Sambata, 30 aprilie 2005

Stirile TVA aici

• Din Pastorala la Invierea Domnului Bucuria Fapturii

Hristos a Inviat! Cu aceste cuvinte si nespusa bucurie, intampinam marea sarbatoare pascala, in cea dintai zi a lunii lui Florar, in care lumea a intrat in rosturile obisnuite ale primului anotimp, semnificativ pentru curgerea celorlalte si a vietii insasi.  Luam aminte totodata la faptul ca, mai rar calendarul randuieste astfel in cursul unui veac, iar anul acesta pentru prima oara in mileniul nu demult inceput.  Privelisatea naturii inconjuratoare parca da imaginea fidela a universului in realizarea armoniei si frumusetii depline.  Puterea innoitoare tasneste in firul de iarba, ca si in dezmortirea vietuitoarelor, infatisarea lucrurilor insasi in clarul luminii dezvaluind dainuirea.  Cu toate cele ce se intampla ca abatere de la legile universale, totul oglindeste efortul spre revenirea la echilibru sau conformarea la vointa Creatorului si Proniatorului.  Si chiar daca apare cateodata sovaielnica trezirea la viata, se simte triumful, ca si izvorul ei.  Or, Domnul insusi marturiseste despre sine.  "Eu am venit ca viata sa aiba si din belsug s-o aiba"... "Eu sunt invierea si viata; cel ce crede in Mine, chiar daca va muri va trai; si tot cel ce traieste si crede intru Mine in veac nu va muri." Sfanta Scriptura, cu privire la cele dintru inceput, arata cum Dumnezeu a creat lumea prin cuvantul sau, a zis si s-a facut sau asa a fost.  Numai pe om, ca o incununare a creatiei l-a alcatuit deosebit, modelandu-l dupa chipul sau, din tarana si sufland in fata lui Duh de viata spre partasie, astfel voind ca acesta sa lucreze spre desavarsire.  In mod firesc, caderea din aceasta stare a protoparintilor neamului omenesc, adica a lui Adam, ce se talcuieste pamant si a Evei, ce se talmaceste viata, nu a lasat fara urmare sau vatamare mai bine zis, tot ceea ce a fost pus in slujba si dependenta lor.  La fel firesc se cerea ca restaurarea omului sa cuprinda si pe cea a intregii lumi. Or, aceasta devenea cu putinta doar prin lucrarea lui Dumnezeu, dupa chipul Caruia omul a fost facut.  Drept aceea, Cuvantul lui Dumnezeu Creatorul, s-a facut Mantuitor prin intruparea, moartea si invierea Sa. Potrivit invataturii Sfintilor Parinti ai Bisericii toti oamenii sunt recapitulati in Iisus Hristos Domnul, spre restaurare, dar nu intr-o stare oarecare, ce-ar mai ingadui vreo deteriorare, ci dimpotriva, in cea primordiala si pentru vesnicie.  Omul e pe de o parte fiinta deosebita de natura, pe de alta, unitara si compusa in acelasi timp.  Lumea slujeste ridicarii omului spre scopul ultim, spre dobandirea plenitudinii in comuniunea cu Dumnezeu.  Toate impun o responsabilitate fata de Dumnezeu si fata de lumea insasi.  "Prin trupul inviat al lui Hristos, arata unul dintre marii teologi, iradiaza neimpiedicata puterea Celui ce a facut acest trup nestricacios, conducand pe toti cei ce se vor imparatasi de El la Inviere si la nestricaciune, inca si conducand intreaga creatie la incoruptibilitate si transparenta, adica la maxima transfigurare si comunicabilitate intre persoane prin Duhul si la o totala personalizare a cosmosului, in Mantuitorul si in oameni, pentru ca exista o continuitate ontologica intre materia trupului si materia cosmosului. De aceea si se staruie in cugetarea teologica asupra legaturii dintre om si lume, in vederea desavarsirii. Se arata astfel, ca "omul nu se mantuiestea prin univers, dar universul se mantuieste prin om. Caci omul e ipostasul cosmosului intreg, care participa la el... lumea urmeaza omului, pentru ca este ca o natura a lui. Restaurarea omului in Hristos cel inviat, implica in acelasi timp intreaga fire a carei cununa este". Iubiti frati si surori in Hristos Domnul Perceperea teologiei adanci a legaturii omului cu lumea in contextul creatiei, mantuirii si desavarsirii este mijlocita si prin rostul oului de Pasti.  Fara a avea vreun loc in cultul Bisericii in afara celui pe care il pune in lumina rugaciunea de binecuvantare laolalta cu carnea si branza, in cadrul randuielilor praznicului, in vederea consumarii dupa o indelungata ajunare si ca o chezasie de indestulare pentru toata lumea, dobandind o semnificatie multipla si dupa culoarea sau modul incondeierii, care obisnuit reprezinta o adevarata opera de arta, ca ilustrare a talentului, migalei si stradaniilor, contribuie la apropierea tuturor.  Forma ovala imbinata cu cea circulara a fost adoptata si in iconografia sau decoratia bisericeasca prin ceea ce se recunoaste ca aureola sau mandorla, folosite mai ales pentru innimbarea reprezentarilor sfinte.  Istorisirile pioase il leaga de rastignirea si Invierea Domnului folosit de catre cei apropiati spre imblanzirea rastignitorilor Sai, fie la masa ostasilor, fie la cea a judecatorilor in frunte cu Pontiu Pilat.  Dar peste ouale asezate langa Sfanta Cruce se scurgea sangele Celui rastignit drept o confirmare a mortii Sale, cele de pe masa rastignitorilor inrosindu-se de la sine drept dovada ceruta de acestia despre Inviere.  De aceea si ciocnirea lor intre credinciosi se face cu marturisirea si confirmarea credintei in Invierea lui Hristos. In cuprinsul sarbatorii traditia oului pascal concentreaza, dupa cum in-deobste este cunoscut, un bogat simbolism. Radacinile lui intr-o acceptiune generala au o istorie milenara, plecand de la realitatile vietii insasi.  Sistemele cosmogonice cele mai pretentioase, de la cele din antichitate si pana astazi pot gasi in acesta un mijloc de reprezentare adevarat pentru forma ovala, rotunda sau sferica, ce sugereaza miscarea atat a corpurilor pamantesti cat si a celor ceresti, ea insailand apoi viata.  Astfel, devine simbol al originii universului, in expresiile obisnuite privind inceputul, germenele sau fermentul prin care se dezvolta intreaga manifestare ulterioara. Este un simbol universal si care se explica de la sine.  In legendele multor popoare el inseamna nasterea lumii, chipul acesteia si al desavarsirii, al totalitatii, despartindu-se de haos sau nefiinta.  De asemenea, evoca si reinnoirea periodica a naturii, reintoarcerea sau repetitia, nasterea si reinnoirea, invierea si nemurirea.  Si alte simboluri i se asociaza in masura in care inseamna prosperitatea, comportand si practicile corespunzatoare, dupa timp si loc.  Imaginatia multora a asociat unui peisaj sarbatoresc puisorul si iepurasul in iarba, ca semne ale vigilentei in fata primejdiei de moarte precum si avantul spre viata.  Cu privire la traditia crestina, potrivit celor cunoscute oul de Pasti, prin ciocnire simbolizand jertfa crucii, da la iveala viata primordiala din el.  Se poate ca sunetul produs sa aminteasca ce cel al sfaramarii portilor iadului sau al rasturnarii pietrei mormantului gol.  Apoi, este simbolul corpului si sufletului omenesc, caci precum puiul din ou nu percepe existenta lumii pana la iesire, asa si omul nu poate cuprinde fericirea vesnica in starea muritoare.  Si tot asa precum din ou iese o viata noua numai daca este incalzit, tot asa credinciosul are lipsa de caldura Sfantului Duh, spre a se inalta la viata spirituala.  Iesirea pasarii din gaoace arata chipul invierii oamenilor. Nu ar fi de intrelasat si o referinta la traditia romaneasca.  Bunaoara, in viziunea literatilor aceasta leaga inceputul si sfarsitul, continand in el atat taina facerii sau a incoltirii vietii, cat si pe cea a trecerii dincolo de hotarele ei.  Legenda pasarii Phoenix, ivita pe meleagurile civilizatiilor si culturilor antice, reflecta acelasi tulburator si stravechi simbol.  Decorarea sau ornamentarea, intelegand nu doar simpla cromatica, ci si o inzestrare deosebita a obiectului, se pierde in negura timpului, impunand atentiei obstesti materiale rezultand din cercetari arheologice sau documentare conservate prin vreme.  De obicei, acestea redau natura inconjuratoare, culorile nationale si simbolistica desenelor la poporul nostru, destainuie un spirit creator dintre cele mai elevate, inzestrat cu un har ce il asaza la cota majora in concertul culturii universale.  Este harul ce rasplateste credinta fata de lasamantul strabun si ortodox. Dreptmaritori crestini si crestine Primavara este vremea in care omul se simte mai legat de mediul inconjurator.  Suflul universului adie pretutindeni. Reinvierea naturii primeste prin sarbatoare un inteles sublim.  Biserica binecuvanteaza intreaga creatie spre innoire.  Constiinta unitatii general-umane ca si a aceluiasi crez se manifesta cu tarie in trairea ortodoxa.  Fiecare Biserica nationala binecuvanteaza implinirile pe toate planurile de propasire ale societatii, dupa nevoile oamenilor si cele proprii institutiilor raspunzatoare de viata lor.  In ceea ce priveste Biserica noastra, asa cum stim si simtim, isi impleteste in continuare viata sa cu aceea a patriei, imbogatind insasi zestrea spirituala a intregului continent european in afirmarea unitatii.  In pragul Sfantului si Marelui Post pregatitor al sarbatorii Invierii Domnului, Biserica Ortodoxa Romana a sarbatorit cei 120 de ani de autocefalie si 80 de ani de patriarhat, evidentiind si cei 90 de ani de viata, din care 55 de slujire arhiereasca a Intaistatatorului ei, Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist, fost mai bine de un deceniu arhipastorul Eparhiei aradene.  Aniversarile, desigur, au reamintit evenimentele din istoria poporului roman de care sunt strans legate, anume cea dintai in independenta de stat, din 1877, iar cealalta, de realizarea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, incluzand sirul datelor importante bisericesti.  In acelasi timp, Biserica a dovedit deschiderea fata de problemele lumii intregi, contribuind intre altele la refacerea zonelor planetei afectate de calamitati sau de actiunile nesabuite ale celor ce nesocotesc legea Creatorului.  Totodata, a manifestat cuvenitul spirit ecumenic in vederea unitatii crestine prin participarea frateasca la doliul Bisericii Catolice pentru trecerea la cele vesnice a celui care a reprezentat-o cu cinste in lume, Papa Ioan Paul al II-lea, inaltand rugaciuni fierbinti spre rasplatirea cereasca a stradaniilor depuse cu jertfelnicie, peste un sfert de veac de pontificat intru slujirea lui Dumnezeu si oamenilor.  In solidaritate cu cei ce locuiesc pamantul, toti credinciosii Biserciii nutresc constiinta raspunderii ce o da apartenenta la opera creatiei dumnezeiesti.  In ceea ce priveste obstea dreptmaritoare din acest colt apusean al tarii, ea cauta mereu sa redea prin constructia noilor biserici imaginea maretiei universului, noua Catedrala aradeana constituind o pilda in acest sens.  Pentru zidirea ei, cei raspunzatori de aceasta multumind ziditorilor, apeleaza in continuare la aceeasi jertfelnicie pe care au dovedit-o constant.  Pretuind stradaniile celor care mereu contribuie la infrumusetarea a ceea ce Ziditorul insusi a facut, impartasesc tuturor de Sfintele Pasti cele mai alese urari pentru implinirile dorite, spre multumirea unanima si slava lui Dumnezeu Tatal si Fiul si Sfantul Duh. Amin. Timotei - Episcop al Aradului

• Hristos a Inviat !

Cu aceasta veste mareata ma adresez tuturor credinciosilor ortodocsi care sarbatoresc cu evlavie cea mai mare sarbatoare crestineasca. Vestea Invierii a fost prinsa mai intai de catre ingeri, dintre care unul a venit sa dea de stire fapturii.  Prin lumina sa, ca a fulgerului, ingerul a dat de stire strajerilor, care "s-au facut ca morti" si Mironositelor, care au fost inundate cu bucuria Invierii. Urmatorii care au primit in sufletele si inimile lor "cea mai mare veste" au fost Sfintii Apostoli, care au predat vestea urmasilor lor, iar acestia Bisericii. Vestea Invierii lui Iisus Hristos este temelia Bisericii, este puterea ei si o vesteste an de an ca ceva vesnic, nou si viu.  In lumina zilei Invierii noi vedem toata viata noastra si ne bucuram vietii.  Aceasta zi a Invierii este ziua bucuriei vesnice.  Bucuria pe care o primim astazi trebuie si fie marturisita lumii intregi deoarece este bucuria pe care nu poate sa ne-o dea decat Mantuitorul In aceasta "vale a plangerii" in care traieste omul contemporan, este multa tristete tocmai pentru ca s-a indepartat de Dumnezeu si vede viata ca o tragedie in care (vrand-nevrand) el este in rolul principal.  Stim ca moartea este pedeapsa pentru pacatui stramosesc.  Fiul lui Dumnezeu prin Inviere a biruit moartea si asa cum a zis si Apostolul Pavel "precum in Adam toti mor, asa prin Hristos toti vor trai" Sa nu uitam ca viata este o lupta continua cu tot ceea ce ne desparte de Dumnezeu.  Pacea si bucuria sufleteasca adevarata omul o poate gasi numai daca temelia vietii sale este credinta in Dumnezeu.  Aceasta temelie fiecare crestin o poate gasi in Sfanta Biserica, deoarece insusi Iisus Hristos este capul Bisericii. Invitand credinciosii sarbi la Sfanta Liturghie de Pasti, tuturor crestinitor ortodocsi le doresc "Paste Fericit!" Parohul Bisericii Ortodoxe Sarbe Arad,  Preot Protopop - Ognean Plavsici

• Atentie la cumparaturi

Oficiul Judetean pentru Protectia Consumatorului Arad atrage atentia asupra unor produse care se vand in aceste zile in piete. Multi comercianti profita de apropierea sarbatorii Pastelui si scot la vanzare marfa expirata. Inspectorii OPC au intensificat controalele in ultimele zile si au verificat aproape 100 de comercianti care vindeau oua, ciocolata sau carne de miel. In perioada sarbatorilor de Paste, inspectorii Oficului Judetean pentru Protectia Consumatorului vor fi la datorie. Aradenii nemultumiti de marfa cumparata in aceste zile se pot prezenta la sediul OJPC  de pe Bulevardul Revolutiei, unde o echipa de inspectori va prelua toate reclamatiile. Vasile Blidar - Televiziunea Arad

• Curatenia in vama, luata la ochi de Consiliul Judetean

O serie de nemultumiri legate de aspectul vamilor aradene si in special de mizeria din vami ajunse pe adresa Consiliului Judetean l-au de-terminat pe presedintele institujiei, Iosif Matula, sa se deplaseze la fata locului pentru a vedea cu proprii ochi cum stau lucrurile la frontiera cu Ungaria.  Tinta presedintelui CJA au fost vama Nadlac si Turnu (cele mai tranzitate puncte de frontiera aradene), iar din echipa de inspectie au mai facut parte deputatul Constantin Igas, directorul Directiei pentru Protectia Plantelor, Emil Surdu, primarul de Pecica, Iustin Cionca si primarul din Nadlac, Vasile Ciceac.  Deplasarea a vizat, in principal, o analiza la cald a modului cum reprezentantii Directiei pentru Protectia Plantelor se preocupa de amenajarea, intretinerea si curatenia in vami.  Iosif Matula a constatat ca o parte din lucrarile incluse in programul de primavara au fost efectuate, insa nu in totalitate.  In momentul de fata, atat la Nadlac, cat si la Turnu se lucreaza la marcaje, dar din cauza vremii nefavorabile (a ploilor) acestea nu au fost finalizate. Totodata, se executa lucrari la gazonul din zonele verzi si se pun flori.  In programul de lucrari mai figureaza a fi executate, in perioada urmatoare, inlocuirea gardurilor imprejmuitoare, refacerea asfaltului de la terminalul Nadlac si separarea benzilor de trafic in sensul de intrare - iesire. Vizavi de vizita avuta in vami, presedintele Consiliului Judetean, Iosif Matula, a declarat:  "Am avut unele nemultumiri fata de modul cum se ridica gunoiul din zona vamilor. Exista anumite perioade in care este foarte multa mizerie si am discutat si cu primarul din Nadlac sa se gaseasca solutii pentru a evita astfel de situatii". Adriana Barbu - Agenda zilei

• Bujor Buda se considera o speranta printre scriitorii aradeni " o speranta de la care si astazi se asteapta"

Azi, rolul de catharsis al lecturii s-a micsorat simtitor. Cu toate acestea o carte buna e intotdeauna un dar care nu trebuie refuzat. Ne-o va demonstra, astazi, si interlocutorul nostru. Pagina de cultura va aduce un alt scriitor aradean, furat de patima cititului si a scrisului tocmai dinspre inginerie - Bujor Buda. - "Dosarul cu pete" (vol I, Ed. "Fundatia Ioan Slavici", 1989); "Heidelbergul nostru ...de altadata"; Ed. "Mirador", 2000); "Five o'clock la radio Arad" (vol.I si II, Ed. "Mirador" ,2001 si 2003); "Dosarul cu pete" (vol.II, Ed. "Fundatia loan Slavici", 2005), iata cateva carti scrise de invitatul nostru. Bujor Buda, scriitor, politician, intrebator in agora, camuflat in ziarist la un post local de radio. A pus sute de intrebari invitatilor sai, aradeni ca si el, din domenii amalgamate. Acum el va fi intervievatul. Planul sau a fost sa-si provoace "victimele" la o prima marturisire, la o privire directs in oglinda interioara, apoi sa descrie ce vede, ori ce ar trebui sa se vada.  Cei curiosi de ce a iesit ii pot citi cele doua volume: Five o'clock la Radio Arad, aparute la editura "Mirador", in 2001 si 2003. "Marturisirile le-am transcris pentru vesnicie intr-o voluminoasa carte, iar vocea, o amprenta unica, imortalizata intr-o fonoteca, o singura dovada, pentru unii, a existentei efemere". Am inceput sa scriu tarziu... "... la o varsta cand altii stau linistiti si-si gusta deliciile succesului. Scriu, nu usor, chinuit, fara productivitate, daca inginerul din mine ar raporta volumul aparitiilor la timpul consumat si la cate mai am de spus, ies in pierdere. Deoarece nu mi-a aparut cartea-cartilor, -romanul-, cum ma indemna sa-1 scriu regretatul Florin Banescu, inca ma consider o speranta printre scriitorii aradeni, o speranta de la care si astazi se asteapta... Eu sunt cel ce a adunat in suflet, bucurii, deziluzii, momente ce nu se pot uita, am inregistrat istoriile unor vieti paralele cu a mea, apoi cand a sosit momentul sa le povestesc, o fac scriindu-le, ziceam eu candva, - sa le adresez nepotilor mei, tuturor nepotilor din lume". Pe furis, prin memorialistica, istorie recenta si biografie Bujor Buda ne-a marturisit ca se considera "un debutant, cantonat intr-o proza pe care nimeni nu se incumeta s-o caracterizeze".  Drumul parcurs de proza sa s-a furisat intre memorialistica, reportaj, biografie, istorie recenta.  "Este drept, ceva greu de definit, recunosc, si inca insuficient de consistenta, pentru a ma ridica de la nivelul prozatorului, la rangul scriitorului. Sunt totusi o speranta...". Cateva luminite la capatul tunelului? Nr. 1; Romanul!  "Imi place sa-l citesc, de scris....imi apare ca o luminita de la capatul tunelului. Nu pot evada din lumea amintirilor, (ele nu ma lasa), poate fiindca s-au acumulat atatea intr-o viata, in care, doar in ultimii ani am inceput sa fac ce-mi place. Mi-a fost greu sa scriu ca inginer, cu catusele - planului de productie - ce mi-au prins mainile si paralizat vointa vreme de aproape 40 ani". Nr.2: Scrisul de placere si ca o placere vindecatoare!  "M-am eliberat, asadar, si scriu cu disperarea celui ce prin scris isi vindeca ranile provocate de traumele realismului socialist, mai bine spus, de realitatea socialista. Si, ca si cum amintirile mele nu mi-ar ajunge, m-am apucat sa le povestesc si pe ale altora, transcriind marturisirile dictate la radio Arad in acele ore, de la fix - five o'clock -. Si cum personalitatile aradene, defiland ca intr-un carusel, unii pleaca altii vin, tprobabil ca si tran-scrierea povestilor, tot ca intr-un carusel, nu se vor sfarsi". Politica, bravul cavaler si morile de vant De parca as dispune de timp la discretie, de parca nu mi-ar trece vremea, la indemnul ce mi-1 transmit de dincolo, - parintii, mosii si stramosii m-am apucat de politica, ne povesteste invitatul nostru.  "Ce eroare, ce timp irosit, de parca as fi la inceputul drumului si nu la.... Eroare, am intrat in lumea bizara a politicii, cu convingerea bravului cavaler , ce se credea puternic, absolut mai puternic decat chiar morile de vant. Am crezut ca le voi razbuna suferintele, provocate de comunismul criminal, indurate de cele doua generatii dinaintea mea. Am dorit sa le redau demnitatea. Am sperat ca petele din - dosarul meu - sa se transforme in stele". Abece-ul meseriei de politician "Lasandu-mi balta interesele, am inceput sa invat sa fac politica, am invatat abecedarul meseriei de politician, incepand cu arta de a asculta, apoi de a ma adresa ascultatorilor, cu exact ce-si doreau sa auda de la mine. Iar pentru a dobandi dreptul sa-i reprezint si sa ma pronunt in numele oamenilor, din primul moment, unora le-am usurat suferintele oferindu-le din caldura sufletului si i-am ajutat sa-si depaseasca vremelnice lipsuri materiale. Am incercat sa le readuc speranta si zambetul". Ce pacat! "Pacat ca in toate stradaniile mele, legate de prezent, dar si de trecutul nostru, n-a existat o competitie, uneori chiar iritandu-mi colegii de partid. Facand un bilant, acum, intr-un moment de cumpana, punandu-mi fireasca intrebare, - ce-am avut si ce-am pierdut? - din implicarea mea in politica, concluzia imi reda echilibrul si linistea. Sa vedem ce-am pierdut? Am pierdut din timpul meu pretios, nu acela ce se masoara cu banii, ci din acela in care mai puteam scrie cateva pagini. Pacat ca tot ce am intreprins, paradoxal, s-a interpretat ca fiind caramizi la un edificiu politic, Ca o investitie In ... dar mi-e ce-mi dati? Regret acum si faptul de a nu fi beneficiat de o competitie intre noi, in slujba - mai-binelui. Intre noi n-a fost o competitie, au primat criterii ce-mi amintesc de o alta lume". Ce a castigat? "Am castigat valori dincolo de etaloanele argintilor. Am aflat suferintele oamenilor, suferintele orasului, am intuit cai prin care sa ne facem mai cunoscuti, noi aradenii, mai importanti, mai buni. Am contribuit dupa puteri la neuitarea marilor noastre valori umane, la salvarea unei parti din tot ce nu trebuie sa se piarda in nepasare. Sperand ca odata binele v-a invinge, ajuns la limita rabdarii, atunci a venit pentru mine acel DECEMBRIE 1989. Atunci s-a nascut in mine "razbunatorul stramosilor" Intai am umblat ca an bezmetic, cu aparatul foto, vanand scene banale, inedite si extraordinare, dupa inchipuirea mea. De himere m-am lecuit intr-un tarziu, apoi am pornit pe calea bisnitei, la rusi, la sarbi si unguri, incercand fara succes sa apuc un smoc din lana de aur, pacat de timp, n-am apucat decat un scaiete ce era gata-gata sa cada. Experienta mi-a dovedit cat de departe ne situam, eu si nevasta, de luminatele minti comerciale. Ne-am imbogatit a-poi, este drept, atunci cand am inteles ca, memoriile, cu sutele, nu aduc fericire ci sperante irosite. Atunci cand adresandu-ne justitiei, stramba, dreapta, cum era la inceputul libertatii noastre, mi s-a restituit o infima parte din averile familiei. Celor ce spera sa-si recupereze tot ce au agonisit parintii lor, le spune Stan Patitul, subsemnatul, ca dreptatea nu se va infaptui decat atunci cand cei carora li s-au furat bunurile, se vor numi - proprietari -, si nu - fostii - asa cum statul i-a poreclit in batjocora, furandu-le atat pamanturile cat si calitatea". Vom suferi, vom fi frumosi... Epuizat de luptele, da de luptele, duse cu mentalitatile ramase, cu nedreptatile si cu prietenii liberali, dupa ce am tras o linie, pot sa arat ca ce-mi lipseste astazi, este exact ce lipseste unei tari intregi, imi lipseste linistea si normalitatea. Chestia cu intratul in Europa, o gogorita, niciodata Romania n-a fost in alta parte, doar ca ne-a uratit comunismul, iar ca la ori ce operatie estetica, vom suferi, ci doare sa redevenim frumosi si asemanatori cu ceilalti, pe care i-a ferit Dumnezeu de rele. Desigur ca doare: vom suferi, vom fi frumosi!, striga astazi romanii, la fel cum odinioara strigau, vom muri si vom fi liberi! Ce-i sfatuiesc pe parinti ? "Daca ar fi dupa mine, ii sfatuiesc pe parintii ce-si doresc copii sa le fie cuminti, sa-i deprinda sa citeasca. Sa citeasca macar in partea cea mai receptiva a vietii, in adolcscenta si in studentie. Poti vedea tari si cunoaste popoarele citind din literatura lor; citind macar ce le este mai reprezentativ, as indrazni sa numesc, marea bibliografie obligatorie. Satisfactia ulterioara, cand interesele ori posibilitatile iti permit sa calatoresti, nu are egal, descoperind notiuni sau imagini cunoscute de undeva... de mult aflate. Cartile adolescentei, indeamna sa calatoresti, poate si pentru faptul de a revedea aievea, ceva, ce de mult ai vazut cu ochii mintii". Carmen Neamtu - Observator