Ştirile Zilei

Municipalitatea plănuieşte realizarea a încă unui sens giratoriu, de data aceasta în Sânicolaul Mic. Încă un sens giratoriu va fi amenajat în Arad, de data aceasta în cartierul Sânicolaul Mic. Mutarea celor 100 de familii evacuate din casele naţionalizate în noile apartamente construite pe strada Tarafului este una dintre principalele motive ale investiţiei. Potrivit informaţiilor furnizate de primarul Gheorghe Falcă, sensul giratoriu va fi amenajat în zona străzii Tarafului, unde va fi construit şi un centru comercial. „În una dintre următoarele şedinţe de Consiliu Local se va pune în discuţie un Plan Urbanistic în care se prevede şi un sens giratoriu care să cuprindă intrarea la investiţia respectivă, precum şi intrarea spre strada Tarafului”. Centru comercial Amenajarea unui centru comercial în zona respectivă este şi ea în vizorul Municipalităţii. Primarul a subliniat că una dintre solicitările oamenilor care tocmai ce s-au mutat pe Tarafului este aceea de a avea un centru comercial în apropiere. Atfel, acesta ar putea fi amenajat pe locul unde era piaţa de animale. Întreaga zonă de la intrarea în cartier, însă, va reprezenta un punct de interes pentru Comisia de urbanism. Potrivit edilului local, Comisia de specialitate va avea ca o sarcină viitoare definirea unei viziuni privind modul în care trebuie să arate intrarea în cartierul Sânicolaul Mic. S. B. - Jurnal Arădean

La eveniment vor participa expozanţi din domeniile construcţii, mobilier, transport şi turism Consiliul Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din România - Filiala Arad, în parteneriat cu Camera de Comerţ şi Industrie Bekes, Asociaţia de Municipalităţi pentru Dezvoltare Regională din Békés-ul Central şi Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” din Arad organizează în perioada 13-15 noiembrie, la Expo Arad Internaţional, Pavilion A, cu începere de la ora 11.00, Târgul transfrontalier de bunuri, servicii şi opor­tunităţi investiţionale. Evenimentul se va desfăşura în cadrul proiectului „Networking pentru dezvoltare economică durabilă” finanţat din fonduri Phare CBC 2006 România - Ungaria. Tâgul urmăreşte facilitarea colaborării între firmele din zona transfrontalieră prin stabilirea de parteneriate de afaceri. În cadrul târgului se vor reuni întreprinzători din zona de vest, din domeniile construcţii, mobilier, transport şi turism. Astfel, la eveniment pot lua parte toţi întreprinzătorii doritori în contextul în care, obiectivul târgului este de a crea un cadru propice pentru dezvoltarea de noi parteneriate între IMM din România şi cele din Ungaria. Pentru a participa la eveniment, întreprinzătorii trebuie să îşi desfăşoare activitatea într-unul din domeniile construcţii, mobilier, transport şi turism şi să activeze în aria eligibilă a proiectului din judeţele Arad, Bihor şi Timiş. Participarea la eveniment este gratuită şi de asemenea mai cuprinde şi asigurarea unui stand de 9 metri pătraţi, dotat cu masă, scaun, priză, pazie şi posibilitatea amplasării de materiale de promovare, mostre, mape, pliante şi broşuri. Pentru publicul larg, acest eveniment expoziţional este cu atât mai important, cu cât vine în întâmpinarea celor care doresc să investească în sectorul terţiar, al serviciilor, producând numeroase locuri de muncă şi oportunităţi de afaceri. Sandra Stoler - Glasul Aradului

Sala de conferinţe a Senatului Universităţii „Aurel Vlaicu” a fost neîncăpătoare vineri, la lansarea unei cărţi-document a rectorului Lizica Mihuţ despre teatrul arădean: „Mişcarea teatrală arădeană după înfăptuirea Marii Uniri”. Emulaţia stârnită de evenimentul cultural a îndemnat vorbitorii - prestigioşi oameni de cultură, unii dintre ei din afara Aradului - să vorbească despre o acţiune de solidaritate umană, care a dublat evenimentul propriu-zis. La ora 10.30, oamenii continuau să sosească, dar în Sala de conferinţe a Senatului UAV nu mai erau locuri libere, în ciuda faptului că au fost aduse 90 de scaune, peste numărul obişnuit. Interesul deosebit pentru lucrarea impresionantă, de aproape 1 000 de pagini, care umple un gol în cultura arădeană şi în istoria locurilor noastre a fost dublat de un sentiment de solidaritate care nu a scăpat participanţilor. Dacă oamenii de cultură şi criticii de teatru au vorbit despre volumul uriaş de muncă, grija pentru detalii şi importanţa cărţii lansate, colegii din Universitatea „Aurel Vlaicu” au avut o raportare umană faţă de autor. Ei au mulţumit rectorului Lizica Mihuţ că a acordat... scriitorului Lizica Mihuţ răgazul de a munci, timp îndelungat, noaptea sau în concedii, pentru a finaliza lucrarea despre mişcarea teatrală arădeană. Cele aproximativ două ore de discuţii pe marginea cărţii şi a strădaniei autorului au trecut foarte repede, datorită farmecului vorbitorilor: criticul de teatru Ioan Cocora, Gelu Negrea (Editura Academiei), scriitorul Vasile Dan, fostul director al Teatrului arădean Ovidiu Cornea şi actualul director Laurian Oniga, omul de cultură Florin Didilescu, alături de alţi participanţi care au vorbit din sală. Prestigiosul critic de teatru Ioan Cocora a citit cartea „cu creionul în mână” şi a remarcat, alături de munca uriaşă grija deosebită pentru detalii. Gelu Negrea şi-a modificat puţin discursul pregătit, fiind realmente impresionat de emulaţia pe care a stârnit-o la Arad cartea rectorului Lizica Mihuţ, neobişnuită chiar şi pentru un om cu experienţa dominiei sale. Editorul prestigioasei edituri a Academiei Române a subliniat bucuria de a descoperi, între sute de manuscrise primite, potenţialul unei cărţi bune, sugerând astfel că opera autorului arădean a îndeplinit cele mai stricte exigenţe. De asemenea, Gelu Negrea a apreciat autorul Lizica Mihuţ ca pe un om de dilog, cu care editura a colaborat optim. Oamenii de teatru din Arad, martori dar şi subiecţi ai lucrării, au mărturisit că „Mişcarea teatrală arădeană după înfăptuirea Marii Uniri” are şi pentru ei darul de a umple un vid de cunoaştere: despre unele perioade, aveau mai degrabă informaţii lacunare sau anecdotice. Intelectualii au apreciat munca laborioasă a autorului. Lizica Mihuţ a ştiut să plaseze mişcarea teatrală arădeană în contextul social, cartea redând foarte bine spiritul vremurilor. S-a apreciat că pe măsură ce istoria teatrului se apropie de zilele noastre, cartea devine mai vie. Acest aspect se datorează abordării cercetării orale, în vogă astăzi, pe care Lizica Mihuţ a menţionat-o în mod deosebit. Dramaturgul-avocat Viorica Popescu a citit o pledoarie avocăţească doar în formă pentru aşezarea acestei cărţi pe raftul cel mai de sus al bibliotecilor. Lizica Mihuţ a acordat cu generozitate şi multă răbdare autografe participanţilor, la sfârşitul unui eveniment cultural cu totul deosebit. „Cartea urmează celor trei volume apărute la prestigioase edituri din Bucureşti, respectiv Editura Academiei Române şi Editura Eminescu, trei volume privind istoria teatrului arădean până la Marea Unire. M-am gândit mult dacă perioada de după 1920 să o abordez în cărţi distincte, adică teatrul interbelic, deceniile teatrale, evenimentele teatrale. Opţiunea a fost pentru un singur volum, tocmai spre a oferi o imagine cuprinzătoare, credem, privind mişcarea teatrală şi nu numai teatrul în sine... Cartea îşi propune să adune “aşchiile” risipite pretutindeni. Când spun “aşchii” mă gândesc la informaţii, pagini de ziare şi reviste, caiete program, într-o viziune sperăm originală, în sensul că ne-am propus ca memoria arhivelor să se reunească cu memoria media şi cu memoria afectivă, sub cupola actului de cultură, de reală valoare artistică” - Lizica Mihuţ Flavius Ghender - Observator

Casa unui arădean, om de afaceri, stabilit în localitatea Bătania, a fost vandalizată de extremiştii maghiari Casa unui arădean, om de afaceri, stabilit în localitatea Bătania, a fost vandalizată de extremiştii maghiari, care l-au ameninţat cu moartea cerându-i să părăsească Ungaria. Marin Crişan, proprietarul unei firme în domeniul sudurii industriale, şi-a cumpărat casă în localiatea Bătania, în urmă cu aproximativ un an de zile. Este vecin cu alţi oameni importanţi arădeni care la rândul lor şi-au achizionat case de vacanţă în zonă. Acesta a povestit că a fost informat de un vecin că geamurile casei sale au fost sparte peste noapte. „Un vameş care îmi este vecin m-a sunat să mă informeze despre ceea ce se întâmplase. Acesta mi-a spus că geamurile casei au fost sparte. Am plecat repede acolo şi într-adevăr am găsit un geam termopan spart cu o cărămidă iar un alt geam fusese lovit. În cutia poştală am găsit un bilet, scris cu alb şi roşu, şi semnat de ceva grupare militară care este împotriva românilor din Ungaria. Pe bilet scria, în limba maghiară, că vom muri dacă nu plecăm din Ungaria. Totodată, ne-au făcut «gunoaie» şi ne-au acuzat că le-am luat Ardealul“, a declarat Marin Crişan. Imediat, omul de afaceri a luat legătura cu Consulatul României, cu primarul localităţii maghiare, informând şi poliţiştii. „Am luat legătura şi cu Consulatul României şi aştept să vină să vadă. De asemenea, l-am informat şi pe primarul din Bătania despre cele întâmplate. Azi am fost eu, mâine poate fi altul în locul meu. Dacă am greşit cu ceva de când stau în Bătania să mi se spună şi plec. Las casa şi plec. Vreau ca organele de anchetă să facă ceva în acest caz”, a mai spus omul de afaceri arădean. Păgubitul susţine că nu este prima oară când românii care s-au stabilit în Ungaria sunt ţinta atacurilor extremiştilor. În urmă cu aproximativ două luni de zile, unui alt român din zonă i s-a întâmplat acelaşi lucru, însă omul, de bunăcredinţă, nu a depus plângere împotriva răufăcătorilor. „Românii care au case în Bătania au fost de mai multe ori ţinta hoţilor. Însă poliţiştii nu prea şi-au făcut datoria. Sunt şi ma­ghiari cu care nu avem probleme, dar sunt unii care pur şi simplu nu ne doresc acolo“, a susţinut Marin Crişan. De asemenea, se pare că tocmai un poliţist din Bătania a fost demis din cadrul instituţiei, după ce şefii săi au descoperit că acesta făcea parte din Garda Ungară, o organizaţie militară extremistă, cunoscută pentru acţiunile sale xenofobe în partea de est a Ungariei. Recent, membrii organizaţiei au vandalizat şi însemnele României din apropierea oraşului maghiar Gyula. Gesturile extremiştilor îi îngrijorează pe ceilalţi români care s-au stabilit sau şi-au achizionat case de vacanţă în localităţile maghiare. Singura speranţă a conaţionalilor noştri au mai rămas autorităţile maghiare care, speră aceştia, vor reuşi să pună capăt atacurilor. Anca Barbura - Glasul Aradului

Combinatul chimic Arad - un mastodont intrat în funcţie prin anul 1971 a plecat la drum fără prea mari şanse de reuşită - deşi epoca ceauşistă şi-a pus mari speranţe în uriaşa şi ambiţioasa construcţie amplasată pe aproape 100 de hectare. Mii de oameni au avut atunci de lucru, din Arad dar şi din toate colţurile ţării. S-au ridicat locuinţe de serviciu, în Vladimirescu înfiinţându-se un cartier întreg pentru muncitorii combinatului. Dacă în primii zece ani - lucurile au mers, cât de cât - deşi combinatul nu a funcţionat niciodată la întreaga sa capacitate - după 1985 treburile au început să scârţâie datorită numeroaselor probleme ivite pe parcurs, defecţiuni, consum imens şi nu în ultimul rând poluare excesivă. Anul 1990 a făcut cotitura definitivă spre restrângerea drastică a activităţii, astfel că - în momentul începerii procesului de privatizare - au apărut şi primii colţi „muşcând” flămânzi din trupul de fier al mastodontului. Reducerile masive de personal au trimis acasă mulţimea muncitorilor - combinatul trăind agonic încă vreo câţiva ani, activând doar pe câteva secţii. În 1998 activele sale au fost scoase licitaţie, dar încă nimeni nu s-a arătat interesat de tezaurul fabulos de fier şi alte „bijuterii” întinse pe aproape 100 de hectare. (Ne)norocirea a venit odată cu anul 2000 când hardughia a fost ochită de un om de afaceri din Bucureşti - „combinat” la rândul său cu cel mai cunoscut afacerist de fier vechi din România, Constantin Ninel Potârcă (candidat la preşedinţia României)- etnic rrom. Combinaţia a avut ca scop achiziţionarea combinatului la preţ ridicol - 54 miliarde lei; cât despre felul cum s-a făcut licitaţia se pot scrie tomuri întregi. Cert este că din momentul „cumpărării”, combinatul a devenit o ţintă vie a demolării sistematice a punctelor celor mai valoaroase din spaţiul industrial - având ca scop extragerea masivă de fier, aluminiu, platină, mercur, etc. Scandalul a început la scurt timp - prin litigiile dintre clanul de rromi Potârcă şi firma bucureşteană „RTC Radu Trading”. Peste o sută de procese s-au desfăşurat pe rolul tribunalului arădean, timişorean şi în capitală, rezultatul fiind... nul. Ceea ce a fost valoros a fost luat - totul culminând după patru ani şi jumătate de luptă în sălile de judecată cu evacuarea clanului Potârcă. Problema e că nu prea a mai rămas nimic - bucureştenii pierzându-şi orice interes pentru ruinele rămase. În aceste condiţii, „resturile” au fost vândute şi revândute, etc. actualmente aici funcţionând în spaţiu restrâns câteva firme. Nu mai punem la socoteală zecile de accidente mortale - cele mai multe ascunse cu grijă - victimele fiind săracii veniţi să adune fierul vechi care nu mai putea fi luat decât din locuri extrem de periculoase, plafoane, piloni înalţi, grinzi, pereţi. Peste unii au căzut tavanele, strivindu-i pe loc, în timp ce alţii au murit curentaţi sau au căzut de la înălţime. *** Într-un final s-a pus problema demontării combinatului,lichidării efective a peisajului ruinelor în scopul obţinerii terenului arabil. Au urmat numeroase discuţii pe această temă - totul legându-se de acordul avizului de mediu. După efectuarea diferitelor studii, Mediul a acordat aceste avize după care s-a ivit problema radioactivităţii acestor resturi. Nimeni nu şi-a luat răspunderea îngropării lor, astfel că totul a rămas în continuare neschimbat. Ultimele noutăţi legate de combinat spun că „până la urmă chiar fosta firmă bucureşteană „Radu Trading” a început demolarea construcţiilor rămase efectuându-se chiar prima implozie, după care lucrările au fost abandonate...” (Ioan Crişan, primar Vladimirescu). Felicia R.Gheorghe - Observator