|
Stirile
Zilei |
VIRTUAL
ARAD
Suntem pe
locul
Votati-ne zilnic!
|
|
|
Sambata,
7 ianuarie 2006 |
|
- Mii
de aradeni au sarbatorit ieri Botezul Domnului
|
|
Crestinii
ortodocsi au praznuit, ieri, Boboteaza, sarbatoarea
botezului Domnului in Apa Iordanului.
Preotii au facut asa-zisa agheasma mare, toate apele
fiind sfintite.
Boboteaza si Sfantul Ioan incheie timpul magic al
celebrarii nasterii fizice (Craciunul) si spirituale
(Botezul Mantuitorului).
Se mai poate spune ca Boboteaza marcheaza sfarsitul
ciclului de sarbatori dedicate Anului Nou si este
inchinata purificarii mediului inconjurator, in special
a apelor, de forte malefice.
Momentul luarii agheasmei provoca in fiecare an o
imbulzeala generala, cauza constand intr-o credinta
conform careia agheasma luata inaintea altora e "mai
buna pentru dragoste, cinste, maritare".
Din aceasta agheasma beau toti ai casei, punandu-se
chiar si in mancarea "vitelor".
Cel mai "vanat" lacas de cult a fost,
indiscutabil, Catedrala noua de la Podgoria, unde,
inca de dimineata, sute de aradeni au facut tot posibilul
sa fie prezenti la slujba, desi a fost o zi normala
de lucru.
Dupa amiaza, au poposit aici alte sute de aradeni
iesiti de la serviciu, care si-au umplut la randul
lor sticlele pregatite de acasa in acest scop.
Traditia populara spune ca daca de Boboteaza ploua
vom avea parte de o iarna lunga, ceea ce, in Arad,
s-a si intamplat aseara.
Inca de la inceputul saptamanii, preotii au inceput
sa ia la rand toate casele credinciosilor sa le binecuvanteze
si sa le sfinteasca, alungand necazurile si bolile.
Cristian
Videscu - Agenda zilei
|
|
- Guvernul,
la un pas de a impune mai putin gaz pentru Arad
|
|
Premierul
a facut deja doua afirmatii cu privire la centrala
aradeana, care au legatura cu gazele naturale.
Dupa ce a vorbit de criza iscata pe tema conflictului
gazelor naturale, si dupa ce a punctat inca o data
faptul ca "oricum, Romania nu are de suferit,
nu avem de suferit nici in perioada urmatoare, si
nu este de asteptat o astfel de criza in Romania",
premierul a adauga ca se va face o analiza, tinand
cont si de evolutia preturilor la diferitii combustibili,
cum ar fi petrol, gaze si carbune, cu privire la "ce
centrale putem sa trecem in perioada urmatoare, la
functionarea pe carbune. Am si identificat una, cea
de la Arad, unde aceste operatiuni se pot face foarte
rapid, in asa fel incat sa diminuam costurile de producere
a energiei electrice si termice in orasele in care
avem astfel de centrale".
In a doua declaratie, la o zi distanta, premierul
vorbeste de faptul ca s-a solicitat o prezentare a
unei situatii comparative a eficientei utilizarii
carbunelui in raport cu gazele naturale si pacura
pentru centralele termice, dar si o situatie a cantitatilor
de carbune suplimentare care pot fi livrate in urmatoarea
perioada, necesare pentru diminuarea consumului de
gaze naturale.
Tot prim-ministrul aminteste ca a solicitat o analiza
privind trecerea anumitor CET-uri de pe gaze naturale
pe carbune.
"Exista cateva centrale precum Arad, Timisoara
Brasov si Bacau care, in perioada urmatoare, pot incepe
sa functioneze pe carbune".
De ce sunt relativ socante aceste declaratii?
In primul rand pentru ca CET
Arad lucreaza mai ales pe carbune, asa ca schimbarea
in acest caz nu ar fi una imensa; in al doilea rand,
pentru ca, de curand, factorii de decizie aradeni
au analizat situatia centralei comparativ cu criza
provocata de scandalul gazelor naturale si s-a ajuns
la concluzia ca Aradul nu are si nu va avea probleme
cu gazul, ca nu se va pune problema scaderii presiunii
la gaz (si) pentru ca facturile sunt achitate la timp,
ba chiar ca toata aceasta tevatura privind gazele
naturale ar putea duce beneficii judetului, prin urgentarea
lucrarilor la magistrala de gaze ce leaga Aradul de
Occident.
Lucian Barniciu, directorul CET, nu primise pana ieri
dupa-masa nici o informare referitoare la dorinta
Guvernului (destul de neclara) de a … trece pe carbune,
asa ca era destul de in ceata in ceea ce priveste
dezideratele ambigue ale guvernantilor.
Managerul CET a revenit totusi cu o declaratie, dupa
ce a citit atent declaratiile premierului.
"Cred ca aici se face referire la dorinta
de a marsa mai mult pe productia pe carbune si de
a micsora pe cat posibil productia pe gaz pentru a
face cateva economii. Pentru moment noi lucram cu
ambele centrale (si pe carbune si pe hidrocarburi)
si am putea sa mergem mai mult cu consumul pe carbune",
a incercat sa explice Lucian Barniciu declaratiile
celor de la Bucuresti.
Chiar daca devine centrala de sacrificiu, in cazul
in care scandalul gazelor se complica de tot, societatea
aradeana ar face fata impunerii de la centru, directorul
CET sustinand ca exista suficiente rezerve de carbune
in Arad.
Rezervele sunt asigurate pana in aprilie, asa cum
se intampla in fiecare iarna. Dupa accea…
Criza rezolva dilemele CET
Poate ar trebui mentionat faptul ca CET lucreaza
de ceva timp la o strategie privind sistemul de termoficare
iar una dintre cele mai serioase dileme ale societatii
se referea la calea pe care o va alege: se va merge
pe consumul de carbune sau pe cel pe gaz.
Aceasta problema, insolvabila pana mai ieri, pare
acum lamurita (fara urma de apel) in cateva zile,
de un scandal international si de doua declaratii
ale guvernantilor.
Un singur lucru bun din tot acest scandal: Executivul
central pare si el, in sfarsit, decis sa finalizeze
cat mai repede cu putinta lucrarile privind magistrala
de gaze naturale Arad- Szeged.
Adriana
Barbu - Observator
|
|
- Noua
secole de istorie si credinta ortodoxa: Manastirea
Hodos-Bodrog – anticamera a Raiului
|
|
Cea
mai veche din tara
Tablita indicatoare ne spune ca din Calea Timisorii,
spre dreapta, pana la manastirea Hodos-Bodrog sunt
doar vreo 12 kilometri.
Cu toate ca frigul umed ne patrunde pana la oase si
neguri grele se asternusera peste valea Muresului
ne incumetam sa facem totusi drumul pana la unul din
cele mai vechi monumente istorice si de credinta ortodoxa
romaneasca.
Desi este inceput de an, cand de obicei se fac planuri,
se priveste inainte, totusi simtim nevoia de retrospectiva,
de adastare intr-un loc al istoriei, al pacii si rugaciunii..
Ultimii cinci sute de metri ii facem pe numitul "Drum
al Crucii", strajuit de 14 troite, pe care
il parcurg si pelerinii in zilele de Vinerea Mare
si Sfanta Maria Mare.
Manastirea este ascunsa dupa un palc de copaci dezgoliti
de podoaba lor cea verde, dar cum trecem poarta ni
se si dezvaluie Biserica Veche, un veritabil document
in piatra, in care sunt depozitate noua secole de
istorie.
O liniste deplina este cuprinsa intre zidurile mai
vechi sau mai noi, care reusesc sa ne puna la adapost
de tumultul orasului, ramas undeva, in amintirile
noastre despre viitor.
Prima persoana intalnita a fost parintele Manase,
care intamplator este si decanul de varsta al celor
30 de persoane ce isi au locasul pamantesc in incinta
manastirii, unde traiesc in deplina fratietate.
Nu dam curs tentatiei la vorba lunga promisa de batranul
calugar deoarece la ora 10 fix avem intalnire cu parintele
arhimandrit Nestor, staretul manastirii.
In biroul staretiei am avut ocazia sa purtam o ampla
discutie cu Sfintia Sa despre trecutul locasului monahal
pe care il conduce, si despre prezentul care inca
nu a trecut in file de cronici.
Interlocutorul nostru, un om mic de statura, cu privirea
blanda si voce domoala se dovedeste un bun cunoscator
al istoriei locale, nu numai a manastirii ci si a
locurilor aradene.
"Valoarea
manastirii noastre se poate evalua in primul rand
dupa criteriul istoric, iar din aceasta perspectiva
spunem ca Hodos-Bodrog este cea mai veche manastire
ortodoxa din tara, cu continuitate dovedita. Prima
atestare documentara o avem din 1177, cand aflam ca
manastirea era bine organizata, cu o comunitate inchegata
cu multi ani inainte. Din punct de vedere religios
ea a fost cea care a tinut treaza credinta crestina
ortodoxa inca din timpuri stravechi. In perioada inceputurilor
manastirea apartinea de Patriarhia de Constantinopol.
Aici au invatat scrisul, cititul si socotitul copiii
taranilor din jur, aici este locul unde au fost ei
botezati si parintii lor cununati. Manastirea a fost
singura, pana la jumatatea secolului trecut, care
i-a deservit pe credinciosii tinutului si a ramas
tot timpul o oaza de viata duhovniceasca. Tinerii
care au invatat aici au ajuns apoi slujitori ai altarului
si in alte parti ale tarii romanesti."
Pasi prin istorie
O istorie cu o viata monahala indelungata incape
greu intr-o pagina de ziar dar cateva repere trebuie
neaparat retinute deoarece ele ne dezvaluie temeliile
trainice pe care a fost cladita credinta ortodoxa
din aceste tinuturi, atat de bogate in marturii de
civilizatie umana.
Ca dovada, caramizile cu inscriptia Legiunii a V-a
Macedonica care pot fi vazute in punctul muzeal organizat
in incaperile manastirii.
Pentru Manastirea Hodos-Bodrog la inceput a fost legenda,
care spune ca Manastirea a fost zidita pe locul unde,
odinioara, un taur, dintr-o cireada de vite ce pasteau
pe o insula a Muresului, a scos din pamant, cu cornul,o
icoana aurita si stralucitoare a Maicii Domnului.
In semn de cinstire, pe locul unde a fost aflata icoana
s-a ridicat altarul manastirii (icoana si capul taurului
din legenda se afla depozitate in biserica veche).
Prima atestare documentara a manastirii se afla cuprinsa
in actul eliberat la 1177 de regele maghiar Bela al
III-lea, cand sunt mentionati si vecinii ei. Dar vechimea
manastirii poate fi mult mai mare daca se au in vedere
informatiile unor istorici maghiari locali, intre
care Ladislau Naghy de Peretsenyi, care ne spune ca
in timpul lui Ahtum (inceputul sec XI) existau in
zona "calugari greci de rit rasaritean".
Si Legenda Sfantului Gerard poate sa conduca la aceeasi,
concluzie.
Vremuri grele au incercat insa "zidurile"
manastirii in cursul secolului XIII cand si peste
Campia Muresului se abat urgia tatara (1241) si pustiirea
cumana (1280) care provoaca serioase stricaciuni lacasului
bisericii, care nu a mai putut fi refacut din cauza
masurilor restrictive adoptate de Sinodul latin din
1279, care, printre altele, interzicea reconstituirea
bisericilor ortodoxe distruse in cadrul operatiunilor
militare.
Totusi viata monahala continua asa cum o spun numeroase
documente elaborate ulterior.
Manastirea Hodos-Bodrog a primit o noua viata la sfarsitul
secolului al XIV-lea, atunci cand a fost construita
o noua biserica cu hramul "Intrarea in Biserica
a Maicii Domnului" si care a rezistat pana
astazi tuturor adversitatilor.
Ea a fost lucrata in stilul triconc bizantin iar Nicolae
Iorga o plaseaza in randul marilor manastiri din Tara
Romaneasca – Tismana, Vodita si Cozia – edificate
in aceeasi perioada.
Aceste noi inceputuri nu au fost nici ele usoare,
manastirea confruntandu-se cu mari greutati materiale,
nebeneficiind de vreun domeniu, intretinandu-se doar
din munca calugarilor.
Au intervenit apoi in zona turcii otomani, ceea ce
a dus la o serie de mutatii fundamentale in istoria
meleagurilor aradene.
Dar nimic nu a putut frange rezistenta lacasului de
cult ortodox care in cursul secolelor XVI si XVII
cunoaste chiar si momente de prosperitate, aici avandu-si
resedinta in 1651 Episcopul Sofronie de Lipova si
Gyula iar in 1695 Episcopul Isaia Diacovici al Timisoarei
si Ienopolei.
De altfel, la inceputul secolului XVII biserica cunoaste
o importanta reparatie.
Privilegiile Ilirice obtinute in 1690 de la Curtea
din Viena, noua stapana a locurilor, aduce un cadru
mai favorabil vietii monastice.
Dar prin noile prevederi romanii au fost indepartati
de fratii lor de peste munti, fiind atasati Mitropoliei
de la Karlovitz.
Manastirea Hodos-Bodrog era astfel mai mult sarbeasca
decat romaneasca, fapt reflectat si de preponderenta
staretilor si calugarilor sarbi.
Aceasta realitate se va schimba insa pe parcursul
deceniilor, astfel ca la 1775 din 13 calugari 6 sunt
romani, 5 sarbi, 1 grec, si 1 ucrainean.
In 1742 calugarul Nicolae Ioanovici ne-a lasat o inscriptie
romaneasca sapata intr-o piatra unghiulara din peretele
de sud al manastirii.
Aflam ca, mai apoi, Teodosie Ioanovici, calugar nascut
la Ineu, scrie si vorbeste romaneste.
Credinciosii romani si sarbi veneau la manastire ca
la un lacas ce le apartinea, convingere care a alimentat
traditia pelerinajelor, cunoscute documentar de la
1771.
Probabil obiceiul acestor pelerinaje a facut ca hramul
sa se schimbe de la 21 noiembrie pe ziua de 15 august,
cand timpul era favorabil pentru deplasarea credinciosilor
care veneau la manastire din localitati indepartate.
Si calugarii erau recrutati de pe o raza foarte mare,
cel putin teoretic, din toata ortodoxia.
Programul unei zile din viata obstei Hodos-Bodrog
incepea la orele 4 ale diminetii.
Dupa activitatile gospodaresti si de intretinere urmau
orele de rugaciune care durau pana la 9, in timpul
carora se citeau slujbele de dimineata – acatistul
si ceasurile.
La orele 11 se servea masa de pranz.
Dupa amiaza, la ora 16 obstea se intrunea din nou
in Biserica pentru a asista la vecernie si la celelalte
slujbe de seara.
Apoi la 18 se servea cina iar la 20 se facea stingerea.
Timpul neocupat cu indatoririle religioase era folosit
pentru diferite activitati gospodaresti.
Nici astazi, dupa 250 de ani, nu s-au schimbat prea
multe in desfasurarea unei zile obisnuite din saptamana.
Monahii participa la cele 7 laude (slujbe), impartite
pe trei cicluri: liturghia, utrenia, vecernia.
Prima incepea la ora 6, a doua la 12 si ultima la
19. In rest timpul este afectat programului gospodaresc,
unii participa la intretinerea animalelor, altii lucreaza
in gradina iar "mesterii" in atelierele
de tamplarie si croitorie.
Secolul XIX debuteaza cu intensificarea si in plan
bisericesc a luptei romanilor pentru a iesi de sub
jurisdictia patriarhiei sarbesti de la Karlovits.
Intaia cucerire este instalarea in 1829, in scaunul
Episcopal de la Arad a primului Episcop roman, Nestor
Ioanovici.
La manastire este numit staret, in 1837, Grigore Chirilovici,
militant pentru interesele romanilor, care si introduce
limba romana in administratia manastirii si sporeste
numarul calugarilor, care de multa vreme ameninta
existenta manastirii.
Si aceasta s-a intamplat la insistentele lui Grigore
Chirilovici, in 1839. Prin aceasta schimbare de curs
manastirea ajunge pe malul stang al Muresului, in
Banat.
Romanizarea se accentueaza in anii care vin, o etapa
importanta fiind trecerea sub jurisdictia Episcopiei
Aradului in 20 decembrie 1852 si sub conducerea canonica
a Mitropoliei Transilvaniei in 1864.
Incepe astfel istoria cu totul romaneasca a Sfantului
Lacas.
Epoci si stiluri
Vizita facuta, impreuna cu parintele staret Nestor
la obiectivele de interes istoric si bisericesc ne-a
transportat intr-un timp scurt prin toate epocile
istorice mentionate.
Prima data am intrat in Biserica veche, unde inca
de la primii pasi am simtit apasarea veacurilor trecute.
Cel mai mult impresioneaza pictura, care a fost datata
de cei mai multi specialisti ca fiind executatata
prin secolele XVI-XVII.
Cu toate ca, probabil, unele dintre frescele vechi
existente au fost repictate, dupa cum se pronunta
unii, Manastirea Hodos-Bodrog pastreaza inca un ansamblu
decorativ impresionant, care cuprinde trei cicluri
tematice: praznicele mari, ciclul patimilor si o parte
din minuni, carora li se adauga cateva teme din Vechiul
Testament zugravite in absida principala..
Conceptia iconografica este de traditie bizantina.
In anul 1940 pictura a fost restaurata redandu-i-se
prospetimea initiala.
In exterior, pe latura de nord, biserica a fost impodobita
cu picturi de catre pictorul Eremia Profeta, in 1968.
Sculptura iconostasului si a mobilierului dateaza
din anul 1940 si esta opera staretului Ieronim Balintoni.
Din loc in loc peretii exteriori lasa sa se vada vechi
inscriptii slavone si chiar caramizi romane.
Din aceeasi perioada cu biserica dateaza si turnul
clopotnita, zidit din caramida, restaurat in 1904.
Pe latura de sud a turnului se gaseste o emblema care
reprezinta doi ostasi cu capete de turci in varful
sabiilor.
In ambele edificii intalnim o imbinare placuta de
epoci si stiluri.
Un drum obligatoriu pentru orice vizitator avid de
informatie si frumos este la punctul muzeal, care
reconstituie, din obiecte cu buna stiinta alese, veacurile
de mult acoperite de colbul vremurilor.
Coloane romane, caramizi ale Legiunilor a V-a Macedonica
si a XIII-a Gemina; Psaltirea slavona (1520); Explicarea
credintei ortodoxe de Sf.Ioan Damaschin in limba greaca
si latina (1548); Biblia Ostrog (1581; Cruce de lemn
portativa (secXVI); Pahar de argint din 1562; Disc
de argint din 1523 s.a.m.d., precum si cel mai important
document, acela care atesta existenta manastirii la
1177.
Intram si in Biserica Noua a carei constructie a inceput
in 1989 si care a fost tarnosita de Prea Sfintitul
Parinte Timotei la 28 septembrie 1997.
Dar la manastirea ortodoxa de pe Muresul inferior
au invatat si s-au format ca ecleziasti importante
personalitati ale bisericii dintre care unii isi au
somnul de veci in demisolul Paracliserului de Vara,
construit in 1935.
Acolo, in cripta episcopala asteapta invierea mortilor
Episcopii Aradului: Iosif Goldis, Grigore Comsa, Andrei
Magieru, Visarion Astileanu si arhimandritul Augustin
Hamsea.
La biblioteca este cald si o atmosfera intima, relaxata,
creata de cele 9000 de volume pe care parintele Gheorghe,
cel mai tanar monah, tocmai le inregistreaza pe calculator.
"Traiesc intre frati doar de 7 ani. Ma simt
bine aici in slujba Domnului. Nu-i chiar o ruptura
totala de lumea dinafara. Parintii si fratele ma viziteaza
din cand in cand si mai ies si eu in oras, mai ales
ca sunt chiar din Arad".
Povestea parintelui Manase
La plecare ne-am intalnit din nou cu parintele
Manase, care ne-a povestit cum a ajuns el calugar
la Bodrog.
"Sunt originar din Tiulesti-comuna Tomesti,
sat de sub Muntele Gaina. Satul meu este foarte frumos,
cu imprejurimi pline de farmec. De pe deal priveam
Tebea aflata la vreo 5 kilometri departare. Mai tarziu,
ca strajer am defilat la mormantul lui Iancu si stejarul
lui Horea. Dar gandul mi-a ramas la trenul pe care
in zilele senine de vara il zaream serpuind pe Valea
Crisului. Asa ca m-am hotarat sa ma fac mecanic de
locomotiva. Pentru a-mi implini visul am coborat in
1943 la Arad pentru sustinerea examenului de intrarea
la scoala de mecanici. Soarta mi-a fost insa potrivnica
deoarece din cauza ca nu distingeam bine culorile
am picat. Asa ca m-am facut tamplar, meserie pe care
o stie tot motul. Dar in acei ani tulburi eu am inceput
sa frecventez tot mai des Manastirea Hodos-Bodrog.
Eram de altfel familiarizat cu biserica pentru ca
acolo la Tiulesti, langa strana, am invatat sa cant
bisericeste, fiind si religios ca toti ceilalti copii.
Aici la manastire a existat si un atelier de sculptura
in lemn asa ca am mai si lucrat. M-am imprietenit
apoi cu fratii din manastire si aici am ramas...aveam
20 de ani". Impreuna cu Parintele Manase
am vazut si ferma depasari unde in ocoale largi se
"rasfatau" sute de impanate – rate,
curci, gaini – exemplare care ar fi trezit interesul
oricarui fermier.
Nu departe erau cotetele pentru porci si grajdul pentru
vaci.
Alaturi cativa muncitori carau ceva cu tractorul,
proprietate a manastirii.
Aceasta are in dotare dupa cum ni s-a spus, toate
uneltele necesare muncilor agricole.
Ni s-a dezvaluit astfel o mica comunitate care traieste
din propria munca dar care cauta sa-si implineasca
menirea lucrand si in "gradina Domnului".
Aleile bine intretinute, gazonul inca verde, cladirile
curate, ordinea si curatenia accentuau starea de pace
si inaltare sufleteasca.
Dar ce altceva este manastirea decat o anticamera
a raiului promis celor care se straduiesc pe caile
Domnului.
In ce ne priveste, ne reintoarcem in orasul care ne
va cuprinde din nou in tumultul vietii de zi cu zi.
Ioan
Tuleu - Adevarul
|
|
- Statistica
socanta: opt aradeni din zece nu sunt interesati de
viata culturala!
|
|
"Starea
unui Camin Cultural depinde de viata culturala din
localitatea respectiva..."
Cam in acest fel se poate rezuma parerea vicepresedintelui
Consiliului Judetean, Gavril Búza, despre situatia
principalelor institutii de cultura.
"Observator aradean" a facut o radiografie
a acestor institutii.
Unde s-a vrut si au fost bani, s-a putut. Unde nu...
Comunitatea se cunoaste... dupa Camin
Gavril Búza este cel care se ocupa de sectorul
cultural la CJA.
Cunoaste bine realitatile din localitatile judetului
si spune ca nu se poate vorbi, la modul general, despre
starea in care se afla Caminele Culturale.
Realitatea este alta la nivelul fiecarei localitati
a judetului, la fel ca si necesitatile.
"Noi nu am putea suporta cheltuielile de reparatie
si intretinere a tuturor Caminelor, pentru ca sunt
multe, cate unul in aproape fiecare localitate. Va
spun insa ca acolo unde exista viata culturala serioasa,
Caminul sau Casa de Cultura e in stare buna. Unde
se foloseste doar la nunti si botezuri, nu!"
ne-a explicat vicepresedintele.
Locuitorii judetului nu au timp si interes pentru
cultura
Autoritatile judetene au facut o prezentare generala
si o analiza de potential privind viata culturala
din judetul Arad.
Aceasta scoate la iveala niste detalii de-a dreptul
socante privind interesul - sau mai bine zis dezinteresul
- locuitorilor din mediul rural.
In respectivul studiu se specifica faptul ca viata
culturala in mediul rural se defineste prin mai multe
caracteristici negative.
Acestea se refera la: numarul restrans al promotorilor
de activitati culturale (Caminul Cultural, scoala,
bibiloteca, comunitatile religioase, asociatiile culturale
de amatori), mijloacele precare ale acestor promotori,
lipsa de diversitate a activitatii culturale, precum
si accesul dificil al cetatenilor la acestea.
Cand vine vorba de numarul oamenilor care calca pragul
Caminului Cultural, realitatea este si mai sumbra.
Analiza a scos la iveala faptul ca 80% dintre aradenii
din mediul rural nu frecventeaza niciodata caminul,
16% doar de cateva ori pe an, si abia 4% lunar sau
mai des.
Bineinteles, aceasta este situatia generala, si exista
si localitati unde oamenii se implica si participa
activ, insa, dupa cum spunea si vicepresedintele CJA,
depinde de comunitate.
Cei mai multi dintre aradenii care nu frecventeaza
institutia de cultura spun ca fac acest lucru pentru
ca nu au timp (41%), nu sunt interesati (25%), nu
au bani (18%), sau alte motive (10%).
Sase procente dintre cei intrebati au declarat ca,
pur si simplu, nici ei insisi nu stiu de ce nu trec
poarta caminului.
Mereu
in... reparatii
Starea fizica a imobilelor cu destinatia de Camin
Cultural reflecta foarte bine interesul scazut al
localnicilor.
Mai toate administratiile locale din judet au incercat
sa mentina cladirile intr-o stare relativ buna, chiar
daca activitatea de aici lasa de dorit.
"Buna" insemna ca se fac periodic
diferite reparatii si renovari pentru a mentine la
un nivel corespunzator starea imobilului.
De obicei caminele au suprafete mici, in functie de
numarul populatiei.
In aceasta situatie se afla cele din Petris, Dieci,
Paulis, Ghioroc, Gurahont, Sicula etc.
Exista si cateva camine mai mari in judet, cum ar
fi cele din Buteni, Bocsig, Vinga, Ineu sau Lipova.
In mare parte dintre ele exista doar o singura persoana
remunerata, care, insa, este nevoita sa se ocupe de
toate treburile de aici, de la curatenie si pana la
organizarea de evenimente.
Printre acestea se numara Chisindia, Conop, Felnac,
Barzava, Pancota sau Hasmas.
Doar putine localitati au mai multi angajati la camin
(Nadlac, Lipova, Bocsig etc.).
La Moneasa, Petris sau Sicula nu exista nici macar
o persoana care sa se ocupe de camine, contra cost.
Bugetele din care sunt nevoite sa se gospodareasca
aceste institutii sunt, in majoritatea cazurilor,
foarte mici, intre 50 si 100 de milioane de lei vechi
pe intregul an (la Savarsin, Halmagel, Siria etc.),
Casa de Cultura din Chisineu Cris fiind norocoasa,
cu 200 de milioane de lei pe an.
La caminul cultural din localitatea Susag, apartinatoare
de comuna Craiva exista probleme deosebite.
O parte din imobil s-a dislocat din cauza unui izvor
care trece pe sub cladire.
Primarul localitatii – Ioan Bercea ne-a declarat ca,
din cate spun satenii, in urma cu mai multi ani, pe
acolo erau niste fantani si din aceasta cauza fundatia
a cedat.
"Vom defalca cladirea pe o suprafata de aproximativ
trei metri si vom efectua reparatii necesare. Totul
va costa in jur de 1,5 miliarde de lei. Banii vor
fi alocati din bugetul local", ne-a mai informat
Ioan Bercea.
Caminele din satele Chislaca si Maraus au fost renovate
anul trecut.
S-au executat zugraveli interioare, exterioare, s-au
schimbat geamuri, acoperisul.
Pentru toate acestea primarul ne-a spus ca s-au investit...
20 de milioane de lei.
Primarul localitatii Halmagel - Mihaiu Tonta - ne-a
declarat ca la acest capitol localitatea sta foarte
bine.
Caminele din comuna si localitatile apartinatoare
au fost toate renovate recent, anul trecut.
La cel din Halmagel au fost investiti 20 de milioane
de lei.
In localitatea Luncsoara s-au schimbat geamurile,
acoperisul, a fost zugravit.
Si la Tohesti s-au efectuat toate reparatiile necesare.
Investitia s-a ridicat la aproximativ 50 de milioane
de lei.
La Ignesti, doar anul acesta s-a pregatit un proiect
pentru ridicarea unui nou camin.
Caminul Cultural vechi se afla intr-o stare foarte
proasta si de aceea va fi daramat, iar in locul lui
va fi ridicat unul nou.
"Proiectul a fost finalizat. Ieri s-au facut
demersuri pentru scoaterea lucrarilor la licitatie.
Caietul de sarcini este finalizat. Asteptam doar ofertele.
Investitia se va ridica la 400 de milioane de lei.
Probabail ca va fi dat in folosinta anul viitor. Anul
acesta s-ar putea sa fie doar ridicat in rosu...",
ne-a informat primarul, Marc Teodor.
Restul caminelor, spune primarul, sunt functionale,
insa nu au mai foste renovate din anii 1993 sau 1994,
din lipsa de fonduri.
S-au facut doar lucrarile de minima necesitate.
Marc Teodor ne-a declarat ca, totusi anul acesta vor
fi renovate si cele doua camine: "Sunt prinse
la buget la autofinantare..."
La Vinga, doua dintre cele trei camine culturale sunt
in stare buna.
Cele din resedinta de comuna si din satul apartinator
Mailat au fost reparate in ultimii ani.
De fiecare data s-a alocat cate o suma din bugetul
local din care s-au facut lucrari, acum fiind finalizate.
Singura institutie de cultura care mai asteapta reparatii
este cea din Manastur, unde nu au mai fost facute
reparatii de ani buni.
Anul acesta insa, primarul Lucian Stoicu ne-a declarat
ca se vor efectua lucrari in acest sens.
Cat despre viata culturala, edilul spune ca sunt prea
putine initiative si exista un dezinteres din partea
localnicilor, lucru pe care primaria incearca sa-l
schimbe.
In comuna Seleus exista doar doua camine Culturale.
Localnici de la Iermata nu au camin cultural deloc.
Insa daca doresc pot sa vina la cele doua camine din
localitatile Moroda sau Seleus.
La Seleus, caminul a fost reparat in toamna.
S-au executat zugraveli si a fost schimbat acoperisul.
a Moroda s-au efectuat reparatii interioare si exterioare.
Viceprimarul Ioan Bercea ne-a declarat ca investitiile
s-au ridicat anul trecut la 290 de milioane de lei.
Nadia
Bodran & Pavel Sinka - Observator
|
|
|
Zoltan
Farmati, ultimul reprezentant al ITA si mai apoi UTA
din anii de glorie '40–'50 a fost inmormantat ieri,
la Arad.
Trupul neinsufletit al celui care a fost pentru apropiati
"Bimbo" Farmati a fost adus la stadionul
UTA, unde a avut loc slujba de inmormantare, continuata
apoi la cimitirul Eternitatea.
Inainte cu o zi, sicriul a fost depus in holul Teatrului
de Stat din Arad, unde vizitatorii i-au lasat mesaje
intr-un caiet de omagii.
Toata cheltuiala privind funeraliile marelui fotbalist
a fost suportata de clubul UTA.
De patru ori campion
Activitatea fotbalistica a lui Farmati, inceputa
la Ferar Cluj, a continuat intre 1946- '61 la UTA.
Fundasul stanga a cucerit de patru ori campionatul,
in anii '47, '48, '50 si '54, de doua ori Cupa Romaniei,
in '48 si '53, iar in echipa nationala a Romaniei
a bifat 21 de prezente.
La 81 de ani, Farmati a ramas "ultimul mohican"
din echipa faurita la Arad de baronul Francisc von
Neumann.
In urma cu doua luni s-a stins din viata Moise Vass,
colegul sau din defensiva.
"Farmati a fost pentru UTA un reper. Asa cum,
fiecare avem un model de urmat in viata, in lumea
fotbalului dumnealui reprezinta acest model. Prin
disparitia sa dintre noi, Aradul a pierdut ultimul
reprezentant al <echipei de aur>, un om care
a facut cinste acestui club si acestui oras",
a spus Tiberiu Dekany, presedintele clubului, la tristul
eveniment.
Cetatean de onoare
In ultima luna, cand s-a aflat pe patul de spital,
lui Farmati i-au fost pregatite actele pentru a fi
numit cetatean de onoare al Aradului.
"Din pacate, aceasta distinctie va fi post-mortem",
a mai spus Dekany, decizia urmand sa fie luata intr-o
sedinta de Consiliu Local.
In memoria lui Zoltan Farmati si a celorlalti fotbalisti
de marca pe care i-a avut UTA, clubul doreste sa organizeze
un memorial, a carui data urmeaza sa fie stabilita
ulterior.
Cel mai probabil, evenimentul va avea loc la vara,
dupa terminarea campionatului.
Bogdan
Cioara - Evenimentul Zilei (Editia de Vest)
|
|
|
|
Cautare
in arhiva Virtual Arad
Publicitate
Imobil
de vanzare
Colectivul de redactie:
Draghi
Puterity, Gheorghe
Puterity,
Trutiu
Florin.
O parte din stirile Virtual
Arad News au fost preluate si din urmatoarele surse:
Agentia
Mediafax,
Ziarul Adevarul, Ziarul
Observator,
Ziua de Vest, Evenimentul
Zilei (Editia deVest), Romania
Libera, Ziarul
in limba maghiara Nyugati Jelen, Astra
Aradeana, Informatia
Aradului,TV
Arad, Info
TV.
|
|