Universitatea
de Vest "Vasile Goldis" si-a deschis noul
an academic
Dupa
12 ani de la infiintare, universitatea este acreditata La sfarsitul saptamanii trecute,
Universitatea de Vest "Vasile Goldis"
si-a primit cei peste 8000 de studenti si 600 de cadre
didactice in noul an universitar. Desi aceasta institutie
de invatamant a fost infiintata in urma cu 12 ani,
acum ea are un nou viitor in fata. Acest lucru este
datorat faptului ca in acest an a fost acreditata
de Parlamentul Romaniei prin Legea 240/2002. Un nou an, sub noi auspicii Sambata, Universitatea de Vest "Vasile
Goldis" a organizat festivitatea de deschidere
a anului universitar 2002-2003. Manifestarea a avut
loc in sala de spectacole a Teatrului de Stat. La
festivitate au fost prezenti numerosi invitati, dintre
care ii amintim pe: Timotei Seviciu, Episcop al Aradului,
Halmagiului, Ienopolei si Hunedoarei, prefectul judetului
Arad, Dan Ungureanu, Pavel Sarbu, seful Inspectoratului
Scolar al Judetului Arad. Pe de alta parte, au mai
fost prezente personalitati marcante din Franta, Ungaria
sau Republica Moldova. Iata ca dupa 12 ani de la infiintare,
Universitatea de Vest "Vasile Goldis"
a fost acreditata de Parlamentul Romaniei, prin Legea
240/2002, astfel incat noul an universitar a fost
deschis sub alte auspicii.
Slujba de binecuvantare a studentilor si a cadrelor
didactice ale universitatii a fost tinuta de I.PS.
dr. Timotei Seviciu, inalta fata bisericeasca subliniind,
de asemenea, legatura indisolubila a Episcopiei Aradului
a Bisericii Ortodoxe Romane cu UVVG, patronul spiritual
al universitatii, Vasile Goldis, fiind vreme indelungata
secretar consistorial al Episcopiei aradene.
In cuvantul dedeschidere adresat participantilor,
rectorul UVVG, Aurel Ardelean, a subliniat faptul
ca "in noul an universitar, UVVG doreste sa
consolideze o institutie referentiala valoric pentru
institutiile sociale, armonizand traditia cu inovatia.
In spiritul inceputului de mileniu trei, UVVG isi
va asuma un rol activ in procesul globalizarii; dezvoltand
noi relatii cu mediul academic european. Doresc sa
subliniez aceea ca o data atins obiectivul acreditarii
nationale prin lege, proximul nostru obiectiv de management
este acela al acreditarii internationale".
Mai tarziu, prefectul Aradului, Dan Ungureanu, in
cuvantarea, sa a subliniat urmatoarele: "Rectorul
Aurel Ardelean a dat Aradului si aradenilor ceea ce
aveau nevoie si meritau, o institutie de invatamant-
superior care, prin munca si calitatea procesuiui
de invatamant, si-a cucerit locul binemetitat in mediul
academic romanesc". Au urmat cuvintele de
salut adreesate participantilor la festivitate de
oaspetii din strainatate, cu totii subliniind bunele
relatii statornicite intre institutiile de invatamant
superior pe care le reprezinta si Universitatea de
Vest "Vasile Goldis".
Festivitatea s-a incheiat cu un scurt program artistic
oferit de elevii Liceului de Arta "Sabin Dragoi"
din Arad. Universitatea
ca institutie de formare a tinerei generatii in spiritul
mileniului III. Dupa festivitatea de deschidere a noului an universitar,
a fost organizat un colocviu cu tema "Universitatea
ca institutie de formare a tineiei generatii in spiritul
mileniului III", moderat de rectorul UVVG,
prof. univ. dr. Aurel Ardelean. La aceasta manifestare
au participat Timotei Seviciu, Episcop al Aradului,
Halmagiului, Ienopolei si Hunedoarei, prof. univ.
dr. Nagy Ianos, rectorul Universitatii din Debrecen,
prof. univ. dr. Grozdanka Coicov, rectorul Institutului
Pedagogic din Vrsac; prof. univ. dr. Borivoj Crstici,
de la Universitatea din Novi Sad si prof. univ. dr.
Silvia Sofronie, de la, Universitatea din Chisinau.
La colocviu au mai luat parte si numeroase cadre didactice
ale UVVG. In cadrul colocviului au fost abordate teme
ca: "fiinta universitatii si ethosul sau";
"Universitatea, matricea spirituala in care invatarea
se armonizeaza"; "Dimensiunile postmodernitatii
in formarea, universitara"; "Universitatea,
institutie activa in procesul globalizarii";
"Studentul ca centru al procesului de formare
profesionala (subiect al propriei formari)";
"Atmosfera creatoare din cadrul universitatii";
"Atmosfera morala din universitate: afectiune
fata de studenti si capacitate de intelegere a aspiratiilor
lor. Tinuta academica in munca". Discutiile au fost deosebit de interesante, interventiile
celor prezenti fiind in spiritul concluziilor exprimate
la finalul lucrarilor de rectorul UVVG, prof. univ.
dr. Aurel Ardelean: "Ne aflam intr-un proces
de continua schimbare, care trebuie condus cu tact
democrativ si proiectiv, spiritul de cooperare trebuind
sa primeze in relatiile inter-universitare", Un nou "Doctor Honoris Causa" In cadrul sedintei din cursul saptamanii trecute,
senatul UVVG a hotarat decernarea tilului de Doctor
Honoris Causa al Universithtii de Vest "Vasile
Goldis" din Arad, prof. univ. dr. Nagy Janos,
rectorul Universitatii din Debrecen (Ungaria), in
semn de recunoastere a prodigioasei activitati didactice
si de cercetare stiintifica, care se intinde de-a
lungul a 27 de ani de munca.
LAUDATIO a fost rostit de prof. univ. dr. Gavril Ardelean.
Dupa ce a dat citire Hotararii Senatului UVVG privind
acordarea titlului de Doctor Honoris Causa distinsului
om de stiinta maghiar, rectorul UVVG, Aurel Ardelean
a adaugat urmatoarele: "Activand in cadrul
Universitatii din Debrecen, prof. univ. dr. Nagy Janos
s-a dovedit un adevarat prieten al Romaniei, continuand
o veche traditie a relatiilor culturale si universitare
romano-maghiare, intre universitatea pe care o conduce
si UVVG existand o serie de protocoale de colaborare".
Simona
Valan - Agenda zilei
Desi
este o scoala de renume - Colegiul National "Elena
Ghiba-Birta" nu a primit nici un leu de la buget
Totusi,
din resurse proprii, au fost dotate complet doua cabinete
de biologie
Inainte de inceperea scolii si putin dupa aceea, cotidianul
"Adevarul" s-a ocupat indeaproape
de modul in care sunt (sau nu) pregatite institutiile
de invatamant pentru a primi elevii. Problema cea
mai dureroasa era, evident, lipsa banilor, mai bine
zis insuficienta resurselor financiare alocate de
la bugetele locale. "Prea putini bani...",
se plangeau directorii de scoli. Si totusi, asa
putini cum erau, ceva bani tot s-au dat. Cine ar fi
crezut, in aceste conditii, ca o scoala precum Colegiul
National "Elena Ghiba-Birta" nu a
primit nici un leu pentru reparatii, dotari, nici
macar pentru igienizarile obisnuite care se fac inainte
de inceperea unui nou an scolar?
Si totusi este adevarat. Mai mult, Colegiul EGB a
reusit, exclusiv din resurse proprii!, sa faca investitii
in scoala de aproape 600 de milioane de lei. Doua
cabinete de biologie noi-noute.
Cea mai remarcabila reusita este dotarea a doua cabinete
de biologie, cu absolut tot ce e necesar: mobilier,
aparatura, calculator, etc. "Absolut totul
e nou in cele doua cabinete - dotarile, gresia, instalatia
electrica.", precizeaza dna directoare Valentina
Iegariu. S-a lucrat aici apropape doua luni in aceasta
vara. Nu mai e nevoie sa amintim de traditia acestui
liceu in specializarile chimie-biologie, de pe bancile
acestei scoli iesind generatii intregi de medicinisti.
In anul scolar 2002-2003, sunt 8 clase de liceu cu
specializarea chimie-biologie. Nici in anul scolar
trecut, conducerea liceului nu a stat degeaba. A facut
ce a facut si a reusit sa doteze doua laboratoare
(dintre care unul de informatica), sa achizitioneze
12 calculatoare noi, sa schimbe mobilierul in 4 sali
de clasa. "Se poate, numai sa vrei si sa nu
improvizezi.", iata secretul
destainuit de d-na directoare Iegariu.
Teava care sta sa plezneasca.Totusi, oricat ai vrea
si oricat ai fi de ambitios ca director, nu poti sa
le faci pe toate, mai ales daca e vorba de lucrari
foarte ample, care presupun sume mari de bani. Iar
Colegiul National "Elena Ghiba-Birta"
se confrunta cu o astfel de problema: o teava
de apa care trece chiar prin sala de sport sta sa
plezneasca. "In orice moment se pot intampla
lucruri foarte grave, care pun in pericol viata copiilor
nostri", avertizeaza d-na directoare.
"Am solicitat autoritatilor locale suma necesara,
in regim de urgenta. Pana acum nu am primit decat
raspunsuri vagi."
Dat fiind faptul ca va fi oprita apa in scoala, timp
de doua zile cursurile vor fi suspendate . Proiect COMENIUS in domeniul biologiei. O stire de ultima ora este castigarea unui program
COMENIUS, in care, pe langa Colegiul aradean, mai
sunt implicate si doua institutii de invatamant postliceal
din Italia si Portugalia. "Este un proiect
de cercetare in domeniul biologiei, intitulat Copacul
memoriei. Insa, pe langa domeniul principal, mai sunt
implicate si altele, ca literatura, istoria, s.a.",
ne spune dir. adj. Ionel Rosu, profesor de biologie,
coordonator al proiectului.
Scolii aradene i s-au alocat peste 4 000 de Euro,
pentru materiale si deplasari. Prima deplasare va
avea loc in 7 noiembrie, cand o echipa a liceului
va pleca in Italia pentru un prim contact cu partenerii
din aceasta tara.
Catalina
Latu - Adevarul
Brat
retezat, replantat in citeva ore
Echipa
de medici condusa de prof. dr. Tiberiu Bratu, de la
Clinica de Chirurgie Plastica si Reparatorie din cadrul
Spitalului Judetean din Timisoara, a reusit in weekend
sa replanteze bratul retezat al unui tanar.
Ioan Palcu are 17 ani si locuieste in
Ineu (judetul Arad). Sambata dimineata el l-a
ajutat pe unchiul sau sa taie lemne la circular. La
un moment dat, lama acestuia s-a rupt si a retezat
bratul tinarului. Speriat, unchiul sau l-a transportat
la Spitalul de Urgenta din Arad, iar medicii de aici
l-au trimis la Clinica de Chirurgie Plastica si Reparatorie
de la Timisoara. Pentru ca doctorii sa o poata reface,
mana baiatului a fost pusa in gheata, iar la 5 ore
de la accident, Ioan Palcu a intrat in sala de operatie
alaturi de prof. dr. Tiberiu Bratu si dr. Florin Crainiceanu.
"Operatia a durat cam sase ore. Practic mana
era taiata de la jumatatea bratului in jos, dar echipa
noastra a reusit sa-i replanteze bratul", a declarat
dr. Tiberiu Bratu, seful Clinicii de Chirurgie Plastica
si Reparatorie de la Timisoara. "Operatia a fost
o reusita, iar baiatul se simte acum foarte bine.
Va mai ramane insa in spital cel putin 3 saptamani",
a mai spus doctorul Bratu. Medicii timisoreni sunt
insa bucurosi si pentru faptul ca, datorita mediatizarii
puternice, oamenii au inteles ca mainile sau degetele
pot fi recuperate si nu le mai arunca. Ei sunt optimisti
si spun ca Ioan Palcu va reusi in cel mai scurt timp
sa-si foloseasca, din nou, bratul.
Amira
Damian - Evenimentul Zilei (Editia de Vest)
Artistul
plastic Elena Botan. Triumful culorii sugerate, de la praf de
carbune la sclipiri de diamante
Am
avut timpul si curiozitatea sa urmaresc – cu privirea
– pe cei care trec prin fata unei vitrine de arta, a
unei sali de expozitie, simpli spectatori ai unui vernisaj,
sau, pur si simplu, vizitatori ai unor galerii de arta.
Am avut chiar rabdarea de a opri aceste fete anonime
care trec nepasatoare pe langa incaperile care adapostesc
atatea ganduri in culori, taiate in piatra sau bronz,
ori cioplite in vana lemnului imbalsamat in lac auriu
sau brun.
– "Arta in ziua de azi e ceva…cum sa
spun? e ceva abstract, care nu mai intereseaza pe nimeni.
Sa stiti ca nu sunt un prost care nu simte nimic in
fata unei lucrari de arta dar acum, nici nu mai am timp
pentru asa ceva, nici nu mai inteleg nimic din noile
curente artistice, care ma depasesc…Parerea mea este
ca artistii astia ori sunt niste genii neintelese, ori
sunt numai nebuni care rabufnesc in acest fel…artistic.
Ma numesc Ion si atat." (peste 50 de ani)
- "Arta e ceva foarte frumos… dar cere timp, rabdare,
talent si bani. Eu am un nepot care are talent la desen,
pictura, din astea, dar l-am batut la cap sa mearga
la o facultate serioasa, ca din arta nu se poate trai…arta
e mai mult un hobby, nicidecum o meserie… Pe la expozitii
intru destul de rar si nu mai sunt la varsta cand achizitionez
tablouri; poate o acuarela, dar asta asa, numai daca
as avea bani. Stiti cum e in ziua de azi, cand omul
nu are ce pune pe masa…" (d-na Olga, 60 de ani)
- "De galerii de arta, chiar n-am timp, nu pentru
ca le-as desconsidera. Stiu ca sunt o valoare, dar asta
e! Cant intr-o formatie si ma intereseaza numai domeniul
asta! Muzeele si picturile sunt mai mult pentru
fete, nu?! (Victor, 23 ani)
- "Stam si vegetam, altceva nu facem toata ziua.
Foarte rar ne vin vizitatori…La vernisaje se mai anima
sala, atunci vedem si noi ceva lume buna, dar cei mai
multi vin din obligatie; mai sunt si oameni cu dare
de mana, snobi sau, pur si simplu iubitori de arta care
achizitioneaza lucrari, sau sponsorizeaza artistii.
Dar acestia sunt atat de rari, precum mana cereasca."
(Vanzatoare)
* Intr-o singura zi, mii de capete indiferente au trecut
pe langa o galerie de arta (nu o numim) dar numai cativa
au intrat…
Si de aceea am rolul ingrat si fericit, totodata, de
a prezenta aradenilor un artist care se incapataneaza
sa nu renunte la arta, sa creada in eternitatea acestei
frumoase, tiranice si mult posesive muze, careia, un
artist adevarat ii sacrifica totul: tinerete, dragoste,
familie, viata. Crezul meu artistic porneste de la Ramet Artista Elena Botan este un om extrem de greu de
abordat. Cunoscand-o mai indeaproape, am inteles ca
fiinta-i a trecut demult in vesnicia culorii, reinviind
in mii de fete, asemeni curcubeului, pe care Elena il
picteaza doar sugerat, chinuind intr-o placere a durerii
artistice, ochiul flamand al celui care vrea sa vada.
Cu foarte mare greutate am reusit sa obtinem atentia
artistului, care nu-si doreste apropierea privitorilor
decat in sala de expozitie, acolo unde nu mai exista
decat prin tablouri. A stat mult pe ganduri pana sa
spuna acel da pe care-l asteptam cu sufletul la gura.
Inarmata cu un foto digital, caiet si pix, am batut
la poarta casei artistei. A deschis cu acel zambet fin,
indefinit pe care i-l cunosteam deja. Imbracata in bluza
rosie si blugi, s-a grabit sa faca o cafea, pe care
am baut-o in curte, sub un copac tanar, la o masa ingusta,
cu un mic birmanez pe genunchi. Elena – imi permit din
adanca pretuire sa o numesc astfel – si-a adus ultima
productie, miniacuarelele pe care le va expune in curand,
probabil la Casa Jelen, probabil la Teatru. Un vraf
de bijuterii, de marimea unei duble carti postale mi-au
fost impinse in fata, spre privire. Artista este foarte
zgarcita in cuvinte, compensand insa prin bogatia culorilor
care se rasfrang translucide, matasoase pe bucata de
carton dreptunghiulara, pe care Elena face minuni.
I-am cerut sa ne vorbeasca despre sine: "Prea
multe n-am ce spune. Lucrarile vorbesc in locul meu.
Crezul meu artistic porneste de la Ramet, locul unde
m-am nascut, o mica localitate din Alba. Suntem moti
si acest lucru spune totul. M-am nascut intr-o casuta
mica, construita in stilul nostru motesc, pe care am
transpus-o de fiecare data, in diferite culori, in lucrari.
Muntele te invata sa traiesti aspru, dar prin asta te
si pregateste pentru incercarile vietii. Ori eu, am
avut si am, inca, destule. Nu stiu de la cine am mostenit
acest har, poate de la tata care ii placea sa scobeasca
in lemn… Venirea mea la Arad a insemnat de fapt intrarea
in lumea speciala a artistilor. Dar despre itinerariul
artistic nu vreau sa vorbesc eu: cautati in pliante,
in cartea mea de impresii artistice.
Doar atat vreau sa amintesc, de profesorul Ioan Cott,
care mi-a indreptat torentul salbatic, as putea spune,
de energie, intr-o logica extrem de necesara a incadrarii
ideii plastice in pagina. In rest, ramane sa priviti." Elena Botan, identitate artistica Expozitii personale de grafica: 1971, 1972, 1973,
1977, Arad; !974, Cubul UTA; Clubul Presei Arad, 1975,
1977, Casa Studentilor Timisoara, 1978, Ineu,
Brad, 1979, Alba Iulia –Clubul Tineretului Arad, 1980,
Clubul Presei Arad, etc. Pana in 1984 participa si cu
expozitii de grup al Cenaclului "Policrom".
In 1982 primeste Premiul III la grafica cu lucrarea
Victorie, iar in 1984 este recompensata cu Premiul I
pentru acuarela " Malul Muresului". Participa
de asemenea la toate expozitiile nationale, in 1990
participa cu expozitia de grup in Ungaria. In 1984 devine
posesoarea unui
Brevet, prin Decretul prezidential nr.168/1984 prin
care i se confera Medalia Comemorativa "A 40-a
aniversare a revolutiei de eliberare sociala si nationala,
antifascista si antiimperialista". Are si lucrari
care sunt deja in colectii particulare. Ultima expozitie
de grup la care a fost prezenta cu un numar de 28 de
lucrari in ulei a fost in 2001, la Palatul Cultural.
Elena Botan a mai expus in Germania, in 2000, intr-un
cadru restrans al unei familii iubitoare de arta. Este
foarte reticenta in privinta organizarii unei expozitii
personale. Pictura este prima si ultima mea iubire Artista ne-a chemat in atelier, in lumea secreta
a tablourilor in care si prin care traieste. A explicat
totul in cateva cuvinte, dupa care a tacut. Lucrarile
de grafica cu care, de fapt, si-a inceput travaliul
in lumea artistica, sunt simple, dar grele de continut,
fine si aspre in acelasi timp. Elena se mandreste nespus
cu ele. " Artileria grea" o constituie
insa acuarela, de la imaginea firava a portretului de
copil, pana la peisaje cu stanci abrupte, in care artista
surprinde prin taietura dura, precisa a penelului, atat
de copilaros si tandru, in alte lucrari: "
Am simtit mult nevoia sa pictez locurile unde m-am nascut.
De exemplu, casa natala are o vechime de peste 150 de
ani, are acoperis de paie si este construita din lemn
de zada (un fel de brad). De fapt, asa sunt toate casele
pe-acolo. Nu am punctat pe portrete , din cauza peisajului
care m-a fascinat intotdeauna, care mi-a cucerit
total sufletul, iar oamenii s-au confundat cu asprimea
locurilor."
Putinele portrete pe care le vezi in tablourile Elenei
Botan sunt tot un fel de stanci, dar cu fetele
usor slefuite, in aceeasi culoare de gri dur, pastrand,
prin arta secreta, de neimitat a artistei, acea nota
unica de tandrete, de gingasa lumina, de fapt, dorinta
motilor de bunatate si dragoste. Este acel roz-liliachiu
auriu care lumineaza obrajii supti si aspri, sau fata
ovala a unui copil cu ochii mari, de un albastru usor
decolorat.
Grafica de inceput a artistei se danteleaza pe teme
istorice, mitice sau de dragoste. Am vazut tablouri
ce reprezentau infruntari intre oameni si zei,
infruntarea omului de munte cu natura aspra care-l inconjoara;
dragostea Elenei se pierde in dansuri aproape macabre,
desi protagonistii sunt simpli tineri indragostiti,
imbracati in straie ciudate, nenuntite. Sunt un fel
de Romeo si Julieta autohtoni, care sugereaza, fara
sa vrei, ideea neimplinirii, a mortii timpurii, a reintalnirii
in vesnicie.
Acuarela este risipita in mii de tablouri. Natura este
sfasiata gratios in culoare si anti-culoare. Cerul si
verdele pamantului comprima orice spatiu de reprezentare
plastica a artistei. Intre aceste doua elemente se desfasoara
toata arta Elenei Botan: vai adancite in aburii unor
nori solari sau, dimpotriva, coborate si mai mult sub
greutatea unui cer ravasit vinetiu de furtuna; ploi
argintii sub care ierburile stralucesc in smaragde,
munti trazniti de un apus greu de culori imposibil de
descris, curcubee doar sugerate, lasand ochiul sa flamanzeasca
dupa culoarea nevazuta. Multe, foarte multe ierni, in
care ninsorile fine cad feciorelnic peste sate de munte,
ca niste voaluri de mirese. Copiii nu sunt decat niste
puncte roz-alb, cu ochi imensi, dand viata naturii incremenite.
Noile acuarele, mai bine zis miniaturile care vor face
surpriza si deliciul unei foarte curande expozitii,
sunt cu totul deosebite. Un nou element se naste pe
carton: lumina. Peste 75 de lucrari traiesc explozia
luminii "care curge", care aduce la
incandescenta blanda, niciodata agresiva, tot ce atinge.
Uleiul este pentru artista, inca o incercare hard. Cateva
splendide tablouri redau satul natal sau Cheile Turzii,
o tulburatoare apa vijelioasa de munte intrand salbatic
intre stancile albastre-vinetii, intunecate de inserare.
Pictura religioasa o explica insasi artista: "Credinta
este o calitate cu care se nasc toti motii. Este o credinta
puternica, de nezdruncinat dar neostentativa, aproape
muta."
Elena Botan o picteaza pe Maica Domnului cu Iisus in
brate. Este o maica adevarata, plina de seninatate si
durere muta, pe chipul resemnat. Pruncul Mantuitor este
un balai cu ochii mari, de un albastru rece, asemenea
pruncilor de moti. Marama Maicii este din in, pe care,
cu o tehnica de invidiat, artista il rasuceste si il
lipeste, apoi il lacuieste pe capul desenat al icoanei.
Pietrele sunt o pasiune stranie a artistei: "Culeg
pietrele care mi se par mai deosebite, le percep forma
si incep sa le pictez: animale, pasari, pesti, portrete,
icoane." Nimic nu este fortat, piatra pare
sa fi cautat artistul, tocmai pentru a o eterniza in
culori. Motivatie
artistica Artista Elena Botan n-a fost scutita de grele
incercari, dar a dovedit ca este un spirit darz si luptator.
Se zbate singura cu cresterea a doi copii, doar cu o
pensie de boala si 700.000 de lei ajutor social. Dupa
moartea sotului, situatia financiara a devenit de-a
dreptul tragica. In urma unui accident stupid, petrecut
in urma cu peste zece ani, Elena a ramas doar cu un
singur deget valid al mainii drepte, restul degetelor
pastrand doar forma oaselor… "Nu stiu ce ma tine in viata… Credinta in Dumnezeu
se confunda cu credinta in Arta, Dragostea de Dumnezeu
cu Dragostea pentru pictura. Am abordat aceasta ultima
tehnica in acuarela - curgerea aerului si a luminii
- ca o biruinta a binelui si frumosului impotriva raului
si hidosului. Am biruit prin pictura. Culorile sunt
terapia sufletului, pentru grelele incercari ale vietii.
In fiecare tablou exista un crampei din sufletul meu,
si putin har de la Dumnezeu. Conditia artistului, astazi
e o rusine. Trecand la lucruri concrete, pot sa va spun
ca hartia pe care pictez este foarte scumpa, pentru
ca este straina si de foarte buna calitate. De asemenea
si culorile. Pentru acestea insa trebuie bani, si nu
putini. De unde? Acuarela nu se face, de exemplu, asa
cu una cu doua. Este nevoie de un studiu, pe care il
fac pe caiet si apoi de-abia, cand am ajuns la o intelegere
mentala a ideii, o transpun definitiv in culoare. In
privinta expozitiilor, sunt foarte reticenta, am mai
spus. M-am inchis mult in mine. Am fost si sunt
foarte dezamagita de felul cum sunt tratati astazi artistii,
in general".
***
Am rasfoit Caietul de impresii artistice si am citit
multe randuri inspirate, scrise de diferite personalitati
artistice si literare care au pretuit, de-a lungul vremii,
activitatea artistica a Elenei Botan. Totusi, am vrut
sa cunoastem parerea celui care i-a pus pentru prima
oara un penel in mana, la Scoala Populara de Arta, prof.
Ioan Cott: "Elena a fost talentata inca de
la prima trasatura de linie. Mi-am dat seama ca din
mana ei, cu multa truda, va iesi ceva deosebit. Acuarela
este punctul ei forte si o indemn sa lucreze, sa insiste
numai pe aceasta tehnica, unde are toate sansele sa
devina maestra. Eu am invatat-o constructia, punerea
in pagina si compozitia. In privinta culorilor, Elena
e, insa, o forta."
***
In atelierul Elenei Botan e liniste, lumina si aer curat,
asemenea sufletului artistei. Tablourile aduc o viata
in imagini adevarata, dar niciodata grotesca, agresiva,
ostentativa. Natura acopera fiinta omeneasca, pusa sa
inteleaga cel mai simplu si greu lucru: impacarea cu
Dumnezeu.
Pictura Elenei Botan este o sfanta revolta a unor culori
virgine, desi orice culoare, in momentul in care se
lasa descoperita, gliseaza intr-un alt registru. Culoarea
se transforma in aer si aerul in culoare. Sunt tablouri
care nu-si vor pierde prospetimea si mesajul, niciodata.
Iarna, vara, raul sau stanca sunt elementele pe care
Elena Botan, prin picturile sale fragile, aproape irespirabile
de atata curatenie sufleteasca, extrem de sugestive
si puternice, insa, construiesc Scara pe care Omul paseste
sfios, cu sufletul rasfirat in culori straluminate,
spre Creatorul sau, artist desavarsit.
Felicia
R. Gheorghe - Occident
Brasovenii
au fost invinsi de camerunezul care poarta 47 la picior
UT Arad a reusit sambata dupa-amiaza sa cucereasca
primele trei puncte in aceasta editie a Diviziei A,
la capatul unui meci in care evolutia "Batranei
Doamne" n-a entuziasmat. Gazdele au intalnit
un adversar cu o prestatie mai mult decat modesta, fiindca
Luca, Buga si Dani, ca sa-i enumeram doar pe cei mai
slabi jucatori ai trupei pregatite de Marius Lacatus,
s-au facut de ras in fata unor anonimi. "Vino cu mine!", i-a ordonat Niculaie
lui Lacatus
La formatia aradeana a debutat atacantul camerunez Geremi
Njok, care a jucat in ultimul sezon la echipa germana
Stuttgarter Kickers, retrogradata in aceasta vara in
cea de-a treia liga. Jucatorul de culoare, care poarta
la picior numarul 47, a marcat primul gol al intalnirii,
cu o executie superba, din foarfeca. Njok a avut o prestatie
multumitoare, fiind indragit imediat de spectatorii
ardeleni.
Mijlocasul brasovean Mihai Stere se va casatori astazi
cu Iulia Elena, fiica sefului Garzii Financiare din
Brasov, Vasile Bilinschi. Dupa cununia civila va avea
loc petrecerea, intr-un cerc restrans, la Complexul
"Capra neagra" din Poiana Brasov. Cei
doi s-au cunoscut in luna ianuarie a acestui an, cand
jucatorul se afla cantonat in cunoscuta statiune montana.
Roland Nagy a marcat ieri de doua ori impotriva formatiei
la care a evoluat de trei ani. Inainte de a ajunge in
curtea Stelei, unde a jucat in grupele Ligii Campionilor,
mijlocasul a fost legitimat la FC Brasov, fiind considerat
in acel moment liderul echipei de sub Timpa.
La finalul partidei, fanii aradeni au scandat: "Poli,
uita-te / Ziua ta se apropie!", aluzie la faptul
ca "Batrana Doamna" va intalni, in
etapa viitoare, gruparea de pe Bega. Intre cele doua
galerii exista o mare rivalitate.
Marius Lacatus, antrenorul "stegarilor",
n-a fost lasat sa plece la Brasov cu autocarul echipei.
"Vino cu mine!", i-a ordonat patronul
Niculaie, dupa care magnatul a demarat in tromba spre
orasul de sub Timpa. UT Arad - FC Brasov 3:1 (2:0) Au marcat: NJOK (min. 13). R. NAGY (min. 43 -
din penalty si 71) / ISAILA (min. 47 - din penalty) Stadion: "UTA"; Spectatori:
6.000 UTA: D. Bogdan 6 - Panin 5,5, Baldovin 6, Botis
6, Panaitescu 5,5 (min. 84 Demian) - M. Popescu 6, R.
Nagy 6,5, Marginean 6, Pit 6 (min. 59 Fritea 5,5) -
Manta 5,5 (min. 81 Ianu), Njok 6. Antrenor: Ionut Popa FC BRASOV: Dossey 4 - M. Stan 5, B. Nicolae 4,5,
Bodea 5,5, Fl. Moldovan 5, Andrasi II 5 - Dani 4 (min.
46 Cocan 5), Isaila 5 (min. 80 Vasc), Stere 5 - Buga
4, Luca 4 (min. 46 Onofras 4,5). Antrenor: Marius Lacatus Arbitri: Cr. Balaj 6 - M. Savaniu 7, T. Marchis
7
Daniel
Nazare - Evenimentul Zilei (Editia de Vest)