Marti, 17 mai 2005

Stirile TVA aici

• Spitalul Municipal - in lift spre Europa

Ministrul Sanatatii, Mircea Cinteza, deplangea, deunazi, faptul ca in mas-media din Romania nu exista o "cultura a constructiei", ci doar o "cultura a criticii, a distructiei"; ca presa nu semnaleaza faptele pozitive, ci mediatizeaza excesiv scandalurile, evenimentele negative. Prin articolul de fata, il contrazicem pe ministrul Cinteza.  Daca de-a lungul timpului v-am prezentat fragmente neplacute, uneori chiar dezastruoase, din sistemul sanitar aradean, astazi va propunem sa aflati si cateva lucruri bune.  Iar pentru asta, am ales Spitalul Clinic Municipal.  Pentru ca aici (pe langa "traditionalele" neajunsuri), exista realizari evidente.  Si ele trebuie consemnate cu atat mai mult cu cat unitatea se confrunta cu problema unei subfinantari cronice care incorseteaza semnificativ managementul gandit de conducerea spitalului. Secretul? "Sa crezi ca poti" "Multa lume mi-a spus: «te bati degeaba, n-ai sa reusesti!». Dar am avut incredere ca pot incepe sa construiesc lucruri bune.  Am avut cre-dinta ca un management facut cu stiinta si responsabilitate, in echipa, cu oameni competenti - asa cum am intalnit la Spitalul Municipal -, ma va ajuta sa realizez ceea ce aradenii au nevoie: modernizarea unitatii la standarde europene" - puncteaza conf. univ. dr. Teodora Olariu, director general al Spitalului Clinic Municipal din Arad.  Ea se afla in aceasta functie din decembrie 2002, iar in 2003 a demarat deja lucrarile de renovare a spitalului.  Aspectul unitatii a capatat forma finala anul trecut, dar, "daca nu m-ar fi ajutat Primaria, nu puteam sa fac nimic"- tine sa precizeze dr. Olariu.  Ea a stiut, insa, sa aminteasca autoritatilor locale, de cate ori a fost nevoie, neajunsurile si trebuintele Municipalului.  Face acest lucru si la nivel mai inalt.  Vine aparatura de ultima generatie! Gratie insistentelor dr. Teodora Olariu la nivelul Ministerului Sanatatii (trecut si actual), dotarea cu aparatura a Spitalului Municipal s-a imbogatit, zilele acestea, cu un ecograf cu Doppler a carui valoare se ridica la 56.000 de euro.  Sa mai amintim ca, tot in trecutul foarte apropiat, Municipalul a achizitionat un litotriptor extracorporeal de ultima generatie (aparat care elimina pietrele de la rinichi, fara taietura), fapt ce transforma Aradul in primul oras din vestul tarii in care se face litotritie extracorporeala, in sistem public.  Nu de mult, spitalul a primit din Franta un aparat de ultrasunete Doppler vascular si a cumparat, din sponsorizari, monitoare EKG, un aparat de respiratie artificiala, electrocautere si un aparat de hemodializa.  Sa mai adaugam ca, in aceste zile, in unitate se va monta un aparat Röntgen nou, de mare performanta, si doua sterilizatoare.  "Aparatura medicala intra pe portile spitalului tot mai des. Iata ca se poate sa faci ceva si in aceste vremuri grele, cu bani putini. Sarac in dotarea cu aparatura, vitregit mereu de soarta, Spitalul Municipal a ajuns, incet-incet, in ultimii ani, sa fie dotat cu ceea ce ii trebuie, astfel incat sa asigure bolnavilor conditii de tratament moderne" - subliniaza dr. Olariu. Am intalnit si pacienti "hiper-super-mega-multumiti" Pentru ca a venit vorba de conditii moderne, trebuie sa amintim ca toate salile de operatie din Spitalul Municipal sunt dotate cu aparate de aer conditionat, iar Sectia ATI a fost transformata (de la aspect pana la dotare) intr-una cu adevarat europeana. "Sunt servit cum trebuie, primesc si medicamente... E curatenie, totul e igienic" - spune unul din pacientii internati la ATI, Ladislau Szabo, de 82 de ani.  "E tratat ca si acasa. Conditiile de aici fac concurenta celor din strainatate" - adauga fiica sa, stabilita in Israel.  Din ungherul unui salon, Ecaterina Palcu (65 de ani) vrea sa zica si ea ceva: "Facand abstractie de problema de sanatate, aici totul e exceptional. E curat, toata lumea e saritoare, inimoasa. E maximum ce pot sa ofere. Sunt hiper-super-mega-multumita!" Punctul forte al Sectiei ATI din Spitalul Municipal il constituie salonul post-operator, dotat cu un singur pat, aparatura ultraperformanta, grup sanitar propriu (chiuveta, WC, dus) si... televizor! "Aparatul TV a fost donat de catre unul din pacientii nostri. De altfel, intreaga sectie a fost modernizata din donatiile bolnavilor si ale apartinatorilor lor, fie cu materiale, fie cu bani" - explica dr. Olariu.  Din pacate, ATI este singura sectie din spital modernizata la asemenea standarde. Proiecte de investitii Spitalul Clinic Municipal are 17 sectii, din care 12 deservesc populatia din intreg judetul. "Ne-am propus ca in fiecare an sa reconditionam doua-trei sectii, cu fonduri de la Primarie si cu ajutorul sponsorilor - carora le multumim si pe aceasta cale. Am dori ca in fiecare sectie sa existe macar o rezerva precum «post-operatorul» de la ATI. Dar acum, fondurile noastre sunt orientate spre Clinica de oftalmologie, dermatologie, farmacie, al carei acoperis s-a deteriorat din cauza intemperiilor si capriciilor vremii. Acum ne aflam in faza selectiei de oferte pentru constructori in vederea repararii acoperisului, cu bani de la Primarie. Urmeaza, apoi, amenajarea Laboratorului de endoscopie si radiologie" - precizeaza directorul Municipalului.  La un an si jumatate de la experienta reusita legata de privatizarea Servicului de spalatorie al spitalului, a fost externalizata si Bucataria.  In maximum doua luni, se asteapta o cantina civilizata, alaturi de care este prevazut a se infiinta si un mic restaurant unde personalul spitalului, apartinatorii si chiar unii bolnavi vor putea servi masa in conditii civilizate. Transformatorul electric - painea calda a spitalului Una dintre cele mai importante investitii in curs de realizare la Municipal o constituie montarea unui transformator de inalta tensiune, investitie de care spitalul are nevoie ca de painea calda.  De ce, ne spune dr. Teodora Olariu: "La ora actuala, Spitalul Municipal are un consum mare de curent electric pentru aparatura medicala si nu mai poate face fata cu vechiul transformator, de capacitate mica si uzat de zeci de ani. S-a intamplat sa ramanem mereu in impas sau cu intreruperi de curent, ceea ce ne-a afectat o buna parte din aparatura medicala sau ne-a condus la accidente nedorite. Achizitionarea acestui utilaj este, deci, extrem de importanta, iar pentru aceasta tin sa multumesc domnului primar Gheorghe Falca, domnilor consilieri locali si domnului Bacanu, a carui firma se ocupa de instalarea transformatorului." Unul dintre cele mai importante efecte ale montarii noului transformator electric il constituie darea in functiune a mult doritului si necesarului lift.  Desi acesta a devenit functional inca de la sfarsitul lunii ianuarie, el nu a putut fi folosit pana acum tocmai pentru ca transformatorul de inalta tensiune al spitalului nu putea suporta consumul electric necesar pentru functionarea liftului.  "Daca pana acum, bolnavii erau transportati de la un etaj la altul cu targile, pe scari, printre oameni, liftul ne ofera posibilitatea de a transporta pacientii civilizat si in siguranta. Si, pe langa ca e util, liftul este si foarte frumos, comparabil doar cu cel de la «Continental-Astoria»" - opineaza dr. Olariu. *** In lift spre Europa. Ascensiunea Spitalului Municipal are o destinatie cat se poate de exacta. Din cauza piedicilor financiare, "drumul" este cam anevoios.  Insa conducerea Municipalului aradean se straduieste sa-l parcurga in timp util.  Pana in 2007, unitatea trebuie adusa la standarde europene.  Pentru ca doar asa va putea intra in circuitul sanitar european si va putea oferi servicii medicale cetatenilor de pe intregul continent. Diana Dutu - Adevarul

• ARIS - pusa sa dea inapoi ajutorul de stat de 28 de miliarde

Consiliul Concurenţei a decis, in sedinta de plen, sa oblige societatea aradeana Aris sa inapoieze ajutorul de stat acordat in trecut, in suma de aproximativ 280 de miliarde de lei.  Consiliul a hotarat ca ajutorul este incompatibil cu prevederile legale, pentru ca vine anterior emiterii unei decizii de autorizare de catre Consiliului Concurentei.  Astfel s-a decis ca Aris e buna de plata pentru ajutorul primit tocmai de la stat si a solicitat AVAS recuperarea ajutorului precum si valoarea ajutorului de stat acordat efectiv in baza Legii nr. 137/2002, cu dobanzile aferente, adica aproape 300 de miliarde de lei. Decizia socanta nu avea cum sa fie pe gustul celor de la Aris care s-au trezit pusi sa plateasca statului cu varf si indesat pentru mana de ajutor intinsa de... stat.  Valer Blidar, actionar la firma aradeana, ne-a declarat ca a atacat deja decizia.  Fiind plecat in delegatie, Valer Blidar s-a abtinut sa nu faca comentarii telefonice vizavi de decizia autoritatii, preferand sa detalieze subiectul in zilele urmatoare, cand se va intoarce la Arad. Adriana Barbu -  Observator

• Un calaret inconstient a cauzat o tragedie pe soseaua Arad - Horea

Doi tineri si-au pierdut viata din cauza unui "inconstient" care, in toiul noptii, se deplasa calare, pe soseaua Arad- Horea, fara cel mai rudimentar mijloc de semnalizare. In cursul noptii de sambata spre duminica, in jurul orei 0:30, pe soseaua Arad -Horea a avut loc un grav accident de circulate in care au fost implicate doua autoturisme si un cal.  Indreptandu-se dinspre Arad spre Horea, cetateanul italian Zanutini Marco, de 41 ani, aflat la volanul autoturismului marca Opel Frontera a lovit in plin o persoana care se indrepta calare in aceiasi directie.  In urma impactului, masina italianului a intrat pe contrasens, izbind frontal autoturismul WV Polo condus de Adrian Pascalau, de 26 ani, din Horea. Pentru evacuarea tanarului din autoturism a fost necesara interventia modulului de descarcerare al pompierilor militari, acestia confirmand ca soferul era in viata in momentul interventiei.  Accidentul s-a soldat cu decesul ulterior al lui Adrian Pascalau si al unei persoane de sex feminin aflata pe locul din dreapta.  Alti doi pasageri ai autoturismului WV, Cosma Mihai si Hanes Cristian, ambii in varsta de 23 de ani, au fost raniti, ultimul fiind internat in stare grava la Spitalul Judetean Arad.  Calaretul a scapat cu rani usoare dupa ce a fost proiectat in camp, calul in schimb decedand din cauza impactului violent.  Cercetarile politistilor aradeni continua, dupa cum ne informa purtatorul de cuvant al institutiei, subinspector Camelia Tuduce, pentru a se afla cu exactitate cauzele care au condus la aceasta tragedie. Doi tineri si-au pierdut viata din cauza vitezei si neatentiei cetateanului italian, aflat si el internat cu rani destul de grave, si datorita inconstientei unui cetatean care a gasit de cuviinta sa circule in miez de noapte calare, fara vreun mijloc de semnalizare care sa-i anunte prezenta pe sosea. Cristian Videscu - Agenda zilei

• Bodrogul Vechi - satul devorat de Mures

Ne-am propus, initial, sa ajungem la Bodrogul Vechi pe la Manastirea Hodos-Bodrog, de unde urma sa luam compa spre a trece Muresul (compa sau un bac ceva mai modest, pentru necunoscatori - n.r.), dupa care sa purcedem pe jos, prin sat, sa vedem ce mai una, alta se intampla in asezarea cu cei mai putini oameni din judet! Nu de alta, dar furia apelor din primavara aceasta a facut ca localitatile din imediata vecinatate a raurilor sa fie ucise, incetul cu incetul, de furia viiturilor cumplite, ce musca, de la un ceas la altul, din maluri... Am aflat insa, cu parere de rau, ca brodul ce face legatura intre Manastire si Bodrogul Vechi a esuat, lamentabil, in mijlocul Muresului, atarnand, intr-o rana, de funia metalica ce leaga malurile, fapt pentru care ne-a mai ramas, singura, varianta Pecica pentru a ajunge in sat. Zis si facut... Excursie cu ghid de la Primarie La Primarie, la Pecica, am stat un minut. Doar cat sa-l salutam pe primarul Iustin Cionca si sa-l anuntam ca avem de gand sa-i "incalcam" teritoriul, stiut fiind ca Bodrogul Vechi apartine de orasul gospodarit de domnia sa. Si s-a dovedit a fi un gest absolut remarcabil, fiindca am capatat nu doar incuviintarea intaiului statator al urbei pentru a ne plimba prin Bodrog, cu gand de a scrie, ci si un ghid autorizat, in persoana viceprimarului Petru Antal. Acesta din urma insa nu si-a lasat treaba in plop spre a veni pe data cu noi (si bine a facut!), ci a dat ascultare absolut tuturor concitadinilor cu probleme, care i-au batut in usa, si abia mai apoi s-a aratat disponibil pentru incursiunea programata. Drumul bun care duce... in Mures Drumul bun, prin padurea din vecinatatea Pecicai, ne-a impresionat. "Citindu-ne" nedumerirea, viceprimarul Antal ne-a explicat: "Este betonat, pana la un punct, de Schela de Petrol. Din locul cu pricina l-am amenajat noi. Am obtinut finantare si l-am pietruit. Avem de gand insa sa-i turnam si o patura asfaltica, sa fie ca lumea..." "Aha!", ne-am aratat imediat multumirea pentru informatia proaspat culeasa. Nu de alta, dar plecasem de la Arad cu convingerea ca vom da peste un drum absolut impracticabil, pe care nu vom putea ajunge cu usurinta la Bodrogul Vechi. Tot ce s-a scris, in ultimii ani, despre aceasta asezare, a anuntat o cale de acces absolut improprie pentru un "copil" mai mic al unui oras, pentru o localitate in care diversi oameni cu stare si-au durat casute de odihna, spre a se retrage la sfarsit de saptamana! La schitul "Cuvioasa Parascheva" Din una in alta, aprecierile despre drumuri ne-au dus in dreptul schitului "Cuvioasa Parascheva". "Intram!" - ne-am spus imediat, ca nu se facea sa eliminam din cuprinsul programului tocmai un loc de pelerinaj. Bucuroasa de oaspeti, maica stareta Teodosia ne-a condus, cu drag, prin toate ungherele micutei manastiri. Peste tot, curatenie, flori cu mirosuri ingeresti si in culori pastelate, vii, inviorate de ploaia marunta, liniste, pace, o atmosfera cu totul speciala, de loc curat pana-n strafunduri. Leganata in verdele crud al poienei in care a fost durata, manastirea cheama la reculegere si la o clipa, pentru fiecare, cu sine insusi. Cele cinci maicute ale schitului, in frunte cu preotul duhovnic Grigorie, se bucura de fiecare suflet ce le calca pragul. Din mila lui Dumnezeu si cu harnicia unor muncitori inimosi, veniti din Maramures, se va sfinti, in curand, noua biserica din lemn a metocului, ce va aduna credinciosii la hramurile locului... In satul cu opt oameni Si iata-ne, din nou, pe drumul spre Bodrog, pietruit, asa cum ne-a avertizat viceprimarul, si practicabil. Pe margini au fost sapate rigole, apa nu balteste nicaieri, este un drum de care, in sfarsit, nimeni nu se mai poate plange. Astfel, fara nici o zdruncinatura, am intrat in Bodrogul Vechi... Ploicica a stat, vantul nu adia deloc, astfel ca linistea asezarii ne-a descumpanit. Ne aflam, totusi, intr-un sat in care ar fi trebuit sa dam macar de un suflet. Un singur suflet. Or, in jur ghiceam doar case, ascunse dupa pomi netoaletati de ani buni, case ce pareau lasate de izbeliste si in ale caror geamuri zaceau hartii ostenite, ingalbenite de vreme, cu anuntul: "Casa de vanzare!". "Asa este aici... - ne-a explicat viceprimarul Antal. Aproape nimeni nu mai sta la Bodrogul Vechi. La ora actuala sunt doar opt locuitori. Opt. Atat. Daca vrea cineva, poate cumpara o casa buna, la Bodrog, cu 50 de milioane. Pe mai nimica. Si terenul, de asemenea, este foarte ieftin. Dar lumea pleaca, nu vine. Asta este!" In fata unei casute cochete, ce iesea, in mod evident, din peisaj, l-am intalnit pe Doru Pantea, un localnic... de sfarsit de saptamana. "Lumea se sperie sa investeasca aici - ne-a spus omul - din cauza Muresului. In fiecare an, raul scurteaza localitatea cu cativa metri buni. Eu, cand mi-am facut casuta aceasta de vacanta aici, mi s-a spus ca o fac pe riscul meu, ca nimeni nu ma va despagubi daca va fi inghitita candva de ape. Dar am ales sa mi-o construiesc, totusi, fiindca aerul de aici este incredibil. Si, poate, pana la urma se va gasi finantare pentru ridicarea unui pinten, undeva in amonte de curba pe care o ia raul la un moment dat, care sa opreasca Muresul sa mai inghita din maluri! Nu se poate sa se lase totul asa, vraiste, la voia intamplarii... Cat despre noi... familiei mele ii place foarte mult aici. Mama sta la Bodrog cat e vara de lunga. Eu cu sotia venim doar ocazional, sa lucram in gradina sau la sfarsit de saptamana". Biserica si scoala - inghitite de ape Candva, prin anii '30, Bodrogul Vechi era parte dintr-o comuna infloritoare. Avea cateva sute de locuitori. Avea scoala, biserica, pravalie, de toate. Acum insa, din vechea scoala a mai ramas un singur zid. Restul cladirii a fost inghitit de Mures. Cat despre biserica, satenii au daramat-o pana inca n-a apucat Muresul s-o devoreze, spre a-i refolosi caramida, lemnul, piatra si ce mai era bun pe-acolo. La scurt timp, raul a scufundat in totalitate locul pe care vecuia lacasul sfant. A mai ramas o clopotnita suie, strambata de pamantul imbibat, ce o poate lua la vale in orice moment. Dureroasa priveliste, amarnica soarta... Mai sus, intr-un loc ce altminteri ar constitui un parc minunat, isi itesc varfurile spre cer sapte platani falnici, plantati, in cerc, de urmasii eroilor celui de-al Doilea Razboi Mondial. In mijlocul lor, tot atatea nume de barbati cazuti in lupta, dar care vor cadea din nou, in curand, intr-o neuitare pe care doar Muresul o poate promite, vuind la o departare de numai cativa metri. O biata "jucarie" pentru apa scapata de sub control... Din moarte clinica, la discretia Muresului Intr-o gradina, periculos de apropiata de apa, un barbat lega via. Sau, mai bine, ceea ce-a mai ramas din ea, fiind clar ca malul s-a surpat, recent, cu tot cu bulumaci, vita, rasaduri si ce-o mai fi fost. Dintre randuri au iesit, laolalta, Petru Iovanov si Magda. Sau Margareta Szabo, pe numele ei adevarat. "Incercam si noi sa mai dregem ce-a ramas... - a spus barbatul. Din 150 de metri de gradina, Muresul mi-a mai lasat doar sase metri. Pe vremuri, mama trecea Muresul pe o palanca. Acuma e lat de 250 de metri. In curand, apa o sa-mi ajunga in gura bucatariei, moment in care nu stiu ce-am sa fac, ca am 71 de ani si... Dar nu disper. Ma gandesc sa daram casa, sa iau ce-i de luat si sa ma mut mai incolo, vad eu unde. Ca sunt bolnav cu inima, am fost in moarte clinica patru minute si doctorul mi-a spus, dupa doi ani de spital, ca daca vreau sa traiesc sa ma mut in padure, sa respir aer curat. Pai, mai curat aer ca aici nu se respira nicaieri." "In moarte clinica?!" - ne-am mirat noi. "Cum a fost acolo?!" - am vrut sa aflam de la primul om pe care-l intalneam, dintre cei care au pasit, pret de cateva minute, in lumea de dincolo. "N-a fost... rau. M-am vazut asa, ca o silueta neagra, care paseam domol pe un drum alb, de luminat ce era. Si apoi am vazut ceva ca niste case, acoperite insa cu multa verdeata, ca de vita-de-vie. Pareau aievea. Aveam o stare de bine. Tot ce vedeam era foarte frumos, dar apoi m-au trezit, brusc, si am vazut-o pe nevasta-mea, care statea langa patul meu de spital. Asta a fost. Daca asa este moartea, nu e rea deloc." Brusc, Margareta Szabo ne-a readus cu picioarele pe pamant: "Eu locuiesc peste drum. Dupa ce casa lui Patru va fi inghitita de Mures, urmeaza a mea. E mare pacat de locul acesta. Am venit si eu, la Bodrogul Vechi, de 37 de kile, dupa o boala de inima cumplita. Acuma, cu aerul asta, am 57 de kile si pot sa fac orice. Aici este un aer de neegalat. Si nimanui, dar nimanui nu-i pasa. Autoritatile care impart banii afla despre noi doar dupa ce ne-au pierit acareturile in valuri. Destul de rau! Eu am 57 de ani si mai sper intr-o minune. Ca numai o minune ar mai putea sa ridice pintenul acela care sa ne fereasca de lacomia Muresului. Autoritatile... vai si-amar!" De undeva, de mai incolo, ne-a vorbit si decana de varsta a Bodrogului Vechi, doda Catita: "Eu am 77 de ani. In urma cu 56 de ani m-am maritat aici, ca eu sunt din Pecica. Am trait vremuri bune la Bodrog. Si nu plec nicaieri pana ce n-oi muri. Eu zic ca Muresul nu ma ajunge pana sa inchid ochii, sa fiu nevoita sa ma mut acuma, la batranete. La anii mei, pot sa stau aici. Merg cu bicicleta la Pecica, sunt opt kilometri, sunt inca in putere. Lucrez in gradina, trec Muresul cu un om, cu barca cu vasle, sa-mi iau pensia de la Calugareni... Asa e viata noastra. Si asa murim, odata cu satul. Ma tot rog la Dumnezeu, in fiecare saptamana, la schit. Merg la schit si daca ninge si daca ploua. Daca pot, merg cu bicicleta, daca a plouat, caut cu batul, ca orbii, prin apa, sa vad daca sunt gropile adanci prin padure, si calc in ele, ca sa merg la slujba, cu cizmele de guma. Tot asa ma duc si cand e neaua pana la genunchi..." *** Am parasit Bodrogul Vechi cu un gust amar. In mod ciudat, nu mai vorbea nimeni, despre nimic. Ne-a cuprins un soi de tristete nemasurata si o neputinta greu de explicat. Abia la Pecica am mai murmurat un "La revedere!", pe adresa viceprimaului, si atat. Ingandurati, am ajuns la Arad cu speranta ca Bodrogul Vechi nu va pieri. Ca-l va salva pintenul acela, atat de ravnit de ultimii localnici, dar atat de departe de ei si, de ce nu?, agroturismul. Ca aerul de acolo este, asa cum am vazut si ne-au confirmat cei cativa oameni ai locului, incredibil. Curat. Asa cum nu poti respira oriunde... Eugenia Pantea - Adevarul

• Teatrul si muzica

La vechiul teatru al Aradului, ajuns incet, incet intr-o stare deplorabila, a avut loc o manifestare culturala aparte. Cladirea ar merita o serioasa recontructie, nu doar pentru ca este prima de aici care a servit Thaliei, ci si pentru ca pasind pe pardosela ei, am putea sa ne imaginam urmele pasilor tanarului Eminescu si ca suflerul care era atunci, a respirat aerul acelei incaperi. Privind fatada si interiorul, nu poti sa nu iti pui intrebari legate de calitatea patriotismului nostru, de respectul pe care ar fi trebuit sa-l aibă autoritatile de 60 de ani incoace fata de cultura si tot ce tine de ea. Trecand la subiect, manifestarea de saptamana trecuta, relizata de o formatie muzicala de teatru din Timisoara, in paralel cu o trupa a Teatrului de Marionete din Arad, a pus problema rolului muzicii in spectacolul scenic. Actorul Atilla Balazs (care s-a manifestat si in calitate de clarinetist) a sustinut impactul muzicii interpretate direct in spectacol, comparativ cu cea inregistrata, pe care o denumea "de plastic". Ne-am amintit ca si dr. Dorin Frandes, directorul Filarmonicii aradene, ori de cate ori are ocazia, o caracterizeaza drept "muzica de conserva". Exemplificarile formatiei timisorene, avandu-l in frunte pe pianistul si compozitorul Cari Tibor, cu muzica creata de el pentru piesele Hamlet de Shakespeare, Lectia si Scaunele de Eugen Ionescu, Turandot de C.Gozzi, le-am perceput a fi faurite in stilul muzicii usoare, cu influente jazzistice, deci si cu sansa de a impresiona o mare masa de spectatori, atingand sferele liricului, dramaticului, relevand trairi sincere. Cel putin in doua cazuri, asa cum sublinia si prezentatorul, muzica nu ilustra momentele dramatice, chiar tragice din Lectia si tangoul groparilor din Hamlet. S-ar putea ca tocmai aceasta discrepanta sa adauge ceva expresivitatii, trairilor spectatorului. Asta am putea-o constata numai la vizionarea ansambului. Oricum muzica creata si in buna parte interpretata de Cari Tibor si formatia lui are o viata in sine, cum e firesc, doar au existat multe cazuri cand anumite cantece lansate pe scena teatrelor sau in filme, sa fi castigat adeziunea lumii muzicale ca piese de sine statatoare, nemai vorbind de muzica de scena a unor compozitori celebri. Problema este aici a eficientei muzicii de scena in spectacol. Ea s-a pus inca din a doua jumatate a veacului al XVI-lea odata cu nasterea teatrului in Anglia. De atunci s-au tot facut experimente si s-ar putea scrie lucrari de doctorat pe acesta tema, problema continuand sa fie deschisa. A rulat la noi cu decenii in urma un film japonez, fara pic de muzica. Un prieten a iesit din sala inainte de terminarea lui. Pe de alta parte, am vazut la Arad un spectacol al Teatrului National din Timisoara, cu o piesa antica grecesca in care comentariile corului erau muzicalizate (numai vocal), ceea ce pe mine m-a impresionat. Compozitorul Richard Strauss, intre altele si creator de opere, a fost oprit de un tanar care si-a exprimat admiratia pentru spectacolul ce abia se terminase. Sotia compozitorului l-a intrebat: -Dar muzica? Muzica nu v-a plăcut? Tanarul a ramas dezorientat, intreband la randul lui: -Muzica? Strauss si-a linistit sotia: -Este cel mai frumos elogiu care mi se putea aduce. Aici gasim punctat un lucru esential: intre muzica de scena si text, actiune si celelalte elemente ale unui spectacol teatral trebuie sa existe o stransa unitate, care sa serveasca comunicarea expresiva. Trupa de actori ai Teatrului de Marionete aradean, care a cantat cu acompaniamente inregistrate, desi au realizat si ei spectacole cu muzica live, au demonstrat si de acesta prin profesionalism, expresivitate, ca institutia lor face intre altele si o bună educatie muzicala copiilor, de la cea mai frageda varsta. Manifestarea aceasta a vrut sa fie un dialog, pe o tema esentială. Am inteles ca raspunsul trebuie sa-l dam impreuna. Daca am ramas cu semne de intrebare, un fapt este totusi cert, cand faci un lucru, trebuie sa-l faci bine, cu daruire. Si acolo, la Teatrul Vechi, asa a fost. Trebuie sa inchei, ca sa nu credeti ca vreu sa-mi dau doctoratul de care veni vorba. Hugo Hauptmann - Virtual Arad