In suntem pe pozitia
. Daca v-au placut stirile Virtual Arad News, votati pentru noi:
Neamtu Sorin Gheorghe s-a nascut in Arad la data de 8 iunie 1949, are domiciliul in Arad - Gradiste, str. Petru Rares bloc R2 Ap. 3. Este inginer si a terminat Facultatea de Chimie Industriala la Institutul Politehnic "Traian Vuia" din Timisoara in specialitatea Tehnologia substantelor organice.
Specializari - perfectionari (cursuri absolvite) - 1977-1988 mai multe cursuri la Centrul de perfectionare al Cadrelor din industria alimentara
- 1990 "Pregatire profesionala pe probleme de comert exterior" organizat de Centrul de perfectionare din Ministerul Comertului Exterior
- 1992 "Perfectionare in management" organizat de Institutul Roman de Management
- 1999 "Arta si stiinta conducerii in administratia publica locala" organizat de Fundatia "Parteneri pentru Dezvoltare Locala"
- 2000 "Finantarea externa a proiectelor BIRD si PHARE" organizat de Centrul National de Formare Continua pentru Administratie Publica Locala
* Limbi straine cunoscute si nivelul cunoasterii: - limba franceza: bine - limba engleza, rusa si itaIiana: nivel mediu
* Functii si responsabilitati indeplinite - 1973-1976 - inginer stagiar in cadrul "OLTCHlM" Rm. Valcea
- 1976-1998 - angagajat la intreprinderea "Indagrara" unde a ocupat functii de la sef sectie (1977) pana la, cea de director general (1997)
- 1998 si pana in prezent, viceprimar al municipiului Arad.
Activitatea politica - 1978-1999 - membru P.C.R., nu am ocupat functii - nu a fost membru si nu a colaborat in nici un fel cu Securitatea
- 1990-1999 - membru al P.S.D.R.
- 2000 - membru al Partidului Umanist din Romania. Presedinte al organizatiei municipale Arad
* Alte preocupari - lectura, tenis, fotbal.
Am ajuns sa ne atingem si de cel mai bine ascuns tezaur de grau al tarii. Desi ministrul Muresan a sustinut, inca de cand au aparut primele semne ale crizei, ca graul exista dar este stocat la tarani, societatile de morarit si panificatie s-au confruntat cu dese probleme de aprovizionare. Dupa spusele Ministerului Agriculturii si Alimentatiei, la producatori exista 1,2 milioane tone grau pentru paine, din care 1,06 milioane tone in gospodariile taranilor. Este adevarat ca taranii au grau in hambare, insa nu sunt dispusi sa vanda la un pret care nici macar nu le acopera cheltuielile facute. Din rezerva de stat au fost luate pana acum, sub forma de imprumut, 115.000 tone de grau. MAA s-a trezit si cere 90.000 tone de grau din rezerva intangibila a tarii.
Avram Fluieras, directorul DGAA ne-a declarat referitor la problema graului: "Graul exista, dar la un pret de 3500 lei/kg. Cine face morarit trebuie sa-si faca o strategie. Este economie de piata, fiecare cumpara grau de unde vrea. In Arad nu exista probleme, avem grau destul." La intrebarea cine este vinovat de situatia critica a fabricilor de panificatie care trebuie sa faca eforturi pentru a-si procura grau, Constantin Beju, directorul ARMOPAN ne-a spus: "Nimeni nu poate sa dea un raspuns concret. Noi nu tinem in mana pretul graului, deoarece sunt interese in fluctuatia pretului. Pretul mondial, fara taxe vamale, este de 2000 lei/kg, in timp ce graul romanesc ajunge si la, 2700-2800 lei/kg. Piata nu functioneaza bine, ceea ce este in dezavantajul tuturor. Toate fabricile produc la limita, noi am luat grau de la producatorii individuali, de la IAS Fantanele si din Ungaria. Incercam sa ne aprovizionim si sa nu ducem lipsa de materie prima pana la recolta viitoare." Am luat legatura si cu Mihai Istvanovici, director la COMCEREAL, dar din pacate, acesta a "fentat" si nu ne-a dat informatii concrete. Nu acelasi lucru si cu CEREALCOM, care prin vocea Olgai Prodan, director economic, ne-a spus ca aici sunt depozitate, in prezent, doar 800 tone de grau, la pretul de 2600 lei/kg. Iata ca, la o intrebare atat delicata privind situatia actuala in care se afla fostul "granar" al Europei, raspunsurile sunt foarte putine si acelea menite sa nasca alte intrebari, cum ar fi cat grau vom putea procura "painea noastra cea de toate zilele". Si totusi, criza graului macina, de la inceputul anului, nervii directorilor fabricilor de morarit si panificatie, care umbla din poarta in poarta sa cumpere grau. Ministrul Muresan continue sa faca afirmatii care nu sunt credibile nici pentru copiii de gradinita. In ciuda asigurari facute, se apeleaza la rezerva intangibila a tarii, lucru care se intampla pentru prima data in ultimii 50 de ani. Si atunci, cum ramane d-le ministru, e mai convenabil sa scoatem grau din zerva intangibila, decat sa umblam dupa el prin tara? Cine are de castigat din aceasta criza graului? Ca de pierdut, stim cine pierde
La sfarsitul saptamanii trecute, cele 15 trupe reunite la Festivalul de Teatru TEENPLAY, editia a doua, s-au intors la casele lor. Au fost trei zile pline, cu spectacole multe, unele si bune, cu ateliere de lucru, cu premii, cu prieteni vechi si noi. O atmosfera care numai la astfel de festivaluri se poate intalni plina de viata, contaminanta. Elevii s-au bucurat ca s-au intalnit si s-au aplaudat cu un fair-play ... britanic. Asaltat de fani, spectacolul care a cucerit atat publicul, cat si juriul, a fost „Devils Cry Too" al iesenilor de la THE WHIZZ. Un spectacol profesionist, creat cu un extraordinar simt al ritmului, cu prestatii actoricesti de la bune in sus (copilul Liviu Romanescu - genial), cu o noua vedeta - Sebastian Badarau, regizor si actor principal, de departe eroul de la Teenplay 2000. Asaltat dupa spectacol de micii fani (elevii Scolii Generale nr. 22 din Arad, care au prezentat fiecare spectacol), Sebastian nu mai prididea cu autografele. L-am intrebat cum se simte in aceasta postura, daca are ganduri serioase cu teatrul: „Aceste senzatii nu poti sa le definesti. La unii apar, poate, doar o data in viata. E ceva cu care eu pana acum nu m-am confruntat … Mai ales ca sunt la prima tentativa de regie. Astept acest festival de o jumatate de an, numai pentru atmosfera".
Cum a reusit sa faca ceea ce a facut?
„Creatia noastra se doreste a fi o piesa care sa placa publicului si in care sa se regaseasca fiecare dintre spectatori. Am pus mult suflet, multa munca, toti ne-am dedicat. Am simtit vibratiile fiecaruia pe scena". La cei 19 ani ai sai, cu multe premii in spate, Sebastian Badarau nu stie inca daca va incerca la teatru. „E greu sa faci teatru in Romania. Nu ai ajutor financiar, mai ales in Moldova - o zona saraca - unde putini investesc in teatru e deprimant sa stii ca te lupti cu morile de vant", spune el.
-Si daca totusi … actorie sau regie?
Dilema … Dar parca „e mai tentant sa fii pe scena, cu publicul in fata, care vibreaza alaturi de tine, care-ti transmite o anume energie".
Un lucru e cert - S. B. are talent, un talent cultivat si cizelat, exprimat cu forta.
Atelierul de teatru
Joi dimineata si vineri dupa-amiaza, in premiera la aceasta editie, au avut loc ateliere de lucru („workshops"), la care se invata si se exerseaza anumite segmente ale artei actorului. Au fost trei conducatori de ateliere, fiecare lucrand altceva. La atelierul actorului Andrei Vasluianu (regizorul spectacolului „Beyond" al trupei de la „Lazar" din Bucuresti) accentul s-a pus pe muzica. „Vreau sa-i fac pe copii sa simta. Muzica le poate da foarte mult, le poate imbogati imaginatia. Prin muzica te poti exprima mai usor intr-un limbaj corporal si nu numai. Si cand spui un text pe muzica il simti mai repede", ne marturiseste Andrei Vasluianu.
Lotus Havarneanu, coordonatoarea grupului iesean, a mizat pe improvizatie: „Am vrut sa arat ca, dintr-un text care practic nu are nici o personalitate, a putut iesi ceva foarte frumos numai prin munca si prin imaginatia copiilor. Dialogurile sunt terne, insa fiecare copil a reusit sa gaseasca un rol pentru dialogul respectiv. Creativitatea face o atmosfera placuta."
Cel de-al treilea atelier a fost poate cel mai interesant, prin noutatea sa si prin personalitatea coordonatorului, Calvin Mc Clinton - regizor de musical-uri in Statele Unite. La atelierul sau, actorii s-au familiarizat cu notiunile elementare de musical - text, cantec, dans, adaugate treptat, astfel incat, in final, sa formeze un intreg.
Un dialog cu Calvin Mc Clinton
Prezenta sa fiind un eveniment in Arad, i-am solicitat lui Calvin McClinton un scurt interviu, dupa orele de lucru la atelier.
- De ce ati venit in Romania?
- Toata lumea ma intreaba asta… Am venit in Romania cu o bursa Fullbright. S-a solicitat un regizor profesionist de musical-uri din SUA, cu care oamenii de teatru romani sa poata avea un dialog. Asa am ajuns aici.
- Ati lucrat cu studenti de la Academia de teatru din Bucuresti. Ce ne puteti spune despre nivelul profesionalismului lor in musical, un gen teatral rar abordat la noi?
- Nu cred ca se poate vorbi despre o traditie a acestui gen in Romania. La Facultatea de Teatru s-a infiintat sectia de musical cu doi ani in urma. Nivelul lor este destul de bun. Actorii romani, in general, sunt minunati. Ca actori dramatici ating performante uimitoare. In privinta actorilor de musical, care trebuie sa si cante, sa si danseze, mai e de lucru. Si asta doar pentru ca nu au avut experienta in domeniu pana acum.
- Ce credeti ca le lipseste musical-urilor romanesti?
- Musical-urile pe care le-am vazut erau in stilul operei. Or, musical-ul nu e opera, desi au in comun cantecul. In musical, textul, muzica si dansul sunt atat de bine imbinate, incat nu-ti dai seama cand se trece de la una la alta. In al doilea rand, actorii trebuie sa fie pregatiti pentru interpretare, muzica si dans. Trebuie sa existe regizori specializati pe musical, care e un gen total aparte. In al treilea rand, sa nu copiati musical-urile americane, ci sa va dezvoltati musical-ul romanesc, prin compozitori si textieri autohtoni, piese inspirate din realitatile romanesti.
- La Teenplay coordonati un atelier de musical. Ce parere aveti despre Festival?
- Ma bucur foarte mult ca ma aflu aici. Tinerii sunt atat de plini de energie, sunt oameni de calitate. Ei sunt viitorul. M-a impresionat creativitatea lor. Unele texte au fost create chiar de ei. Acesti tineri au foarte multe de spus despre lumea in care traiesc. Doar sa li se ofere sansa si dotarea necesara.
La masa juriului
Un juriu format din oameni de teatru, profesori, ziaristi. Probabil spectatorul cel mai cuminte de la festival, unde publicul se manifesta foarte sincer si deschis (aplauze, fluieraturi, iesiri din sala), fara prea multe retineri, cu un instinct care rareori dadea gres. Despre calitatea spectacolelor din festival am vorbit cu presedintele juriului, regizorul Ion Mircioaga: „Spectacolele sunt diferite, in sensul ca exista foarte multe zone de expresie teatrala in care s-au dus acesti absolut minunati elevi pe care i-am vazut: spectacole de teatru-imagine (Colegiul National „Gh. Lazar" din Bucuresti), spectacole de inventie regizorala (YEATS din Arad), spectacole in care s-a urmarit adevarul actoricesc. Am avut ce vedea. Nu pot sa fiu decat foarte incantat de calitatea acestor spectacole." Ca regizor profesionist, Ion Mircioaga considera teatrul de amatori un fenomen absolut esential, nu neaparat pentru cei care il fac, ci pentru intreaga societate, ale carei elite vor fi acesti tineri si altii ca ei. Daca nu vor fi actori profesionisti, ei vor fi cu siguranta un public competent si educat. „Iar educatia capatata practicand arta este un fenomen extraordinar", a mai adaugat Ion Mircioaga.
Jeremy Jacobson, director adjunct la Consiliul Britanic din Bucuresti, a fost si la prima editie a festivalului. Ce s-a schimbat de atunci? „Standardul e vizibil mai ridicat", afirma Jeremy Jacobson. Iar pentru nivelul limbii engleze vorbite pe scena nu are decat cuvinte de lauda: „Eu nu as putea juca pe scena nici in limba mea materna, daramite intr-o limba straina. Este uimitor. Sugestia mea pentru acesti elevi este ca, pentru a fi si mai buni, sa se concentreze pe intonatie si pe ritmul frazei."
De vorba cu actorii
Vineri seara, la petrecerea de final din discoteca VIVA, cativa dintre participanti ne-au impartasit dale festivalului: cum s-au simtit, ce le-a placut, ce nu le-a placut.
Radu Iacoban, Colegiul Banatean Timisoara: „Organizarea a fost relativ buna. In general totul e de bine. Prezentarea premiilor mi s-a parut cam plata - prea scurta si prea simpla. Nu sunt de acord, insa, cu limita de timp, daca o piesa e interesanta."
Alexandru Potocean, Colegiul Banatean Timisoara: „Eu ma bucur ca am putut sa joc. Asta e o mare realizare pentru mine."
Ioana Bucur, YEATS Arad: „Acum ma simt obosita. Ce nu mi-a placut a fost ca nu am reusit sa vad toate piesele; am avut repetitii. Timpul a fost foarte scurt - prea multe piese in prea putin timp. Cel mai mult mi-a placut atmosfera. Am vorbit, am cunoscut lume noua, a fost fain."
Catalin, Colegiul National „Gh. Lazar" Bucuresti: „Pe scurt: cazarea - buna, mancarea - decenta, festivalul - bun, arbitrajul - cam slabut. Cel mai mult mi-a placut curatenia orasului. Si oamenii. Sunt foarte primitori oamenii aici. As fi vrut sa vad trupe mai bune. Au fost doar patru, cinci trupe bune, cu care sa te lupti."
Christophe Gommers, Belgia: „Mi-a placut intr-adevar la festival, faptul ca am fost impreuna cu ceilalti, ca am vazut atatea spectacole. Noi am jucat aici pentru prima data acest spectacol si am avut emotii. Dar a iesit bine. Am vazut multe modalitati de a face teatru, ceea ce e fantastic."
Pentru unii, Teenplay a insemnat debutul, pentru altii o competitie foarte serioasa, pentru toti o ATMOSFERA, pe care spera sa o regaseasca si anul viitor, la a treia editie. Mai multe despre aceasta, intr-un interviu cu Mihaela Voineagu, initiatoarea festivalului si principala organizatoare.
Saptamana viitoare, la Bucuresti va avea loc sedinta directorilor din cadrul Asociatiilor Teritoriale a Taberelor si Turismului Scolar, in care se va discuta distribuirea bugetului pe acest an. In functie de fondurile pe care le vom primi, se va ajunge la restructurarea posturilor. Astfel, din cele 21 de posturi, inclusiv cel de director, care sunt ocupate in prezent, vor ramane circa 15 posturi" - ne-a declarat Ioan Stana, directorul A.J.T.T.S. Arad. In bazele noastre de vacanta Moneasa, Dezna, costul pentru o singura zi de vacanta petrecuta este de 95.000 lei, din care 40.000 lei sunt alocati pentru hrana elevilor si 55 000 lei pentru alte cheltuieli. La baza din Savarsin o zi de vacanta petrecuta este de 90.000 lei din care 40.000 lei sunt pentru hrana elevilor iar 50.000 lei sunt destinati altor cheltuieli.
Peste 1.500 de spectatori au transformat Sala Sporturilor intr-un vulcan, miercuri seara, la jocul II al finalei Campionatului National de baschet feminin, unde s-au intalnit campioana en-titre, BC ICIM Arad si Livas Targoviste. Dupa categorica victorie din primul meci (scor 69-47), fetele noastre porneau decise de a face si al doilea pas spre titlul national. Maniera in care s-au impus si de aceasta data, nu poate lasa loc de interpretari. Fetele Aradului au predat o lectie de baschet mult mai experimentatei formatii dambovitene, care la un moment dat al jocului, asteptau ca cineva de pe banca lor sa arunce prosopul. Nu au lipsit nici fazele de real spectacol in jocul echipei pregatite de George Mandache, spre satisfactia adevaratilor suporteri ai ICIM-ului.
Asa cum a promis, echipa noastra a pregatit o mutare surpriza, Olga Iaroska fiind „aruncata" in lupta din chiar primul minut. Ea a fost, fara exagerare, capul limpede al echipei in anumite perioade ale jocului, „triplele" reusite de ea cazand exact atunci cand era mai mult nevoie de ele.
De fapt, asa a debutat intalnirea, cu doua cosuri „de trei", semnate Iaroska si Stoenescu si era 6-1 (min. 3). Miza confruntarii isi pune amprenta pe evolutiile jucatoarelor, care gresesc multe mingi. Se ajunge la 10-8 (min. 7), dupa care Bianca Dragus „arunca" sala in aer cu doua „triple" si va fi 20-10 (min. 12). Urmeaza patru minute „seci" pentru ICIM, Moise si Strugaru reducand diferenta la 22-19 (min. 16). Momentul psihologic al reprizei se consuma in min. 17, la scorul de 23-23, cand ambele echipe rateaza cate doua atacuri. Intra Andra, „o baga" in cos si dupa 25-23, vine 29-24, la pauza.
Soarta intalnirii va fi practic pecetluita in primele 7 minute ale reprizei secunde. Cosuri spectaculoase Andra, doua „triple" Ancuta, spectacol ICIM, doua „time-out"-uri Livas si 47-28 (min. 27), zarurile fiind aruncate. Doar Moise si Simion mai incearca cate ceva, insuficient pentru elanul si dorinta de afirmare a aradencelor. La 54-41 (min. 33), Andra Mandache primeste un pumn „mascat" de la Simion si este scoasa pe brate. Nervii Svetlanei mai cedeaza odata, spre disperarea antrenorului Mandache si in huiduielile publicului.
Livasul mai are de doi bani speranta pe final, dar imperturbabila Olga mai reuseste o „tripla" si la 60-41 (min. 37), istoria partidei era scrisa. Finalul este de vis, cu publicul aradean aplaudand in picioare, cantand „campioanele, uita campioanele" si cu Livasul in genunchi, la propriu si la figurat. Scor final 65-48 si ICIM-ul mai are nevoie de o singura victorie pentru a-si pastra titlul national, performanta ce sta la indemana acestor minunate fete.
Formatii si marcatoare
BC ICIM Arad: A. Stoenescu 15 (3x3), B. Dragus 13 (2x3), O. Iaroska 12 (3x3), A. Mandache 12, C. Nastor 7, N. Tretiak 6, I. Grecu, D. Sandu, C. Matei, R. Faur si O. Lates. Livas Targoviste: Simion 15 (1x3), Pascalau 10, Moise 8 (1x3), Schiopu 8, Strugaru 7 (2x3), Nicolae, Sarbu, Silkina.
Au arbitrat, in general bine: Ioan Giorgiu (Cluj Napoca) si Marius Marinescu (Bucuresti). Delegat FRB: Jean Antonescu (Bucuresti).
Va asteptam la o cafea virtuala pentru a
comenta stirile VAN
Ati pierdut cumva o stire importanta?
O veti gasi in arhiva VAN.
Cautare in arhiva Virtual Arad.
Stirile VAN au fost compilate si redactate de
Gheorge Puterity si Trutiu Florin.
Imaginile
VAN au fost produse si digitalizate de Gheorge Puterity.
Adaptarea pentru Web a fost facuta de Draghi Puterity.
[Arhiva 2000] [Arhiva 1999] [Arhiva 1998]
Stirile VAN 2000 au avut cititori.
{6DFA5D40A31911d291ADF928011F4932}
