Vineri, 6 aprilie 2007

Interviu cu dr. Nicolae Marza, directorul Autoritatii de Sanatate Publica Arad. Va fi o constructie "la ultimele standarde", cu heliport, 438 de paturi si 1.500 de angajati. Adevarul: Domnule director, v-ati aflat saptamana aceasta la Bucuresti. In ce scop? Nicolae Marza: Am participat la o intalnire cu domnul ministru si cu reprezentantii Proiect SA Bucuresti, in scopul demararii studiului de fezabilitate al noului spital judetean din Arad. Am prezentat toate datele, toate documentele care ni s-au cerut, inclusiv planul de situatie - cu locatia precisa - extras din PUZ. S-a estimat ca fezabilitatea - de care se va ocupa, asa cum s-a ocupat si de prefezabilitate, tot Proiect SA, impreuna cu patru firme din Austria - dureaza cam o luna si dupa aceea incepe proiectarea. Se doreste ca in luna septembrie sa se escaveze prima cupa, sa inceapa lucrarile. Si pana in 2008 sa fie terminate. Adevarul: Unde anume va fi amplasat viitorul spital? Nicolae Marza: Parcela repartizata de Primarie este de noua hectare si ceva si este situata la iesirea din Arad spre Zadareni, pe partea dreapta, chiar in vecinatatea autostrazii. Adevarul: Noul spital va completa sau va prelua structura existenta deja la nivelul Judeteanului? Nicolae Marza: Numarul de paturi si de personal nu va creste. Se vor transfera din actualul Spital Judetean, din structurile deja existente, 438 de paturi - adica aproximativ jumatate din cate are acum Judeteanul. Noul spital va fi un spital de urgenta, astfel ca toate structurile de urgenta de la nivelul Spitalului Judetean vor fi transferate - pe linie de medicala, de chirurgie, de ginecologie... Adevarul: Ce ne puteti spune in privinta personalului viitorului spital? Nicolae Marza: Va pot da niste cifre estimative. Vor fi 195 de medici, 500 de asistente medicale si 800 la personalul administrativ. Toti vor fi preluati din structura medicala existenta. Numarul lor ar putea creste in masura in care va fi nevoie de completarea schemei de personal. Adevarul: Cum va arata spitalul? Nicolae Marza: Va avea mai multe corpuri de cladire, unele P+1, altele P+2, P+3... Vor fi doua demisoluri, va fi un heliport (aeroport pentru elicoptere - n.r.). Spitalul va avea, pe langa structurile strict medicale, o sala de conferinte, servicii de servire administrativa centralizata si se spune ca, la momentul deschiderii, va fi si dotat cu aparatura. Adevarul: Ce costuri presupune noul spital? Nicolae Marza: Nu s-au facut estimari in privinta costurilor. Deocamdata, se cunosc doar costurile studiilor de prefezabilitate si fezabilitate - pana la faza proiectarii - care vor fi de 200.000 de euro. Adevarul: In ce masura va corespunde constructia standardelor europene? Nicolae Marza: Va fi un spital la ultimele standarde. Va dati seama, la studii si la proiectare colaboreaza patru firme din Austria care stiu foarte bine care sunt normativele europene... Mai mult decat atat, va fi un spital adaptabil, in sensul ca, daca situatia o cere, se vor putea crea circuite noi, fara sa se darame pereti. Va fi un spital flexibil, ca structura interioara. *** CARTE DE VIZITA Dr. Nicolae Marza S-a nascut la 11 iulie 1948, la Ianova (judetul Timis). In 1973 a absolvit Facultatea de Medicina a Universitatii din Timisoara, apoi s-a specializat in fizioterapie la Institutul Brancovenesc din Bucuresti.  Este medic primar fizioterapie si, pana ieri a ocupat functia de director executiv la Autoritatea de Sanatate Publica Arad.  Este casatorit si are o fiica - medic rezident oftalmologie. D.D. - Adevarul

Durere nemarginita pentru o familie din Arad care in seara zilei de miercuri a anuntat politia ca fiica lor de numai 8 anisori a disparut de acasa.  In cursul dupa amiezii de ieri, oamenii legii gasesc cadavrul  fetei aruncat intr-un morman de gunoaie. Tragedia a inceput in data de 4 aprilie 2007, in jurul orei 17.00, cand micuta Bila Adina Madalina a iesit de la Scoala Generala numarul 11 din Arad, unde este eleva in clasa a II-a.  Familia Bila locuieste pe strada Livezilor din municipiu.  Traseul pe care fata il facea zilnic respectiv locuinta-scoala a devenit o obisnuinta atat pentru ea, cat si pentru parintii ei astfel incat nimeni nu s-ar fi gandit vreodata ca acest drum ii va fi intr-o zi fatal.  In drumul spre scoala  Adina Madalina trebuia sa treaca liniile de cale ferata, aflate in apropierea casei unde locuia.  Zona cu pricina este cunoscuta ca fiind un adapost permanent al oamenilor strazii si ofera o imagine dezolanta cu gramezi de gunoaie, resturi menajere, haine vechi   Minora a fost vazuta ultima oara de catre colegii ei de clasa cand a iesit de la scoala si se indrepta singura spre locuinta de pe strada Livezilor.  Vazand ca fetita intarzie prea mult, parintii acesteia s-au alertat si au iesit sa o caute prin apropiere, respectiv pe drumul pe unde ea trebuia sa se intoarca.  Vazand ca fata nu apare, iar afara se inserase deja, au anuntat politia.  Imediat, o echipa operativa  a refacut traseul fetitei, investigatiile desfasurandu-se atat in cursul noptii de miercuri cat si ieri toata ziua.  Dupa cautari, discutii cu vecinii din zona, dialoguri cu ceilalti colegi ai fetei precum si cu parintii acestora, micuta a fost gasita, dar din nefericire fara suflare.  Situatie cutremuratoare care conduce la ipoteza ca ar fi vorba de o crima: trupul neinsufletit al fetei a fost gasit pe strada Brezoianu din municipiu, intr-un morman de gunoaie, era infasurat intr-un sac de rafie si acoperit cu o plapuma.  Infiorator dar adevarat!  Minora era legata de gat cu una dintre curelele ghiozdanului.  La fata locului nu s-a mai gasit ghiozdanul, ci doar pantofiorii si pantalonii fetei, aceasta fiind dezbracata de la brau in jos.  Dupa primele investigatii ale politistilor s-a stabilit faptul ca, pe corpul victimei exista urme de violenta,  ceea ce presupune ca ar fi fost violata iar ulterior strangulata. Familia Bila mai are inca patru copiii si este cunoscuta ca fiind o familie modesta, unita si care se interesa des de situatia la invatatura a micutilor, toti fiind elevi la Scoala Generala numarul 11. Investigatiile politistilor continua, urmand ca in aceste zile sa fie intervievati toti vecinii familiei Bila, cunostintele, persoanele care locuiesc pe strada unde a fost gasita minora, colegii fetei de clasa precum si profesorii acesteia, pentru ca in cel mai scurt timp autorii acestei crime sa fie prinsi si pedepsiti cum se cuvine.  "Facem un apel pe aceasta cale tuturor parintilor care au copii si ii lasa sa mearga singuri la scoala, iar acestia au de traversat o zona periferica, sa-i insoteasca de fiecare data. Iar in cazul in care observa orice suspiciune, indiciu, sa anunte politia!", a precizat seful IPJ Arad, comisar sef Alexandru Tanco. Ana-Maria Stoica - Informatia Aradului

Centrul de ingrijire a persoanelor varstnice din Arad, de pe Calea Bodrogului, locul care este considerat camin pentru 160 de batrani.  Fiecare dintre ei are povestea lui, durerile lui, pasiunile lui. Fiecare dintre varstnicii ce ii spun acum casa caminului de pe Calea Bodrogului a invatat sa isi construiasca aici propriul sau univers.  Acest lucru este demonstrat, in primul rand, de obiectele care ii inconjoara, pe care le-au asezat frumos in camere - pe mese, noptiere, pe pereti.  Unii dintre ei abia asteapta sa isi povesteasca viata sau macar istoria obiectelor din jur.  Altii, insa, prefera sa taca, nedorind sa isi mai aduca aminte de viata pe care au avut-o inainte de a locui aici.  Fiecare optiune trebuie respectata si inteleasa. Doi dintre varstnicii care locuiesc acum aici sunt o adevarata pata de culoare.  Ei impart camera cu inca un coleg, iar cine intra in ea ramane uimit de ceea ce intalneste aici.  Cei doi barbati par a fi firi total opuse - unul vorbaret, gata oricand sa stea de povesti cu oricine, celalat taciturn si mai scump la vorba.  Dar farmecul celor doi este egal, oricare dintre ei starnind curiozitatea, ca si o carte buna unui cititor fidel. Cei doi barbati, desi par total diferiti, au in comun un lucru cu totul aparte: talentul.  Unul dintre ei este pictor, in timp ce colegul sau de camera este o adevarata comoara in ceea ce priveste lucrul manual. Albert Gheorghe are 62 de ani si este cel care a impanzit peretii camerei, ale holurilor si salilor Caminului cu tablourile pictate de el.  Pictura, desenul - sunt marile sale pasiuni, pe care le are... aproape de cand se stie.  Atunci cand este intrebat de cand iubeste pictura, Albert Gheorghe, sta pe ganduri cateva secunde, dupa care spune: "Cred ca de cand am tinut in mana primul creion...".  Iubeste desenul si culoarea de o viata si ele ii sunt cei mai statornici prieteni.  De aceea, picteaza tablouri pe care le daruieste apoi celor dragi, celor pe care ii simte ca ii apreciaza munca.  Cate tablouri a pictat pana acum?„... nu stiu... e foarte greu de spus... cred ca sunt sute... sau mii... cine le stie numarul?“. Albert Gheorghe picteaza atunci cand simte ca poate face acest lucru asa cum se cuvine.  "Pictura nu o poti face la comanda. Te apuci de lucru atunci cand simti ca poti sa faci ceva frumos. Doar atunci te poti aseza si sa lucrezi" – marturiseste gazda noastra, in timp ce ne arata cum isi transforma capatul patului in atelier de lucru.  Nu are sevalet si nici o masa speciala.  Din capatul patului isi face masa de lucru, pe care isi asaza – incet, meticulos – paharele, culorile, pensulele, materialul pe care lucreaza.  Lucreaza pe carton, hartie, placaj, panz. Din pacate, panza nu mai are, asa ca acum se multumeste doar cu placaj si carton. Nici cu culorile nu este usor.  De obicei, primeste culori pentru pictura de la diferite persoane – acuarele, tempera, ulei.  Cel mai mult ii place sa lucreze in ulei, dar cum culorile din ulei sunt foarte scumpe, se bucura enorm atunci cand are ocazia sa lucreze cu ele. Motivele preferate de Albert Gheorghe sunt peisajele.  De altfel, tabourile de pe peretii camerei sunt numai peisaje, padurea – cu toata nebunia ei cromatica, in functie de anotimp – ocupand un loc aparte in creatiile sale.  De unde se inspira?  "Primesc destul de multe reviste din strainatate, care au multe peisaje. Dupa ele ma inspir. Dar sa stiti ca este destul de greu sa pictezi dupa fotografii" – ne spune Albert Gheorghe in timp ce lucreaza la una dintre miniaturile sale. In timp ce stam de vorba cu Albert Gheorghe, colegul sau de camera lucreaza intruna.  Sta pe pat si mainile ii merg fara oprire.  Face un "milieu" dintr-un fir de ata alb, o mica dantelarie.  Iuliu Batran este octogenar si este foarte mandru de ceea ce face; abia asteapta sa impartaseasca cuiva din mestesugul pe care il stapaneste atat de bine. "Uitati-va in jur: tot ce e lucru de mana in camera – pe pereti, pe masa, pe noptiere si pe dulap – este facut de mine. Stiu sa fac de toate" – ne spune cu mandrie, in timp ce isi asaza grijuliu mica dantelarie pe pat, pentru a deschide dulapul.  Din el scoate o gramada de fete de masa, stergare si alte dantelarii, in toate culorile.  Cum a invatat lucrul manual, aceasta indeletnicire care este cunoscuta ca fiind, de obicei, apanajul femeilor?  "Pai, sa stiti ca din pacate – sau din fericire, am avut la viata mea trei sotii. De la fiecare dintre ele am invatat multe.".  Dar adevarata pasiune a dobandit-o in anul 1972.  "In anul acela, o intamplare nefericita m-a tinut opt luni de zile intr-un sanatoriu pentru boli de plamani. Acolo am vazut ca in jurul meu, foarte multa lume lucra lucru de mana, pentru a-i trece timpul mai usor. A fost destul sa intreb o data si sa mi se arate cum se face." de atunci, lucreaza intruna.  "Invat foarte, foarte repede, orice. E de ajuns sa-mi arate cineva cum se face un anumit lucru, ca am si prins. Si lucrez toata ziua, una – intruna. Ma opresc doar cand mananc sau cand dorm. In rest, numai asta fac, pentru ca asa trece vremea repede si bine" – ne spune Iuliu Batran, in timp ce ne arata obiectele facute de mainile sale. Lui Iuliu Batran ii place sa faca lucru de mana, dar si sa daruiasca. "Imi place sa le dau cadouri celor care mi-s dragi. Asa-i frumos!" – si-a motivat Iuliu Batran darnicia.  Materialele si le procura singur, dar mai si primeste.  "Cateodata, primesc si comenzi si vand ceea ce fac. Asa am facut, de exemplu, o fata de masa din macrame. Snur de macrame stiu sa fac, dar e tare migalos, asa ca prefer sa-l cumpar din piata, gata facut. Dar, daca nu gasesc – ca nu intotdeauna este – atunci imi cumpar altceva.", mai spune Iuliu Batran. Imediat dupa Sarbatorile de Pasti, cei doi artisti ai caminului – spital de pe Calea Bodrogului vor avea o expozitie, in care isi vor prezenta lucrarile si obiectele realizate de ei.  Expozitia va fi organizata de conducerea caminului, special pentru ei, pentru ca toata lumea – adica si cei din afara caminului – sa vada rodul mainilor lor harnice.  Sunt bucurosi ori de cate ori cineva le calca pragul camerei si nimeni nu poate sa plece de la ei fara un mic dar.  Fara o ilustrata desenata de Albert Gheorghe si fara un mic obiect facut de Iuliu Batran. Mihaela Cerna - Observator

Iepurasul a venit cu o saptamana mai devreme pentru mai multi copii cu nevoi speciale din Arad. Ei au primit tot ce si-au dorit de la Iepurasul de Paste cu ajutorul tinerilor de la Partidul Democrat. Este prima actiune umanitara organizata in aceasta saptamana de democratii aradeni. Fiecare dintre cei 9 copii cu nevoie speciale i-au scris o scrisoare iepurasului in care i-au cerut sa le aduca multe dulciuri si jucarii. Dorinta micutilor a fost indeplinita de tinerii din cadrul Partidului Democrat, care au pus mana de la mana si au cumparat tot ce si-au dorit micutii. Asa ca, fiecare a primit pachetul dorit, chiar in clasa unde invata la Scoala Speciala din Arad. Tinerii democrati vor organiza mai multe actiuni umanitare in cursul acestei saptamani. Vasile Blidar - Televiziunea Arad

UTA Arad – Politehnica Iasi 0-0 Arad, joi, 5 aprilie; ora 16:00; stadion UTA, teren excelent; spectatori 4.000. UTA: Tudor - Balan, Balint, Chirita, Pascovici – Hidisan, Thiago ('74 Andrade), C. Todea, Simao – Stojanovici ('68 Apostu), Simion('55 Edson). Rezerve: Mirne – Rusu, Vasiljevici, Djokovici. Antrenor: Marius Lacatus. Poli: Branet – Buta, Onut, Ciobanu - Ad. Ilie, Mijin, Naidin (' 68 Sfarlea), Sarici, Paruolo – Balba, Palimaru ('20 Cernoch, '72 Miclea). Rezerve: Plesca – Toma, Leucuta. Antrenor: Ionut Popa. Cartonase galbene: Simion ('44), Balint ('90 1) / Buta ('45 1), Paruolo ('66). Arbitru:  Alexandru Deaconu (Bucuresti). Asistenti: Sebastian Stoianof si Adrian Midisan (ambii din Constanta). Rezerva: Vasile Balaj (Resita). Observatori federali: Florin Halagian si Valeriu Ionita (ambii din Bucuresti). "Batrana Doamna" s-a facut de ras in partida de ieri, contra Politehnicii Iasi, nereusind sa iasa din "zodia" lui zero. Pentru ca meciul de ieri a fost unul de zero la zero. Adica nimic la nimic. Nici UTA si nici Poli Iasi nu au aratat ca doua echipe care vor si pot sa faca ceva pe un teren de fotbal. Poate ca fotbalistii celor doua echipe erau cu gandul la Sarbatoarea care va sa vina si era o corvoada pentru ei faptul ca erau pe teren, pentru ca e greu sa numim un joc de fotbal ceea ce ne-au aratat ieri dupa amiaza. Atacul UTA-ei, a fost din nou, asa cum ne-a obisnuit in acest an, ca si inexistent. Indiferent in ce formula s-a jucat, cu Stojanovici, Simion, Edson sau Apostu, poarta oaspetilor a fost la fel de sigura ca Banca Angliei. Antrenorul aradean al Iasiului, Ionut Popa a fost primit cu aplauze de publicul aradean, in timp ce Marius Lacatus, cel care in ziua partidei a implinit 43 de ani, a primit de la Marius Mitran si Ionel Danciar un buchet de trandafiri albi si rosii. Suporterii veniti de la Iasi, vreo 50 la numar, au marcat si ei momentul afisand un banner pe care scria: "Crescut in orasul vostru, intrat in sufletul nostru", atasand si o poza cu Ionut Popa. Despre meci insa nu ar fi aproape nimic de zis. O prima ocazie a UTA-ei, in minutul 11, cand Hidisan reia cu capul o centrare a lui Simao, dar mingea trece peste poarta lui Branet, pentru ca abia in minutul 42 sa mai consemnam o faza cat de cat periculoasa, insa Todea isi pregateste mingea la 16 metri de poarta pentru un sut cu altitudine. Repriza secunda pare sa fie mai alerta, dupa ce Simion centreaza pe fruntea lui Thiago, aflat singur-singurel in mijlocul careului iesean, dar trimite peste. Si dupa un sut slab al lui Hidisan, in minutul 72, in minutul 83 consemnam cea mai mare ocazie a partidei, Andrade centreaza de pe dreapta, Apostu "barbiereste" balonul, care se loveste de Ciobanu, ramane la cinci metri in fata portii, Branet e cazut, dar nimeni echipat in alb-rosu nu e prim preajma, astfel ca pana la urma portarul iesenilor retine.  Partida se incheie asa cum a inceput, cu un scor alb, dupa un joc de o asemenea factura tehnica, cum rar se poate vedea pe un teren cu ceva pretentii. Zero la zero si "Batrana Doamna" ajunge la –11 in clasamentul adevarului in conditiile in care Poli Iasi nu s-a apropiat decat arareori de careul UTA-ei. Etapa viitoare, UTA va avea un joc foarte greu,  Cluj-Napoca, in fata CFR-ului. Declaratii la finalul partidei Ionut Popa: "Un rezultat bun pentru noi, dar sunt un pic suparat pentru ca desi nu am folosit doar patru fundasi pe linia de fund, nu am avut acea siguranta pe care as fi dorit-o. UTA a avut trei ocazii in prima repriza (?!) si una mare in cea de a doua, in conditiile in care noi, v-o spun sincer, nu am venit doar sa ne aparam. Nu noi antrenorii le spunem jucatorilor sa faca pasul inapoi, am fi dorit sa fim mai periculosi in atac, dar Balba a prins o zi mai slaba, a venit si accidentarea lui Palimaru. In plus nu am putut sa-i folosesc pe Miclea si pe Silvasan. Chiar si cu acest rezultat imi fac probleme pentru ca noi avem la Iasi un teren foarte greu, pe care nu poti construi, se urca mingea pe noi ca fasolea pe par, iar jocurile care ne asteapta sunt foarte grele, vine Vasluiul, Dinamo sau Farul si nu ne va fi usor. Oricum UTA nu e o echipa de retrogradat, stati linistiti " Marius Lacatus: "Ne-am dorit mult victoria, dar din pacate a fost cel mai slab joc pe care l-am facut in acest campionat si asta chiar cand aveam mai mare nevoie  de cele trei puncte. Mai multi jucatori nu au dat randamentul scontat, jucatori carora le-am acordat poate prea multa incredere, dar ei nu au raspuns cu aceeasi moneda. Oricum voi avea o discutie in vestiar maine, la rece, ca sa vedem ce e de facut. Lupta pentru evitarea retrogradarii va fi grea, totul depinde de jucatori, de ceea ce vor reusi sa arate. Deocamdata voi accepta deciziile conducerii, desi eu nu sunt adeptul unor masuri de genul blocarii primelor sau al salariilor. Inteleg si reactia suporterilor, care au dreptul sa ceara chiar si demisia mea dupa aceasta serie de rezultate slabe." M. H. & F. C. - Informatia Aradului