Spre zarile transilvane si spre zarile lumii...
Motto: „Fiecare pasare este un acrobat. Cel care vrea sa ajunga sa stapaneasca aerul trebuie sa invete dexteritatea pasarile. Noi vom zbura si vom cadea, pana vom putea zbura fara sa cadem.”
Otto Lilienthal

Avionul Kitty Hawk al fratilor WrightNISIPURILE DE LA KITTY HAWK...
stiti cum arata si miros ele?: a mare, a „apa de mare”, a pustietate si sarat, a inedit si vant, a soare ori ceata, ori rece invrajbire-furtuna, dar, oricum, a speranta ori amagire, a indemn de ducere... dar spre ce ducere?
Litoral, tarm, Atlantic, ape, nemarginire, undeva departe de aici, dar pornind de aici, insule si continente, inca timp al posibilelor descoperiri si cuceriri, inca timp al velelor dar si al motoarelor marine... spre CE DUCERE, in afara de cea maritima?

Ei bine... tocmai ca o altfel de ducere ACUM: spre „apele de sus”, spre cerurile ce strajuitor inalt se afla peste apele marine si peste ducerile pe ape! O DUCERE spre inalt, o ducere la desprinderea de pamantul pe care oamenii au construit pana acum doar care si corabii!...

Nisipurile de la Kitty Hawk au tradat acum marea si mersul pe mare, ele lansand mersul pe cer! Acolo, peste ele, a fost unul dintre locurile si momentele astrale ale Omenirii. Ale inspiratiei si straduintei omenesti – lansarea zborului cu „MAI GREU DECAT AERUL”... caci, necontestand si nediminuand „partea cealalta” de ingeniozitate, merit si sacrificiu, trebuie sa retinem totusi ca „ce este mai usor decat aerul” (aerostatele de pana...) oricum se ridica, intr-un fel sau altul...

Wilbur WrightOrville WrightVedeti, stimatilor, totul s-ar putea rezuma la o abrupta fraza:„in anul 1903 fratii W. si O. Vright au...”, dar eu unul sunt satul de „fraze abrupte” si va propun sa mai simtim... caci simtind ne vom imblanzi si prelungi frazele vorbirii, ale intelegerii si cele ale trairii – ale sufletului deci. Caci aviatie fara de suflet nu se poate. Iar daca totusi se face, rezultatele sunt cele amarnice de acum, in diversitatea lor. Ma inspaimant si ma constern (nu este o metafora!) gandind ca inca nici un om aviator nu m-a atentionat „stii ca avem 100 de ani de cand zburam?... facem ceva, spunem o vorba, sarbatorim?...”, cum si de faptul ca daca eu le-am spus multora acestea, ei mi-au ripostat cu „da, da, exact... ei si?”

„Ei si?”!: Ne pierdem in indiferenta. Ne prabusim in nepasare. Ne complacem in comoditatea de a nu observa, comemora, sfinti astfel. Ne multumim cu si intr-un prezent unde strict existam, intr-o aviatie contemporana (ca fractie nationala – in fond un minimal!), ajunsi aici datorita tocmai celor pe care fie uitam fie nu suntem atrasi, interesati, emotionati ori doar cuviinciosi in a-i sarbatori!

...inainte de dec.’89, pe langa Craciun si Paste, in mod particular, secret si poate voluptos sarbatoream ziua aviatiei „pe vechi”, martie/Montesson, ziua regelui, eliberarea Basarabiei si a Ardealului, debarcarea in Normandia, si altele... acum, obligat nu de regimul politic al tarii ci de indiferenta ei, am alte „sarbatoriri solitare” – printre ele poate fi numit si acest astral 17 decembrie!

Cei doi frati, avionul si hangarul care il adapostea pe Kitty Hawk

Totusi, in cateva cuvinte, sa amintim rezumativ:
In anul 1900 fratii Wilbur si Orville Wright isi construiesc intaiul planor(biplan, model Chanute: Octave Chanute, teoretician al zborului, un pionier al aeronauticii mondiale), experimentand zborul plutit pe coasta americana a Atlanticului, peste nisipurile de la Kitty Hawk – statul Carolina de Nord. Initial lansarii fara de „incarcatura”, mai apoi cu „pilotul la bord” aflat in pozitie culcata („pe burta” zis pe romaneste!, pozitie dovedita, in timp aeronautic, propice, ea mentinandu-se ori reluandu-se odata cu instalarea in suprematie a deltaplanismului.)

Planorul Wright nr. 1Planorul nr. 3 al fratilor WrightIn parcursul 1901 si partial 1902 planorul este perfectionat, pozitia pilotului mentinitua, numarul zborurilor trecand de una mie... in fapt totul este un experiment detaliat, atent urmarit, notat si judecat, uneori asistat chiar de catre „parintele” Octave Chanute. Planorului i se monteaza comenzi pentru schimbarea zborului in directie si profunzime, fapt si stare de lucruri (putem spune „de zbor”) in care experimentarile aduc alte probleme dar si rezolvari. Aici ajunsi „polivalentii” mesteri frati construiesc originalul lor motor (4 cyl., 12 CP, racirea cu apa, greutate 109 kg., carburant petrol...) pe care il monteaza pe evoluatul planor ce devine astfel avion (aeroplan), unde va antrena prin lant doua elici situate stanga-dreapta si cu sens contrar de rotire. Nu instram in amanunte dar alaturam fotografii edificatoare cum si planurile (cu dimensiuni) ale aparatului, asa cum ele au fost publicate in „Moderne Flugzeuge” (Heinz Erblich, la Richard Carl Schmidt & Co., Berlin, 1914)...

Doua schite aparute in lucrarea Moderne Flugzeuge in Wort und Bild (Heinz Erblich - 1914)Schita aparuta in lucrarea Moderne Flugzeuge in Wort und Bild (Heinz Erblich - 1914)Ca in ziua de 17 decembrie 1903, lansat de pe rampa-catapulta (vor mai trebui sa treaca aproape inca trei ani pana ce, tot intr-o premiera mondiala, la Montesson-Franta, pe 18 martie 1906, romanul Traian Vuia sa se ridice/decoleze de pe roti, incorporate constructiv aparatului sau de zbor), acel minunat si frumos „Fleyer 1” sa zboare o vesnicie (12 secunde), cu extraordinara viteza (55 km/ora) – da, a fost o vesnicie, o fantastica viteza, o cereasca buruinta!: a fratilor Wright, a Americii a intregii Omeniri, a visatorilor, experimentatorilor si martirilor de pana atunci! Dupa acest prim zbor al lui Orville, pana in seara acelei zile s-au mai facut inca trei zboruri iar DE ATUNCI, OMENIREA ZBOARA!

Nu, nu trebuie sa iesim in strada (...am mai iesit noi o data, nu demult, crezand ca... si am facut „ rahatul praf!”), cantand ca americanii „Glorie, Glorie, Aleluia”... dar totusi, suntem in decembrie 2003, exact la una suta ani de cand „mai greul decat aerul, aparatul de zbor cu propulsie motor-mecanica” a zburat, ca uluitoare realizare omeneasca, in premiera planetara! „E o treaba” – nu? „Apai” (=apoi, astfel – ardeleneste!) daca la 90 de ani de la caderea si moartea lui VLAICU nici o categorie a aeronauticii romanesti actuale si nici o publicatie (in specific, dar nu numai) nu a catadixit sa zica „Hoo, stati fratilor, ca trebuie sa va spunem ceva” (cum obisnuieste sa exprime „Orizont Aviatic”) desi Vlaicu este un iubit si un unicat al natiei noastre, macar acum, cand cica „ne strofocam a intra in Europa si Lume”, sa ne amintim cu admiratie si recunostinta planetara panaviatica de INTAIUL ZBOR, din 1903 decembrie, al modestilor, inspiratilor dar si mai ales harnicilor frati WILBUR si ORVILLE WRIGHT.

Caci daca ne vom aminti si vom vorbi, in decembrie, despre fratii Wright va fi bine... va ramane totusi intrebarea „de ce nu ne-am amintit si n-am vorbit, in septembrie, despre Vlaicu?, cel care s-a pierdut zburand spre zari transilvane...

Fratii Wright

Iar daca nu vom vorbi nici despre fratii Wright, in decembrie, atunci intrebarea ar fi „despre ce naiba sa vorbim, doar despre BUNASTAREA, SIGURANTA si FERICIREA in care ne tavalim tot mai adanc?! Noi, noi vreau sa spun, nu si cei ce ne asigura aceste „splendide” conditii!

2003, in noiembrie, cu ingandurare.
Cornel Marandiuc

Discutati despre istoria aviatiei romane in forumul "Orizont Aviatic"
Orizont Aviatic Nr. 14, Decembrie 2003
VIRTUAL ARAD
Suntem pe locul
Pozitia Virtual Arad in Romanian Top 100
Votati-ne zilnic!
Votati Aradul !