18 august 1944:
A cazut Serbanescu !

1)
Pe Nicolaev (de la stg. la dr.): Greceanu, Simionescu, Dusescu, Senchea, SerbanescuVIZANTY a fost „boierul”, BIZU un „complex insuficient definit si interpretat inca”, SERBANESCU insa a fost „omul dintr-o bucata” care a mers „fest” (cum spunea Vlaicu!) si furtunos inainte spre destinul tragic si onorant al tarii sale si al sau, care i-a fost, pare-se, sortit. A penetrat inevitabil intr-o demna, patriotica, ostaseasca, intr-o „cuvenita” („repartizata”) moarte a pilotului de vanatoare, si sedus si obligat si tributar unor circumstante de moment istorico militare. „Acestea” nu stiau ca exista un Serbanescu, nu coborau la identitati si individualizari „marunte”. El, in schimb, le-a stiut, servit si onorat, subordonandu-si si in final sacrificandu-si gandirea, simtirea, fapta, fiinta si viata.

Si sunt merituosi cei ce nu l-au uitat, n-au uitat TOTUL (si) in special ziua de 18 August 1944! Si rusine celor ce fie isi spun „Serbanescu?, pardon!, adica?...”, fie isi si ne spun „Mai lasati-ne domnilor (bine ca nu zic tovarasi... asa cum au tot zis, tot EI, pana mai ieri), cu aceste inutile povesti si reluari!„ Din pacate acestia accepta si stiu mai multe despre un Closterman (imediat te avertizeaza ca SI EI au citit „Marele circ”!), stiu cate ceva despre Hartman ori Galand, despre Bader ori altii iar la „sectia romani” au ACUM curajul sa-si zica de Cantacuzino... ca de un fruct exotic, Serbanescu ramanand o autohtona „nuca tare”... ori, asa ceva, nu se serveste si consuma la pranzul „domnilor” romani de azi!

Serbanescu ramane insa! Caci mai existam NOI. Apoi, apoi... poate va fi redescoperit peste ani, decenii... daca vor mai exista ani, decenii, interes, curiozitate, pretuire si patriotism autentic (nu cel „original”, agresiv, jenant si daunator, scurs de pe camasile murdare ale unor poeti ai „Curtii” de ieri sau de azi), demnitate, trebuinta si mandria istoriei, cult al eroilor neamului, cum si alte „ingrediente” din ce in ce mai scumpe si rare in Romania! Asta e, Alecule! Probabil insa ca „frumoasele cu ochi verzi” si fascinante avioane vor fi intotdeauna!: cele doua realitati si vii bucurii, cu trup, pe care le-ai iubit...

2)
ATUNCI se canta „Zaraza” si se zbura cu P.Z.L.-uri...
ATUNCI se canta „Frumoasa mea cu ochii verzi”, se dezrobea Basarabia si Bucovina si se plangea Ardealul...
ATUNCI se canta „Armenita” si se zbura pe Messerschmitt-uri...
ATUNCI se murea sus, foarte sus pe cer... cerul de la romani, moartea de la yankei venita...

Caci, da, ATUNCI cei ce n-au murit in noaptea de spaima si foc de la Karpovka (si alte la fel cumplite locuri), in stepe dezolant pustii, profuite ori inzapezite, reveniti in tara mureau peste orase si anticlinate doldora de petrol, peste paduri si lanuri de grau, peste bastini si iubiri...

August 1941 - Ghimbav (Scoala perfectionare) Alex. Serbanescu, pe atunci lt. av., zburand avionul PZL-11 BUn ATUNCI cand se sfarsesc lupta, zborul, viata, avioanele, femeile (si cele cu ochi verzi), bucuria si durerea, ATUNCI cand se sfarseste Lumea pentru ca Lumea este numai si numai prin TINE, prin „fiecare TINE”, ATUNCI cand nu mai poti auzi, simti si vedea caci toate acestea exista prin perceptia si stiutul tau, prin fiinta si viata ta... ori acestea sunt o atat de usoara tinta si prada al unui banal proiectil de tun de bord advers! Asta este domnule Capitan, asta este draga Alecule, draga Omule, Aviatorule...

3)
I-am cerut Generalului aviator ION DOBRAN, fost pilot v.toare participant in ultimul razboi (campania Est, campania „la americani” - in tara, campania Vest... deci o intreaga tinerete zdruncinata si expusa celor 3 razboaie ale Razboiului), apartinator Grupului „9 Vanatoare” de sub (si) comanda av. ALEXANDRU (Alecu) SERBANESCU, sa ne vorbeasca. Sa spuna ceva din amintire, gand si suflet despre ACEL SERBANESCU care, intr-o vara, intr-un august inca demn si regal, inca neprevenit si romanesc, (desi chinuit dar autentic romanesc), inca nestropit cu saliva comunist sovietica, a murit pentru tara sa, pentru credinta si corectitudinea sa, pentru juramant, datorie si onoare in lupta grea si disperata impotriva dusmanului care venea peste tara romaneasca si oameni romani, spre a nimici.

Am crezut ca dupa aproape 50 de ani de tacere si interdictie (comunista si tradatoare) in a i se pronunta numele, a i se recunoaste meritele si legitimitatea, in a fi onorat... tara romanesca, natiunea romana, in primul rand prin oamenii „conducatori” vor aduna cu migala si religiozitate patriotica cioburile holografice ale merituosului trecut si il vor inalta pe Serbanescu (ori pe altul, altii) pe soclul, in prealabil dezinfectat, de pe care ne-au sfidat o jumatate de secol „gheroii” altora, impusi si plantati aici.

Vine 18 August, Ioane, ziua caderii lui Serbanescu, ziua ultimei sale lupte in care i-ai stat alaturi, cum si Darjan, incercand sa faceti totul spre a-l ajuta... spune ceva oamenilor, inca o data, ACUM, despre Serbanescu... caci in afara de tine, de Greceanu si de mine nimeni n-a spus nimic! Abia dupa „revolutie” abia dupa ce a trecut „pericolul si riscul” s-au repezit multi sa spuna, adesea compiland, necitand, neindicand... „nu-i bai”, Ioane (asa cum se spune in Ardeal), nu-i bai, oamenii mai mult de felul acesta sunt acum, „fel slab” (vezi ce delicat numesc?), nu-i bai, lasa-i, spune TU, ACUM, CEVA despre comandantul tau, ca vine 18 August...

MESSERSCHMITT-urile romanesti peste nemarginirea rusa mereu inclestate cu IAK-uri si AiracobraAsa i-am cerut si scris si iata ce a raspuns Generalul ION DOBRAN, acest om cu totul deosebit prin demnitatea, corectitudinea, instruirea, profesionalismului aviatic, sinceritatea si responsabilitatea... dar si prin justificata sa dezamagire:

Draga Cornel,
Ai citit „Cei 7 stalpi ai intelepciunii”, in Lawrence vorbeste despre seicul Abdalah? - era dezamagit si obosit, adica intelept si batran... Admir tenacitatea ta izvorata din profunda dragoste pentru aviatie si oamenii ei, dar privind in jur mie cel putin incep sa-mi apara ca o lupta cu morile de vant. Am dat in dreapta si in stanga frumoasa ta revista, am mai primit acasa reporteri de televiziune si tineri entuziasti, incercand sa aduc la suprafata fapte si oameni de demult dar a trecut prea mult timp si cei de azi nu mai sunt interesati de cei ce au luptat si s-au jertfit. Mult mai mult sunt interesati de detaliile tehnice ale materialului volant pe care unii dintre ei le stiu mai in amanunt decat mine, dar atat tot.

Serbanescu, asul aviatiei romane, a fost comemorat o singura data, de catre Comandamentul Aviatie, cu un fast fortat, aceasta acum cativa ani dar schimbandu-se sefii au uitat de promisiunea de a reveni macar din cinci in cinci ani, cum au promis, iar anul trecut nu a mai venit nici familia, fratele lui incercand fara succes sa predea fundatia infiintata de Fotescu (care s-a dus si el...) cuiva mai tanar, dar fara folos... am fost eu ca ultimul coechipier al capitanului si cativa pensionari de la aviatia militara, care nici nu l-au cunoscut direct.

Rusinos si dezamagitor.

Unii totusi s-au zbatut si au creat ceva despre el, pe internet, dar putini au acces la informatica asta moderna. Altii, ca editorul ing. Cristian Craciunoiu, a publicat multe carti despre aviatie dar ultima aparitie, din zilele trecute, „Aviatia romana in cel de al doilea razboi mondial”, a starnit un val de critici nedrepte si murdare publicate sub anonimat. La noi se remarca mai mult cei care darama decat cei care creiaza, si nu au nici macar curajul raspunderii... Ce vrei sa-ti mai spun despre Serbanescu? Serbanescu... Serbanescu... cine mai e si asta, domnule?!

Imaginea stelei care cade tine asa de putin! Serbanescu a avut o trecere cu adevarat meteorica prin aviatie. El trebuia doar sa implineasca un destin. Un vanator de munte care a luptat cu darjire sa treaca in aviatie. La inceputul anului 1942 era inca in scoala de ofiteri de la Cotroceni in care de altfel a facut si pilotajul in faza intaia, instruind elevii promotiei 42-43 si instruindu-se si el pentru a lua brevetul de pilot.

Pe Tecuci - iulie 1944 (de la stg. la dr.): Danaita, Bendas, Milu, un vanator de munte, Serbanescu, Radulescu, Senchea, Florescu, Dobran, Dusescu; in spate un "G" la care lucreaza mecaniciiLupta si trece la Flotila 1, la Leu Romanescu si cu tenacitate ajunge rapid pe avioanele de lupta si fara prea multe ore de zbor in Noiembrie 42 este deja la Stalingrad pe terenul din afara orasului, la Karpovka (in interior era Pitovnicul si inca unul). Acolo, dupa caderea in lupta a Cpt. Manoliu, ia comanda Escadrilei 58. Spre a treia decada a lunii, ramasi singuri pe teren - antiaeriana germana, care asigura apararea aerodromului, plecase in ajun - se trezesc cu proiectile de tanc printre avioane. In panica generala care s-a creiat Serbanescu este singurul care nu-si pierde capul si cu calm incearca sa stapaneasca situatia. Corpul Aerian, prin Gl. Georgescu Ermil, le comunica neputinta de a-i ajuta, le spune ca „Dumnezeu sa-i aibe in paza!” si le permite plecarea de pe teren... aprobare care vine prea tarziu. Serbanescu organizeaza apararea cu cele doua baterii a.a. ale Lt. Artilerist Apostolescu, ce trag cu tevile la orizontala in tancuri. In ragazul obtinut dupa ce au tras si cu armamentul de pe avioanele ridicate cu cozile sus, pe butoaie, el vorbeste oamenilor ce vor face si... urca in avioane, fiecare incercand sa ia inca un om sau doi in avionul de un singur loc. Cei mai multi reusesc sa decoleze, altii nu, printre exploziile proiectilelor de pe tancuri. Adj. Maj. Iolu in locul parasutei aruncate il ia pe Lt. Mec. Simoneta si din bratele acestuia incearca sa piloteze dar avionul este lovit, se rupe, Simoneta moare iar Iolu ranit grav la cap - toata viata va purta o placa metalica... dar toate acestea le stii, le-ai scris si in cartea ta prin anii optzeci!

Cum era vazut si pretuit de oamenii sai Cpt. Serbanescu? Este semnificativ sa spun doar atat: avionul era pornit prin invartirea la manivela de catre doi servanti, unul pe aripa si celalalt jos, pe sol. Atunci la acea plecare cel de sus este lovit de o mitraliera si cade dar un altul desi stia la ce expune - sau va fi omorat si el sau, in cazul fericit va cadea in prizonierat - ii ia locul reusind sa porneasca motorul de pe avionul capitanului. Abnegatie, dragoste si eroism de la un taran cu maini de aur... asa cum erau ostasii nostri. Cei decolati ajung la Tacinskaia unde impreuna cu bombardierele C.dorului Iosifescu vor forma un Grup mixt, mereu in retragere. Apoi retras si refacut Gr.7 V.toare revine pe front pentru a doua oara, eu intalnindu-i la 15 August 1943 pe terenul de la Kramatorskaia. In 1943 Serbanescu lupta cu tenacitate executand misiuni de insotire a Asaltului, a Bombardamentului greu si a Celui in picaj, misiuni de recunoastere si de atac la sol, obtinand victorie dupa victorie. Grupul 7, slabit prin pierderea mai multor piloti este schimbat in totalitate pe terenul de la Ghenicesk, in nordul Crimeii langa istmul Pericop. Comandorul Negrescu Ion preda Grupul 7 Capitanului Stefanescu (ingerasul) cdt. Al Grupului 9 Vt. Si in Februarie 1944 in locul acestuia este numit comandant de Grup Cpt. Alexandru Serbanescu, dar acum dupa lupte succesive si numeroase schimbari de terenuri am ajuns in retragere pe Nicolaev si sub comanda sa Grupul este reorganizat sub cei mai buni piloti si cu un numar suficient de avioane continuand o indarjita lupta care se va termina la 18 August 44 in inclestarea supraomeneasca cu Forta a 15-a americana ce stapanea la acea data intregul cer al Europei... Merita sa amintesc ce spunea el: „sa cada toti vanatorii din insotire, dar sa nu pierdem nici un avion insotit!”

1943 - aerodromul Mizil (de la stg. la dr.): adj. av. Economu Alexandru, adj. av. Popescu Constantin, slt. av. Carciuvoianu V., adj. av. Encioiu Dumitru (Mitrica) in fata "G"-ului lui EncioiuIn final sa amintesc oamenii celor teri escadrile din Grupul sau, cu care a dus lupta pana la sacrificiul suprem:
Cdt. Grup Serbanescu Alexandru, coechipier adj. av. Ion Mucenica.

Esc.47 (comandant Lt.av. Popescu Ciocanel): Lt. Bendas C.tin, Lt. Senchea Mircea, Lt. Naghirneac Niculae, Adj.av. Manu Laurentiu, Adj.av. Nicoara C.tin, Adj.av. Miron C.tin, Adj.av. Darjan Traian, Adj.av. Encioiu Mitica, Adj.av. Economu Alexandru.

Esc.48 (comandant Lt.av. Greceanu Teodor): Slt. rez. Simionescu Ion, Lt.av. Dobran Ion, Adj.av. Florescu Vasile, Adj.av. Botnar Vladimir, Adj.av. Goloiu Dumitru, Adj.av.rez. Lungulescu C.tin, Adj.av. Ursache C.tin, Adj.av.Malacescu C.tin, Adj.av. Scordila Gh.

Esc.56 (comandant Lt.av. Dusescu Hariton): Lt. Gavriliu Vasile, Of. de echipaj Milu Ion, Adj.av. Radulescu Andrei, Adj.stg. Balan Emil, Adj.av. Lagara Vasile, Adj.av. Panaite C.tin, Adj.stg. Danaita Ioan, Adj.av.rez. Moraru Iosif, Adj.av. Vinca Tiberiu.

Ulterior la Grup au venit Bazu Cantacuzino si Adj.av. Turcanu Pavel. Dar din cei 32 de la Nicolaev, la 18 august 44 mai erau numai 12.

As vrea sa va amintesc ca dupa Batalia Angliei, la Bighin Hill, in capela, unde se afla o carte cu copertile din aur, paginile acesteia sunt intoarse una cate una in fiecare zi - pe ele se afla inscrise numele pilotilor de vanatoare ce nu s-au mai intors din misiuni... Pe cei din Gloriosul Grup „9 Vanatoare” al capitanului Alexandru Serbanescu nu ia mai pomenit nimeni niciodata pana la revolutie: popor si popor, regim si regim!

Pe 18 August 1944, in ultimul bombardament american, a cazut o stea implinindu-si destinul prin trecerea meteorica, de trei ani, a lui Serbanescu prin aviatie. Unii romani nu stiu de el iar altii l-au uitat si i-au uitat victoriile. Serbanescu... Serbanescu... cine e asta, domnule?!

Draga Cornel, ne despartim. Nu tin sa publici aceste note... tu dispui de suficiente informatii ca sa publici un probabil ultim articol omagial despre Serbanescu.
Cu prietenie si nu uita ca ma apropii intr-un final greu de 85 de ani - Ion Dobran.

4)
Cateva trebuie sa ramana, macar acum clare:
Serbanescu a fost si ramane simbol, exemplu, concret si pragmatic indeplinitor, un eficient si un darz, si un stapan de sine si situatii, un dotat fizic si moral, un ofiter foarte bun, un om ambitios si puternic, un aviator reusit (desi „carac”, desi aparent „pompat”), devenit prin talent, aptitudine, vointa si asiduitate un profesionist al avionului, al zborului si luptei aeriene, un comandant sever dar absolut intelegator si intelept iar dincolo de functie un camarad si prieten al celorlalti. Un impatimit, un cavaler, un iubitor de zbor, de viata, de femeie, de afirmare si victorii, un responsabil lucid insa, un devotat si un autentic patriot. Un nostalgic, poate, uneori.

Pe Nicolaev 1944, imediat dupa gustarea de la ora 10 (de la stg. la dr.): Vinca, Greceanu, Mucenica, Stengel, Serbanescu, Lungulescu, Neubeck, ?, Dusecu, Simionescu, Senchea, Encioiu, Turcanu; ultimii doi tocmai se chinuie cu un ficat insuficient pregatitIn ziua de 18 August 1944 Cpt. Serbanescu, cdt. Al Grupului „9 V.toare”, atunci cand deja li se spusese putinilor ramasi sa nu mai urce, a urcat pe cerul tarii sale spre a nu se spune ca tara sa este „un sat fara caini” in care oricine poate intra cum vrea... (asa a spus si el atunci!), a urcat si a fost coplesit si doborat. Murind. Cu avion cu tot. Cu viata cu tot. Cu vise. Cu realitati. Cu trup. Cu spirit. Cu absolut tot... A luptat in acea zi, a murit si a ars.

Si daca nu? Daca ar fi supravietuit razboiului? Este numit astazi asul aviatiei de vanatoare romane din cel de al doilea razboi mondial. Bine. Dar daca?... Daca Eugen Marinescu (Matra), Costin Florescu si prea multi altii au facut 17 ani de puscarie, Serbanescu cati ar fi facut? Si de ce? Pe cine intrebam? Pe care istoric? Pe care specialist? Specialist in ce? Istoric al „cand” si „cui”? Poate este bine ca Serbanescu a ramas pe cer, a ramas in ziua aceea alaturi de niste germani si cativa americani pe cer si nu a mai coborat spre a „incapea curand pe mainile” fratilor sai romani! Care romani? Ce fel de romani?

Alte tari, natiuni, aviatii si istorici nu obosesc in a-si elogia, pomeni si explica eroii aviatori, ai razboiului ultim, in a-i onora in fel si chip. Iar nici noi nu le putem nici macar publica jurnalele ori memoriile. Noi nu avem inca o istorie a faptelor lor si nici nu am facut nimic spre a o avea. Este pericol si posibil ca cele ce se anunta sa aiba tipicul si calitatea stiutelor de-acum scrieri ale stiutilor de-acum autori. Nu, nu asa se face corecta istorie caci istoria sta de fapt si in acele marturii ale oamenilor ce mor tocmai in acesti ani, varstnici, bolnavi, nestiuti, necercetati, neintrebati ori necrezuti. Ale celor ce au trecut „cota decembrie 1989”, care au mai putut si au stiut a-si aminti si a scrie. Deci cei extrem de putini. Cei multi au murit. Iata, tocmai imi scrie DAN STOIAN cum din „Eroica promotie 1941”, prin moartea de acum a lui Serghei Ciachir, ei au mai ramas doar 12! Arhivele sunt partiale iar marea cantitate a dovezilor scrise - documente, acte, insemnari, iconografie si presa etc - aflate la fostii aviatori, cu extrem de putine exceptii au fost confiscate si distruse de catre Securitate sau distruse de catre detinatorii urmariti si terorizati.

Ne rade lumea! Si pe drept. Dar pe cine intereseaza?... Sa aiba dreptate Gl. Dobran cand spune ca „ORIZONT AVIATIC”, cel ce se straduie sa infatiseze despre meritele si merituosii aeronauticii romane, este o lupta cu morile Poza 7de vant? Poate... (mai ales dupa cum nu este ajutata).

Ne-am ascuns si ne-am interzis eroii. I-am pazit cu aprigi ochi securistii pe fostii aviatori eroi sa nu „sufle” nimic. Am cenzurat cu atentie ideologic comunista fiecare cuvant propus editarii. Ne-am „furat caciula” (ca prostu), ne-am batut joc de tara, de parinti, de istorie si de tot ce a fost bine facut inainte, si de cei ce au facut bine.

Esti liber astazi, capitane SERBANESCU, poti sa pasesti pe strazile Bucurestiului si ale tarii dar esti un necunoscut. Este foarte tarziu sa te mai prezentam, nu prea avem cui. Te-au tinut prea mult ascuns. Uite insa ca o facem totusi, cine stie... si daca un singur om sau un singur adolescent va dori sa te cunoasca, tot e un castig!... Iar daca te vei intalni acolo unde esti cu Jean Moscopol, cere-i sa-ti cante „Frumoasa mea cu ochii verzi” - frumoasa romanta ce ti-a placut atat de mult adastand in fata paharului cu vin!...

Iar tie Generale, prietene Dobran, isi multumesc si iti doresc sanatate, speranta si un zbor de croaziera (daca cel de lupta l-ai depus in exceptionala ta carte „Jurnalul Locotenentului Dobran”).

Cornel Marandiuc

Discutati despre istoria aviatiei romane in forumul "Orizont Aviatic"
Orizont Aviatic Nr. 10, August 2003
VIRTUAL ARAD
Suntem pe locul
Pozitia Virtual Arad in Romanian Top 100
Votati-ne zilnic!
Votati Aradul !