Manifestarile
dedicate Unirii Principatelor, zadarnicite de frig si nepasare
Programul
destul de bogat la manifestaiilor gandite de oficialitatile
Aradului, de Muzeu si de cele doua universitati locale,
cu ocazia implinirii a 146 de ani de la Unirea Principatelor
Romane s-au desfasurat in anonimat, frigul de afara
si indiferenta aradenilor pentru acest gen de manifestari
(dovedita deja) aducand pe platoul din fata Palatului
Administrativ doar o mana de curiosi.
Singurii care au trebuit sa faca fata vremii, pentru
a sarbatori cum se cuvine Unirea Principatelor, au
fost organizatorii, oficialii si elevii de scoala
care, imbracati (spunem noi) sumar, au incercat sa
incinga atmosfera cu dansuri si cantece.
Pana la acel moment, ei au facut fata solemnitatilor
dedicate acestei zile si discursurilor (in unele cazuri)
lungi ale oficialilor.
Hora Unirii, care trebuia sa incheie in forta manifestarea
aradeana din fata Palatului Administrativ, dedicata
acestui moment istoric, nu i-a prins decat tot pe
oficiali, cativa parlamentari si o mana de elevi inghetati.
Situatia a fost diferita in cazul simpozioanelor si
actiunilor de interior gandite pentru sarbatoarea
de pe 24 ianuarie.
Adriana
Barbu - Agenda zilei
Vorba
bate faptele
Aud
ca stadionul pe care joaca ACU Goldis este din nou
in pericol.
Desi am avut parte de schimbarea administratiei, ideea
unui super-market ridicat pe o portiune din acel spatiu
n-a pierit. Dimpotriva.
In primavara trecuta, cand Dorel Popa, Emanoil Voicu
et co. erau in prag sa adopte o hotarare in acest
sens, presa aradeana (si, prin corespondentii locali),
si presa nationala) a protestat sever impotriva distrugerii
celui mai vechi stadion existent (nu primul!), ridicat
pe locul unde s-a jucat pentru prima oara fotbal la
Arad, "monument sportiv" etc.
Am fost, firesc, de partea protestatarilor. E greu
sa renunti la spatii pentru sport, in conditiile in
care ele sunt tot mai putine, tot mai greu de amenajat
si, nu este un secret, aceste spatii nu prea fac parte
din preocuparile edililor aradeni.
Asadar, am protestat - cum sa distrugi un stadion
ca sa ridici un super-market?!
Astazi, as fi mai prudent in aceasta disputa stadion-magazin.
Actionarii de la ACU Goldis n-au probat intre timp
ca sunt capabili si ca vor sa amenajeze acel spatiu.
Vorbeau si ei de un magazin, de modernizarea stadionului
etc. Vorbeau, altfel spus, de investitii de milioane
de dolari.
Timpul insa nu i-a gasit la treaba. Dimpotriva, apele
la club s-au tulburat, stadionul si spatiul aferent
au mai imbatranit cu un an, s-au mai uzat.
De aceea, acum, daca s-ar repeta dilema "stadion
ori magazin" n-as mai fi asa de categoric
in a opta doar pentru stadion.
As spune "amandoua, daca se poate, si inca
repede".
Nostalgia nu este factor de progres. La fel, nici
neputinta. A disparut el stadionul Wambley, din Londra,
templul fotbalului, darmite un stadion ce merge spre
paragine, uzat fizic si moral.
Ne plangem mereu ca nu avem spatii pentru sport, dar
nici pe cele existente nu le ingrijim.
Treceam, zilele acestea pe faleza Muresului si rememoram
bazele nautice de ieri: baza CFR, baza Vointa, baza
UTA, de unde ieseau la apa zeci de ambarcatiuni cu
caiacisti, canotori, canoisti...
Astazi, stau si imbatranesc acele spatii, au alte
utilitati, iar pe Mures nu mai vezi sportivi ca altadata.
Daca iti continui drumul, dupa baza sportiva UTA vei
vedea ca au aparut si apar o puzderie de terenuri
de tenis.
Macar de-o satisfactie mica sa avem parte, fiindca
pe dreapta, peste drum de terenurile de tenis, este
un spatiu plin de gropi, de transee, de buruieni,
ziduri demolate.
E ceea ce a mai ramas din fosta arena Gloria. Un spatiu
care, asa cum arata, numai al sportului nu este.
Iar povestea are ani multi in spate. Ani de promisiuni,
de planuri si, in final, de imobilism.
Asadar, nostalgiile, de unele singure, nu sunt decat
un mod de-a ne tangui elegant dupa zapezile de altadata.
Probabil ca, atunci cand va exista interes si cand
argumentele vor presa, municipalitatea ori vreun investitor
vor ridica un stadion nou, o baza sportiva noua, adaptate
cerintelor zilei de azi si de maine.
Este pacat ca nu sunt mentinute bazele sportive existente,
dar este si mai pacat sa le ai si sa le lasi prada
balariilor, degradarii ireversibile.
Este o parere, dar nu cred ca gresesc.
Tristan
Mihuta - Adevarul
500
de soferi amendati
Politistii
aradeni s-au confruntat in ultimele trei zile cu un
numar foarte mare de infractiuni la regimul circulatiei.
Dintre cele aproximativ 3000 de autovehicule verificate
in municipiu, aproape 500 de soferi au fost amendati
pentru diverse infractiuni.
Pe langa aceasta, nu mai putin de 30 de permise de
conducere au fost suspendate pe o perioada de trei
luni de zile pentru alcool.
Numarul celor amendati in ultimele 72 de ore este
cel mai mare inregistrat in ultimele luni.
Agentii de circulatie aradeni au avut de furca in
ultimele zile cu conducatorii auto care nu au respectat
regulile de circulatie.
Acestia au inregistrat aproape 500 de amenzi contraventionale
a caror valoare depaseste suma de 100 de milioane
de lei.
In opinia agentilor de circulatie, soferii aradeni
nu mai tin cont de semnele de circulatie sau de culoarea
rosie a semaforului, nu mai acorda prioritate, si
conduc cu viteza mare.
Numarul soferilor amendati in ultimele zile i-a uimit
pe agentii rutieri.
Conducerea Politiei de circulatie ii asigura pe aradeni
ca vor spori numarul de agenti de pe teren si ca vor
fi amplasate masini radar in cartierele aradene pentru
a-i prinde pe soferii vitezomani.
Camelia
Catean - Televiziunea Arad
Zone
Industriale mai mari si zone de agrement la Sanicolau si
Ceala
Consilierii
locali vor stabili miercuri numarul de zone industriale
ale municipiului, si destinatia lor exacta.
In conformitate cu necesitatile de dezvoltare ale
municipiului Arad si Planul Strategic de Dezvoltare
a municipiului, sunt in elaborare sase planuri urbanistice
de zona, respectiv extinderea zonei industriale Vest,
la nord de Canalul Ier, extinderea zonei industriale
nord, unde municipiul Arad detine numai 19 ha, extindere
ce se va realiza la nordul drumului de centura, zona
CET - nord, doua zone in Sanicolau si una in vecinatatea
Padurii Ceala.
Executivul local propune ca principale functii ale
zonelor obiective de industrie, servicii, si chiar
agrement.
Pentru extinderea Zonei Industriale Nord, se doreste
sa se mentina aceeasi functiune ca si pentru
cea realizata, respectiv industrie, servicii, depozitare;
Zona CET Nord, de langa deponeul ecologic, va avea
functiune de industrie si servicii, inclusiv cele
de sortare si valorificare deseuri; pentru cele doua
zone din Sanicolaul Mic, unde pana in prezent initiativa
privata a ramas la un nivel relativ scazut, se propune
ca zona sudica a drumului judetean Arad - Fantanele
sa fie cu destinatie de industrie, servicii si depozitare
iar zona nordica, care se invecineaza cu malul drept
al raului Mures, se propune pentru constructie de
locuinte, sport si agrement.
In aceeasi idee de punere in valoare a mediului natural
se propune pentru zona Ceala ca destinatie de sport,
agrement si locuinte de vacanta. Dispare pasunea Toate aceste amplasamente sunt in cea mai mare
parte pasuni, proprietate privata a municipiului Arad.
Faptul ca in viitor se propune o alta destinatie,
spun specialistii, nu aduce vreun prejudiciu crescatorilor
de animale intrucat in prezent in municipiu figureaza
in evidentele registrului agricol doar 12 cabaline,
693 bovine si 2650 ovine.
Pentru efectivele de animale actuale exista suficienta
pasune, se subliniaza in referatul specialistilor,
care mentioneaza ca sunt obiective pe termen lung,
iar scoaterea din circuitul agricol se va efectua
esalonat in functie de necesitati concrete.
Simona
Mazare - Observator
Legenda
Morii Lotrilor
Undeva
in Tara Zarandului, pe Valea Ciunganilor, intre balarii
si tufisuri, napadita de muschi si paianjeni, e ascunsa
ruina unei mori in jurul careia s-au tesut numeroase
legende.
Moara apartinea unui mot fugit de pe mosiile grofilor
si devenit hot la drumul mare.
Dupa ani de pribegie prin padurile Muntilor Zarandului,
moara a devenit casa si sursa lui de venit.
Doar ruina a ramas acum marturia unor evenimente petrecute
cu 200 de ani in urma.
Povestile batranesti, transmise din tata-n fiu, readuc
in memorie acele vremi intrate in legenda.
Moara este situata la doi kilometri mai sus de satul
Ciungani.
Se spune ca Mantu Haiducul nu a vrut sa o aseze mai
departe de sat pentru ca nu avea incredere in oameni.
In viata sa de pribeag prin padurile Tarii Zarandului
fusese tradat de mai multe ori chiar de oameni din
ceata lui. "Bunicul meu imi povestea ca, ori de cate
ori trecea seara pe drum, pe langa moara, in primii
ani dupa ce s-o asezat pa valea asta, Mantu pandea
de la fereastra ca sa vada daca nu cumva vin jendarii
(potera) sa-l "intrebe de sanatate" sau
sa nu fi fost careva sa vina sa-i ieie galbenii. O
avut o oala-ntreaga de aur stransa de cand o fost
lotru. O data, cand pandea el ase, mosu meu, copil
p-atuncea, o intrat pa usa. Mantu s-o-ntors cu pusca
spre el, c-avea pusca aprope. Mosu meu o luat-o la
fuga dup-aia cat o putut de tare si ani buni n-o mai
trecut pe langa moara lotrilor", spune Ioan
Mates, ajuns acum aproape de 80 de ani, precizind
ca "mosu" era, de fapt, strabunicul
sau, nu bunicul, asa cum am crezut initial. Ruina Din gospodaria haiducului nu a mai ramas decat
o parte. Moara e doar o cladire din lemn ce abia se
mai tine: acoperisul e gaurit, tiglele stau sa cada
la cea mai mica adiere de vant, imbinarile grinzilor
sunt putrede, barnele si scandurile din tavan atarna
oblic prin camera.
Podelele lipsesc. Incaperea este aproape in intregime
invadata de buruieni uscate, gigantice.
Pe o latura a ramas bine fixata, dar mancata de rugina,
roata dintata a morii.
In rest, aproape nimic: bucatele de lemn putrezit
si cateva scanduri ce par a proveni de la lucrurile
cu care a fost candva mobilata incaperea.
E tot ce mai aminteste de locul unde s-a retras Mantu,
cel mai renumit hot de pe Valea Muresului si Crisului
Alb.
Ceata lui a bagat groaza de nenumarate ori atat in
comercianti, cat si in taranii de pe valea celor doua
rauri. Hot, morar si birtas Dupa cum povestesc batranii, legende auzite si
de ei de la bunici, Mantu nu era nici pe departe genul
de "haiduc bun", care ia de la bogati
si da la saraci.
Mantu era un hot la drumul mare, lua si de la negustorii
bogati, si de la taranii prapaditi care-si vindeau
vita in targ si mergeau spre casa cu banii castigati.
Banda lui Mantu actiona pe Valea Crisului Alb, unde
atinea calea negustorilor si bancherilor care transportau
aurul scos din minele de la Ruda sau Caraci si pe
Valea Muresului.
El cunostea perfect drumurile care treceau prin Muntii
Zarandului.
De altfel, legenda povesteste despre Mantu ca a fost
candva un taran de prin partile Bucesului care s-a
casatorit pe Valea Muresului, la Ilia.
Nu s-a prea inteles cu socrii, oameni muncitori si
la locul lor, care lucrau o bucata de pamant luata
"in parte" de la un nobil maghiar.
Satul de munca si de regulile impuse la casa nevestei,
Mantu a ales calea codrului impreuna cu inca trei
feciori din sat.
Noaptea umblau pe cararile stiute numai de ei si pradau
trecatorii sau gospodariile mai instarite.
Cu banii adunati din furtisaguri marunte, Mantu a
cumparat o casa undeva pe un drum care trecea de la
Ilia peste deal spre Brad, prin Visca.
Acolo a deschis un birt. Si-a luat nevasta din Ilia
si a facut-o crasmarita.
In crasma, Mantu afla de la trecatori informatii despre
transporturile de aur, de la Mina Caraci spre Arad
si putea sa planuiasca atacul asupra convoaielor.
Astfel, zeci de transporturi au cazut in mana lui.
Pentru ca voia sa-si investeasca castigul in ceva
folositor, Mantu a construit si Moara Lotrilor, undeva
mai sus de Ciungani, tot pe un drum care trecea dinspre
Vata spre Valea Muresului peste crestele muntilor.
Moara nu era doar loc pentru macinatul "bucatelor",
care nu se prea fac in zona de munte, ci si tainita
cetei de hoti.
Aici se planuiau atacurile si tot aici se ascundea
ceata de "jendari" care-i cautau. Aurul
imparatiei Batrinii povestesc ca Mantu a fost de mai multe
ori prins de jandarmi, dar de fiecare data a reusit
sa scape in mod miraculos.
Nu era iubit decat de ceata de hoti cu care impartea
prada.
Pentru ca nu ierta pe nimeni, taranii din satele unde
actiona ii purtau sambetele si colaborau cu autoritatile
sa-l prinda.
Daca nu a reusit sa se faca iubit, Mantu a izbutit
sa se faca foarte temut.
Pedepsele lui erau aspre.
Un taran din Visca a incercat sa-l vanda, dar Mantu
a aflat din timp si i-a omorat atat nevasta, cat si
fiica dupa ce inainte le-a siluit impreuna cu intreaga
banda.
Dupa ce o astfel de poveste a facut inconjurul Muntilor
Zarandului, nimeni nu mai avea curajul sa se puna
rau cu el.
Mantu a facut insa o mare greseala, din lacomie.
A vrut sa atace un transport de aur care trebuia sa
ajunga la Viena, la imparatie.
Le-a atinut calea celor care carau metalul pretios,
pe drumul care duce de la Halmagiu la Gurahont, intr-o
padure mlastinoasa.
A reusit sa puna mana pe prada si sa fuga cu ea.
Dupa obicei, a depozitat aurul la moara din Ciungani.
Vestea jafului a ajuns la Viena, iar imparatul a dat
personal ordin ca talharul sa fie prins si aurul recuperat.
Insusi seful jandarmilor a participat la actiunea
de capturare a talharului.
Prin oamenii pe care-i avea la Arad, Mantu a aflat
despre actiune si a reusit sa ascunda aurul, astfel
incat atunci cand a fost prins la carciuma de la Visca,
oamenii imparatului nu au gasit asupra lui nimic compromitator.
Au scotocit si la moara, dar nici aici nu au gasit
nimic, iar Mantu a fost eliberat din temnita dupa
cateva zile din lipsa de dovezi.
Cateva luni mai tarziu, iscoadele talharului au aflat
ca se organizeaza un nou transport de aur la Viena.
De data aceasta, convoiul urma sa treaca de la Brad
spre Deva prin Baita si de aici sa urmeze cursul Muresului
spre Arad.
Mantu i-a asteptat la Craciunesti, a insotit convoaul
pina dupa Savarsin, unde a atacat si a furat aurul.
Trei dintre camarazii sai au fost raniti si apoi luati
prizonieri.
Toti trei au murit in temnita din Cetatea Aradului,
inainte sa spuna ceva despre Mantu. Victima propriei lacomii Generalul Prohasca, seful jandarmeriei, si-a jurat
sa-l prinda pe cel care teroriza partea de vest a
Transilvaniei.
A lansat zvonul printre oamenii din satele de pe Valea
Muresului si Crisului Alb ca talharii care au murit
in temnita de la Arad au fost asasinati de oameni
platiti de Mantu, sa nu-l parasca.
Fiul unuia dintre ortacii sai omorati in temnita a
jurat sa se razbune.
A intrat in ceata de talhari castigand repede increderea
sefului.
A reusit sa strecoare in mintea celorlalti ca Mantu-i
fura si nu imparte cinstit prada.
Intr-o noapte, oamenii lui Mantu s-au rasculat si
au incercat sa-l asasineze.
Insa unul dintre ei a tradat, dar Mantu a reusit sa
scape si sa se refugieze la moara de la Ciungani.
De aici l-au ridicat jandarmii, chemati chiar de oamenii
din propria banda, care au obtinut astfel clementa
din partea imparatului.
Batranii nu termina niciodata povestea talharului
Mantu pentru ca nimeni nu stie cum a sfarsit acesta.
Unii spun c-ar fi scapat si de aceasta data si ca
ar fi murit de batranete, undeva in Ungaria, altii
ca ar fi murit, dupa zece ani, in inchisoare, in timp
ce a treia varianta spune ca talharul a fost executat
la o zi dupa capturare.
Ciprian
Iancu - Evenimentul Zilei (Editia de Vest)