Sambata, 18 iunie 2005

Stirile TVA aici

• Fabrica poloneza in Zona Industriala a Aradului

Ieri a avut loc deschiderea oficiala a fabricii firmei Porta KMI Romania, cea mai mare investitie poloneza in orasul nostru.  Firma poloneza producatoare de usi de interior a decis sa investeasca la Arad in iulie 2003; dupa cateva luni achizitiona, de la Primarie, un teren de circa 5 hectare in Zona Industriala Vest, unde a construit o hala de productie de 11.000 metri patrati, valoarea investitiei ajungand la sase milioane de euro. Porta KMI Romania, a cincea fabrica a Grupului Porta, a inceput productia la Arad in luna martie a acestui an, avand in prezent circa 100 de angajati. "Intentia noastra este de a extinde hala la 25 de mii metri patrati si de a extinde linia de productie. De asemenea, la sfarsitul acestui an intentionam sa ajungem la o productie de 30-40 de mii de usi pe luna. Acum producem 10 mii de usi si 10 mii de rame. Si numarul locurilor de munca va creste", a subliniat Rafal Najdzion, presedintele Porta KMI Romania. La evenimentul de ieri au fost prezenti conducerea Grupului Porta, autoritatile aradene - locale si judetene -, reprezentanti ai dealerilor firmei - prin care Porta isi vinde produsele.  Prefectul Cristian Stragea, primarul Gheorghe Falca si presedintele Consiliului Judetean, Iosif Matula, au vorbit de insemnatatea investitiei Porta pentru Arad.  "Ne bucuram ca Porta a deschis usa la Arad, pentru ca aici a gasit deschisa usa", a subliniat primarul. Nu in ultimul rand, la eveniment au participat ambasadorul Poloniei la Bucuresti, Jacek Paliszewski, insotit de seful sectiei Economico-Comerciale a Ambasadei, Tomasz Suprowicz.  In cursul diminetii acestia au avut, la Camera de Comert, o intalnire cu cateva firme aradene.  Aici s-a discutat despre potentialul economic al judetului Arad, dar si intentia firmelor din Arad de a colabora cu firme poloneze. Gerlinde Knap - Adevarul

• Bursa locurilor de munca pentru persoanele cu handicap

Doua persoane au fost angajate pe loc AJOFM Arad a organizat, vineri, prima manifestare in noul sediu: Bursa locurilor de munca pentru persoanele cu handicap.  Desi au fost invitati sa participe aproximativ 50 de agenti economici aradeni, la eveniment au participat 16, cu o oferta de 20 de locuri de munca.  Societatile prezente isi doreau, in proportie de peste 95%, muncitori calificati, lucru imbucurator pentru aceasta categorie aparte de persoane aflate in cautarea unei slujbe.  Confectioneri, sculptori, zugravi, tamplari, brutari, instalatori, chiar si directori pentru o societate de asigurari, acestea au fost meseriile oferite de agentii economici prezenti.  La nivelul judetului Arad, conform statisticilor, exista 6000 de persoane cu handicap, dintre care doar un procent de 3%, 191 de persoane, sunt angajate. "Majoritatea societatilor cunosc avantajele financiare de care beneficiaza daca angajeaza astfel de persoane, mai ales cele care au peste 75 de angajati au obligativitatea ca intr-un procent de 4% din angajati sa provina din randul persoanelor cu diferite dizabilitati. De asemenea, conform ordonantei 26, ce completeaza Codul fiscal, angajatorii sunt scutiti de plata impozitului pe salariu pentru cei cu grad de handicap grav sau accentuat", ne-a declarat dr. Tatiana Mechenici, de la Autoritatea Nationala pentru persoanele cu handicap, Inspectia regionala Arad.  In ziua desfasurarii bursei, au fost selectate in vederea angajarii 12 persoane, iar pe loc au fost angajate doua persoane, pentru meseriile de pirogravor in lemn si montator subansamble. Anca Roxana Badila - Observator

• In cadrul unei operatii de combatere a migratiei ilegale, politisti de frontiera "prinsi" cu bani de imprumut

Doi politisti de frontiera galateni au fost "prinsi" de colegii lor aradeni incercand , sa iasa din tara prin Punctul de Trecere al Frontierei Nadlac, avand asupra lor suma necesara de 500 de euro imprumutata de la soferul microbuzului cu care calatoreau.  Incidentul a fost desigur regizat, cei doi ofiteri fiind infiltrati printre calatori tocmai in scopul de a proba legalitatea activitatii de transport prestata de operatorul galatean. Microbuzul a plecat din Galati cu destinatia Roma, avand la bord 13 pasageri, printre care si cei doi lucratori ai Politiei de Frontiera care odata ajunsi la Nadlac, au solicitat si obtinut de la unul din soferi cate 500 de euro pentru a indeplini conditiile de iesire din tara.  Urmare a celor constatate, politistii aradeni au sesizat Serviciul de Investigatii Fiscale care a procedat la retinerea sumei de 1000 de euro si s-a trecut la verificarea documentelor transportatorului.  S-a constatat cu aceasta ocazie ca facturile fiscale nu sunt completate corespunzator, motiv pentru care inspectorii au sanctionat contraventional agentia de turism cu 40 de milioane de lei.  Microbuzului nu i s-a permis iesirea din tara, politistii de frontiera aplicand totodata o sanctiune contraventionala transportatorului in valoare de 3,2  milioane de lei pentru nerespectarea Caietului de sarcini, urmand a fi informata si Autoritatea Rutiera Romana cu privire la neregulile constatate. C.V. - Agenda zilei

• Initiative liberale

Autoritatea Nationala pentru Reglementarea Societatilor de Gospodarire Comunala trebuie sa revina la Arad. Initiativa apartine deputatului liberal Mihai Calimente care a cerut mai multe explicatii in sedintele de Guvern. Deputatul aradean sustine ca aceasta institutie a fost mutata la Deva din interese electorale. In alta ordine de idei, presedintele filialei locale PNL Titus Ghiorghiof sustine ca motiunea de cenzura depusa de opozitie nu are sanse sa fie votata. Şi asta pentru ca, guvernul Tariceanu are sustinere din partea coalitiei de guvernare. Liberalii mai pregatesc in acest zile un proiect de hotarare prin care sa fie micsorate chiriile pentru sediile organizatiilor ne-guvernamentale. Initiativa apartine consilierului Ovidiu Mosneag si va fi suspusa dezbaterii in prima sedinta a Consliului Local Muncipal. Vasile Blidar - Televiziunea Arad

• Apa de Moneasa atrage lumea de 140 de ani, dar a fost facuta celebra de groful Wenckheim abia in 1891

Statiunea balneo-climaterica Moneasa este renumita inca din secolul al XVI-lea, mai ales datorita izvoarelor sale mezotermale. A fost atestata documentar pentru prima data la 1597. Consilierul ministerial dr. Gaal Jeno, membru corespondent al Academiei Maghiare si monograf al Aradului, consemna in 1898 ca populatia comunei Moneasa este "lucida, harnica si strangatoare. Are insa o problema cu cresterea animalelor, domeniu in care nu se descurca deloc. Nu este in stare sa creasca bovine de calitate, poate si din cauza faptului ca e nevoita sa cumpere furaje din localitatile invecinate. Cele 136 de hectare arabile si 84 hectare de faneturi sunt insuficiente pentru producerea nutreturilor. Intreaga populatie, peste 600 de persoane, traieste si munceste pe pamantul grofului Wenckheim Frigyes, unde lucreaza zi si noapte, vara si iarna. Nu exista industrii casnice, intrucat majoritatea familiilor lucreaza in fabricile grofului. Populatia, cu exceptia unor muncitori veniti din alte zone, este suficicnt de inteligenta si e capabila sa isi dramuiasca banutii castigati." Nu este insa cazul sa fim excesiv de incantati. Cronicarul consemneaza si aspecte mai putin magulitoare din viata cotidiana a locuitorilor Monesei secolului XIX. Comuna nu avea intelectuali, nici specialisti in agricultura! Cea mai grea afirmatie se leaga insa de moralitatea... localnicelor. Acestea sunt descrise ca femei care se maturizeaza repede, sunt bine dezvoltate fizic dar au o probleme legate de fidelitate. Mai exact de lipsa ei... "Tinerele se dezvolta mai repede decat in alte localitati; probabil din cauza climei, populatia este predispusa la preacurvie, femeile nu sunt statornice in casnicie". Desi valorificarea izvoarelor termale pe scara larga a inceput dupa 1866, Moneasa a inceput sa aiba aspect de statiune abia mai tarziu: cladirile cele mai importante, ca de exemplu pavilionul bailor, au inceput sa fie construite dupa 1881. In vremea aceea populatia din zona avea foarte multe procese legate de terenuri; oamenii obisnuiau sa cedeze dreptul de folosinta al pamantului lor, pe 99 de ani, unor creditori care ii ajutau financiar in momentele de criza. Insa odata problemele rezolvate, proprietarii isi cereau pamantul inapoi. Judecatoriile erau pline de astfel de cauze, iar presa vremii puncteaza multe falimente pricinuite de aceasta practica. Pomeneam ca adevaratul avant al comunei se produce in ultimele doua decade ale secolului XIX. Acesta coincide cu dezvoltarea pescariei de la Dezna, amenajata pe banii Imperiului Austro-Ungar, dupa 1868 (pescaria a fost printre primele locuri de acest gen amenajate in imperiu, dar pana la sfarsitul secolului a ajuns sa se desfiinteze, pentru ca nu a incaput pe mana unor piscicultori cunoscatori. Prin 1895 pe locul ei crestea deja lucerna. Abia mult mai tarziu a fost reamenajata si redata in functiune). In istoria localitatii, trebuie atinse doua aspecte cu stransa legatura intre ele: Moneasa, ca localitate industrializata, respectiv Moneasa - statiune balneara. Ambele au un punct comun, fara de care probabil ceea ce se numeste astazi "Perla Apusenilor" nu ar fi fost altceva decat o comuna izolata printre munti, asa cum sunt alte cateva zeci in judetul Arad. Putini stiu, de exemplu, ca si la Gurahont au existat premisele crearii unei statiuni balneare in secolul XIX. Nu s-a gasit insa omul care sa exploateze potentialul zonei. Moneasa insa a avut noroc. Un noroc numit Wenckheim. Groful Frigyes Wenckheim. Doua dintre cele patru cariere de piatra ale judetului (Apateu, Moneasa, Sebis si Milova), in a doua jumatate a secolului, erau in proprietatea grofului. Cea din Sebis a inchiriat-o firmei budapestane Roheim&Stanger, principalul furnizor al pietrei trachyt folosita la drumurile si soselele din municipiul si judetul Arad. Aceeasi cariera a livrat piatra si pentru regularizarea cursului raului Tisza, in orasul Szeged. Tot de exploatarea de la Sebis tinea si mina din Moneasa. Academicianul Gaal Jeno subliniaza ca desi exista de mult timp, a fost neglijata si i s-a recunoscut adevaratul potential abia pe la sfarsitul anilor 1800, cand a devenit principalul furnizor de marmura rosie pentru constructiile din Arad si judetele limitrofe. Marmura era doar exploatata la Moneasa, dar prelucrarea se realiza la Sebis, de catre 12 mesteri. In 1893, dupa deschiderea caii ferate Moneasa-Sebis, a inceput practic exploatarea sa la scara industriala, ajungand la un rulaj anual de 1900 de forinti, in conditiile in care numarul muncitorilor oscila intre 40-50. i In aceeasi perioada se dezvolta foarte mult cariera de var de la Moneasa. Fabrica de zahar din Mezohegyes (Ungaria) descopera calitatile bune ale varului de la Moneasa si comanda anual de aici 1000 de vagoane de var. Pentru a putea satisface comanda, groful Wenckheim construieste un cuptor pe gaz pentru arderea varului, cel mai modern din aceasta parte a imperiului. Academicianul Gaal scrie in 1895: "Pana nu demult, baile erau lasate in paragina.Nici nu e de mirare: pana la cea mai apropiata statie de tren trebuia sa parcurgi cel putin doua ore cu caruta pe un drum foarte rau, pe care nici poduri nu erau suficiente, astfel ca de multe ori roata carutei era acoperita de apa. Turistii nu aveau multe de vazut; unii dintre ei nici nu isi gaseau cazare si erau nevoiti sa se intoarca acasa dupa o zi de plimbare prin padurile de brad. Si cei care si-au gasit locuri de cazare aveau de infruntat multe neplaceri, fiindca Moneasa a fost, pana mai ieri, un loc neamenajat, neprimitor. Nu e de mirare ca in astfel de conditii baile nu se puteau dezvolta." Calea ferata cu ecartament ingust Sebis-Moneasa a fost construita intr-un singur an: 1893. Intreaga cheltuiala (303 mii de forinti) a fost suportata exclusiv de groful Frigyes Wenckheim, cel care - de altfel - era principalul beneficiar. Inginerii Companiei de Cale Ferata Arad-Cenad au supravegheat lucrarile. Intentia grofului Wenckheim era marturista inca de la inceput: impreuna cu Boros Beni, realizatorul cailor ferate in judetul Arad, dorea ca aceasta zona a judetului sa fie adusa in atentia turistilor, a oamenilor cu potential, care puteau veni la Moneasa nu numai pentru a admira peisajul ci pentru a zabovi aici chiar cateva saptamani, profitand de amenajarile facute de grof la baile mezotermale. Dar sa nu anticipam... Lungimea traseului de cale ferata era de 23.100 de metri, urcatoare, ajungand ca la statia terminus sa fie la o diferenta de nivel de 172,53 metri fata de gara din Sebis. Portiunea dintre Dezna si Moneasa, unde drumul se ingusteaza din cauza paraului, era cea mai pitoreasca; tocmai din cauza acestei zone s-a stabilit ca ecartamentul sa fie de 46 de centimetri, pentru a proteja ecosistemul. Trenul oprea in noua statii: Sebis, mina Sebis, Selejeni-Predesti, Buhani, Dezna, Ranusa, depozitul Moneasa, Baile Moneasa, gara Moneasa. Groful a cerut proiectantului sa realizeze calea ferata cu precadere pe terenul sau, pentru a evita rascumpararile; lemnul pentru cele 67 de poduri, piatra pentru terasament proveneau toate de pe domeniile lui Wenckheim. La calitatea caii ferate nu s-a facut insa rabat; au fost comandate materialele cele mai bune (linii de otel de 11 kg/m), care permiteau ca viteza maxima de rulare sa ajunga la 25 kilometri pe ora (aici trebuie amintit faptul ca in presa vremii, in Anglia existau controverse legate de viteza trenurilor. Unii "specialisti" afirmau cu tarie ca o viteza de peste 20 de kilometri pe ora dauneaza sanatatii pasagerilor).  S-au folosit in total 84.700 metri cub (me) de pamant, 17.500 me piatra, 237 me cherestea (numai pentru poduri), 608 tone fier.  Pe o lungime de 3087 metri s-au realizat linii secundare.  Pentru deservirea retelei s-au construit doua gari noi: una la Dezna, ccalalta la Moneasa.  Au mai fost amenajate, pe intregul traseu, 5 cantoane, o ghereta cu produse alimentare, doua depozite, doua toalete, un depou pentru doua locomotive la Sebis si un depou pentru o locomotiva la Moneasa. Locomotivele au fost cumparate de la Viena, din fabrica Siegl, dar si sase vagoane pentru transport de persoane, de clasa I, II si III, precum si 29 de vagoane de marfa, de la uzinele Weitzer, din Arad.  Pentru a va face o impresie asupra cheltuielilor pe care le implica dotarea caii ferate, amintim faptul ca pretul locomotivelor si al vagoanelor a fost de o treime din costul total al amenajarii intregului traseu, adica aproape 100 de mii de forinti!  Pentru comparatie va precizam ca imobilul Liceului Economic de astazi, fosta Academie Comerciala, a fost construit si dotat cu o suma de sapte ori mai mica! Iata deci ca, inainte de a fi o oaza turistica, Moneasa a fost, in primul rand, o comuna puternic industrializata.  Spuneam ca majoritatea localnicilor activau in fabricile si exploatarile grofului.  Frigyes Wenckheim nu si-a dorit insa numai o Industrie prospera, ci a vrut sa profite si de asezarea pitoreasca a micutului sau "regat".  De aceea, fara sa se zgarceasca, a inceput sa investeasca masiv pentru punerea in valoare a zonei.  Trenuletul pe care l-a realizat cu cheltuieli extrem de mari a fost un magnet pentru turisti; vagoanele de clasa intai, spune presa vremii, erau fastuoase. Groful a comandat doua expertize pentru certificarea calitatii apelor ce izvorau pe domeniul sau.  S-a constatat ca au temperatura de 18-25-32°C si sunt ape bicarbonate, calcice, magnezice, sodice, hipotone, toate avand efect binefacator in cazul asteniei nervoase si al imbolnavirilor aparatului locomotor, a sistemului nervos periferic.  La acestea mai contribuie si aerul placut ozonat al parcului din jurul statiunii si al padurilor din apropiere.  Nici nu trebuia reclama mai buna pentru Moneasa!  Asteniei, reumatici, constipati, doamne cu necazuri... femeiesti veneau aici din tot judetul, dar si din alte parti.  Prima atestare a calitatilor apei de Moneasa o face dr. Nendtvich Carol, in 1865, dovedind ca are efecte bune asupra organismului. Cea mai importanta schimbare in viata statiunii se produce in 1891.  Atunci, groful Weincheim preia Moneasa turistica.  Prima masura a fost amenajarea caii de acces, pe cont propriu, fara ajutor din partea statului.  Astfel, Moneasa a devenit accesibila. A inceput si amenajarea, modernizarea statiunii: in locul bailor termale vechi a fost construita o vila moderna, de 80 de metri lungime (actuala vila Nufarul. lasata in paragina).  La parter avea bazine, sali pentru femei si barbati, iar la etaj camere de oaspeti.  Langa vila s-a amenajat un restaurant de sticla, cu 300 de locuri.  In valea principala groful a construit o alta vila, cu 16 camere, in apropierea Institutului de Apa Rece Curativa, intr-un parc.  Cu aceste imobile, constructiile au luat avant; chiar si Regionala de Cale Ferata Arad-Cenad a ridicat o casa de oaspeti. Pentru ca numarul turistilor crestea vertiginos, groful a decis forarea unei fantani arteziene.  Aceasta s-a realizat la o adancime de 316 metri, avand un debit de 60 hectolitri apa/minut. Apa sa avea si ea efect curativ. Modernizarea statiunii a facut repede inconjurul imperiului Austro-Ungar.  Veneau turisti chiar si de la Viena pentru a vedea minunea.  Daca pana in 1890 numai cateva familii obisnuiau sa isi petreaca vara la Moneasa, in 1895 numarul turistilor care au ramas aici mai mult de o luna a crescut la 100, in vreme ce in vara anului respectiv peste 2000 de persoane au profitat de capacitatea de cazare a statiunii.  Foarte multi veneau duminica cu trenul de la Sebis pentru a sta la iarba verde si a profita de plimbarea cu noul mijloc de transport, considerat revolutionar la acea vreme. Groful Wenckheim a stabilit ca sezonul estival dureaza intre 15 mai si 30 septembrie.  Judecatorul de la Sebis era responsabil, din oficiu, de integritatea bunurilor si securitatea turistilor.  Judecatorul era ajutat de o comisie formata din doi functionari, patru turisti si cei doi preoti ai comunei. Turistii cazati la vile plateau, pe langa tariful camerei, taxa de statiune si de... ansamblu muzical.  Din banii acestia se finantau fanfara de la Moneasa si ziarul statiunii. Fiecare persoana era obligata sa se supuna unei consultatii medicale la sosire.  Cazarea era considerata ieftina: o camera costa intre 60 de creitari si 1,20 forinti, iar masa 1 forint/zi/persoana, plus taxele amintite anterior.  Pentru buna dispozitie a musteriilor se intreceau membrii tarafului tiganesc local.  Kery Imre, impresionat de confortul pe care il oferea statiunea, a compus pe loc un vers latin, inscriptionat apoi din ordinul grofului pe toate materialele promotionale ale statiunii: "Liber a curis hanc curae vallem saluta! Heu hospes! Hie vix curatur qui curat!"  Indemnul poate fi citit si astazi, in limba romana, la iesirea din Moneasa, imediat langa camping. Andrei Ando - Observator