Stirile Zilei
VIRTUAL ARAD
Suntem pe locul
Pozitia Virtual Arad in Romanian Top 100
Votati-ne zilnic!
Votati Aradul !

Sambata, 6 iulie 2002

Stirile TVA se gasesc aici

  • Cristian Tudor Popescu in dialog cu aradenii

Cristian Tudor Popescu a dialogat cu aradeniiDupa Adam Michnik si Horia Roman Patapievici, iata ca initiativa culturala a CJA de a patrona si oferi ambientul salii de festivitati a Palatului Administrativ unor dezbateri centrate in jurul unor personalitati de prima importanta din campul social si cultural romanesc si, in sens mai larg, est - european, a adus la rampa in acest al treilea episod personalitatea gazetarului si scriitorului Cristian Tudor Popescu. Pretextul l-a oferit recenta aparitie a acestuia cu un nou volum la Editura Polirom din Iasi "Nobelul romanesc". Cel care a prefatat cartea si a invitat audienta la un animat dialog cu protagonistul a fost criticul literar Mircea Mihaies care in cateva fraze i-a schitat lui Cristian Tudor Popescu un portret in care acesta nu prea s-a regasit.
Punct de pornire al unei animate discutii care a parcurs o plaja larga de subiecte de la invatamantul romanesc la mediul gazetaresc romanesc. Am aflat astfel ca Cristian Tudor Popescu nu mai scrie de mult literatura SF, ca nu stie daca va renunta sau nu la gazetarie, nu e capabil sa urasca pe cineva pentru ca asta presupune o cheltuire mare de energie vitala. Conflictul sau cu Nicolae Manolescu fiind o disputa care nu a afectat relatiile cu distinsul critic, isi are motivatia in inacceptarea de catre redactorul-sef de la "Adevarul" ca directorul "Romaniei literare" considera cotidianul central de mare tiraj condus de CTP ca promotor al subculturii. Despre invatamantul romanesc numai vorbe bune, cu mica exceptie ca este nitel cam neadaptat cerintelor contemporane. Ex-ministrul Marga a incercat o prea fortata adaptare a lui la pulsul european. Am mai aflat ca modelul domnului Popescu in materie de jurnalism este in primul rand Eminescu, confratii sai contemporani neinspirandu-l in nici un fel. Poate ultimul subiect abordat a fost si un fel de chintesenta, un fel de profesiune de credinta in care CTP si-a exprimat totala admiratie fata de jurnalistul de investigatie, acel angajat pe sudoarea caruia o intreaga redactie isi vinde editia. Parca mai putin incrancenat decat altadata, parca mai intors cu fata inspre cultura - chiar daca nu e dispus sa-si pacaleasca cititorii incluzand in paginile ziarului pe care il conduce eseuri sofisticate ale unor scriitori pe care "nu-i mai citeste nimeni", Cristian Tudor Popescu ramane, spre deosebire de cum il vede Mircea Mihaies, un anti histrion, un non-actor, un personaj care are vocatia rostirii unor adevaruri inconvenabile, dure, riscante, orice pret ar avea aceasta. Punctul de incidenta cu viziunea criticului este ca un astfel de personaj este unul incomod. Spre deosebire de intalnirile precedente parca publicul s-a mai obisnuit cu proximitatea unor astfel de personalitati si a mai abandonat ineptiile flagrante cu care i-a tratat pe precedenti. Acum intrebarile au avut o tinta relativ conturata si au capatat elocinta de care fiecare vorbitor a fost in stare. Au absentat personalitatile vietii culturale aradene - am remarcat-o, totusi, in sala pe d-na rector Lizica Mihut probabil suparata pe pozitia "anti - cultura" a lui Cristian Tudor Popescu. Suparate probabil pe ploaia de afara. Ori pe preconizatele scumpiri la utilitati cu care ne intampina iarna urmatoare. Oricum, asteptam episodul IV al serialului.

Adrian Palcu - Agenda zilei

  • Casa mamelor fara casa.  Centrul Maternal Arad a primit, ieri, o gravida abandonata de familie

In Centrul Maternal inca o mamica isi va gasi adapostCentrul maternal si de reintegrare in societate a mamelor fara adapost este un serviciu care acorda parintilor (naturali si/sau substitutivi) sprijinul (consiliere sociala, psihologica, juridica sau de alta natura) si suportul material necesar pentru a-i asigura copilului un nivel de viata corespunzator. Asta doar pe timp de sase luni. Dupa aceea, tinerele mame trebuie sa-si ia pruncii in brate si sa demonstreze ca cei care le-au oferit conditii excelente de trai nu au facut-o in zadar. Pot beneficia de consiliere si adapost inclusiv mamele care au fost abandonate de sot si familie si care, ca o ultima solutie inteleapta, au hotarat sa nu-si abandoneze copii.
Desi ridicat in spatele cladirii care adaposteste Centrul de Plasament numarul 1, Centrul Maternal te intampina precum un loc de poveste. Totul este viu colorat, straluceste de curatenie. E cald si bine. Casa, daca putem sa-i spunem asa, e amenajata in stil occidental. Insa, in spatele tuturor culorilor menite sa incalzeasca atmosfera, trei mame, fara locuinta, fara familie, fara nici un sprijin, doar cu un acoperis provizoriu deasupra capului.
"Avem cinci dormitoare pentru zece mame. Alaturi de fiecare dormitor este amenajata o mini-bucatarie, unde mamele pot sa-si pregateasca un ceai si sa incalzeasca laptele copilului, si o baie, dotata cu toate utilitatile. In prezent, avem trei mame internate aici, iar azi am primit o gravida care trebuie sa nasca din clipa in clipa", a declarat Crenguta Paveloiu, sefa Centrului Maternal. Cele patru femei beneficiaza de consiliere psihologica, consiliere profesionala, angajatii de aici (asistentul social, educatorul, psihologul, precum si seful centrului) luptandu-se pentru ca, peste sase luni, ele sa se reintegreze in societate si, de ce nu, in familie. "Centrul este destinat mamelor care au rupt legatura cu familia din cauza copilului nou-nascut, care sunt divortate sau care nu au fost casatorite. Ele sunt invatate sa aiba grija de copil, sa gateasca. Daca doresc, pot sa plece acasa sau in oras, insa numai cu bilet de voie", a precizat Crenguta Paveloiu. La inceputul acestei saptamani, una dintre mame, impreuna cu copilul ei, a parasit Centrul Maternal, pentru o viata, speram, mai buna. Mamele au primit haine din ajutoarele sosite la Directia Generala pentru Protectia Drepturilor Copilului, iar hrana lor si a copiilor este asigurata din sponsorizari.

Adina Cosa - Ziua de Vest

  • Femeile carbonizate din Arad, omorate dupa un ritual satanist

Dilema continua: accident sau crima ?Cazul celor doua femei gasite complet arse intr-un autoturism  in apropierea localitatii Craiva continua sa ridice semne de intrebare. Pistele pe care au mers politistii contureaza tot mai mult o crima, mai precis un ritual satanist. Reamintim ca in noaptea de 21/22 iunie, pe drumul judetean care leaga localitatile Beliu si Craiva din judetul Arad, ocupantii unui autocamion au descoperit pe marginea soselei o masina Seat Leoni, cu numere de inmatriculare de Ungaria, care ardea ca o torta. In interior se puteau vedea doua siluete, iar un picior de om atarna pe geamul spart din dreptul locului soferului.
Politia a reusit rapid identificarea victimelor, acestea fiind Ildiko Morar, 40 de ani, din Bekescsaba, Ungaria, si Ana Corina Erdei,  32 de ani, din Oradea. Din primele cercetari s-a ajuns la concluzia ca cele doua femei veneau de la un individ care se ocupa cu practici oculte. Cazul a ridicat de la inceput numeroase semne de intrebare, anchetatorii osciland intre accident si crima. Cateva urme de sange, un inel si alte obiecte dubioase descoperite in plin camp, la cateva sute de metri de locul unde au fost gasite ramasitele celor doua femei, au creat banuiala ca in acel loc s-ar fi oficiat un soi de ritual, probabil de tip satanist. Anchetatorii au mers si pe alt fir, in legatura cu barbatul vizitat de cele doua femei, in satul Lunca Teuz. Acesta, Florin Anghelus,  24 ani,  a fost, se banuieste, ultima persoana care le-a vazut in viata pe cele doua. S-a mai stabilit ca Anghelus si cele doua femei erau cunostinte mai vechi. Intamplarea a facut ca Florin Anghelus, devenit suspect, sa fie arestat pe 30 de zile pentru ca a fost depistat conducand in stare de ebrietate un autoturism si fara a poseda permis de conducere. Putinele elemente detinute de procurorul criminalist George Vlai, de la Parchetul de Procurorul George Vlai se afla in fata unui caz dificil pe langa Tribunalul Arad, au conturat chiar ipoteza ca Florin Anghelus ar putea avea legatura cu decesul celor doua. La ora actuala, dupa cum ne-a declarat procurorul criminalist, se asteapta rezultatele analizei probelor de sange gasite pe camp si langa masina, precum si o analiza AND pentru a se stabili daca este vorba despre sangele victimelor, ipoteza care ar putea duce la rezolvarea unui caz de asasinat. Ramasitele femeilor vor fi analizate pentru a se stabili daca exista urme de monoxid de carbon sau acid cianhidric, rezultat din arderea materialelor plastice din interiorul masinii, ipoteza care ar arata ca femeile au decedat din cauza focului. Lipsa urmelor ar demonstra ca ele erau deja moarte cand masina a luat foc. Violenta arderii ar putea conduce tot spre ideea ca este vorba despre o mana criminala, pentru ca din experienta altor cazuri de aprinderi de masini, cu victime, niciodata nu s-a constatat asemenea grad de incinerare a victimelor.
Mobilul crimei - jaful
Unul dintre mobilurile unei ipotetice crime ar putea fi jaful, pentru ca se pare ca femeile aveau asupra lor o mare suma de bani. Principalul suspect, Florin Anghelus, a ramas in arestul IPJ Arad. El nu recunoaste nici o implicare intr-un act criminal. In varianta sa, cele doua femei au apelat la el, una pentru recuperarea unei mari sume de bani pe care i-o datora cineva, si a doua pentru a-si gasi un sot, ambele fiind despartite de barbati. Florin Anghelus era cunoscut ca specialist in practici oculte atat la Oradea, cat si prin Oltenia. Procurorul George Vlai, un om cu experienta de decenii in bransa, a recunoscut ca se afla in fata unui caz in premiera, fiind posibil sa ancheteze un caz de crima rituala, posibil dupa ritualuri sataniste.

Sorin Trocan - Evenimentul Zilei (Editia de Vest)

  • "De mic am dorit sa devin un artist cu orizont, care stie ce face" Dialog cu pictorul Onisim Colta

Dialog cu pictorul Onisim ColtaS-a nascut la 10 iunie 1952, in Baia Sprie (jud. Maramures). Absolvent al Institutului de Arte Plastice "Ion Andreescu", Cluj, 1976, clasa profesor Paul Sima.
Intre anii 1977-1979, 1986-1989 a fost presedintele la "Atelier '35" Arad, iar intre anii 1994-1998 presedintele Filialei UAP Arad.
Stabilit la Arad, dupa absolvire, va participa constant la Saloanele Judetene ale Filialei UAP, la expozitii colective si de grup, bienale, republicane deschise in tara, fiind prezent si la expozitii cu participare internationala. La acestea se adauga numeroase montari scenografice la Teatrul de Stat Arad.
A fost recompensat cu o serie de premii, ultimul fiind cel din anul 2001, Premiul "Sever Frentiu" la Bienala Internationala de Desen, Arad.
- Proveniti dintr-o regiune renumita pentru arta sa populara. Cum s-a rasfrant aceasta asupra dumneavoastra?
- Intr-adevar, provin din binecuvantata Tara a Maramuresului; binecuvantata pentru viata evlavioasa a majoritatii traitorilor ei, pentru bogatia spirituala ce incarca arta taraneasca de acolo. Arta care se afla sub semnul lemnului, dar si al unei vieti aspre si dure. Dar este stiut ca arta adevarata, incarcata de sens si semnificatie, se naste acolo unde bucuria vietii este dublata de o adanca suferinta; numai scoica ranita produce perla. Suferinta da, artei de acolo, motivatia, adancimea, iar bucuria traita cu intensitate ii da culoare. Fireste ca acest duh al artei taranesti  de acolo m-a atins si pe mine de mic si, dupa niste ani buni, a rabufnit in ceea ce pictez sau desenez, precum si in unele sculpturi sau obiecte. Plecarea mea de acolo, prin anii ’70, pentru a-mi face studiile si apoi stabilirea la Arad mi-au dat acea distantare atat de necesara. Prin aceasta am dobandit un anumit spirit, un anumit fel de a rezona in fata universului, ceea ce caracterizeaza lumea mea de plasmuiri, bidimensionale sau spatiale, din atelier.Apetitul irezistibil pentru redarea expresivitatilor fibrei lemnului in pictura sau desenele mele spune totul.
- Intalnirea dumneavoastra cu Aradul a avut loc in anii ’70. Cum arata atunci orasul si ce s-a schimbat intre timp sub aspect cultural?
- Da, in 1976 in baza unei norocoase si bizare repartitii ministeriale, avand medie mare am reusit sa prind teatrul aradean; lucru care ma bucura si astazi. In legatura cu repartitia am amintit ca s-a intamplat ceva "ciudat". In acel an s-a "gresit" intentionat la varf, trecandu-se posturi de scenografie pe listele de repartitie la sectiile de pictura, lucru fara precedent. Acest lucru s-a datorat faptului ca niste fii de ministri nu doreau sa ajunga la vreo scoala sateasca, tinand cont ca majoritatea posturilor erau la tara.
Fara lipsa de modestie afirm ca valul generatiei mele a adus un suflu nou, proaspat, de modernitate in plastica aradeana. Erau atunci cativa artisti remarcabili in gruparea aradeana, dar starea generala era, cu unele exceptii, de confort care nu se dorea tulburat. Grupul din care fac si eu parte Artistul plastic Colta este indragostit de frumos si-a dorit cu ardoare iesirea din acel confort provincial si racordarea la prospetimea modalitatilor noi de exprimare, din tara sau din strainatate.Ii amintesc aici pe: Iosif Stroia, Ludovic Svercsak, Dumitru Serban, Ianos Gnandt, Mihai Pacurar, Aculina Strasnei-Popa si altii. Atunci am lansat impreuna ideea ca la Arad sa aiba loc alternativ bienalele nationale desen. In acest fel, Aradul din oras aflat la marginea tarii, devenea centru.
- Ce ati castigat si ce ati pierdut prin ramanerea aici?
-  Puteam, la media cu care am absolvit, sa aleg un post la Bucuresti, la Curtea Sticlarilor. Era visul meu sa ajung la Bucuresti, dar cand am vazut in ce consta munca celor de la respectiva fabrica m-am infiorat. Acolo se pictau dulci floricele colorate pe banale pahare si cani si asta timp de opt ore pe zi. Asa ca acum ma bucur ca am ramas aici, mai ales ca acum am o familie, iar munca la teatru imi face o mare placere. Poate ca am pierdut vecinatatea imediata a unor mari nume, dar am castigat linistea si pacea interioara, care sunt mult mai utile pentru creatie. Plec in capitala doar cand este absolut necesar sau cand am o expozitie. Cineva care locuieste acolo numeste Bucurestiul "orasul fara suflet".
- Ce ati putea sa-mi povestiti despre "omul Onisim Colta"?
-  Va pot spune ca sunt un om ca oricare altul. Am, la prima vedere, o viata putin spectaculoasa, cu itinerarii zilnice aproape stereotipe( acasa-atelier, atelier-acasa) de 27 de ani. Dar am, in schimb, o viata interioara nebanuit de bogata in framantari, nelinisti si obsesii ce tin de lumea mea de plasmuiri plastice si care vin din dorinta mea de cunoastere si crestere spirituala. De mic am dorit sa devin un artist cu orizont, care stie ce face. Asta il deosebeste pe artistul profesionist de cel amator. Pe langa instinct si talent artistic, pe care le are adeseori si artistul amator, profesionistul are criteriile estetice, reperele culturale si posibilitatea de a-si identifica clar pozitia in contextul artistic general. Artistul profesionist are insomnii, spaime, incertitudini, indoieli de sine si o permanenta aspiratie spre perfectiune. Ma bucur pentru reusita onesta a oricui. Cu cat sunt mai multi oameni realizati, multumiti, cu atat viata e mai armonioasa. Detest paguboasa invidie mioritica, aceea care ne face sa traim cum traim. Inca mai cred ca tanara generatie va schimba ceva in acest sens.
- Aveti o activitate bogata: artist plastic, scenograf, cadru didactic universitar. Cum ati defini-o pe fiecare? Cum se ajuta sau se franeaza intre ele?
Pictorul Onisim Colta printre creatiile sale
- Ca pictor am avut 21 de expozitii personale, din care 8 in strainatate, multe participari la bienale si trienale internationale. Ca scenograf  am aproape 60 de montari pe scena teatrului aradean. Multi ani nu s-a vazut o influenta directa in pictura dinspre scenografie. Erau doua realizari artistice distincte, fiecare cu regulile si implinirile ei specifice. Pictura opereaza cu bidimensionalitatea, pe cand scenografia( grafia scenei) opereaza cu corporalitatea, cu jocul volumelor in relatie intima cu spatiul pentru a obtine o functionalitate optima in economia spectacolului. O scenografie buna nu e niciodata in sine, e parte integranta dintr-o arta de sinteza, arta spectacolului. Dupa multi ani in care creatia mea se rezuma la bidimensional, a rabufnit in mine o dorinta de a iesi din plan in spatiu, de a ma exprima prin adaugarea celei de-a treia dimensiuni. Acest fapt cred ca se datoreaza acelui indelungat exercitiu cu spatiul din scenografie si care genereaza in continuare lumea mea de sculpturi si obiecte. Dupa mult timp s-a creat o punte vizibila intre cele doua zone, dar care amandoua contin cea de-a patra dimensiune, timpul. Referitor la invatamantul universitar, dupa ani buni am ajuns sa lucrez foarte bine cu studentii, am multe sa le spun, iar contactul cu prospetimea lor de gandire imi face si mie bine. Cele trei zone nu se franeaza, ci creeaza o sinergie care da bogatie si adancime plasmuirilor mele.
– Ati afirmat ca aveti incredere in tanara generatie. Ati putea detalia?
- Nu pot judeca in bloc tanara generatie de absolventi. Unii, putini la numar, pe langa talentul nativ au si dorinta de a creste, de a se realiza ca artisti. Dar pe vremea mea se luau lucrurile mult mai in serios. Ma refer la studentie. Democratizarea de acum, care a dus la o libertate de multe ori labartata, genereaza superficialitate. Curentul vine din Occident si consecintele au inceput sa-i sperie si pe ei.
- Aprecierea dumneavoastra nationala si internationala este binecunoscuta. Dar la ora actuala se intampla ca un artist sa fie recunoscut si recompensat mai mult in "afara". Cum va raportati la aceasta?
- Recunoasterea mai mult in "afara" o intalnim la multi, prea multi oameni de valoare, fie creatori din zona artei, fie din cea a stiintei si tehnicii.
Fenomenul cred ca are la baze doua cauze: una de ordin psihologic si alta ce tine de vechimea si traditia exercitiului respectarii valorilor. Primul factor este ilustrat exemplar de spusele lui Iisus: "Nimeni nu-i profet in tara lui.". "Profetul" trebuie sa vina din alta parte, atunci are mister si este primit cum se cuvine. Daca cineva a baut odata o bere cu marele George Apostu se simte imediat egal cu el: "Lasa ca-l cunosc pe asta, am baut cu el…". In "afara" acest exercitiu, pe care ni-l dorim si noi ca natie, al respectarii valorilor are o vechime si este intretinut constant si, mai ales, promavat incepand cu primii ani de scoala. In ceea ce ma priveste prefer valorile intrinseci, valorile cu adevarat consistente, discrete, tacute.Imi place dicretia, firescul in comportamentul cu semenii, ma simt bine pierdut in multime. In fond, talentul ti-l da Dumnezeu, nu e meritul tau.

Andreia Maxim - Occident

  • Mitingul suporterilor "alb-rosii" a trecut neobservat

Prea putini cetateni au sustinut UTA in Piata PrimarieiCeea ce trebuit sa fie o manifestatie de proportii, care sa strige durerea aradenilor fata de soarta nefericita harazita "Batranei Doamne" a fost pana la urma un fiasco total. Pe tot parcursul zilei de ieri, pe platoul din fata Palatului Administrativ nu s-au adunat mai mult de 200 de persoane ce iubesc UTA, "nucleul" Suporter Club Red Fighters fiind singurul ce a ramas pe baricada sub soarele arzator de iulie.
S-au afisat banerele vazute pe toate arenele Diviziei B, s-au cantat refrenele atat de indragite de suporterii "alb-rosii", iar de la microfoanele instalate spre orele amiezii s-au scandat si unele lozinci anti-Dorel Popa, de genul: "Primare, primare, nu ai valoare !" Unul dintre liderii galeriei UTA-ei, Marcel Andras, a acceptat sa vorbeasca in numele colegilor sai. "Vrem ca UTA sa joace in Divizia A. E nedrept ca oficialitatile locale sa ne fure un vis ce s-a adeverit dupa atatia ani de suferinta in Divizia B. Domnul primar a uitat ce a promis in campania electorala. El este adevaratul gropar al UTA-ei. Zilele urmatoare ii vom aduce -un sicriu in fata Primariei sa ingroape el insusi echipa fanion a Aradului. Iar apoi sa faca biserica pe locul unde e amplasat stadionul..."
In afara de consilierul municipal, Adrian Muresan, a carui simpatie pentru UTA nu mai este o noutate, nimeni din cladirea din centrul orasului nu a coborat in mijlocul nemultumitilor. Mai vinovati decat ei suntem noi, aradenii, care si ieri, in ceasul al 13-lea am trecut indiferenti pe langa "nebunii" in "alb-rosu".

Calin Mnerie - Adevarul

  • FILMELE SAPTAMANII
Dacia 5 iulie - 11 iulie 2002  Politia in direct  - (SUA)
Muresul 5 iulie - 11 iulie 2002  Crima de inalta tradare - (SUA)
Arta 5 iulie - 11 iulie 2002 - Sala A  Promisiunea - (SUA)
Arta 5 iulie - 11 iulie 2002 - Sala B Cavalerii Texasului - (SUA)

Cautare in arhiva Virtual Arad

   Search this site                 powered by FreeFind
 


Publicitate

  Imobil de vanzare


Virtual Arad a fost fondat de Draghi Puterity.
Webdesignul a fost realizat de Sorin Stancu.
Adaptare WEB realizata de Draghi Puterity si Trutiu Florin.
Stirile VAN au fost compilate si redactate de Gheorghe Puterity.
Imaginile VAN au fost produse si digitalizate de Gheorghe Puterity.


O parte din stirile Virtual Arad News au fost preluate si din urmatoarele surse: Agentia Mediafax, Ziarul Adevarul, Ziarul Observator, Agenda Zilei - editie de Arad, Ziua de Vest, Evenimentul Zilei (Editia deVest), Romania Libera, Saptamanalul Occident, Ziarul in limba maghiara Nyugati Jelen, TV Arad, TV RCS, Pro TV Arad.


 

[Home] [Stiri] [Jurnal TVA] [Arhiva de stiri] [Agenda telefonica] [Advertising] [Multimedia] [Galeria foto] [Catedrala] [Harta orasului]
[Informatii] [Istorie] [Link-uri] [Guest book] [Message board] [Localitati din Arad] [Despre noi]