In
16 septembrie, scoala din cartierul Podgoria a sarbatorit
patru decenii de la infiintarea Scolii Generale nr.
31, devenita un an mai tarziu, Liceul nr. 5, prin
venirea claselor de liceu din cladirea Teologiei,
apoi Scoala Generala nr. 5.
Evocarea, ce a avut loc la Palatul Cultural, calatoria
in timp, cum spunea directoarea scolii, prof. Maria
Pascalau, a fost facuta cu mijloace multiple, tehnice
si artistice.
O eleva, Andrea Matu, a fost vocea Scolii, pe un ecran
s-au perindat tot timpul imagini ale activitatii institutiei
sarabatorite, muzica si dansul, printr-un trio vocal,
fratii Martin, fosti elevi si suita de dansuri moderne
cu cei patru mici dar admirabili dansatori, au adus
o nota de nostalgie si lumina sarbatoririi.
In prezenta reprezentantilor forurilor locale, a Inspectoratului
Scolar, au fost inmanate diplome si medalii jubiliare:
fostilor directori, ce mai vietuiesc, unor fosti si
actuali dascali, unor fosti elevi.
A fost lansata si o monografie a scolii.
Cuvantul unui veteran emotionat
Eu am fost profesor de muzica la aceata scoala,
timp de 34 de ani, incepand cu cladirea din str. Dobrogeanu
Gherea, apoi pe Chopin si Udrea.
Evoc in cateva cuvinte figura profesorului de limba
rusa, director si secretar de partid, Alexandru Popescu.
Era un om modest, poate prea modest pentru un oltean,
cu vorba molcoma; in general, calm si chibzuit.
Se distanta discret de faptele reprobabile ale altora,
ajutand pe cei in nevoie.
Refuzul meu, foarte diplomatic, de a intra in PCR,
l-a tratat ca pe un fapt normal. Mai mult, mi-a imprumutat
o carte care desemna clar una din tarele comunismului,
desconsiderarea persoanei umane.
Pentru a creiona mai limpede caracterul omului Popescu,
care si-a pastrat bunul simt si ratiunea treaza si
in timpul sefiei, amintim ca la venirea (dupa doar
un an) a noului director prim, Mistor, Popescu ar
fi zis: "Hai, Petre, sa ne unim fortele si sa
facem lucruri mari". Si asa a fost!
Petre Mistor, un exceptional profesor de geografie,
unul dintre primii aradeni care si-au luat gradul
I, era si un foarte bun organizator.
L-am gasit supraveghind pe muncitorii care montau
un tavan dublu in sala festiva a cladirii unde se
afla acum Teologia.
I-am cerut sa-mi acorde in continuare orele de muzica
si cor de la clasele de liceu, pentru a-mi mentine
norma, ceea ce a si facut.
La fel a procedat si la a doua noastra mutare, cand
inspectorul sef, din motive doar de el cunoscute,
mi-a creat probleme.
Mistor mi-a spus: "Una e prietenia mea cu sotul
celeilalte profesoare si altceva dreptul ei de a preda
la liceu."
A finisat, pe tacute, noua sala profesorala cu cele
necesare, inmanandu-ne si cate un carnetel si un creion
pentru a nota sarcinile primite la sedinta care a
durat doar 45 de minute, timp in care toate problemele
momentului au fost rezolvate.
A realizat o noua fonoteca muzicala, a repus in functie
bucataria si cantina de la subsol.
Directorul Petre Mistor era foarte exigent cu dascalii,
cerandu-le seriozitate in munca, punctualitate, corectitudine.
El spunea: "Scoala fara corigenti si repetenti
nu e o scoala serioasa".
Asta in vremea cand sefuletii cu mai putina pregatire
scolara condamnau corigenta si repetenta.
Cu elevii de asemenea. Pentru fumat, de exemplu, se
scadea nota la purtare, totodata se aplica o eliminare
pentru trei zile, cu prezenta obligatorie la biblioteca
scolii, unde elevul invata, primind si noile teme,
avand pauze odata cu colegii sai.
Mi-a transmis odata sugestia Inspectorului sef sa
trec un elev ce nu prea iubea cartea.
"Eu ti-am transmis. Faci cum crezi ca e mai bine."
Mi-a fost teama de reactia lui, cand la o sedinta
UTM am spus ca nu vad rostul organizatiilor de pionieri
si UTM, daca ele nu se implica real in ridicarea nivelului
la invatatura, dar nu am avut cu el probleme.
Mistor era directorul care te lasa sa lucrezi, te
aprecia la justa valoare si, mai mult, te sprijinea
moral si material.
Astfel am primit un nou magnetofon, chiar un pian,
care mai tarziu, din cauza unui orar neadecvat si
a lipsei de spatiu , a fost donat Liceului de muzica.
A pus la punct cu multa truda Cazinoul, ce urma sa
fie Casa Corpului Didactic, dar n-a fost sa fie, nici
cladirea, nici Mistor director, caci a fost maturat
de un personaj care facuse facultatea la fara frecventa
timp de opt ani, perioada in care era inspector, apoi
director.
Erau vremurile cand unii isi luau licenta in doua
veri, unii chiar la fara pic de frecventa, unele scoli
fiind conduse de invatatori.
Oricum, comunistii, crezand ca il pot expropria si
pe Dumnezeu de puteri, incepusera sa faca minuni de
astea, reusind pe deplin sa fauresca omul nou.
Scoala noastra a fost apreciata pentru activitatile
deosebite ale cercurilor de prieteni ai muzicii, pentru
activitatea culturala a corurilor, mixt si la voci
egale.
Aceste formatii, ca si orchestra care a functionat
29 de ani, au fost rasplatite cu premii pana la nivel
de tara.
Aceeasi institutie pe care o sarbatorim azi a instruit
aproape 800 de elevi la instrumentul numit Blockfloete,
un fluier standardizat, incepand cu 1977.
La concertele Filarmonicii am insumat cu mult peste
un milion de prezente, de-a lungul anilor.
Concertele-lectie concepute de noi insine pentru elevii
nostri au ramas pana azi modele.
Am fost desemnati o data sa realizam un mic disc cu
corul si orchestra scolii, dar cineva a zis ca pentru
asa ceva nu scoatem elevii de la ore.
Pentru adunari insipide de pionieri, pentru munci
agricole ineficiente se putea!
Cu discul acela ne puteam lauda toata viata, mai ales
elevii, parintii, si nepotii nepotilor.
La
cele doua televiziuni locale s-au transmis totusi
inregistrari cu orchestra scolii.
Scoala noastra a dat Liceului de Arta: un flautist,
un clarinetist, unul care a terminat pedagogia, un
violoncelist, azi student, care a cantat recent la
Radio Cultural.
Aici au crescut cantareti ca: Suteu, despre care stim
doar ca a absolvit Conservatorul din Iasi, Wilhelmina
Papp, solista la Opera Maghiara din Cluj, apoi la
Debretin, unde si acum e profesoara de canto.
Scoala a mai dat patru profesori de muzica, un istoric
de la Muzeul din Cluj, Wolf, un cercetator fizician,
Ivan, un redactor si director de revista culturala,
Mircea Mihaies de la "Orizont" din Timisoara,
prof. Gh. Mocuta, poet si critic literar din Curtici,
profesoarele Doina Deliman si Florica Ranta, un preot,
Marcel Marcu, om de suflet, care ne-a imprumutat aparatura
audio si CD-uri din fonoteca sa, dr. Eugen Selejan
din Micalaca 300 si dr. Iosif Schmidt, fizioterapeut,
apreciati de multi pacienti.
Episodic a trecut pe aici si dr. Sorin Suciu, cardiolog,
fost director al Spitalului Municipal.
Liceul a mai dat Partidului si Guvernului si un ofiter
de securitate, de la coada unui catalog.
Tot aici a frecventat noua clase un important si abil
politician stangoid, Viorel Hrebenciuc, plecat apoi
la Bacau cu media generala a baietilor destepti si
descurcareti.
El si-a amintit mai anii trecuti de prezentele obligatorii
la concertele din aceasta exceptionala sala.
Recent, un adversar politic l-a catalogat drept om
de cuvant.
Cand liceul a fost lichidat, din cea mai buna clasa
a VIII-a au intrat prin examen aproape toti la Liceul
"I. Slavici".
Un ciuruc al acelei clase s-a ambitionat sa devina
inginer, din dragoste pentru o colega.
Rodul acelei frumoase iubiri ne-a fost de asemenea
elev.
Andrea Liptac se lauda la televiziunea unde lucreaza
cu scoala buna pe care a facut-o la noi.
In randurile reprezentantilor Inspectoratului Scolar
se afla, chiar aici, fosta noastra eleva, profesoara
si directoare, d-na Sorina Gavrilescu.
Isi aminteste de scoala noastra si Ronela Mateoc din
SUA si Doina Dracsineanu din Israel, intalnita la
concertul de alaltaieri.
Doina, la cei 58 de ani ai sai, e studenta la geografie
la Universitatea din Tel Aviv.
Incheiem pesimist cu unul dintre cei plecati dincolo.
La inmormantarea profesorului Gheorghe Ciobanu, palit
in ultimii ani de ceata uitarii, au participat 12
persoane, numarand si pe popa cu diacul. Semnificativ,
erau momentele cand incepea un nou an scolar.
Daca pentru unii dl. Ciobanu a fost o persoana mai
ciudata ca om, ca profesor de romana a fost totusi
in frunte. Deci putem spune: Acesta poate fi finalul
"luminos" al unui dascal, dupa o lunga si anevoioasa
truda, prost platita.
Urez Scolii nr. 5, scolii romanesti in general, succese
in formarea unor oameni stapani pe o limba materna
frumoasa, bogata si expresiva, cu profunde cunostinte
de limbi straine, de limbaje precum matematica, muzica,
artele plastice, pe un bogat bagaj de cunostinte stiintifice
si nu in ultimul rand, pe deprinderi sanatoase.
Numai un creier bine dotat si ordonat poate dirigui
cu mare folos aparaturi precum computerul, telefoane
mobile multifunctionale si altele asemenea.
Hugo
Hauptmann- Virtual Arad
|