Stirile Zilei
VIRTUAL ARAD
Suntem pe locul
Pozitia Virtual Arad in Romanian Top 100
Votati-ne zilnic!
Votati Aradul !

 

Miercuri, 25 decembrie 2002

Stirile TVA se gasesc aici

  • Laudati si cantati si va bucurati!

Iubitului cler, cinului monahal si dreptcredinciosilor crestini, binecuvantare, bucurie si pace de la Dumnezeu-Tatal si de la Domnul nostru Iisus Hristos.

Cinstiti credinciosi si credincioase

Timotei Seviciu - Episcopul AraduluiIncepand cu perioada de pregatire a maritului praznic al Nasterii Domnului, culminand cu acesta, pana la incheierea lui, continuand si mai apoi cu sarbatoarea intrarii in noul an, ca si a Bobotezei, obstea crestina retraieste, an de an, atmosfera lasamantului stramosesc, prin sirul datinilor populare si religioase, in impletirea lor minunata ce predispune pe fiecare la reculegere si inaltare sufleteasca. Pagini biblice si de istorie, toate legate de viata, primesc noi si multiple sensuri, fiind insufletite de umblarea pitarailor sau cu colinda si steaua, aceasta insotita de cantecele ei, intr-un fel deosebit cu Vifleemul, la acestea putand adauga si altele, dupa tinuturi si locuri, cu elemente specifice fiecaruia. E instructiva si in acelasi timp edificatoare angajarea in toate, privind desfasurarea, a tineretului, nu insa fara participarea fireasca a celor maturi sau mai in varsta, a parintilor si bunicilor, incercand impreuna sau in parte a socoti foloasele sau daunele materiale si morale, inscrise in rabojul obisnuit, asemenea cercurilor din trunchiul copacilor, care marcheaza trecerea vremii. Caci, chiar acolo unde ar lipsi cuvantul sau cantul, bradul ramane nelipsit, vorbind si psalmodiind in adierile tainice dintre ramurile lui. In camine el aduce o intreaga lume din afara, statornicind o comuniune sub semnul vietii, trainiciei si frumusetii. Isi arata inca si mai mult maiestatea atunci cand este spalat de ploi si roua sau incarcat de chiciura si neaua, dupa anotimp prielnic sau nu, in plin soare, ca si in furtuna mare si viscol cumplit.

Pastorala la Nasterea Domnului 2002

Pomul de Craciun

† Timotei
Episcop al Eparhiei Aradului, Ienopolei Si Halmagiului

In padure sau parc, in casa sau pe ulita si aiurea, isi gaseste rostul umbrind cele de acoperit sau cosand cu numeroasele-i ace de frunze stralucitoare vesminte noi peisajului inconjurator, dand privitorului simtamantul linistii, sigurantei si ocrotirii. La sarbatoare, ca si cea de acum, domina ansamblul in maretia-i naturala sau imbracata in felurite ornamente, cu tot atata simboluri, lumanari si alte izvoare de lumina, spre a da, prin scaparari  sau straluciri, imaginea unei lumi mirifice, avand, bineinteles, ascunse in desisul coroanei sau presarate langa radacini, multe daruri pentru multi.
Desigur ca privindu-l emotia cuprinde pe oricine, mai ales daca este primit o data cu Mos Craciun, el insusi asteptat in seara de Mos Ajun. Poezia ii rezerva un loc aparte cand subliniaza urmatoarele: "Si bradul printre arbori, ca martor nu se pierde/ Stigmatizat de cruce, ramane pururi verde". Pomul insusi este socotit reprezentantul lumii vegetale de care omul este legat atat de strans, cum de obicei se zice: "pomul si omul". De aceea, si unul dintre cantecele intrate in patrimoniul popoarelor lumii i se adreseaza ca si cand ar fi insufletit: "O, brad frumos, cu cetina tot verde,/ Tu esti copacul credincios, ce frunza nu si-o pierde./ O, brad frumos, cu frunza neschimbata,/ Tu esti copacul lui Hristos/ Si ma-ntaresti indata…". Dezradacinat din lumea lui, ii aminteste si omului ca apartine si altui taram, iar pentru cateva clipe il rapeste printr-o transfigurare sfanta spre cele dintru inceput.
Nasterea DomnuluiIubiti frati si surori in Hristos Domnul
La praznicul de astazi, omenirea reia calatoria lui Iosif cu Fecioara Maria, apoi cu Pruncul dumnezeiesc, precum si simtamantul adanc de a recapitula, intr-un chip de taina, drumul ce pleaca si se reintoarce la pomul raiului. Familia sfanta insasi n-a gasit primire la Betleem, ci a trebuit sa caute mereu adapost, de teama urmatorilor silnici, in pamanturi sau cetati straine, stabilindu-se, o data cu linistirea framantarilor, la Nazaret, unde isi agoniseste traiul din mestesugul teslariei. Prelucrarea lemnului, la randu-i, recapituleaza o intreaga istorie a civilizatiei umane, asa cum reflecta sfintele icoane si arta
tamplelor bisericesti. Chiar genealogia Mantuitorului este reprezentata printr-un arbore ca acela al lui Iesei. Se pot urmari in continuare si momentele semnificative pentru ceea ce inseamna in istoria biblica salvarea, alegerea, misiune si implinirea neamului omenesc, daca se ia aminte la corabia lui Noe, lemnele pentru jertfa lui Avraam, toiagul lui Moise si Aaron, lemnul indulcitor al apelor de la Mara, Chivotul si Cortul sfant, stalpul pe care a fost pus sarpele de arama, iar in vremea Mantuitorului, ieslea binecuvantata a pesterii Nasterii Domnului si Sfanta Cruce. Ca pilduire vietii, se poate face referire si la pomul cu roade, fie bune, fie rele sau deloc. Se pot aminti inca multe altele, dar ne oprim la aceea ca Mantuitorul, prin jertfa Sa, da harul a fi urmat pe calea Crucii, spre locul si starea dintru inceput a omului. Intr-adevar, Dumnezeu a statornicit un principiu, o lege cu putinta de implinit de catre om, a carui libertate de miscare spre bine insa, a intalnit alternativa mincinoasa a diavolului. Se poate intelege mai bine aceasta, urmand insusi textul Sfintei Scripturi, care arata ca: “Domnul Dumnezeu a sadit o gradina in Eden, spre rasarit, si a pus acolo pe omul pe care-i zidise. Si a facut Domnul Dumnezeu sa rasara din pamant tot soiul de pomi, placuti la vedere cu roade bune de mancat; iar in mijlocul raiului era pomul vietii si pomul cunostintei binelui si raului… A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam porunca si a zis. "Din toti pomii din rai, poti sa mananci, iar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci in ziua in care veti manca din el, vei muri negresit!"… Atunci sarpele a zis catre femeie: "Nu, nu veti muri! Dar Dumnezeu stie ca in ziua in care veti manca din el vi se vor deschide ochii si veti fi ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul". De aceea, femeia, socotind ca rodul pomului este bun de mancat si placut ochiului la vedere si vrednic de dorit, pentru ca da stiinta, a luat din el si a mancat si i-a dat barbatului sau si a mancat si el… Zis-a domnul Dumnezeu catre sarpe: "Pentru ca ai facut aceasta, blestemat sa fii intre toate animalele si intre toate fiarele campului; pe pantecele tau sa te tarasti si tarana sa mananci in toate zilele vietii tale! Dusmanie voi pune intre tine si intre femeie, intre samanta ta si samanta ei; aceasta iti va zdrobi capul, iar tu ii veti intepa calcaiul"… Si a zis Domnul Dumnezeu: "Iata, Adam, s-a facut ca unul din Noi, cunoscand binele si raul. Si acum nu cumva sa-si intinda mana si sa ia roade din pomul vietii, sa manance si sa traiasca in veci!…". De aceea l-a scos Domnul Dumnezeu din gradina cea din Eden, ca sa lucreze pamantul din care fusese luat. Si, izgonind pe Adam, l-a asezat in preajma gradinii celei din Eden si a pus heruvimi si sabie de flacara valvaitoare, sa pazeasca drumul catre pomul vietii. Talmacind cele spuse, subliniem aici "Protoevanghelia", adica intaia veste buna privind fagaduinta unui mantuitor. Femeia din texte este Eva, iar samanta, omenirea intreaga. La unii exegeti, Eva este Maria Fecioara deopotriva, in sens spiritual, Samanta sarpelui, in afara de puii acestei reptile, reprezinta, in sens colectiv, raul din lume. Capul sarpelui va fi zdrobit de Mesia. Sarpele opune rezistenta, inteapa, dar nu intotdeauna mortal, pe cand zdrobirea capului inseamna nimicire totala. Cu privire la ansamblul relatarii biblice, Sf. Maxim Marturisitorul arata ca Adam a introdus moartea in lume ca mod de stricaciune si descompunere in trup, prin gustarea din fructul oprit, despre care credea, cu tot avertismentul dat, ca ii va aduce viata. Nemurirea pe care ar fi pastrat-o omul nemancand este intretinuta de impartasirea spirituala cu cuvantul dumnezeiesc, ca de pomul sau de painea vietii. Deci, daca omul n-ar fi cazut, ar fi trait o viata partasa la viata dumnezeiasca si care ar fi coplesit necesitatile hranei materiale. In acelasi sens, Sf. Grigorie de Nyssa afirma ca cei doi pomi in acelasi punct central al raiului, arata ca lumea insasi poate face straveziu prin ea pe Dumnezeu (pomul vietii) pentru cei duhovnicesti si se poate ingrosa material pentru cei trupesti (pomul cunostintei echivoce a raului, care apare in acelasi timp ca bine). Gustand o data Adam si Eva din lumea astfel inteleasa, au fost scosi de la putinta sesizarii transparentei ei. Cel ce creste duhovniceste se aseamana tot mai mult cu Domnul si se hraneste din el, ca din pomul vietii. Unul dintre teologii antichitatii crestine, facand o aplicare si la viata celor ce marturisesc pe Hristos, le doreste asa: "Mantuitorul sa fie impreuna cu voi, insotindu-va pana in raiul lui Dumnezeu si sa strabateti printre heruvimi, iar sabia lor de flacara valvaitoare sa va pazeasca drumul spre pomul vietii”, caci ei si sabia, daca pazesc drumul spre pomul vietii, il pazesc ca nici un nevrednic sa nu treaca de ea, mergand spre pomul vietii, caci sabia de foc va opri pe cei care "au zidit pe temelia odata pusa, care este Iisus Hristos”, "lemn sau fan sau trestie", precum va opri si pomul cel atat de usor de aprins si care arde cel mai repede, cel al lepadarii. Dimpotriva, heruvimii vor primi pe cei care nu sunt invinsi de sabia de foc, pentru ca ei n-au zidit nimic pentru ea, si luandu-i, ii va insoti spre pomul vietii" si spre toate cele ce le-a sadit Dumnezeu la rasarit si le-a facut sa rasara din pamant". Un alt mare teolog lamureste ca scriitorul biblic, "alegorizand priceperea dumnezeiasca, a numit-o pomul vietii, care a fost sadit in paradis, care poate fi si lumea in care au fost sadite toate cele create". Sfantul Ioan Gura de Aur face un paralelism intre pomul raiului si lemnul crucii, spunand, intre altele: "Nu pomul a adus relele, ci vointa libera a omului, trandavia si dispretul pe care l-a aratat fata de porunca Stapanului. El a adus moartea – ca dupa calcarea poruncii, a intrat moartea in lume –, celalalt ne-a daruit nemurirea; unul ne-a scos din rai, celalalt ne-a ridicat la ceruri; unul din pricina unei incalcari de porunca a fost supus unei atat de mari osande, celalalt ne-a sters mii si mii de poveri de pacate si ne-a daruit indraznirea inaintea Stapanului". Intr-alta parte, acelasi Sfant Parinte, explica ultima parte a textului biblic, astfel: “Pentru ca omul a dat dovada de mare neinfranare, calcand porunca ce i s-a dat, a ajuns muritor, ca sa nu mai indrazneasca iarasi sa manance si din pomul celalalt, care ii dadea viata vesnica si deci sa pacatuiasca vesnic, a fost mai bine pentru el sa fie scos din rai. Asadar, scoaterea lui Adam din rai este mai degraba o fapta de purtare de grija, decat de manie… nu numai scoaterea din rai este semn de iubire de oameni si de bunatate, ci si asezarea lui in fata raiului!… Deci, porunca data celui cazut din rai, de a locui alatura de rai, chiar in fata raiului, a fost un semn nespus de marea purtare de grija a lui Dumnezeu, pentru ca omul si din vederea raiului sa-si aduca aminte de locul unde a fost, iar aceasta sa-i fie de folos, ca sa nu aiba nici dorinta dragostei de viata, ca sa intre in rai si sa indrazneasca sa manance din pomul vietii… Neascultarea si nepasarea pe care au aratat-o fata de porunca data au Bradul - simbol al Craciunului - Virtual Arad News (c)2002 fost pricina ca Dumnezeu a intarit asa intrarea in rai. Dumnezeu nu s-a multumit sa-i aseze in fata raiului, ci a pus si puterile acestea, heruvimii si sabia de foc invartitoare, ca sa pazeasca drumul care ducea acolo. Nu fara rost a adaugat "valvaitoare", ci ca sa arate ca i-a zagazuit orice intrare, ca sabia prin invartirile ei ii inchidea toate drumurile care duceau in rai, putea sa-l infricoseze necontenit si da-i aduca aminte mereu de locul de unde fusese scos. Textele liturgice inca invata pe intelesul tuturor, atunci cand spun cu rugaciunea: "Doamne, Dumnezeul slavei, Care prin pomul vietii, cel din mijlocul raiului ai inchipuit mai inainte crucea de viata facatoare a Unuia-Nascut Fiului tau si in locul pomului neascultarii, prin gustarea din care sarpele cel atotviclean pe stramosii nostri si cu dansii tot neamul omenesc i-ai izgonit din rai si la moarte i-ai adus, ai daruit noua semnul crucii purtatoare de viata, pe care Iubitul Tau Fiu, pironit fiind, a murit si cu moartea pe moarte a omorat si toata puterea diavolului a sfaramat si viata lumii a daruit, iar Bisericii Sale arma nebiruita, sfintire si acoperamant tare, si credintei intarire, si izbavire de cursele diavolesti si nadejde tare de mantuire si nerusinata, spre castigarea vietii". La fel si cantarea bisericeasca: "Frumos si bun era la mancare rodul ce m-a omorat. Hristos este Pomul Vietii din Care mancand nu mor, ci strig cu talharul: Pomeneste-ma, Doamne, intru imparatia Ta”. Sau alta: "Fiind ucisi de pomul cunostintei, prin lemnul vietii am fost iarasi chemati, noi, credinciosii, de catre Cel ce a odraslit din tine, curata, mai presus de pricepere, Hristos Dumnezeu, Nascatoare de Dumnezeu". Precum si urmatoarea: "In Betleem se naste Facatorul a toate, si Imparatul cel mai inainte de veci Edenul deschide. Sabia cea de foc s-a retras; peretele cel din mijloc al vrajbei s-a stricat; cerestile puteri se amesteca cu cei de pe pamant; ingerii cu oamenii mare praznic pregatesc…". Un ecou al acestora razbate si din colinde, mai ales prin amintirea florilor dalbe sau de mar. Nu mai putin se poate spune acelasi adevar si cu privire la povestirile populare, unde mai ales bradul creste semet si binefacator pentru cei curati. Una din istorisirile pioase priveste Sfanta Familie in fuga sa din fata asupritorilor, cand nu a putut gasi adapost sub nici un pom, intrucat toti avea ramurile foarte sus. Singur bradul si-a lasat crengile ca un acoperis de scapare. Pentru aceasta, Domnul l-a binecuvantat sa nu-l strice nici frigul, nici caldura, ramanand pururi verde. De mentionat si aceea ca in cartile Noului Testament pomul vietii apare intr-o perspectiva aparte, cei ce se bucura de el fiind oamenii rascumparati, eliberati de pacat, readusi la Dumnezeu si impacati prin jertfa mantuitoare a Fiului sau.
Dreptmaritori crestini si crestine,
Insemnand ceea ce este ideal si aspiratie, pomul, si indeosebi bradul, gaseste o corespondenta intima in sufletul omenesc, pentru care lucru a servit ca inspiratia si sculptorului roman, Constantin Brancusi pentru Coloana Infinitului. De fapt, cum sustine si intelepciunea poporului, romanul e infratit cu codrul, si toti voinicii sunt ca brazii, poetul precizand: "La noi sunt codri verzi de brad/ Si campuri de matasa", in alta parte marturisindu-se: "Cand ratacind, batrane codru,/ Ajung la sanul tau de tata,/ La poarta-mparatiei tale/ Plec fruntea mea infierbantata./ Eu simt ca-n lung sirag de lacrimi/ Sa sfarm al genei mele tremur/ Si ca un facator de rele/ La poarta ta eu ma cutremur". De milenii, poporul nostru cultiva inaltele-i virtuti, punandu-le in lumina la momente istorice deosebite, ca si acum treisprezece ani, prin jertfa tineretului pentru fericirea tarii si afirmarea ei pe plan european si mondial. Intr-un mod aparte, aceasta realitate s-a manifestat prin bradul padurilor seculare din centrul Romaniei, oferit anul trecut, ca dar de Craciun, Sanctitatii Sale Papa Ioan Paul II, Cetatea eterna fiind martora etnogenezei noastre, In acest an, solia Bisericii noastre, prin Preafericitul Patriarh Teoctist, ca raspuns la vizita papala in Romania, la sfarsitul mileniului trecut, a subliniat, o data mai mult, dorinta poporului nostru crestin ortodox, de a contribui la apropierea neamurilor si credintelor. Desigur ca pentru aceasta ne rugam si lucram neincetat. Ca dovada, in eparhia noastra sta noua catedrala in constructie. Asa dupa cum pe multe case sau edificii in constructie se pune un brad ca semn de realizare, si pe cupola s-a infipt pomul, marcand locul crucii, fapt de la sine graitor. Cu multumire pentru jertfa tuturor de pana acum, rugam pe fiecare in parte a sprijini si pe viitor marea lucrare, imaginea fidela a frumusetilor coltului nostru de tara. Dupa bucuria sarbatorilor, in chip firesc, pe toti ne cuprinde intristarea pentru uscarea bradului, a pomului de Craciun. Dar, acesta mistuindu-se intr-o flacara nemateriala, raspandeste lumina si caldura pe mai departe, mireasma rasinei lui invaluind totul in jur si, insotind ruga asemenea tamaiei inaltate spre tarii, dupa cuvantul psalmistului si colindatorului, ca in daruri bogate revarsate peste lume, mila Domnului sa fie, de acum pana in vecie. Amin!

Data in resedinta episcopala din Arad la Praznicul Nasterii Domnului din anul mantuirii 2002.


Cautare in arhiva Virtual Arad

   Search this site                 powered by FreeFind
 


Publicitate

  Imobil de vanzare


Virtual Arad a fost fondat de Draghi Puterity.
Webdesignul a fost realizat de Sorin Stancu.
Adaptare WEB realizata de Draghi Puterity si Trutiu Florin.
Stirile VAN au fost compilate si redactate de Gheorghe Puterity.
Imaginile VAN au fost produse si digitalizate de Gheorghe Puterity.


O parte din stirile Virtual Arad News au fost preluate si din urmatoarele surse: Agentia Mediafax, Ziarul Adevarul, Ziarul Observator, Agenda Zilei - editie de Arad, Ziua de Vest, Evenimentul Zilei (Editia deVest), Romania Libera, Saptamanalul Occident, Ziarul in limba maghiara Nyugati Jelen, TV Arad, TV RCS, Pro TV Arad.


 

[Home] [Stiri] [Jurnal TVA] [Arhiva de stiri] [Agenda telefonica] [Advertising] [Multimedia] [Galeria foto] [Catedrala] [Harta orasului]
[Informatii] [Istorie] [Link-uri] [Guest book] [Message board] [Localitati din Arad] [Despre noi]