Se
intampla in 18 iunie 2002. Inaugurarea primului Centru
de Diagnostic Imagistic din Romania i-a adus la Arad
pe insusi premierul de atunci, Adrian Nastase, si
pe fostul ministru al Sanatatii, Daniela Bartos.
Cuvinte de lauda, nelipsita slujba de sfintire, pahare
de sampanie si o vedeta de televiziune in rol de amfitrion
al evenimentului au constituit "ingredientele"
momentului inaugural.
Satisfactia s-a citit pe chipurile tuturor.
Adrian Nastase s-a declarat multumit ca "acest
centru va permite diminuarea cheltuielilor din sistemul
sanitar".
Ministrul Daniela Bartos a apreciat investitia Euromedic
ca "un act de curaj, dar binevenit".
Presedintele de atunci al Casei Nationale de Asigurari
de Sanatate, Eugen Turlea, s-a aratat impresionat
de beneficiile pe care centrul le aduce asiguratilor.
Primarul aradean al momentului, Dorel Popa, si-a exprimat
satisfactia fata de sansa oferita oamenilor de a face
diagnosticari "de o alta tinuta".
In fine, Zahal Levi, presedintele Euromedic Romania,
a multumit tuturor pentru "colaborarea pe
care am simtit-o pe tot parcursul acestui proiect".
La aproape trei ani de la imbucuratorul eveniment,
incep sa iasa la iveala date - necunoscute, pana acum
- din subsidiarul afacerii autoritatilor sanitare
romane cu Euromedic.
Ceea ce parea candva un nevinovat parteneriat public-privat
a capatat, in timp, conotatiile unei afaceri asupra
careia planeaza suspiciuni.
Fostul Guvern este acuzat ca a modificat sase acte
normative (ordine de ministru, hotarari guvernamentale,
ordonante de urgenta si chiar Legea asigurarilor sociale
de sanatate) asa incat legislatia sa se muleze pe
contractul cu Euromedic.
Astfel, centrele tip Euromedic au dobandit statut
de "centre de referinta", care ofera
"servicii de inalta performanta",
aceste caracteristici diferentiindu-le de laboratoarele
similare dar mai putin dotate.
De asemenea, s-a creat cadru legal pentru incheierea
unor contracte pe mai multi ani cu Casa de Asigurari
de Sanatate, si s-au introdus noi reglementari pentru
a face posibila plata serviciilor medicale "prin
suma fixa negociata", fara sa se impuna un
numar de servicii efectiv prestate.
Una peste alta, se apreciaza ca statul roman a incheiat
cu Euromedic un contract extrem de dezavantajos pentru
fondul de asigurari sociale de sanatate din Romania.
Este vorba de un document care reglementeaza o relatie
contractuala de cinci ani (cu posibilitate de prelungire
inca pe atat) intre Euromedic si Casa de Asigurari
de Sanatate, perioada in care plata serviciilor se
face prin suma fixa negociata de trei milioane de
dolari anual, platibili in transe lunare de cate 250.000
de dolari.
Situatia a devenit (si mai) scandaloasa atunci cand,
printr-un calcul simplu, s-a descoperit ca o investigatie
facuta de Euromedic este de trei-patru ori mai scumpa
decat una efectuata intr-un laborator obisnuit.
Diferenta de pret fiind suportata, absolut legal,
din fondul asigurarilor de sanatate. Incorecta
si imorala, dar legala. Astfel ar putea fi caracterizata "afacerea
Euromedic".
Ea trebuie privita, insa, si dintr-un alt punct de
vedere.
Intr-un moment in care sistemul sanitar autohton se
afla (si, din pacate, inca se mai afla) la limita
supravietuirii, Euromedic a adus in Romania investitii
de aproximativ 25 de milioane de dolari.
E vorba de aparatura medicala ultraperformanta care
permite efectuarea unor investigatii de calitate maxima.
Iar aceste investigatii sunt accesibile oricarei persoane
asigurate in sanatate.
Aradenii nu mai au nevoie sa mearga la Szeged pentru
diverse analize sofisticate (pe care le plateau cu
bani grei), cand pot sa-si faca aceste analize, gratuit,
la Euromedic.
Ca sa nu mai vorbim de felul in care "ni se
prezinta" Centrul Euromedic, in comparatie
cu orice alta unitate sanitara din municipiu sau judet,
de la mirosul resimtit inca de la intrare, la culoarea
peretilor sau a tapiseriei scaunelor din holurile
de asteptare, la tablourile de pe pereti sau sunetul
surd al muzicii...
Nu trebuie sa omitem nici modul in care Euromedic
"se poarta" cu pacientii sai.
Ii preia, inca de la intrare, printr-un birou de relatii
cu publicul. Ii programeaza pe cei neprogramati si
ii indruma, amabil, pe cei veniti pentru investigatii.
Toata lumea este tratata in mod egal, "micile
atentii" negasindu-si locul in acest spatiu.
Cadrele medicale par a fi formate la scoala Occidentului,
afisandu-se in fata pacientilor mereu amabile, zambitoare,
intelegatoare...
Despre profesionalismul lor e inutil sa mai vorbim
cand tocmai profesionalismul este criteriul care a
stat la baza "inrolarii" lor la Euromedic.
Diana
Dutu - Adevarul
Cheltuieli
uriase, beneficii putine. - Centrul de refugiati de
la Horea – 89 de clienti in patru ani !
Doua
milioane de euro din fonduri Phare - atat a inghitit
construirea centrului de refugiati de la Horia. Uniunea
Europeana isi dorea un centru ultramodern intr-o
tara care avea sa fie vecina cu granitele uniunii.
Numai ca centrul, intins pe mai bine de un hectar
si ridicat pe doua nivele, nu si-a gasit utilitatea,
de vreme ce rezolvarea problemelor legate de documentele
refugiatilor se poate face doar la Bucuresti.
De altfel, mai bine de doi ani de zile centrul de
refugiati a fost gol iar in ultimii ani nu a fost
niciodata folosit la capacitate maxima.
Constatarea avea sa fie facuta de insusi Jonathan
Sheele, care, venit la Arad in 2003, avea sa
viziteze o cladire pustie.
In plina iarna, in centrul de refugiati de la Horea
se afla doar sapte straini.
Pentru incalzirea cladirii, ocupata doar pe sfert,
se consuma zilnic 400 litri de motorina.
Centrul de refugiati a fost inaugurat cu surle
si trambite in 2001.
Are o capacitate de 50 de locuri, o curte imensa,
14 camere de supraveghere si un club, practic tot
ce ceea ce cereau standardele europene.
Si inca ceva in plus. Stefan Damb, comandantul centrului
pentru refugiati, spune ca «practic etajul superior,
podul, este nefunctional. Noi depozitam acolo diverse
materiale.»
De patru ani, de cand a fost dat in functiune, prin
centru nu au trecut decat 89 de refugiati.
Cei 21 de angajati au facut pana acum zeci de drumuri
in capitala, pentru ca situatia lor nu se poate rezolva
decat la Bucuresti, unde se afla consulatele
tarilor de bastina.
In aceste conditii, cheltuielile suportate de ministerul
de interne sunt duble.
« De fiecare data trebuie sa facem drumuri la Bucuresti,
cu microbuzul, trenul sau avionul, pe banii statului
roman» se plange comandantul unitatii.
Cheltuielile de intretinere a unui centru aproape
gol se ridica lunar la aproape 500 milioane de lei.
Cum bugetul Inspectorului judetean de politie este
unul de austeritate, tigarile, pasta de dinti sau
sapunul pentru refugiati sunt cumparate de politistii
angajati in centru.
Cele 14 camere de supraveghere functioneaza de ani
de zile cu aceeasi caseta, deja uzata.
De la IJP s-a primit doar o parte
din hartia necesara pentru acte.
Centrul de la Horea se afla in prezent in subordinea
Autoritatii pentru strani, insa fondurile pentru consumabile
vin de la ministerul de interne.
Primarul Aradului crede ca aceasta cladire ar
trebui preluata in cele din urma de autoritatile locale.
De altfel, o data cu intrarea Romaniei in UE centrul
isi va pierde utilitatea, pentru ca frontiera de vest
va fi desfiintata.
Flavius
Ghender - Observator
Instalare
oficiala in functie
Noul
inspector scolar general al judetului Arad a fost
instalat oficial ieri in functie.
Numirea a fost facuta prin ordin al ministrului Educatiei,
iar la eveniment au luat parte fosta conducere a institutiei,
inspectorii scolari si autoritati locale.
Profesor de matematica, Marius Gondor a fost timp
de 13 ani lider al sindicatului liber din invatamant,
filiala Arad .
Reprezentantii administratiei locale spun ca se asteapta
la o buna colaborare cu actualul inspector general.
La instalarea in functie a noii conduceri a
luat parte si Zoea Rotaru, actulmente mentor in sistemul
de invatamant aradean.
Nicoleta
Belean - Televiziunea Arad
Un
nou sistem de compensare a medicamentelor
Fara
compensate si gratuite Incepand de ieri, farmaciile care si-au epuizat
plafonul decontat de Casa Nationala de Asigurari de
Sanatate (CNAS) nu mai elibereaza medicamente gratuite
si compensate.
La randul sau, Colegiul Farmacistilor a anuntat acelasi
lucru.
In Arad, insa, cei care au dorit sa procure ieri medicamente
gratuite sau compensate nu au trebuit decat sa intre
in prima farmacie.
Dupa cum ne-au declarat angajati ai unor farmacii
aradene, medicamentele gratuite si compensate au fost
eliberate neconditionat.
Nu se stie, insa, daca acest lucru va continua si
zilele viitoare. "Si alaltaieri si ieri am eliberat aceste
medicamente dar nu stiu daca si maine voi elibera"
- declara angajata unei farmacii aradene.
Pe de alta parte, incepand cu sfarsitul lunii, vom
avea un nou sistem de compensare a medicamentelor.
Listele acestor medicamente au fost refacute astfel
incat acestea vor fi impartite in trei: lista A, medicamente
elementare pentru bolile de baza, care cuprinde, pana
la aceasta data, 113 denumiri, compensate in proportie
de 80% si lista B, cu medicamente noi, care vor fi
compensate doar in propose de 40% si care cuprinde
117 denumiri.
Cea de-a treia lista, cu circa 150 de denumiri, cuprinde
gratuitatile, medicamente absolut necesare pentru
boli considerate importante, data fiind gravitatea
lor.
La aceasta ora exista doua liste care cuprind medicamente
compensate 50% si 65%, respectiv 90%.
Pe aceste liste se regasesc peste 240 de medicamente.
Compensarea cu 90% a medicamentelor pentru pensionarii
cu venituri mici va disparea, imediat ce noul sistem
va deveni functional.
Asadar, aceasta facilitate va mai continua doar in
cursul acestei luni.
O alta necunoscuta a reprezentantilor Ministerului
Sanatatii o reprezinta locul unde va fi aplicat plafonul
maxim admis pentru a nu depasi bugetul.
Pana in acest moment sunt doua variante, fie ramane
ca si pana acum la farmacii, fie medicul va primi
o suma pe care va trebui sa o imparta in functie de
necesitatile bolnavilor.
Pana la aprobarea proiectului, care se va face cel
mai devreme la sfarsitul lui martie, bolnavii primesc
aceleasi compensatii ca pana in acest moment. Problema
este insa ca unele farmacii refuza sa mai elibereze
medicamente compensate.
A.
K. - Agenda zilei
1871:
anul in care fata justitiei aradene a inceput sa fie mai
frumoasa
Monograful
judetului Arad, academicianul Gaál Jenö, remarca in
lucrarea sa ampla din 1898 ca actul de justitie a
cunoscut o emancipare fara precedent la finele secolului
al XIX-lea, la care a contribuit si modernizarea spatiilor
judecatoriilor, respectiv contruirea unor imobile
noi, destinate exclusiv judecarii cauzelor.
Constitutia din 1867 gaseste in Arad o situatie pestrita
a actului de justitie: cauzele erau dezbatute de foruri
numeroase, care isi disputau competentele. Existau
judecatorii si tribunale orasenesti si judetene, judecatori
orasenesti si adjuncti ai acestora, dar dreptatea
era impartita deopotriva si de alesii locali.
Acestora li se adaugau judecatoriile bisericesti (pentru
unele cazuri de divort si legate de familie), judecatoriile
de targ (pentru litigiile intervenite in cadrul pietelor
unde functionau institutiile respective), judecatoriile
miniere, cele financiare, tribunalul presei, comandantii
politiilor (in legatura cu procesele dintre politisti),
tribunalul militar, respectiv instanta imperiala –
considerata de prim rang.
Aceasta varietate a instantelor nu a fost reglementata
definitiv nici de legea din 1869 referitoare la actul
de justitie. Abia doi ani mai tariu, in 1871, s-a
emis actul normativ care desfiinteaza majoritatea
instantelor traditionale si pastreaza in judetul Arad
numai noua: doua tribunale (la Arad si Ineu) si sapte
judecatorii (Arad, Ineu, Chisineu Cris, Buteni, Pecica,
Radna, Siria).
Legea din 1871 nu ingradeste insa in totalitate instantele;
cele bisericesti, ale presei, miniere si financiare
raman cu unele prerogative, insa sunt subordonate
celor sapte judecatorii si doua tribunale.
Competentele tribunalelor de la Arad si Ineu erau
stabilite in functie de zonele pe care le acopereau;
tribunalul Arad avea in "portofoliu"
166.468 persoane, iar cel de la Ineu 136.248.
De aici constatam ca populatia judetului era, in acel
an 1871, 302.716 persoane.
De la 1 ianuarie 1872, pe langa instante se infiinteaza
birouri de executori judecatoresti, formate din cate
trei executori la tribunale si cate unul la judecatorii.
Interesant de remarcat este faptul ca in judetul Arad
numai cele doua tribunale aveau competenta in eliberarea
si completarea cartilor funciare. Dr. Ioan Suciu – traducator in limba romana La 2 martie 1872 ministrul de Interne face demersuri
pentru prinderea si condamnarea unor talhari si criminali
care terorizeaza zona Szegedului.
Judecatorii aradeni sunt insarcinati cu judecarea
raufacatorilor.
O delegatie de magistrati se si deplaseaza in regiune,
pentru a face dreptate, la solicitarea grofului Ráday
(este interesant ca dintre cele zece persoane numai
jumatate mai revin la Arad in 30 aprilie 1873, odata
cu inceterea delegarii).
Merita amintit faptul ca din 1873 se infiinteaza functiile
de traducatori la cele doua tribunale. Intalnim aici
nume importante ale vietii publice. Au fost numiti
in functiile de traducatori in limba romana avocatii
Bogya Gabor (Ineu), Stanescu Vazul, Gheorghe Plopu
si dr. Ioan Suciu (Arad), respectiv Felix Steinitzer,
traducator in limba germana.
In 1876 isi inceteaza activitatea tribunalul de la
Ineu.
Pe rand, judecatoriile primesc dreptul de a decide
in cauzele de fond funciar, iar completul de judecata
in aceste cazuri nu se mai compune din trei judecatori,
ci dintr-unul singur. Stare de necesitate timp de un an intreg! In jurul anului 1880, siguranta publica s-a deteriorat
mult in judet.
Autoritatie locale au solicitat de mai multe ori la
Viena decretarea starii de necesitate, fiindca nu
mai faceau fata infractorilor.
Ca urmare, ministerul trimite la Dezna 50 de militari
si infiinteaza garnizoane de jandarmi in intregul
judet.
Pentru ca aceste masuri nu conduc la nici o ameliorare,
la 2 august 1881 se declara in judetul Arad starea
de necesitate pe o perioada de un an.
Infractorii au fost descurajati de masura fara precedent;
dar atat de descurajati, incat tribunalul de urgenta
desemnat pentru a lua cele mai dure masuri impotriva
raufacatorilor nu a avut de judecat nici macar o cauza
(la 20 septembrie 1882 se produce un caz care face
mare valva la Arad.
Comerciantul de succes Weiszberger Mor, falimentat
in timpul verii, il injunghie in plina strada pe consilierul
local Csiky Károly, responsabil cu impozitarea. Victima
zace 44 de zile in spital, fiindu-i afectat plamanul.
Agresorul s-a aparat cu faptul ca era suparat pe consilier
fiindca dispusese sa fie executat silit din cauza
datoriilor acumulate din impozite.
Comerciantul a declarat la proces ca si-a pierdut
controlul cand si-a vazut victima plimbandu-se pe
strada.
A fost condamnat la un an si jumatate de detentie)!
O piatra de hotar in istoria juridica a Aradului o
reprezinta anul 1883, cand tribunalul primeste competenta
de a fi instanta de recurs in unele cazuri marunte.
Tot atunci se decide ca este de competenta instantei
sa hotarasca limita maxima a... creditului de birt.
Judecatorii au stabilit ca clientii nu au dreptul
sa acumuleze o datorie mai mare de 4 forinti la birtasii
din oras si 2 forinti la cei din judet, altminteri
fiind pasibili de amenda si chiar condamnare.
Legea nu a fost niciodata aplicata, din lipsa de plangeri... Aradul propune un sac de bani, dar ramane fara
Curte de Apel 1890. Un an important fiindca imperiul austro-ungar
procedeaza la o reimpartire a curtilor de apel.
Aradul face demersurile necesare pentru a obtine una
dintre instante.
Orasul ar ceda 150 de mii de forinti, iar judetul
300 de mii, pentru atragerea in Arad a Curtii de Apel.
Inca o data ne dam insa seama ca suntem in dizgratie:
Aradul ramane pe dinafara, optandu-se in schimb pentru
orase care contribuie financiar cu o suma mult mai
mica.
De ce? Motivul ar putea consta in disputele dintre
administratia centrala si cea locala, referitoare
la noul Palat al Justitiei...
Inca in 1887 incep demersuri pentru umanizarea spatiilor
in care se desfasoara procesele.
Cu trei ani mai tarziu, edilii orasului si ai judetului
trimit o petitie comuna la administratia centrala
de la Viena, cerand permisiunea de a amenaja Palatul
Justitiei, pentru a reuni toate institutiile specifice
sub acelasi acoperis.
Conform planurilor de atunci, urma ca institutia sa
gazduiasca tribunalul, judecatoria, parchetul si penitenciarul.
Conducerea judetului a precizat ca va contribui cu
70 de mii de forinti la lucrari, iar edilii orasenesti
cedau gratuit terenul si se obligau sa realizeze canalizarea
si pietruirea perimetrului.
Au inceput negocieri aprinse. Initial, primaria propusese
ca locatie actualul imobil al Liceului Forestier,
din Aradul Nou.
Ministerul a considerat insa ca nu este foarte...
sanatos si nici suficient de central.
Pentru ca orasul tinea mult la acest amplasament,
iar guvernul nu ceda, timp de trei ani nu s-a intamplat
altceva decat schimb de corespondenta intre forurile
respective.
La 22 aprilie 1893, in cadrul sedintei Consiliului
Local, edilii accepta ca locatie malul Muresului,
acolo unde ministerul tinea mortis sa se construiasca
noul Palat al Justitiei.
Mai mult decat atat, s-a acceptat si cedarea din patrimoniul
orasului a unui teren anexa.
Surpriza: guvernul considera ca cedarea terenului
nu s-a facut in conditii legale, ceea ce determina
continuarea taraganarii situatiei.
In cele din urma s-a ajuns la un consens: a inceput
constructia palatului cel nou, inaugurarea fiind fixata
pe data de 1 noiembrie 1898. Avocatii Si-au creat un fond de intrajutorare a colegilor
saraci
Baroul de avocati din Arad a fost fondat cu 130 de
ani in urma, dupa ordinul din 1874 a Ministerului
Justitiei imperiului Austro-Ungar.
Pana atunci functioase o asociatie profesionala, cu
patrimoniu propriu, care ingloba majoritatea avocatilor
locali.
Presedintele Tribunalului, Nagy Alexandru, e insarcinat
cu convocarea avocatilor din judetele Arad si Békés
(actualmente in Ungaria), pentru data de 26 ianuarie
1875, in orasul de pe Mures.
Se prezinta 112 de avocati, care il aleg, in unanimitate,
ca decan de varsta, pe Kalmár Mihai, avocat din Gyula.
In aceeasi sedinta e desemnata conducerea baroului:
Náray Imre – presedinte, Chorin Francisc – vicepresedinte,
Petru Vizer – secretar.
Forul il alege ca procuror pe Péterffy Anton.
Dintre figurile istorice care aveau sa isi lege numele
de Aradul de mai tarziu, in comitetul de conducere
il regasim pe Ioan Popovici Desseanu.
Prima sedinta ordinara a baroului aradean are loc
la 3 februarie 1875, cand sunt luati in evidente 159
de avocati activi, iar in cazul a patru persoane se
refuza inscrierea.
La 2 aprilie, baroul primeste in folosinta suma de
1600 de forinti din partea asociatiei avocatilor,
dizolvata prin efectul legii.
Jumatate din suma e folosita pentru intemeierea unei
biblioteci, iar din cealalta jumatate se infiinteaza
un fond de intrajutorare pentru avocatii cu probleme
financiare, respectiv pentru vaduvele acelor maestri
ai barei care la deces nu au lasat avere in urma lor.
In 20 de ani, fondul de intrajutorare se capitalizase
atat de mult, incat a ajuns la aproape 5000 de forinti;
in bugetul acestuia intrau sumele rezultate din amenzi
si cotizatiile membrilor (5 forinti la inscriere plus
12 forinti cotizatie anuala).
In 1894 cotizatia a fost majorata la 15 forinti, fiindca
se strangeau fonduri pentru editarea istoriei avocaturii
din Arad, preconizandu-se ca aparitia cartii sa aiba
loc in 1900.
In urma desfiintarii baroului de la Alba Iulia, cel
de la Arad isi extinde competenta si in zona respectiva,
ceea ce a dus la cresterea numarului membrilor si
sporirea avutiei sale. Cel mai popular notar public avea zilnic cate doi
clienti In anul 1875, mai precis la 1 august, se deschid
la Arad primele cabinete de notariat public, pe baza
Legii 35/1874 a Ministerului Justitiei imperiului
Austro-Ungar.
Este vorba despre doua birouri, apartinand notarului
sef al judetului Caras Severin, Pausz Ioan, respectiv
deputatului avocat Bonts Döme.
Regulamentul si tarifarul birourilor, competentele
notarilor publici au fost tiparite in limbile romana,
maghiara si germana.
Inca de la deschidere, birourile au fost pur si simplu
asaltate de clienti; interesul publicului scade drastic
pe la inceputul anilor 1870, cand scribii clandestini
preiau o mare parte dintre clientii notarilor publici,
practicand tarife mai mici si o mobilitate mai buna.
Baroul notarilor publici s-a nascut in urma
unui proces anevoios.
Clientii persoane fizice nu reuseau sa asigure fonduri
atractive pentru un numar mare de notari publici.
Cronicarul vremii precizeaza, in monografia Aradului,
de la sfarsitul secolului XIX, ca "asezarea
geografica a orasului il dezavantajeaza, intrucat
orase ca Szeged si Timisoara sunt favorizate atunci
cand este vorba despre repartizarea unor institutii
de interes regional".
Ministerul s-a codit mult pana a aprobat infiintarea
baroului.
In cele din urma si-a dat acceptul din considerente
politice, incercand sa intareasca influenta imperiului
in aceasta zona.
Baroul aradean avea competente in Arad, Deva, Alba
Iulia, Aiud, Bekescsaba, Gyula, Mako, Szarvas, Baia
de Cris, Abrud, Hateg, Pecica, Beliu, Siria.
Primul presedinte al baroului notarilor publici din
Arad a fost ales, la 11 septembrie 1875, deputatul
Bonts Döme, care a indeplinit aceasta functie timp
de cativa zeci de ani.
Dupa desfiintarea judecatoriilor de la Mako si Beliu,
baroul isi infiinteaza noi puncte de lucru la Chisineu
Cris, Ineu si Buteni, avand, in total, 19 filiale
in anul 1895.
Cifrele ne arata ca cel mai popular notar public aradean
al sfarsitului secolului XIX a fost presedintele baroului,
Bonts Döme; in 20 de ani, acesta a instrumentat 13.326
de cazuri, adica avea aproximativ... doi clienti pe
zi!
Majoritatea aradenilor se adresau notarilor publici
pentru autentificarea semnaturilor, respectiv a dosarelor
de marturii.