RAZBOIUL ZILELOR DE PACE!...

Avionul EXTRA 300 in zbor demonstrativ acrobatic pilot Daniel StefanescuNumeam candva, la Caracal, in ocazia unei „revederi” a promotiei adjutanti aviatori (piloti de razboi) 1945, ii numeam deci pe acesti „logodnici” ce nu apucasera a se transforma din „miri de drept” in „miri de facto” drept ultima promotie de razboi si, concomitent, intaia promotie de pace a aviatiei romane. Optiunea, integrala perioada de scolarizare, pregatirea morala si fizica profesionala a acestor „baieti” se cantona in acordul de patriotism si risc implicat, de a patrunde in flacara mistuitoare a inca razboiului. O decizie constienta deci, la fel si asumarile. Dar... „n-a fost sa fie!” Eliberarea acestor baieti din scoala si pregatire, obtinerea de brevet si grad, a lor, a coincis cu eliberarea de razboi si oroare a continentului european: a venit PACE. Astfel, asadar, decurgand, ei au avut mandria si onoarea de a fi ajuns piloti de razboi dar si fericirea de a fi „iertati” de tocmai acest incruntat Razboi si, dimpotriva, mangaiati cu zambetul Pacii.

(Femeia PACE are piele alb rozalie, obrajii plinuti, parul blond buclat, ochii albastri ori verzi, privirea promitatoare...) Hm!... O fi! (De vreme ce pictorii, sculptorii si alte categorii artistice asa o reprezinta, ades). Oricum, este cert, starea de Pace reintoarce barbatii luptatori, integral valizi ori catva schilozi, spre (si la) Femeie. La „acasa”. La continuitate de singura viata... macar vreo doua-trei decenii (asa arata statistica si istoria). Ei bine (si „deci”) barbatii aviatori ai pomenitei promotii n-au mai avut parte de „razboi”, ci de un alt fel de razboi. Cum asa? Poate exista, pe langa „razboiul-razboi” si un alt fel de razboi? Poate!... Care? Cum e? Tocmai despre aceasta vom incerca sa aratam, si despre unul dintre „luptatorii” sai:

Langa MIG-15CONSTANTIN V. STEFANESCU
Care apartine acestei promotii, 1945, de adjutanti aviatori piloti.

Daca esti din Buzau (Valea Teancului) si vrei „sa faci aviatie”, ori o iei in sus, prin Ramnic, spre Focsani, ori bagi palonier si mansa inverse si dreapezi astfel in glisada pe stanga spre Ploiesti... ca, de-aici, e doar un pas pana la Campina – Campina cea renumita ( candva atunci!) prin scoala ei de zbor fara... exact, fara motor! Depinde de ce varsta ai, in primul rand. Apoi, depinde de felul cum esti informat, sfatuit, trimis... Purtand insa la mana bratara batuta in cele scumpe si sclipitoare 17 pietre ale anilor, varsta tocmai potrivita pentru planorism, desigur ca te vei indrepta spre Campina... ceea ce si face tanarul Stefanescu, nascut in 1924, luna Martie, sub semnul si simbolul venirii de Primavara.

Face planorismul la Campina in 1941, anul unor teribile cumpaniri ale tarii si aviatiei tarii. Acest intai pas si prim grad al scolarizarii aviatice este de fapt si examenul, autocontrolul fiecaruia dintre cei ce intr-un fel sau altul (impuls, sfat, imitare) pasesc „in aviatie”: daca, dupa brevetarea in planorism simti ca nu ti-e nici mai cald nici mai rece... renunti si revii, ori te indrepti, spre alte treburi „pamantesti”; daca insa porneste propria-ti combustie interioara, chinul, dorinta „de mai mult”, de „mai sus”, cauti drumul ce cu adevarat intr-acolo urca! Este si cazul de fata – Stefanescu „face motorul”, urmeaza scoala civila de pilotaj in 1942/1943 si, previzibil, dupa dorinta si intr-un context al mersului tarii si generatiei sale, ajunge elev al Scolii militare de aviatie pentru adjutantii aviatori. Timpul acestei scolarizari este timpul razboiului. Terestru si aerian. Timpul ridicarii placii ruso-asiatice si rasturnarii acesteia peste alba Europeana. Timpul retragerii si prabusirii germane. Timpul primaverii si verii navalirii aerian Aliate peste tara, iar mai apoi timpul „intoarcerii de arme” cum si ramanerea acestor arme sub tragaci si comanda sovietica. Timpul unor cumplite schimbari, experiente, umiliri pentru tara si poporul tarii numita ROMANIA. Timpul (tarii) pe care unii il considera si declara „zori” iar altii „apus”, "crepuscul”... Brevetarea si Intalnirea promotiei 1945 - Adjutanti aviatori - Caracal 9-11 septembrie 1989Pacea! Pacea si Brevetarea! Au iesit piloti de razboi iar Razboiul, si el, tocmai a iesit din „legalitatea sa”, in Europa s-a oprit chiar daca oamenii inca orbecaiau prin fumul si praful distrugerilor, mirosul de purulenta si moarte, prin izul iritant al terebentinei insecuritatii personale si general viitoare. Acesta si asa a fost timpul dar, hotarat (si clar pentru... clarvazatori!) timpul infingerii stelei rosii in pamantul national romanesc, spre „rodire”! Domnilor adjutanti aviatori, piloti de razboi!: ce faceti acum? – tocmai vi s-a „suflat”, de catre Istorie (?) „obiectul muncii, calificarii”! Voi, tinerii tocmai inzestrati cu o „meserie” ce s-a devalorizat brusc, precum bancnota nationala ce afiseaza imaginea unor frumoase si blande taranci!...

Unii dintre ei au capotat, altii au reusit sa „repuna motor”, mergand inainte... unul dintre acestia fiind si CONSTANTIN STEFANESCU: ramane in „procentul activ” si in 1950 absolveaza Scoala militara de ofiteri navigatori aviatie, in 1951 cursul de interpretare foto aeriana, mai apoi cursul pentru ofiteri (sefi) Stat Major. Drumul si localizarile sunt urmatoarele: pilot de v-toare, navigator, pilot instructor v-toare, pilot elicoptere, pilot instructor elicoptere. La: Regimentul 5 V-toare (Deveselu), Divizia 23 V-toare (Giarmata-Timisoara), pilot V-toare si Ofiter 1 navigator in Comandamentul Aviatiei Militare (Otopeni), pilot si comandant Detasament Elicoptere in cadrul Intr. Aviatia Utilitara. Toare acestea insemnand si adunand „o viata de om”. O viata de aviator, de zburator. Si aici se deschide un paralelism care in alte domenii ale vietii (personale, profesionale, sociale) ale omului, nu exista!: „practicarea” aviatiei si familia. Caci de prea multe ori acestea nu se pot impleti, coexista armonios si indreptatit onorate... Merge insa, i se naste in luna darurilor – Decembrie 1967 – un fiu, DANIEL, si astfel... vom vedea putin mai departe.

CONSTANTIN STEFANESCUS-ar putea spune ca pentru un rutinat si „indelungat” pilot de avion trecerea la zborul, pilotajul de elicopter ar fi un fel de pervertire! O tradare! Caci una este sa fii format de la bun inceput ca elicopterist si alta sa „treci” la aceste bazdaganii ciudat venite (si tarziu) si ele pe lume!... Dar cum si in cazul altora, prin excelenta Stefanescu face transferul devenind unul dintre cei mai performati si perfecti piloti ai verticalei. Poate intreaga sa meritoasa cariera militar aviatica paleste in fata activitatii si prestatiilor pe care le-a indeplinit in aviatia utilitara, la mansa acestor aparate... era pe atunci „scula mare” galagiosul dar puternicul MI-4, unul dintre primele de-acum stabile reusite a sovieticilor...

Am putea spune:
DACA, daca ai brate puternice, reflexe si nervi buni, daca poti suporta decibeli „peste poate” si vibratii „peste destul”, daca te tenteaza un nou fel de zbor si de a zbura (pilota) si daca peste „cota de risc” a avionului „clasic” mai accepti sa adaugi... ATUNCI haide, catara-te in inalta carlinga a elicopterului MI-4! Priveste de acolo lumea, apoi actionand cu toate membrele deodata, impinge inca mai jos lumea – ridica-te deci cu masinaria aceasta ce bate, izbeste cu palele rotorului in aerul ce abia acum intelegi cat este de dens si puternic! De binevoitor dar, uneori, si de vrasmas. Haide, apuca-te sa pilotezi elicoptere...

Urcand in Mi-4Pare-se ca Stefanescu, fostul pilot de v-toare pe reactive, si-a gasit astfel o noua provocare si paine trecand pe aceste aparate, stapanind noul fel al zborului. Dar aviatia utilitara (indiferent cu ce, pe ce o faci... prin excelenta insa cu elicopter) este o amarnica paine zilnica. Daca Stefanescu ar fi ramas un ofiter militar pilot, de vanatoare, ori un ofiter in Comandamentul aviatiei militare... cum multi altii, probabil ca ar fi ramas intr-un caldut anonimat. Acum insa, odata cu trecerea la elicopter si „Utilitara” patrunde intr-o lume mult schimbata, deosebita de cea anterioara. Cerul devine mai scund. Pamantul se apropie, se inalta. „Drumurile aeriene”, ca printr-o vraja rea, se umplu deodata cu stalpi si linii de inalta tensiune ori alte obstacole, vantul e mai tare, ploi, ninsori, vijelii si descarcari electrice biciuiesc aparatele de zbor si trebuie sa le infrunti, sa lupti cu ele, zborul insusi se transforma in destinatie extrem de concreta, critica, periculoasa, cu puseuri de „posibil tragic” uneori chiar. Este cu totul altceva si a fi pilot si pilot comandant la joasa inaltime se dovedeste nu o coborare de pe inaltul cer anterior, ci o urcare in profesionalism, maiestrie si stapanire – de aparat, de zbor, de sine.

Presa timpului a semnalat asupra pilotului comandant elicopterist Stefanescu, asupra personalitatii si activitatii sale, descriind multe din grelele sale misiuni indeplinite uneori in conditii limita si dincolo de limita aflate. Cu zgarcenia retinerii sobre ni s-a pus la dispozitie mai jos reprodusul rezumativ:

Distinctii si zboruri deosebite:
- Misiuni de lupta la tinte reale cu MIG 15, in perioada 1954 – 1960;

1965 - lucrand pe Valea Oltului- Misiuni de salvare speciale, cu elicopterul in perioada 1961 – 1974;
In noaptea de 29-30 Noiembrie 1963, in conditii meteo de vant 30 m/s (108 km/h) in rafale, viscol, transport masiv de zapada, s-a deplasat cu elicopterul MI-4, inmatriculat YR-EMB de la Baneasa la Vadu, in vederea incercarii de a salva echipajul vasului Abdulah esuat la 300 m de tarm, in apropierea satului Vadu. Echipajul vasului era format din 22 de oameni, care timp de 4 ore au fost transportati, pe rand, suspendati in cablu, de la vas la mal.

5 Noiembrie 1964 – zbor de noapte in conditii meteo grele (furtuna, lapovita, ninsoare) a transportat un medic, pe nume Nicolae Voicu, din localitatea Padina – Bratul Chilia, la spitalul Fundeni din Bucuresti. Datorita acestui zbor pacientul, care prezenta ruptura de intestine cu hemoragie interna, a scapat cu viata;

In timpul inundatiilor din Ardeal in primavara anului 1970, in calitate de Pilot Comandant, in perioada 14-16 mai, a salvat 103 oameni de la inec, in judetul Alba;

1965 - lucrand pe Valea Oltului14 persoane cazute in prapastie in munti, iarna;

- Misiuni speciale
In vara anului 1967 a efectuat zborul de transport de echipamente, muncitori si materiale in Valea Lotrului;

Transportul stalpilor de inalta tensiune in vederea montarii, pe Valea Oltului

Misiuni geologice

- Decoratii si distinctii:
- Pilot militar Clasa 1
- Meritul Militar Clasa 1 – 1954
- Ordinul Muncii Clasa a III-a – 1966

Ce lipseste de aici? Zeci de misiuni, la fel de grele, deosebite, lipsesc. Bunaoara misiune in care a salvat 16 oameni de la o moarte sigura, cautandu-i, gasindu-i si ridicandu-i de pe o insula a Dunarii (zona Braila), asaltati de ape, in conditii de noapte, furtuna, frig paralizant... plecat de acasa in haine de oras, subtiri, in ajunul sfarsitului de an, luat de sub bradul pe care tocmai il impodobea pentru copil... Cosmarul si epuizarea din acea noapte lipsesc. In fata splendidei "bijuterii aeriene", bimotorul usor AERO-45, cei doi CONSTANTIN... (Stg.) STEFANESCU, (dr.) MANOLACHEEnormul risc al nereusitei posibile si pierderii aparatului, echipajului. Supraputerea acestui echipaj in acele ore interminabile!... Da, multe lipsesc. Zborurile din si peste munti lipsesc. Acea echilibristica aeriana facuta cu stalpii pentru viitoare magistrale electrice, atarnati de elicopter si alunecand peste hauri... posibile pendulari mortale - lipsesc. Si cate altele! Cum poti condensa intr-o scurta fraza astfel de misiuni si indepliniri a caror ore, minute, secunde chiar, de zbor, manevra, gest decizional, au insemnat o incordare extraordinara si un consum mintal, psihic si fizic enorme, straine intelegerii neofitului? Nu, nu se pot rezuma astfel lucrurile. Mereu am spus si intotdeauna voi sustine ca aceasta categorie si munca – a aviatiei utilitare – este superba si superioara in greul ei si in modestia nelaudarii celor apartinatori. Imprevizibilul si neasamanarea de la misiune la misiune (care privitorilor le-ar aparea identice) stau mereu la panda si pilotul (echipajul) trebuie SA POATA REZOLVA PE CLIPA Neprevazutul, Deosebitul, Criticul... iar „utilitarii” reusesc sa o faca. Despre pilotul utilitar (cazul de fata, Constantin Stefanescu) trebuieste scrisa o carte, economia stricta a unui material de prezentare nu isi poate ingadui prea mult faptic, abordare, si multa intindere...

Undeva in munti (de la stg. la dr.): mec. Botica, insp. C, Manolache, col. av. P. Agheichi, copilot Corgat, pilot cdt. StefanescuA zburat in cariera sa aviatica 21 tipuri de aparate, totalizand 7.141 ore de zbor si executand 33.402 aterizari. Intre cele zburate au fost 5 tipuri de elicoptere, cu 5.953 ore de zbor elicopter – ponderea detinand-o zborul pe elicoperul Mi-4: 3.785,27 ore. Si cum spuneam, zborul pe elicoper, fata de avion, cere mult mai multa atentie si contributie din partea pilotului si-i ia acestuia (tot astfel) mai mult decat ia avionul pilotului de avion. Iar despre ei, despre elicopteristii profesionisti se vorbeste mai putin... DE CE OARE?

In ziua de 21 Martie (Martie al nasterii sale...), 1991, CONSTANTIN STEFANESCU se ridica pentru ultima data, in ultimul sau zbor. De data aceasta motorul merge neauzit si marile pale ale elicoperului, rotindu-se, l-au tot ridicat spre Cerul pe care l-a indragit si din care nu se va mai cobori niciodata printre noi. Lasand in urma o viata demna si cu folos traita, viata unui om bun si decis, viata unui aviator autentic si valoros. Lasand... ca printr-un contract secret, ca printr-o mutuala intelegere cu propria-i viata si cu AVIATIA, facuta, un urmas, un continuator – pe fiul sau.

DANIEL STEFANESCU s-a nascut, cum spuneam, ca un dar, in „luna darurilor” pentru Familia Stefanescu – pe 12 Decembrie 1967.

Pe Arad, aducand EXTRA in tara: (stg.) Gica Militaru, (dr.) Daniel StefanescuFata de tatal sau, ori fata de alti tineri, a inceput zborul ceva mai tarziu, la responsabila varsta de 21 ani. Odata pornit insa spre acest scop si pe acest drum, ipostazele s-au succedat (si se...) cu eleganta, pasiune, solida sustinere a instruirii. Si aici vom uzita de o insiruire rezumativa necesara totusi:
- 1988: incepe zborul
- 1992: a absolvit Facultatea de Aeronave (din cadrul Institutului Politehnic Bucuresti), sectia Motoare de Avion.
- 1997: - detine calitatea profesionala de instructor zbor motor.
- Devine instructor de zbor in cadrul Aeroclubului „Aurel Vlaicu” - Bucuresti.
- Este campion national la acrobatie cu motor si aterizare la „punct fix”.
- 1998: - este campion national la acrobatie aeriana (motor).
- Este campion international in Raliul aviatic Dunare - Tisa - Mures.
- Actual: - este inginer exploatare (in cadrul Aeroclubului Romaniei) pentru avioanele EXTRA-300, ZLIN 726, 526 si 142.
- Este pilot pe aeronava BAC-1-11, la Compania aviatica „JARO INTERNATIONAL”.
- Este Maestru al Sportului.
- Este pilot comercial de transport, la Compania „ANGEL AIRLINES”, unde indeplineste si functiile: comandant aeronava, pilot sef, director de zbor, safety oficer.

Cei doi decoland spre Ploiesti-StrejnicAcest barbat tanar, aratos si placut in aspect, semanandu-i tatalui prin fizic si comportamentul corect, moral, demn, pasional spre aviatie si zbor dar modest si retinut spre altele (dar si pasionat motociclist), a acumulat si cumulat mult... insa acest „mult” este rodul seriozitatii, invataturii si, desigur, predispozitiilor, talentului, mostenite de la demnul om si valorosul zburator - parintele sau. Caci, pare-se, astazi aviatia incepe sa revina la normalitate - nu „cade din cer” nimic, acolo trebuie sa te urci prin efortul propriu al instruirii, seriozitatii, calitatii si muncii depuse.

L-am vazut zburand pe acest AVIATOR. L-am auzit vorbind pe acest OM. Am primit marturiile celor pe care el i-a instruit ori controlat la zbor. L-am vazut cand a adus, impreuna cu regretatul GICA MILITARU, avioanele EXTRA-300, in tara. L-am... catva il stiu pe Daniel Stefanescu si „acest catva” este indeajuns spre a spune acum si aici ca el este un bun urmas al aviatorului comandant Constantin Stefanescu, ca este deja o autentica personalitate in aviatia romana si o speranta pentru ziua de maine si afirmare a aviatiei sportive romanesti, in mod deosebit pentru Lotul national de inalta acrobatie aeriana ce trebuie sa-si recapete eficienta, stralucirea si prezenta in „arenele aeriene” ale Lumii aviatice internationale.
Zbor bun Aviatorule si Omule tanar! Caci, deasupra ta intotdeauna, protector si cu iubire se vor roti palele unui elicopter Mi-4!

Decembrie, 2002 – Arad 
Cornel Marandiuc

Discutati despre istoria aviatiei romane in forumul "Orizont Aviatic"
Orizont Aviatic Nr. 2, Dec. 2002
VIRTUAL ARAD
Suntem pe locul
Pozitia Virtual Arad in Romanian Top 100
Votati-ne zilnic!
Votati Aradul !