Sambata, 22 aprilie 2006

Sarbatori fericite! si sa va bucurati alaturi de cei apropiati. Hristos a Inviat!

Hristos a inviat! Cinstiti credinciosi si credincioase, Intampinarea pascala rostita, dupa cum am inteles de fiecare data la acest praznic, da simtamantul ca pe langa afirmarea hotarata a credintei in Invierea Domnului este si aceea a impartasirii noastre din roadele acesteia, prin prefacerea vietii noastre proprii, intr-una penetrata de har spre urmarea celei dumnezeiesti.  Asemenea trupului transfigurat al Mantuitorului, cel al crestinului rastignit, ingropat si inviat cu Hristos spre inaltarea si sederea de-a dreapta tronului slavei dumnezeiesti, trebuie sa se schimbe prin transformarea vietii intr-una de culme spirituala.  Desigur, fata de neschimbabilitatea divina, schimbarea omeneasca apare ca o scadere, dar neputinta si imperfectiunea se indreapta prin ajutorul divin spre necontenita intarire si innoire.  Astfel, credinciosul atinge scopul mantuitor in a carui lucrare s-a angajat cu intreaga sa virtute. Parte si incununare a creatiei el se schimba inspre bine odata cu aceasta, innoindu-se in Hristos Domnul.  Opera de dimensiuni cosmice, aceasta se realizeaza doar in comuniunea Bisericii, a oamenilor cu Dumnezeu si intre ei, sfantul locas cu toata randuiala care o observa, constituind icoana intregului.  In felul acesta inlaturandu-se orice obstacol, se implineste insusi planul dumnezeiesc de mantuire a lumii si indumnezeire a omului.  In conditiile pamantesti este cu putinta doar pregustarea acestei stari pentru intarirea nadejdii dobandirii deplinatatii spre slava lui Dumnezeu. Iubiti frati si surori in Hristos Domnul In legatura celor aratate gasim temeiul in cuvintele Mantuitorului: "Eu sunt invierea si viata; cel ce crede in Mine, chiar daca va muri, va trai. Si oricine traieste si crede in Mine nu va muri in veac".  Invierea nu este doar o reintoarcere la viata obisnuita, car sa aiba mai apoi iarasi un sfarsit, ci reprezinta un nou inceput, o viata schimbata la un plan superior. Lamuritor in acest sens este si cuvantul Sfantulului Apostol Pavel: "Noi care am murit pacatului, cum vom mai trai in pacat? Au, nu stiti ca toti cati in Hristos Iisus ne-am botezat intru moartea Lui ne-am botezat? Deci ne-am ingropat cu el, in moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a inviat din morti, prin slava Tatalui, asa sa umblam si noi intru innoirea vietii; caci daca am fost altoiti pe El prin asemanarea mortii Lui, atunci vom fi partasi si ai invierii Lui. Cunoscand aceasta ca omul nostru cel vechi a fost rastignit impreuna cu el, ca sa se nimiceasca trupul pacatului, pentru a nu mai fi robi ai pacatului. Caci Cel care a murit a fost curatit de pacat. Iar daca am murit impreuna cu Hristos, credem ca vom si vietui impreuna cu El, stiind ca Hristos, inviat din morti, nu mai moare. Moartea nu mai are stapanire asupra Lui. Caci ce a murit, a murit pacatului odata pentru totdeauna, iar ce traieste, traieste lui Dumnezeu. Asa si voi, socotiti-va ca sunteti morti pacatului, dar vii pentru Dumnezeu, in Hristos Iisus, Domnul nostru. Deci sa nu imparateasca pacatul in trupul vostru cel muritor, ca sa va supuneti poftelor lui; nici sa nu puneti madularele voastre ca arme ale dreptatii in slujba pacatului, ci, infatisati-va pe voi lui Dumnezeu, ca vii, sculati din morti, si madularele voastre ca arme ale dreptatii lui Dumnezeu".  In felul acesta faptura intreaga se reinnoieste odata cu o umanitate noua, dupa cum in alt loc acelasi apostol arata: "Deci, daca este cineva in Hristos, este faptura noua; cele vechi au trecut, iata toate s-au facut noi. Si toate sunt de la Dumnezeu, care ne-a impacat cu sine prin Hristos si care ne-a dat noua slujirea impacarii".  La cea de-a doua venire cei morti in Hristos vor invia intai, tot potrivit invataturii apostolului, care subliniaza:  "Dupa aceea noi cei vii, care vom fa ramas, vom fa rapiti impreuna cu ei in nori, ca sa intampinam pe Domnul in vazduh, si asa pururi vom fi cu Domnul".  Acest fapt insa presupune o schimbare cum iarasi Sfantul Pavel arata pe larg precum urmeaza:  "Iata, taina va spun voua: Nu toti vom muri dar toti ne vom schimba, deodata, intr-o clipeala de ochi la trambita cea de apoi. Caci trambita va suna si mortii vor invia nestricaciosi, iar noi ne vom schimba. Caci trebuie ca acest trup stricacios sa se imbrace in nestricaciune si acest (trup) muritor sa se imbrace in nemurire. Iar cand acest (trup) stricacios se va imbraca in nestricaciune si acest (trup) muritor se va imbraca in nemurire, atunci va fi cuvantul care este scris: moartea a fost inghitita de biruinta. Unde-ti este moarte biruinta ta? Unde-ti este moarte boldul tau?" Se cuvine a arata in acest context ca cel credincios nu mai poate fi atins de moartea cea vesnica, de acul acesteia adica.  Exista si o moarte sufleteasca, pricinuita de pacat, care poate dobori pe oricine, cum da a intelege pilda fiului risipitor si din care venirea in sine prin constiinta aduce mantuirea, cum spune si incheierea privitoare la cel indreptat:  "Mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat".  Despre schimbarea trebuitoare pentru urmarea vietii noi apostolului de referinta a mentionat mai inainte ca. "Asa este si invierea mortilor: Se seamana (trupul) intru stricaciune, inviaza intru nestricaciune se seamana intru necinste inviaza intru slava; se seamana intru slabiciune, inviaza intru putere; se seamana trup firesc, inviaza trup duhovnicesc. Daca este trup firesc, este si trup duhovnicesc. Precum si este scris: Facutu-s-a omul cel dintai, Adam, cu suflet viu; iar Adam cel din urma cu duh datator de viata; dar nu este cel duhovnicesc, ci cel firesc, apoi cel duhovnicesc. Omul cel dintai este din pamant, pamantesc, omul cel de-al doilea este din cer. Cum este cel pamantesc, asa sunt si cei pamantesti si cum este cel ceresc, asa sunt si cei ceresti. Si dupa cum am purtat chipul celui pamantesc sa purtam si chipul celui ceresc. Aceasta insa zic fratilor: carnea si sangele nu pot sa mosteneasca imparatia lui Dumnezeu, nici stricaciunea nu mosteneste nestricaciunea".  Drept talmacire trebuie adaos ca cel de-al doilea Adam, prin care se intra in viata cea vesnica este insusi Mantuitorul. Dreptmaritori crestini si crestine Lumea fiind in continua schimbare, in intregul ei si partile alcatuitoare, tinzand laolalta spre unitate, reflecta in mod real providenta divina.  Intre cele materiale si spirituale exista o legatura, oamenii cautand sa cultive ceea ce le este propriu spre bine.  Celor credinciosi le revine in acest sens raspunderea crescanda de a asigura propasirea generala.  Un exemplu in acest sens il constituie si prilejurile care ii strange laolalta, pentru a cugeta si a hotari cele de implinit spre bine.  Un prilej ca acesta l-a constituit la inceputul anului in curs cea de-a noua Adunare Generala a Consiliului Ecumenic al Bisericilor, avand o tema deosebit formulata ca rugaciune si anume:  "Dumnezeule transforma lumea cu harul Tau!"  Mesajul insusi transmis umanitatii devine o rugaciune in care staruie strigatul intregii Creatii, al pamantului, al apei si al aerului, al fiintelor si lucrurilor, al celor napastuiti si suferinzi, apoi cel al inimii multumitoare pentru binecuvantarile si semnele sperantei prezente deja in lume, prin virtutile intelegerii, dreptatii si pacii ce antreneaza o conlucrare generala.  In acest cadru se poate mentiona si aceea ca la infrumusetarea fetei pamantului contribuie si locurile de rugaciune.  Aici reamintim stradaniile legate de finalizarea lucrarilor la noua catedrala aradeana care se doreste consacrata inca in acest an, odata cu implinirea celor trei veacuri de la atestarea documentara a fiintarii vechii resedinte episcopale din zona in orasul de pe Mures.  Ea oglindeste si schimbarile nebanuite ale vietii materiale si spirituale din aceasta latura a tarii noastre, fauriri sporite cu ajutor ceresc.  Pentru toate se cuvine a aduce multumire Stapanului tuturor, inaltand rugaciune de praznic, ca harul Invierii sa se reverse cu imbelsugare si pe mai departe peste intreaga viata spre plinirea ei in Dumnezeu Tatal, Fiul si Sfantul Duh. Amin! Al vostru, al tuturor de tot binele doritor, Timotei – Episcop al Aradului

Cu ocazia Sfintelor sarbatori de Pasti la Complexul Muzeal Arad sectia de Arta a avut loc vernisajul expozitiei cu vanzare de icoane pe sticla intitulata SPERANTE.  Au fost expuse 40 de lucrari realizate de 12 elevi ai scolii speciale Arad.  Expozitia de icoane pe sticla aflata la cea de a doua editie este spijinita de Consiliul Judetean Arad, Complexul Muzeal Arad si de Centrul Cultural Judetean Arad.  Lucrarile trateaza aspecte ale vietii religiase traditionale romanesti.  Banii obtinuti in urma vanzarii icoanelor vor fi folositi ca si la prima editie, cand a fost achizitionat mobilier nou , acuarele, pensule si alte materiale de care aveau nevoie copiii pentru a putea lucra in conditile cele mai bune.   Expozitia este deschisa pana in data de 25 Aprilie la etajul doi al Complexului Muzeal Arad.   Liviu Dugheniuc - Televiziunea Arad

Presedintele Consiliului Judetean Arad, Iosif Matula, a participat la o intalnire de lucru cu reprezentantii altor administratii din regiune pentru a stabili o strategie comuna. La reuniunea comisiei mixte a initiativei privind dezvoltarea teritoriala durabila in bazinul hidrografic Tisa, oficiali din cele patru tari participante, Romania, Slovacia, Ungaria si Ucraina, au discutat despre modalitatile de coordonare a proiectelor regionale. "In cadrul acestui efort international, Romania este responsabila cu planificarea durabila a celei mai substantiale parti a zonei", a declarat presedintele Matula.  El a participat si la sedinta Consiliului Director al Biroului Regional pentru Cooperare Transfrontaliera Oradea pentru Granita Romania-Ungaria. "Este foarte clar ca trebuie sa existe o strategie comuna in ceea ce priveste proiectele. S-a decis ca judetele Arad, Timis, Bihor si Satu Mare sa initieze parteneriate comune cu judetele omoloage din Ungaria", a explicat Matula.  De asemenea, s-au dezbatut sumele alocate de fiecare dintre cele doua tari din Fondul European pentru Dezvoltare Regionala Sorin Trocan- Evenimentul Zilei (Editia de Vest)

Asa cum era programat, ieri la orele pranzului Senatorul PRM Aurel Ardelean a inaugurat sediul noului sau birou senatorial din comuna Savarsin. Aceasta inaugurare a venit ca urmare a promisiunilor facute de acesta in campania electorala. La inaugurare au participat aproximativ 50 de persoane, printre care oficialitati locale, cetateni ai comunei, si bineinteles membrii PRM din organizatiile de pe Valea Muresului.  In luarile sale de cuvant, Aurel Ardelean a tinut sa lege momentul ales pentru deschiderea Biroului Senatorial, de apropierea Sfintelor Pasti motiv pentru care a si facut o donatie de 10 milioane de lei pentru Biserica Ortodoxa din localitate. Totodata acesta i-a asigurat pe cei prezenti de importanta pe care zona Savarsinului o are in perspectiva demararii lucrarilor de construire a autostrazii si reorganizarea teritoriala a tarii, moment in care axa de dezvoltare Arad-Deva va deveni realitate.  Senatorul PRM a mai subliniat faptul ca noul Birou Senatorial va sta la dispozitia cetatenilor din judet in fiecare zi a saptamanii, joia fiind programate doua ore de consultatii juridice gratuite pentru toti cei care au nevoie de ajutor si indrumare din acest punct de vedere. Bineinteles ca de la un astfel de eveniment, mai ales in Saptamana Mare, nu putea lipsi preotul localitatii, care a si oficiat o slujba de sfintire a locatiei. De mentionat faptul ca si obisnuita tratatie de dupa eveniment, a constat doar din produse de post. In ceea ce priveste proiectele de viitor pe care senatorul aradean le are pentru zona Savarsin, ca de altfel pentru toata Valea Muresului, vom reveni cu alte amanunte in numerele noastre viitoare. Claudia Adjudeanu - Informatia Aradului

Pastele este considerat , fara doar si poate, cea mai importanta sarbatoare a crestinatatii. In aceste conditii, locuitorii satelor romanesti au dezvoltat de-a lungul timpului frumoase traditii si obiceiuri destinate a praznui Invierea Domnului Taranii din Sicula nu puteau face exceptie.  Batranii satului povestesc ca pe vremuri, Postul Pastelui avea doua Saptamani Mari, prima saptamana de post si ultima.  In prima saptamana, taranii indeplineau un ritual de purificare, facand curatenie prin gospodarie, pentru ca in perioada ce urma, sa respecte aproape cu sfintenie regulile impuse de biserica, in ceea ce priveste abtinerea de la mancarurile de dulce, mai mult chiar, miercurea si vinerea nu se consuma nici macar ulei.  In zilele noastre insa, din ce in ce mai putini oameni respecta interdictiile postului, cu toate acestea, o serie de alte obiceiuri sunt in continuare pastrate. Purificarea gospodariilor Directorul scolii din Sicula, Lazar Hanc isi aminteste cu nostalgie de vremurile copilariei sale.  Atunci, in prima Saptamana Mare, femeile casei luau toate vasele din casa pentru a le curata.  "Bunica, sau alte femei luau toate oalele din casa pentru a le supune unui ritual de purificare. Dupa ce aceste obiecte erau curatate erau puse la uscat, iar cele din care s-a mancat de-a lungul anului mancare care nu e de post urmau sa fie puse deoparte pana la Pasti. Pentru aceasta perioada aveam vesela speciala. Tot acum, femeile «parluiau» hainele. «Parlaul» era o cada de lemn in care se puneau rufele pentru a fi spalate. Peste acestea se punea un cearceaf (rarita) sau o fata de masa peste care se asternea un strat de cenusa, dupa care se turna apa fiarta. Se forma o lesie care albea si curata tesaturile. Dupa ce hainele erau «parluite» cada dotata cu o «ciurca» (n.r.- robinet) era asezata pe un «caproi», iar lesia se aduna astfel intr-o «ciupa» (n.r.- covata) pentru ca hainele care nu erau destul de curate sa fie bagate din nou la spalat. Pentru limpezire, unii sateni isi duceau obiectele de imbracaminte cu roaba pana la Cris unde le innalbeau (n.r.- clateau), in timp ce altii foloseau apa de fantana. Trebuie spus ca pe vremuri apa Crisului era inca limpede", povesteste Hanc.  In casa, inainte de a se face curatenie, se spoiau peretii cu var, iar vatra se muruia cu un amestec de argila, balega de cal si apa. Modele comune, pentru barbati si femei In perioada premergatoare Pastelui, tinerele fete pregateau impreuna cu mamele lor costume traditionale locale, atat pentru ele, cat si pentru viitorii lor soti.  De remarcat ca, elementele folclorice cuprinse in fiecare costum femeiesc, perina, scara, pancova, trebuia sa aiba corespondent in costumele populare barbatesti, fiecare familie avand modele comune. Aceleasi elemente, urmau sa se regaseasca, dupa cum vom vedea mai tarziu si pe ouale rosii.  Imbinarea poalelor femeiesti si a izmenelor barbatesti era facuta prin «cheie» (n.r.- lucratura cu acul) care continuau elementele cu modelul de pe «spatoi» (n.r.-ie) si de pe camasa barbateasca.  "Si acum unii localnici mai batrani se imbraca in port popular. Mai ales barbatii, care merg la lucru prefera camasile din canepa, mult mai rezistente decat tesaturile din ziua de astazi si mai sanatoase. Altii, poarta chiar si izmenele largi", sustine Ioan Mircea Oala, preotul Bisericii ortodoxe din Sicula.  "Peste camasa, de Pasti, atunci cand mergeau la biserica barbatii purtau «zoboane» (n.r.- veste) cu goambe si toroambe. Toroambele sunt niste nasturi mari, cu care se incheia «zobonul», iar goambele sunt acei nasturi mici, ornamentali purtati de fiecare barbat, in numar mai mare sau mai mic in functie de starea financiara a fiecaruia. La randul lor, fetele purtau peste spatoi un «cojocut» scurt cu motive nationale. Cand era mai cald, se imbracau cu un «zobon» in culorile nationale. Pe cap, fetele purtau un «cerc» (n.r.-o coronita), femeile tinere purtau «bumbi» (n.r.-o panza cu modele nationale si flori). Femeile mai batrane aveau «cot» (n.r.-batic) cu «conci» (n.r.-aranjament al parului). Barbatii se incaltau cu cizme cu foi, iar femeile cu pantofi inalti cu tureac galbeni, maro sau de culoare neagra, cusuti pe margine cu motive nationale. Ulterior, satencele au inceput sa poarte cizme rosii", mai povesteste Lazar Hanc. Copiii aduna salcute Copiii din sat se adunau si se mai aduna inca la biserica, in sambata Floriilor, dupa ce au cules salcute.  Aceste salcute sunt stranse in cununi si sunt impletite.  "Chiar le-am spus si anul acesta copiilor sa fie atenti sa nu cada in Cris, pentru ca iau crengi de salcie de pe malurile raului, care este foarte mare in momentul de fata", sustine parintele Oala.  "In Joia Mare, o familie din sat duce la biserica «painea Pastelui».  Este vorba de fapt de 40 de paini mari, numite prescuri, pentru a fi sfintite acum. Apoi urmeaza a fi impartite credinciosilor in noaptea Invierii. Un alt obicei al locului este ca in preajma Pastelui, oamenii sa faca danii. De exemplu, anul acesta toate femeile care lucreaza in Primaria Sicula au cumparat un «epitaf», adica o panza care se foloseste o singura data pe an, in Vinerea Mare, la inmormantarea Domnului. Tot angajatele Primariei au mai cumparat un rand de odajdii pentru preot, iar alti localnici au donat un set de vase pentru slujba, si doi prapori", a mai spus preotul.  Joi, dupa masa, gospodinele din sat se pregatesc sa inroseasca ouale. Oua inrosite cu coji de ceapa In cele ce urmeaza, va vom prezenta un procedeu traditional de inrosire a oualor.  In loc de vopsea se foloseau si inca se mai folosesc cojile de ceapa rosie. Aceste coji se puneau la inmuiat, apoi se fierbeau ouale dinainte pregatite in apa rezultata.  Fiecare ou era ornat cu frunze de trifoi, coada soricelului, papadie, patrunjel, traista ciobanului.  In functie de traditia fiecarei familii, aceste frunze se aplicau pe oua, care apoi erau ceruite.  Modelul ramanea in locul unde ceara nu a ajuns din cauza frunzelor aplicate.  Acum, foarte multi credinciosi prefera vopselele din comert, iar cei mai cu dare de mana nu se dau in laturi sa cumpere oua gata vopsite si chiar frumos incondeiate. Lumanari pentru mormantul Domnului In Vinerea Mare, fetele si femeile din Sicula se aduna la biserica pentru a pregati mormantul Mantuitorului.  Asezat chiar in mijlocul lacasului de cult, mormantul este impodobit cu verdeata si flori, iar langa el se aseaza toate lumanarile de la cununii si de la boteze pentru a fi aduse ca jertfa celui care a murit pentru noi.  "Unii dintre localnici se cam codesc sa duca de Pasti lumanarile la biserica, pentru ca le considera a fi o amintire pretioasa, dar dupa cativa ani, majoritatea acestor lumanari ajung tot langa mormantul Domnului", afirma Ioan Mircea Oala. «Streicutele», ornate asemenea costumelor In Ziua de Pasti, dupa ce au fost la Slujba Invierii si au participat la serviciul religios oficiat dimineata, fiecare familie se aduna in jurul mesei.  Dintre bunatatile pe care le mananca credinciosii cu aceasta ocazie nu pot lipsi ouale rosii, traditionala friptura de miel si nici cozonacul.  Dupa masa, reprezentantele sexului frumos veneau la biserica cu oua rosii ornate cu diverse motive, in functie de costumul fiecarei familii.  Aceste oua, care erau date ulterior copiilor, erau tinute in «streicute», brodate la fel ca hainele purtate.  Desi mai rar intalnit, si in zilele noastre acest obicei se mai pastreaza. De asemenea, dupa vecernie, copiii din localitate sunt dusi la biserica pentru a fi miruiti.  "Apoi, de la miruire micii credinciosi de 5-6-8 ani mergeau din casa in casa pentru a primi cate un ou rosu. Tinerii insa, se aduna in curtea bisericii si fiecare cuplu face un ocol de trei ori in jurul bisericii, apoi participa la sezatori. Daca in trecut, la aceste sezatori canta un taraf, acum taraful nu mai exista", afirma directorul scolii. «Tinutul de piatra», un obicei stravechi A doua zi de Pasti, daca vremea o permite, locuitorii Siculei ies cu mic cu mare, iau cativa prapori si in frunte cu preotul, sa sfinteasca tarina.  Daca anul acesta se face "pelerinaj" intr-o anumita zona, anul viitor se va merge in alta parte.  La locul unde se va face slujba se aduce o masa pentru a fi asezate pe ea o parte din obiectele de cult necesare preotului. Un obicei care nu poate fi intalnit decat la Sicula este "tinutul de piatra" de miercurea de dupa Pasti.  "Aceasta zi e o sarbatoare locala. Pe vremuri, stramosii «s-au prins» sa nu lucreze si sa se roage lui Dumnezeu sa-i apere de calamitati naturale. Daca pe vremea comunistilor acest obicei nu a mai fost respectat, dupa Revolutie a fost reluat. In conditiile in care in prima parte a anilor ’90 au fost doi ani cu grindina, localnicii au venit la mine si mi-au propus sa reinnodam traditia. De cand tinem din nou de piatra, nu am mai avut probleme", a incheiat parintele Oala. Lucian Serban - Adevarul