Stirile Zilei
VIRTUAL ARAD
Suntem pe locul
Pozitia Virtual Arad in Romanian Top 100
Votati-ne zilnic!
Votati Aradul !
Joi, 1 septembrie 2005     
Stirile TVA aici
  • Pietarii aradeni se plang la europarlamentari
Pietarii aradeni si-au continuat ieri protestele impotriva deciziei autoritatilor locale de a construi un complex comercial pe locul Pietei Mihai Viteazul.
De dimineata, cateva zeci de comercianti au manifestat in fata Primariei, solicitand o intrevedere cu primarul Gheorghe Falca. 
Acesta a refuzat sa iasa din cladire, dar a invitat o delegatie in biroul sau.
In locul Pietei Mihai Viteazul urmeaza sa se ridice un mall in valoare de 16 milioane de euro. 
Aici vor fi amenajate si doua etaje cu circa 750 de locuri de parcare subterana. 
La parterul complexului ar urma sa fie o piata pentru micii producatori, in suprafata de aproximativ 3.000 de metri patrati si un magazin alimentar. 
La etajele superioare vor fi magazine, reprezentante, banci, spatii pentru depozitare, zone de agrement, sali de fitness si de cinema etc. 
Proiectul prevede, de asemenea, si o solutie de fluidizare a circulatiei in zona.
Daca se va realiza, mall-ul aradean aduce insa si unele dezavantaje. 
Cateva sute de persoane care vand alte produse decat cele alimentare vor ramane fara locuri de munca. 
Comerciantii au incercat de mai multe ori sa negocieze cu Primaria Arad, dar nu au fost multumiti cu ofertele primite.
Acuzatii si amenintari
In urma discutiilor aprinse purtate ieri dimineata, Falca a ajuns la concluzia ca liderii protestatarilor nu le-au spus toate ofertele primite de-a lungul negocierilor anterioare. 
Drept urmare, dupa ce s-au facut acuzatii de o parte si de alta si s-au auzit chiar si amenintari, primarul i-a dat afara din birou. 
Astfel ca nici aceasta runda de tratative nu s-a terminat cu vreun rezultat.
Comerciantii au solicitat, in schimbul spatiilor din Piata Mihai Viteazul, un teren langa bazinul de inot din zona Padurice, care apartine insa Ministerului Educatiei si Cercetarii. 
O alta solicitare a fost Piata Avram Iancu, chiar in centrul Aradului. 
"Nu putem accepta asemenea propuneri", a explicat Falca, motivand ca zona nu este potrivita pentru amenajarea unui bazar.
Primaria a oferit in schimb Piata Obor si Piata Solara, cu contracte de concesiune extrem de avantajoase pentru comercianti, dar si posibilitatea de a inchiria spatii in viitorul mall din Piata Mihai Viteazul. 
Nemultumiti, comerciantii aradeni l-au contactat pe primarul timisorean Gheorghe Ciuhandu si l-au rugat sa transmita un memoriu adresat Partidului Popular European, dar si europarlamentarilor.

Sorin Trocan - Evenimentul Zilei (Editia de Vest)

  • Discriminare religioasa in sanul unei fundatii crestine

Consilierul judetean Daniel Negrea, acuzat de o musulmana dupa ce fusese data afara de la strand
Un consilier judetean a provocat un adevarat scandal dupa ce s-a implicat in sustinerea propriilor angajati care au discriminat o femeie pe motive religioase. 
Pentru ca purta un costum de baie traditional, o musulmana a fost scoasa dintr-un bazin al Strandului din Sofronea. 
Patronii strandului au declarat ca au recurs la acest gest pentru ca nu se accepta persoane imbracate in altfel de costume de baie decat cele obisnuite.
Trebuie precizat ca un costum de baie musulman contine o bluza cu maneci lungi.
Intreaga poveste s-a petrecut ieri dimineata, la strandul din Sofronea, patronat de consilierul judetean PD, Daniel Negrea. 
Victima scandalului este Sherin Diaa, o femeie ce apartine religiei islamice, care locuieste de cativa ani in Arad impreuna cu familia. 
Insotita de cei trei copii ai sai si de o prietena, femeia a vrut sa se recreeze putin la strand. 
Numai ca aici costumul ei de baie traditional nu a fost vazut cu ochi buni de administratoarea strandului, motiv pentru care femeia a trebuit sa paraseasca bazinul si strandul. 
Sherin Diaa sustine ca a fost agresata verbal de unul dintre angajatii strandului si se intreaba de ce se practica o astfel de discriminare in incinta unei fundatii crestine.
In replica, Dan Negrea, patronul strandului, sustine ca femeia nu avea ce cauta cu un astfel de costum de baie si ca acest lucru ar putea degenera in... scaldatul in bazin in tot de felul dc costumatii.
Femeia ar putea sa-l dea in judecata pe patronul strandului pentru ca a fost umilita in public. 
Nu cste prima iesire de acest gen a patronului Dan Negrea, presedintele fundatiei crestine Humanitas - Gura Popii. 
Mai multe persoane s-au plans de comportamentul acestuia pe care l-au considerat... prea putin crestin. 
Cu atat mai mult cu cat acesta este si consilier judetean.

Agenda zilei

  • Posturi in invatamant
Peste 200 de posturi din invatamant au ramas neocupate in judetul Arad in urma finalizarii primelor etape privind miscarea personalului didactic. 
Este vorba de posturi intregi sau fractiuni de posturi, care vor fi ocupate de suplinitori, calificati sau necalificati. 
Timp de trei zile candidatii si-au depus dosarele pentru concurs. 
Concursul pentru suplinitori va avea loc timp de doua zile. 
Joi, 1 septembrie, intre orele 9 si 12 se desfasoara probele practice. 
Dupa amiaza de la ora 16 sustin proba scrisa suplinitorii necalificati. 
In 2 septembrie, de la ora 9, sustin aceeasi proba suplinitorii calificati, iar dupa amiaza cei necalificati vor fi examinati de o comisie, sub forma unui interviu. 
Lista cu posturile ramase neocupate este afisata la sediul inspectoratului scolar. 

Nicoleta Belean  - Televiziunea Arad
  • Verdict dupa un an in cazul Trifa: crima!

Observator aradean a aflat ieri, din surse care au preferat sa nu fie nominalizate, ca medicii legisti din Bucuresti care au exhumat cadavrul fiului judecatorului Ioan Trifa, de la Tribunalul Arad, au concluzionat ca tanarul a avut o moarte violenta. 
Se confirma astfel banuiala tatalui baiatului gasit mort pe malul Muresului, in primavara anului trecut. 
In zilele urmatoare, concluzia medicilor legisti bucuresteni va fi comunicata oficial iar in Arad va sosi o echipa de trei criminalisti din Parchetul General, care va relua ancheta de la zero.
Judecatorul Ioan Trifa a cerut ca dosarul mortii fiului sau sa fie preluat de Parchetul Inaltei Curti, spunand ca nu are incredere in anchetatorii aradeni, pe care i-a acuzat public de coruptie. 
Cu doua luni in urma, o echipa venita de la Bucuresti a deshumat cadavrul lui Traian Trifa si a refacut autopsia. 
Medicii legisti au stabilit ca tanarul a fost snopit in bataie. 
Leziunile despre care initial legistii aradeni au spus ca ar fi provocate in urma unui accident de circulatie au fost considerate urmele unei batai crunte.
La mai bine de un an de la evenimente, cazul Trifa ia, asadar, o turnura interesanta. 
In situatia in care anchetatorii bucuresteni vor reusi sa identifice persoanele care au provocat moartea tanarului student, este posibil un cutremur la nivel local, care sa afecteze nu numai Parchetul si Politia, ci si Medicina Legala - institutiile de care s-a indoit, inca de la inceputul anchetei, tatal victimei.
Este un caz fara precedent in istoria postrevolutionara a Aradului; un caz care va starni inca multe valuri in oras.

Andrei Ando - Observator

  • De la Sebis la Moneasa, cu "Trenul amintirilor"

In "Anno Domini" 1891 contele austriac Ernst von Waldstein vindea domeniul Boros - Sebis nobilei Christine Wenkheim. 
Sotul acesteia, groful ungur Friederich Wenkheim, un spirit intreprinzator si, cica, si luminat pentru acea epoca, a luat atunci initiativa construirii unei mici linii ferate, care sa lege Sebisul de mosiile apartinatoare. 
Scopul? In primul rand, unul economic. 
Si anume transportul operativ (pentru acele vremuri) a bustenilor din padurile Muntilor Codru - Moma, a marmurei rosii din carierele de la Moneasa (deosebit de apreciata de mesterii de la Viana), a minereurilor de fier si chiar a produselor fieroase semifabricate in smeltariile (topitoriile) de pe Valea Zugaului si care aveau cautare in atelierele si turnatoriile din Pesta.
Astfel, in anul 1893 groful Wenkheim taia panglica de inaugurare a primei linii ferate cu ecartament ingust si cu o lungime de aproximativ 21 km. "Ghezasul de Codru", cum l-au botezat pe data localnicii, dupa ce se alimenta cu apa si carbuni, pornea lent de la Sebis si avea de trecut prin sapte statii, nu prea mari si nici prea late: Sebis, Salajeni, Prajesti, Donceni, Buhani, Ramna (Ranusa), Moneasa.
Sinele "drumului de fier" erau montate pe traverse din lemn de stejar, podetele peste care era nevoit sa treaca erau in numar de 67, fantanile pentru alimentarea cu apa a locomotivei in numar de 5, gropile de curatire de zgura a cazanului 2, iar casele de paza 5. 
Si, ca orice tren care se respecta, Ghezasul avea si caserii de bilete in "nodurile" mai importante, adica la Sebis, Dezna si, evident, Moneasa. 
Acuma, intre noi sa ramana vorba dar, personal, banuiesc ca, in pofida corectitudinii proverbiale a lucratorilor cancelariei imperiului chezaro - craiesc, si pe atunci se mai mergea cu "nasul" (cumatrul), ca doara si maruntii slujbasi ai stapanirii aveau familii numeroase de intretinut (vorba lui nenea Iancu, extaziat de figura unui neamt chilipirgiu, intalnit in Ardeal: "Greu viata, tomn inspector!"). 
La urma urmei riscul de a fi prins fara "belet" nici nu era prea mare, caci la viteza dezvoltata de "dihanie" (25 km/h), in caz de primejdie se putea usor parasi locul faptei. 
Dupa cum ne-a informat istoricul aradean Dan Demsa, locomotiva fusese fabricata de firma "Siegl" din Viena si tragea dupa ea doua tipuri de vagoane: acoperite si platforme. 
Vagoanele de calatori aveau trei clase, dupa punga si pozitia sociala a musteriului si existau cate doua vagoane pentru fiecare clasa (care - va - sa - zica un total de sase vagoane), plus vagoanele de marfa. 
Nu trebuie uitat, de bunaseama, nici vagonul de posta, care era atasat la coada trenului, taman ca - n western-urile cu cowboy. 
Totusi, cercetand mass-media timpului, se constata ca nici "uisagul" (ziarul) "Romanul" din Arad, nici "Hirlop" din Pesta n-au consemnat la acea vreme vreun "hold-up", adica, Doamne fereste, ca Ghezasul sa fi fost atacat cumva de catre lotrii din Tara Zarandului.
Legende si adevar
Dupa cum ne povesteste autorul pentru copii, fabulosul Vitalie Munteanu - cel care pe vremuri a amenajat in fostul Castel de Iaga al grofului Wenkheim biblioteca orasaneasca si a pus temeliile muzeului Zarandului in Sebis - aparitia pe aceste plaiuri, la sfarsit de secol XIX, a unui asemenea monstru de metal, ce manca jar, scuipa foc, pufaia fum si scotea niste suieraturi de se sperlea pielea pe fiarele codrului, a trezit reactii specifice. 
De la protestul gospodaresc al tarancilor din Prajesti, ca o sa le omoare Ghezasul gastele si pana la atitidinea prudent ospitaliera, gen "pita si sare" a gusatilor din Ramna, care s-au gandit sa imbuneze "balaurul", intampinandu-l cu fan si abrak.
Distrusa in timpul primului razboi mondial mica linie ferata a fost refacuta dupa 1920 de catre noile autoritati romanesti, care au luat intre timp in stapanire tinutul. 
Caci, pe langa importanta economica - transportul minereului din minele de fier, a marmorei si a bustenilor - zona a inceput tot mai mult sa capete si o importanta turistica.
Cetatea Dezna, inaltata pe varful dealului Ozoiu, era, se pare, inca din secolul al XII - lea, centrul unui cnezat valah. 
Ocupata pentru prima data de turci la leat 1574, a fost apoi recucerita de catre armatele lui Mihai Viteazul in 1596. 
Peste jumatate de veac a cazut din nou sub stapanire otomana si asa a ramas pana in 1693, cand paganii au parasit definitiv zona. 
Romanticele ziduri in ruina, ce mai dainuie si astazi, invoca povestea unei mirese, care a reusit sa aprinda pulberaria din beciurile cetatii, aruncand constructia in aer si preferand astfel moartea, decat o viata de roaba in haremurile sultanului de la Stambul.
Mai departe drumul de fier urca domol pana la poalele muntilor Codru - Moma unde, la o altitudine de 172 de metri fata de nivelul Marii Adriatice, e gaseste statiunea balneoclimaterica Moneasa. 
Desi se pare ca si apele termominerale de aici ar fi fost cunoscute inca de pe vremea romanilor, prima mentinue istorica despre folosirea lor a aparut cu mult mai tarziu, adica abia in 1835. 
Iar actul de botez propriu-zis, care o consacra ca si STATIUNE BALNEARĂ, a fost emis la 13 mai 1866 de catre Ministrul Imperial de Interne de la Viena.
Dupa al doilea razboi mondial, linia ferata Sebis-Monasa a fost intens exploatata atat pentru transportul calatorilor cat si al bustenilor in statia terminus, de unde erau incarcati in vagoanele platforma ale marfarelor de pe ruta spre Arad. 
Localnicii din Moneasa si din satele asezate de o parte si alta a Vaii Dezna, al carei curs il urma linia ferata, respectiv Ranusa, Slatina de Cris, Neagra, Susani, Nadalbesti, Minead, Laz, Donceni, Salajeni, Rosia si Ignesti (partial) cu treburi la Sebis, apelau la serviciile "motorului". 
Acest vagon acoperit, asemanator unui tramvai, avea motorul tip Pullman in interior, protejat de un grilaj din rigle de lemn, pe langa care se puteau strecura calatorii, atat pe o parte, cat si pe cealalta. 
Motorul era condus de un mecanic din Salajeni al carui nume nu il tin minte, dar il vad, parca si astazi: era imbracat intr-o salopeta, iar pe cap purta intodeauna o sapca cu cozoroc. 
Cand era bine dispus, ne lua in cabina sa, de unde conducea mersul trenuletului. 
In urma sa erau atasate unul sau doua vagoane acoperite. 
Plata calatoriei se facea in tren, catre cumatrul cu chitantele, personaj ocolit de noi, elevii scolii de sapte clase din Sebis, domiciliati in satele din zona. 
Pentru a-i trage clapa cumatrului cu birul, il pandeam sa vedem unde urca el, pentru ca sa nu ne trezim in acelasi vagon si sa-i cadem in plasa. 
Asa incat, fain frumos, la "boctaria" din Prajesti ne ascundeam in boscheti, in cealalta parte a trenului, feriti de privirea vigilenta a taxatorului. 
Priveam pe sub vagoane in partea opusa, urmarind catarigile cumatrului (era incaltat cu bocanci si avea ciorapi de lana cu vargi, ridicati peste pantaloni pana sub genunchi, era imposibil sa i le confundam) si abia dupa ce el urca si dadea semnalul cu fluerisca (urcarea si coborarea se putea face doar pe la mijlocul vagonului, iar in timpul mersului era imposibil sa treci dintr-unul in altul) noi, tusti!, in celalalt, rapid, inainte ca garnitura sa prinda viteza.
Ceea ce nu insemna ca eram in siguranta deplina, fiindca acest bandit de cumatru era in stare sa opreasca trenul printr-un fluierat din afurisita lui de fluierisca, sa ne dea jos si sa ne alerge cat e campul, pentru a ne pune la plata. 
Altadata, cand era vreme rea, preferam sa ajungem la intelegere cu omul si pentru un leu, doi, care cat de "greu" era la punga, puteam calatori in liniste pana la Sebis. 
Ba, chiar gaseam loc pe bancile de lemn.
Motorul avea cate doua, trei curse pe zi si era mereu aglomerat. 
Parca, prin anii ’50 oamenii aveau mai multe treburi la Sebis decat astazi. 
Erau insa doua zile din saptamana in care motorul nu facea fata solicitarilor. 
Joia, la Sebis era zi de targ si din sate venea lume si tara. 
Aveau, n-aveau treaba, feciorii veneau sa vada si sa cunoasca fete, iar dansele faceau drumul ca sa fie vazute. 
Taranii veneau la piata cu produse agricole si chiar cu pasari vii. 
Motorul nu facea fata singur, asa ca in aceasta zi de targ circula si marfarul compus dintr-o locomotiva cu abur si vagoane-platforma deschisa, pe care le ocupau targovetii din satele mai sus-pomenite. 
Cea mai mare aglomeratie se producea la cursa de la amiaza, cand trenul pleca din Sebis spre Moneasa. 
Vagoanele stationau la Pod la Valt (in zona fabricii de strunguri) si cand toata lumea era sus, in jurul orei 12, 12 si jumatate, locomotiva se punea in miscare. 
Urca anevoie pe linia marginita de Valea Deznei, la stanga, cum mergi spre Prajesti si varful impadurit Plesa, din imediata apropiere, in dreapta. 
La mijlocul distantei, in zona fostului catun Stramtura, locomotiva se oprea pentru a fi alimentata cu apa, timp in care noi, elevii, ne rafuiam cu unul dintre salajenanii asezati peste vale, unde si-a durat o casuta mica, doar ceva mai aratoasa decat un cotet pentru gaini. 
Nu mai stiu care ii era numele, dar noi il strigam "Forvert" (Vorwarts), dupa o expresie luata din povestile sale din timpul cataniei in armata austro-ungara. 
"Forvert" insemna inainte, in limba germana, si probabil a fost o comanda data la atac in timpul luptelor din primului razboi mondial. 
Cert este ca Forvert era cam sarac cu duhul si, asa cum se intampla cu cei slabi, il luam in primire ori de cate ori treceam cu trenul pe ulita sa. 
Forvert! strigam noi de pe strek, si dupa cateva minute numitul cu pricina aparea pe celalalt tarm al apei. 
"Pun eu mana pe voi, hotomanilor, o sa rup bata de voi daca va prind", ameninta el, gesticuland si framantandu-se dincolo de apele imposibil de trecut fara barca. 
Intr-o iarna insa am patit-o. 
Veneam alene pe strek, fara sa banuim ca, ascuns intr-un tufis, ne astepta insusi domnul Forvert. 
Apa inghetase, si ofuscatul ostas cezaro-craiesc trecuse valea inarmat cu un bici strasnic, pe care n-a ezitat sa ni-l masoare pe spinare, indata ce i-am iesit in raza de actiune. 
Sa fugim, nu prea aveam unde, decat pe gheata sau sus la deal, asa ca am mai incasat si cate o scatoalca, doua de caciula, cu promisiunea ca am avut parte doar de primul fel de mancare, urmand ca in caz de recidiva sa primim si abrak-ul.
Clasa a saptea am urmat-o la scoala de sapte clase din Dezna. 
Aici, printre colegi, l-am avut si pe Pop Ioan din Buhani, un copil lovit de poliomielita la piciorul drept. 
Mergea sprijinindu-se intr-o carja la subsuoara stanga, in timp ce in dreapta tinea un baston de lungimea genunchiului sau (in jur de 40 cm). 
Am fost prietenul si protectorul sau, l-am aparat in multe randuri de rautatile celorlalti. 
Cand il necajea cate unul, eu puneam mana pe infractor si il aduceam inaintea lui pentru a-i pune bastonul pe cocoasa. 
Ultragiat, Nelu altoia ca la carte, nu se juca. 
Adevarat se spune ca sa te fereasca sfantul de bataia orbului, dar nici cu prietenul cu un singur picior valid nu-mi era rusine. 
Cand avea ocazia sa plateasca o facea din suflet, cu voluptate. 
Cele mai frumoase amintiri despre el le am tot legate de motorul care mai ales, pe timp de iarna, ne ducea acasa: pe el la Buhani, si pe mine la Prajesti, la doi kilometri de Salajeni. 
Necazul era ca plecarea din statia Dezna spre Sebis era la ora 12,30, in timp ce la scoala, intre 12 si 13 aveam ora de dirigentie cu profesorul Jidoi, de loc, de la Slatina. 
Neavand alta solutie de a ajunge acasa, nici eu si nici prietenul Pop, in zilele de sambata nu puteam servi orele dirigintelui Jidoi. 
Iarna, pe zapada si la drum greu pentru prietenul Pop, cu carja lui, il luam in carca si il duceam cale de vreo cateva sute de metri, de la internat la gara.
Mergem pe strek, prin zona drumului ascuns privirilor profesorilor, aflati in cancelaria cu vedere spre noi. 
Era insa si o portiune de linie neprotejata de arboret, unde puteam fi zariti de profesori. Aici trebuia sa marim pasul. "Hai, hai mai repede, sa nu ne vada Jiga doi" (asa ii spuneam profesorului Jidoi) ma indema "calaretul", altoindu-ma cu bastonul. 
Fugeam prin nameti cu el in spinare, fara sa fi fost prinsi vreodata, dar bastoane peste cotoaie am primit de cate ori am trecut prin portiunea aflata la vedere.
Dintre toate amintirile legate de trenul tineretii, cele mai frumoase, cele mai calde sunt legate de cursele de vara din zilele de duminica, in care tot Sebisul monden migra spre racoroasa statiune Moneasa, vestita prin limpezimea apei de la strand si savoarea micilor cu bere, la izvor sau la o promenada cu barca pe lac. 
Dimineata, devreme, o garnitura combinata din cele doua trenuri - motorul cu vagoanele sale acoperite si locomotiva cu platformele deschise - urca la Moneasa, tragand din greu multime de tineri si tinere, batrani si adulti. 
De la Prajesti urcam si eu impreuna cu mai multi consateni, in frunte cu prietenul si mentorul intr-ale escapadelor distractiv-sportive Nica Ioan (domiciliat in Sebis, dupa casatorie). 
In lipsa unor posibilitati financiare la nivelul cerintelor, pentru a-mi potoli foamea de-a lungul unei zile, mama sacrifica un pui si mi-l gatea pané.
Merindea o punea intr-un techer (papornita din susorca impletita, cu doua coarde pentru mana) si... la drum. 
Nelu Nica, mai mare cu vreo cinci-sase ani si cu scoala tehnica comerciala urmata la Arad, era mai emancipat, mai orasean, si nu ezita sa ma ironizeze, intrebandu-ma daca nu cumva mama m-a trimis la cules de bureti (ciuperci comestibile de padure), cu techerul dupa mine. 
Ani de zile n-am scapat de amuzamentul bunului meu prieten Nelu, pe chestia cu papornita. 
Dupa o zi de veselie la racoarea apei, dupa o bere la bord, ne indreptam spre trenul cel lung care ne astepta in gara din Moneasa, chiar in centrul statiunii. 
Pana la plecare, la ora 19, spre inserare, vagoanele si platformele erau incarcate ochi, un ac nu mai puteai arunca. Stateam in picioare, in zona din mijloc a platformei sau asezati pe margini. Trenul pornea anevoie, dar pe parcurs prindea viteza pe masura ce inainta spre Ramna, Dezna etc. 
Calea ferata urma cursul Vaii Dezna, aici sus - doar un parau, cel mult o vale, dar in crestere pe masura ce primea apa afluentilor din aval. 
Prindeam loc asezat pe platforma vesela, rasfatat de maturatul cu picioarele a vegetatiei bogate crescuta pe marginea caii ferate, unduindu-ne corpul in ritmul unor cantece de petrecere. 
Unii acompaniau vocile cu armonii de chitare si acordeoane, era o veselie sanatoasa si o exuberanta molipsitoare. 
Mai intai, cantau cativa, apoi incepeau si ceilalti. 
Erau in voga melodiile de factura sud-americana Cielito lindo, Guantanamera, Paloma, Nopti cu luna in Hawai, Pepita si altele din repertoriul autohton al cantecelor de petrecere. 
Era o atmosfera de bucurie generala, tonica, de neuitat. 
Calatoriile cu trenul au fermecat primele noastre tinereti, lasand o urma adanca pe rabojul amintirilor.
***
Prin anii '60-'65, nemaifiind rentabila, linia ferata Sebis-Moneasa a fost desfiintata. 
Sinele au fost demontate si duse la topit, pe locul boctariei de la Prajesti domnesc buruieni de statura omului. 
Nici macar fantana cu apa rece, reconfortanta, n-am mai gasit-o unde o stiam si cu atat mai mult s-au pierdut acele minunate seri de vara, cand ne intorceam cu trenul veseliei de la Moneasa.

Vasile Sarandan & Stefan Tabuia - Adevarul


Cautare in arhiva Virtual Arad

   Search this site                 powered by FreeFind
 


Publicitate

  Imobil de vanzare


Colectivul de redactie: Draghi Puterity, Gheorghe Puterity, Trutiu Florin.


O parte din stirile Virtual Arad News au fost preluate si din urmatoarele surse: Agentia Mediafax, Ziarul Adevarul, Ziarul Observator, Agenda Zilei - editie de Arad, Ziua de Vest, Evenimentul Zilei (Editia deVest), Romania Libera, Ziarul in limba maghiara Nyugati Jelen, Astra Aradeana, Saptamana aradeana,TV Arad, TV RCS.


 

[Home] [Stiri] [Jurnal TVA] [Arhiva de stiri] [Agenda telefonica] [Advertising] [Multimedia] [Galeria foto] [Catedrala] [Harta orasului]
[Informatii] [Istorie] [Link-uri] [Guest book] [Message board] [Localitati din Arad] [Despre noi]