ne facea cunoscute surprinzatoarele frumuseti ale muzicii vechi. M-am straduit sa urmaresc si sa inregistrez asemenea muzica, pe care o cunosteam vag din rarele carti de istoria muzicii. Intamplarea a facut sa fiu si eu la Bucuresti chiar in momentele cand se afla acolo o celebra formatie de muzica veche din Elvetia. Luandu-ma dupa indicatiile unui modest afis de mana, am ajuns la locul intalnirii acelei formatii cu corul Madrigal, care-i facuse invitatia. Corul Madrigal, al celui ce va fi devenit Maestrul Marin Constantin, demni urmasi ai "Capelei Transilvanica" din Cluj a marelui dirijor care a fost Dorin Pop, era cunoscuta ca principala propovaduitoare a muzicii renascentiste la noi si apoi in lumea larga. Bucuria acelei intalniri ma urmareste si azi si nu cred ca o voi uita vreodata. Ma mira insa acest tip de intalnire, parca ilegala si ma intrebam, cum se face ca nu au fost organizate concerte publice cu o asemenea formatie de prestigiu. In conditiile date, intrarea la aceasta minunata manifestare fusese gratuita. Poate ca niste concerte publice ar fi fost prea scumpe? Cenzura sa fi fost de vina? Gandul rau insa imi soptea ca nu exista un interes general pentru acest gen de muzica, ea fiind necunoscuta marelui public, si chiar asa numitilor specialisti. De atunci s-au constituit la noi mai multe formatii care promovau sau promoveaza muzica veche, mai ales in Transilvania, unde sursele si traditiile culturale sunt mai vechi si mai acasa. Dovezi in acest sens sunt cateva inregistrari pe discuri si chiar consemnarile noastre ale unor asemenea manifestari, intre altele, "Muzica veche in cetatile Aradului", manifestare anuala in zona noastra. Totusi, mai sunt multe de facut in sensul cunoasterii si promovarii acestor genuri de muzica, spre satisfacerea unor nevoi sufletesti, spre luminarea si purificarea vietii noastre interioare. Consemnam cu tristete gafa unor luminatori Spiruharetieni intr-ale muzicii de a decreta drept "suava" muzica medievala intr-un test-grila adresat unor invatacei farafrecventisti, muzica ce cuprinde totusi un larg evantai de genuri, in care clocoteste viata, cu toate aspectele ei. Suava este intr-adevar celebra melodie atribuita lui Henric al VIII-lea al Angliei, cel ce si-a iubit asa de mult nevestele, incat pe cateva le-a pus cu capul pe butuc, inclusiv pe mama marei Regine care a fost Elisabeta I. Melodia aceea este o minune, un unicat, de o frumusete neasemuita, suava intr-adevar, dar nu e reprezentativa pentru o intreaga epoca. Formatia de muzica veche "Grafic" a Liceului de Arta "Sabin Dragoi" este activa de cativa ani in peisajul muzical aradean, cu manifestari publice si in alte centre muzicale ale tarii. In formatia: Bradean Diana – mezzosoprana, Sapcu Marcel – Blokflote sopran, Ardelean Corina – flaut, Lei Marina – vioara, Condoros Beniamin – percutie, Sapcu Cristian – fagot, Iancu Bogdan – Blokflote bas, au sustinut un concert de binefacere in folosul copiilor seropozitivi HIV de la "Casa Izvor", alaturi de corul "Voci de primavara" al aceluiasi Liceu de Arta dirijat de Monica Milichi. Concertul organizat de studentii anului I Asistenti sociali, de la Universitatea "Aurel Vlaicu", de organizatia de tineret a PNL, cu sponsorizarea BCR-lui a avut loc in sala mare a Teatrului "Ioan Slavici". Corul a capella "Voci de primavara" a sustinut un program ce a cuprins lucrari adecvate sarbatorilor pascale: "Miluieste-ne, Dumnezeule", "Pe tine te laudam" din repertoriul ortodox, dar si din cel apusean, "Anima mea" sau "Ave vera virginitas" de Josquin de Pres. Formatia "Grafic" a profesorilor si elevilor liceului au sustinut la randul lor un program de muzica medievala: "Tourdion", "Schiarazulla", "Am Lust und Freud", "Saltarello", etc., dupa cum se vede, piese din zone diverse ale Vestului european, pentru ca apoi sa domine noua cucerire a formatiei, muzica irlandeza. Piese ca traditionalele "Lord 1-4", "Dealurile Irlandei", celtica "Lyra", veselul "Richie" sau scotianul "Legency" au incantat pe cei prezenti. In toate, ar fi mai expresiva o nuantate a percutiei. Vocea Dianei Bradean a avut darul de a imbogati timbral expresia muzicala, adaugandu-se culorii instrumentale in mai multe piese vocale, intre care balade ca "Praf in vant" sau "Scarborough" de exemplu. Frumoasa manifestare muzicala a avut parte de o asistenta firava, cu atat mai vizibila cu cat a avut loc intr-o sala mare. Constatarea e cat se poate de dureroasa, daca ne gandim ca s-au cheltuit multi bani pentru lacas, eforturi mari pentru protagonistii serii care si-au daruit talentul unui scop nobil. Asadar, BCR-ul a fost prezent cu banutii, tinerii PNL-isti au fost reprezentati de baloanele galbene insirate in avanscena, studentii initiatori, poate prezenti, dar foarte putini, vorba rusnacului: "Nema kultura!. Despre mila, altruism, aproapele nostru, ce sa mai vorbim? In ceea ce ii priveste pe muzicieni, sa ne amintim de cele spuse de Jan Sibelius, cel mai cunosut compozitor finlandez (pana la ora actuala): "Cu muzicienii eu discut despre bani, iar despre muzica, cu bancherii". Hugo Hauptmann – Virtual Arad