Sfanta
zi a Nasterii Domnului Nostru Isus Cristos. Razele soarelui
se reflecta an miliarde de cristale de gheata asternute
pe Valea Muresului.
In minte se deruleaza diferite clisee cu care noi romanii
am fost bombardati mai bine de o jumatate de secol:
"Regele, simbolul burgheziei si mosierimii."
Stop-cadru. "Regele fuge din tara cu aurul poporului"
Stop-cadru. Si nenumarate clisee care au distrus memoria,
incepand cu acea nefasta zi de 30 decembrie 1947. Cliseele
raman clisee, formand pelicule care se pot arhiva intr-un
ungher prafuit al istoriei, sau reamprospata cu ADEVARURI.
La 82 de ani,
Regele Mihai este deosebit de lucid si bine ancorat
in realitatile noastre. Coruptia, compromisurile, cumetriile
politice, marile necazuri care ne anconjoara, lipsurile
si saracia le cunoaste. A remarcat faptul ca actualul
guvern a returnat Casei Regale cateva proprietati, spre
deosebire de guvernele anterioare, ce nu au avut putinta,
dorinta si curajul sa intreprinda un asemenea gest.
Cu cata modestie relateaza despre intalnirile avute
la Curtile Europene, militand pro Romania, pro integrarea
tarii in structurile euro-atlantice, minimalizand aportul
sau...
Poate pentru mediatizarea acestui adevar s-a constituit
Asociatia pentru informare despre Regatul Romaniei –
INFORR – ca noi, romanii, sa stergem toate cliseele
nefaste datorate acelui 30 decembrie 1947.
Adevarul este atat de simplu. Numai sa-l dorim si sa
traim pentru el...
Emil
Vancu - Observator
Intoarcerea
de Craciun
In
marile orase din vestul tarii, Sarbatorile Craciunului
si Noului An dezvaluie parca ceva dintr-un adevar
vechi si uitat. Se aprind luminile in pietele centrale,
stralucesc nastrusnic stradutele inghesuite, abia
luate in seama in timpul anului, ies pe strazi oameni
pe care nu-i mai recunosti. Totul e altfel. Nici feeric,
nici bogat, nici arogant, nici umil, nici religios,
nici indiferent. Doar altfel. Lumina de iarna cade
parca din alta parte, de undeva dinspre zapada sau
de undeva dinspre ferestrele clipind in noapte. Si
poate ca asta schimba totul. Privite in linistea inghetata
a noptilor de Sarbatori, orasele vestului se intorc
in Europa. Intr-o Europa pe care n-o putem recunoaste
pentru ca n-am vazut-o sau nu ne-am imaginat-o niciodata
asa. Europa in care am fost cu cateva veacuri in urma.
De Craciun, Banatul si Ardealul se intorc intr-un
ev mediu impregnat de nostalgia Vienei si de negotul
cu Italia, de-a lungul Coastei Dalmate. O Europa iluzorie,
care nu traieste decat acum, pentru cateva zile sau
doar pentru cateva clipe. Doar acum, fiindca sarbatoarea
neutralizeaza istoria. Nu e aici amintirea apasarii
maghiare sau a bataliilor pierdute cu turcii, nu e
nici suferinta si saracia romanilor din Transilvania,
nu sunt nici bataliile pentru un statut social si
o limba acceptata de imperiu. E doar iluzia ca am
fi putut trai in alta poveste. Iar spatiul sfarsitului
de an se transforma exact in ceea ce ar fi putut fi.
Cladirile raman aceleasi, strazile raman aceleasi,
dar ansamblul e altul. Bisericile rasar, inalte, cu
alt inteles intr-un cer ceva mai senin decat cel al
micutelor si frumoaselor manastiri din Est. Pietele,
inconjurate de palate masive in vechiul stil imperial,
sunt parca mai largi si mai jucause sub falfaitul
grabit al porumbeilor. O secunda, te poti imagina
in Piata San Marco din Venetia sau in Piata Domului
din Milano. Sau, acolo unde mecanismele orologiilor
sunt mai puse pe sotii, iti poti inchipui ca te afli
in piata centrala din München. La urma urmelor, te
poti afla oriunde, de pe versantul vestic al Carpatilor
pana la Oceanul Atlantic, atata vreme cat te lasi
in stapinirea acestui vis. Daca la Resita piata centrala
e mult prea moderna si prea trista pentru o asemenea
intoarcere in timp, la Timisoara, Arad, Oradea, Cluj,
dar si in orasele mai mici ale acestei parti de tara,
Sarbatorile au scos la iveala speranta intr-un trecut
care sa poata salva prezentul. Daca apartinem cu adevarat
acestui spatiu larg, vechi, baroc si nins, daca impartasim
aceleasi valori si ne bucuram de aceleasi culori,
atunci locul nostru e acolo unde Sarbatorile ne spun
ca e. Adica mult mai la vest decat cotidianul nostru
cenusiu. E o senzatie rara si efemera, adierea unui
gand prea frumos ca sa se si indeplineasca, sau poate
doar o amintire aparuta brusc dintr-un trecut pe care
l-am vrea purificat si transferat in viitor. Si ne
revendicam cu frenezie acest trecut, ca si cum de
el ar depinde adevarata noastra intoarcere intr-o
lume europeana mai alba si mai buna. Si poate ca,
desi ninsoarea s-a oprit, iar pe dalele pietelor se
vede deja noroiul, acest vis al Craciunului nici nu
e chiar atat de bizar. Oricum, n-ar trebui sa-l uitam
prea curand.
Radu Ciobotea
- Evenimentul Zilei (Editia de Vest)
Popa:
"Fuziunea CET-Arterm va avea loc oricum"
Realizarea primelor etape ale fuziunii CET-Arterm a
fost amanata in ultima sedinta a Consiliului local,
dupa ce alesii locali au votat pentru amendamentul propus
de Doru Sever Puia. Acesta propune mandatarea reprezentantilor
consiliului local in adunarile generale ale actionarilor
din cele doua societati pentru elaborarea documentelor
necesare analizarii fuziunii pana in martie 2003. Opozitia
s-a aratat impotriva faptului ca vor trebui cheltuite
sute de milioane pe studiile necesare fuziunii, din
banii putini ai celor doua societati. S-a dorit lamurirea
situatiei "delicate" CET-CLM-Centurymark,
inainte ca astfel de hotarari sa fie supuse votului.
Dorel Popa a declarat ca nu tine ca proiectul privind
fuziunea sa treaca acum. "Va aparea, oricum,
din punct de vedere legislativ, o hotarare in acest
sens, pe plan national. Va informez acum: am discutat
cu ministrul Administratiei Publice si stiu ca se va
da o hotarare cu privire la furnizorii de agenti termici".
Pana la hotararea in cauza sau la schimbarea votului
consilierilor, destinele celor doua societati comerciale
vor ramane aceleasi: Arterm va continua sa adune datorii
fata de CET, in timp ce angajatii centralei vor intra
in anul 2003 fara majorari salariale.
Adriana
Barbu - Observator
Interviu
- Despre traditii si obiceiuri cu etno - folcloristul
Viorel Nistor
"Cat
lipseste din colind atata tai din carnati" Judetul
Arad se afla la confluenta a trei mari teritorii:
Banat, Bihor si Hunedoara. Fiind zona de interferenta,
se regasesc cinci mari zone etnofolclorice: Tara Zarandului,
Codru Moma, Zona Ineului, Campia Aradului si Podgoria
Aradului. Sunt „entitati” foarte bine conservate,
cercetatorii constatand ca detin un folclor literar
- muzical - coregrafic deosebit. "Merita sa fie
cercetat si conservat”"– ne spunea cunoscutul
etno – folclorist Viorel Nisor, cu care, de altfel,
am si colaborat in realizarea acestei pagini. Cetele de dubasi Ne aflam in ajunul Craciunului, in pragul marilor
sarbatori, si, o data cu postul Craciunului, in marea
majoritate a localitatilor de pe Valea Muresului,
s-au constituit cetele de dubasi. Cetele de colindatori
de la Obarsia, Rosia Noua, Petris, Ilteu, Savarsin,
Caprioara, Birchis, Tela, Bata, Varadia, Lupesti,
pana spre Capruta, Barzava, se regasesc pretutindeni.
Aceasta minunata ceata are o organizare specifica,
(cu voievod sau primasi de duba, vataf, caprar, capela.
In Savarsin, organizatia s-a mentinut de-a lungul
anilor, neschimbata.
Repertoriul se inscrie intr-un numar de 50 de colinde
in fiecare loc, fiecare cu variantele lui. Unele sunt
colinde cu tematica religioasa, altele vorbesc despre
obarsia noastra milenara de pastori si agricultori.
Colinda vanatorului, a cerbului, sau variante mioritice
de la sat la sat: "Intorcu, se-ntorcu",
"Dantorcu, se-ntorcu", colinda junelui,
a fetei din casa, a gazdei. Cultul soarelui Venind in Podgoria Aradului – Paulis, Minis, Cuvin,
Covasant – colindele sunt mai rare. Totusi, marele
etno - folclorist Ion T. Florea consemneaza prezenta
celor "Trei Pacurari" – o varianta
mioritica – aici spunandu-i-se "Parazor
de vie". „E un pom rotundu si la umbra lui cine
se-ndumbreau , doi trei pacurari"."Mai
e o colinda - Cand pamantu s-a facutu", care
se mentine in Podgoria Aradului. Pe Valea Crisului
Alb - Tarmure, Halmagiu, Ionesti, Avram Iancu,
Brusturi, Vidra – repertoriul dubasului a fost bogat,
diversificat. La fel ca pe Valea Muresului. Padurile
nu au fost nici o piedica in calea transmiterii acestor
colinde din generatie in generatie. Paiuseniul detine
peste 30 colinde. Marsul dubelor are un tempo mai
moderat si nu varietatea celor de pe Valea Muresului.
Dubasii care merg din casa in casa, acolo unde sunt
fete de maritat, joaca "Jocul fetei".
Repertoriul este legat de jocul traditional. Noi am
realizat o carte – "Colinde si jocuri de Craciun
din Tara Zarandului", in care am scos in
evidenta si repertoriul care se practica in aceasta
ocazie. Pana in ajunul Craciunului, la ora 12, se
canta marsul Dubelor. Pe Valea Muresului am gasit
vreo 15 variante. Dupa 12 se canta zorile si aicea
se canta variante. La Varadia este o melodie, la Savarsin
este alta. Dubasii de la Petris, Rosia, Ilteu, de
la Corbesti, in repertoriul lor, pe langa "Jocul
dubii", care este unul arhaic, un ritual inchinat
cultului soarelui, acest joc are si alte jocuri: batuta,
caluseriul, ardeleana printre randuri, sarita,
sfadita – jocuri care nu au fost la origine jocuri
mixte, ele sunt jocuri fecioresti. Au intrat an repertoriul
dubasilor. Este unic acest repertoriu si nu este gasit
in alta parte. In zona Fagetului, jocurile de dube
nu mai sunt, doar aici, descoperirile arheologice
facute de Muzeul Judetean in Varadia, Savarsin, dovedesc
si atesta faptul ca aici au fost dacii liberi. Vreau
sa leg acest oracol-joc care este al dubei de existenta
unui fapt deosebit. Solstitiu de iarna care se apropie.
Un imn inchinat nebiruitului, care este Soarele, l-a
putut face din negura timpului doar bastinasii, care
aveau un cult inchinat acestuia. Particularitati de pregatire Despre particularitatile de pregatire ale cetelor
de colindatori, dintr-o zona folclorica in alta, vreau
sa spun ca sunt pregatiri foarte serioase. De exemplu,
caluseriul din Sicula, care este o manifestare libera
a tinerilor care pleaca in prima zi de Craciun din
casa an casa. Ei au un repertoriu de 14 jocuri. Este
vorba de dichita, batuta, caluseriul, ardeleana, manantaua,
muscu, ofitereasca, soimoseana, inchinata etc. Jocuri
pe care ei trebuie sa le invete. Nu le pot invata
decat cu o pregatire foarte serioasa, in care conducatorul
cetei de caluseri care este vataful detine foarte
bine si pastreaza, de la an la an, aceasta traditie,
a jocului calusaresc. Colindele trebuie sa fie rostite
antr-un mod arhaic, sa nu se piarda vorba traditionala,
vorba veche, si sa nu lipseasca nici un cuvant din
colind. Pentru ca daca lipseste – cum spuneau cei
din Tela – "Cat lipseste din colind atata
tai din carnati." Gazda nostru s-o sculat… Darurile, oiaga de rachie, carnatul, dar cel mai
semnificativ simbol al fertilitatii si prosperitatii
taranului nostru este colacul. E un simbol deosebit
si urarea, grairea, cerutul lui, e una dintre cele
mai frumoase poezii ale liricii noastre traditionale,
in care cel mai harnic este "gazda nostru,
de dimineata s-o sculat si s-o dus si-o arat in camp
si o semanat grau rosu de primavara cat de des el
sa rasara". Povestea colacului incepe cu
seceratul, cu facutul stogului, cu facutul painii
si a colacului, care, bineinteles, se da pe seama
colindatorilor. Se poate vorbi de traditii de Craciun
tot mai mult, dar sunt zone folclorice - Campia Aradului
– unde colindul traditional a disparut. "Cercetarile
noastre dovedesc ca au existat colinde vechi si in
aceste zone folclorice; la fel incepe sa dispara colindul
si din Zona Ineului, unde, in Sicula bunaoara, profesorul
Pavel Hanc descopera peste 45 de colinde, cu tematica
religioasa si agropastorala" – ne spunea
Viorel Nistor. Turca, pe cale de disparitie Un obicei pe cale de disparitie in judetul nostru
este Turca. "Noi, care ne ocupam indeaproape
cu folclorul, am gasit acest moment singular in cazul
dubasilor de la Savarsin, acestia luand, pe langa
tobe si instrumentele traditionale, si o turca. Obiceiul
de sine statator al turcii l-am descoperit in localitati
romanesti din Ungaria, (Micherechi, dar mai cu seama
Alechea), unde are loc o pregatire deosebita. Nu stiu
daca astazi cei din localitate mai fac turca, dar
noi l-am inregistrat si e un obicei stravechi, pe
cale de disparitie. Nu vreau sa intru in etimologia
cuvantului turca, pentru ca sunt controverse foarte
multe legate de capul de turca. Acesta se impodobeste
cu acele falci care clampanesc, iar unii pun coarne
de cerb la turca, iar altii de capra.
Acompaniamentul lui face parte tot dintr-o colinda,
cum este, de exemplu, dichita la Sicula. La fel exista
jocul caprei, sau jocul turcii cu o structura asimetrica,
foarte bine conturata. Acesta se petrece an toate
localitatile judetului Arad, iar a doua zi de Craciun,
in toate localitatile cu traditie de dubasi, se face
balul dubasilor."
Dacian
Don - Occident
Petarde
pe sub mana
Comertul
cu petarde, atat de infloritor in ultimii ani, este
anul acesta mult mai discret la Arad. Desi linistea
fiecarei nopti de sarbatoare a fost sparta de micile
explozii ale petardelor, cumpararea pocnitorilor nu
este atat de facila ca in anii trecuti. Controalele
dese si inasprirea cadrului legislativ in domeniul
comercializarii de petarde a facut ca micii bisnitari
sa se adapteze. In pietele Aradului, aproape goale
de Sarbatori, comertul de petarde se face pe sub mana.
Potentialul client care se intereseaza de petarde
este urmarit cateva minute de la distanta. Abia dupa
ce bisnitarii se conving ca nu au de-a face cu politisti
sub acoperire, racoleaza clientul si ii propun "marfa".
Abia dupa ce s-a batut palma, alt individ care statuse
linistit la cativa metri distanta de locul tranzactiei
vine si scoate de sub haina petardele comandate. Oferta
este destul de bogata, de la micile pocnitori la cutie,
la 10.000 lei pachetul, pana la petarde mai sofisticate,
de 50.000-60.000 lei setul sau chiar artificii de
75.000-100.000 lei bucata.