Ştirile Zilei

Joi, 24 decembrie 2009

† TIMOTEI DIN MILA LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOP AL EPARHIEI ARADULUI Iubitului cler, cinului monahal şi dreptcredincioşilor creştini, binecuvântare, bucurie şi pace de la Dumnezeu - Tatăl şi de la Domnului nostru Iisus Hristos. CINSTIŢI CREDINCIOŞI ŞI CREDINCIOASE În măsurarea timpului, unităţile lui, pe lângă valoarea duratei, primesc şi pe cea a încărcăturii spirituale şi materiale, multiplicată după planurile activităţii generale umane, care se întretaie creind prin diferitele evenimente istoria în care fiecare ins sau obşte îşi găseşte locul. Viaţa însăşi devine astfel o suită de valori, care în mod obişnuit se exprimă numeric, sintetizând caracteristicile acestora. Crăciunul 2009 reaminteşte faptul că, pe lângă numărul anilor sărbătoriţi, potrivit tradiţiei, de fiecare dată însumează o mulţime de particularităţi nerepetabile. În felul acesta, e limpede că nu numărul este determinantul faptelor, ci lucrarea oamenilor după voia lui Dumnezeu, îi adaugă spor de frumuseţe sărbătorească. Ori această valoare vine cu precădere dintr-o zestre agonisită prin multă grijă de generaţiile precedente. De aceea, mai ales la această sărbătoare, retrăim o istorie biblică, anul curent în felul său punând în lumină ceea ce îi este propriu, în această privinţă, indicativă rămânând desigur cifra unităţii, întrucât reprezintă perioada actuală. Totul se adaugă întregului deceniu, ce curând îl încununăm, deoarece am oprit pentru descifrarea sensului numărului ce fiecare an l-a avut în conştiinţa noastră[1]. Dacă deceniul nostru se încheie printr-o nouă valenţă a primei cifre, adică zece, nouă reprezintă mai puţin, sfârşind însă grupa unităţilor, oarecum ţintind spre desăvârşire. Este de ajuns a aminti că rezultă din multiplul numărului sfânt trei. Înmulţit cu el însuşi dă egalul optzeci şi unu, care cifră luată în componentele adunate totalizează iarăşi numărul de bază, adică nouă[2]. Ar fi de remarcat şi aceea că alfabetele vechi prevedeau pentru litere şi valorile cifrice, în care cadru nouă roman (IX) ar putea reprezenta şi monograma Mântuitorului Iisus Hristos, iar cel grec (theta) ar trimite la numele lui Dumnezeu. Numirea însăşi poate aminti ceea ce este nou, înnoitor, pentru că deschide un alt şir al numerelor spre infinit. Cu alte cuvinte, designează şi sfârşitul unei perioade de creaţie, ce angajează o lucrare în continuare. Din vechime încă, numărul nouă şi-a găsit un sens aparte, de exemplu: cel al cerurilor, armoniei cosmice, perfecţiunii sau deplinătăţii iar pentru lumea creştină, cel al cetelor cereşti, al Fericirilor rostite de Mântuitorul, legate de viaţa desăvârşită, precum şi al poruncilor bisericeşti drept călăuză şi al ceasurilor de slujbă[3] privind rugăciunea neîncetată, împletită cu lucrarea binelui. De menţionat că luna lui Noiembrie, adică a noua după calendarul roman, este corespondenta pomenirii puterilor cereşti, iar între sărbătoarea Buneivestiri şi a Naşterii Domnului, 25 martie şi 25 decembrie, sunt nouă luni. Literatura populară, adesea prelucrată prin cea cultă, reia motivul celor nouă vieţi sau nouă mări şi ţări şi altele pentru a arăta măreţia timpului şi spaţiului[4]. Sub unghiul celor arătate, încercăm să percepem şi mesajul sărbătorii de azi după slujbele şi datinile, citirile, rugăciunile, imnele Bisericii şi colindele care reactualizează momentele religioase. Sunt cele de cuprindere a tainei naşterii dumnezeieşti, din veci şi în timp. IUBIŢI FRAŢI ŞI SURORI ÎN HRISTOS DOMNUL Contemplând evenimentul întrupării Fiului lui Dumnezeu, Sfântul Apostol Pavel exprimă cu entuziasm: “Cu adevărat mare este taina dreptei credinţe: Dumnezeu S-a arătat în trup, S-a îndreptat în Duhul, a fost văzut de îngeri, s-a propovăduit între neamuri, a fost crezut în lume, S-a înălţat întru slavă”[5]. Fiecare afirmaţie corespunde unuia dintre momentele evenimentului, întărită mereu de altele din viaţa Mântuitorului şi istoria bisericească. Unul dintre părinţii capadocieni, pe care îi cinstim deosebit pe tot parcursul acestui an, Sfântul Grigorie de Nyssa, în contextul celor prezentate spune următoarele: “Vorbesc despre marea taină a dreptei credinţe, prin care Dumnezeu S-a arătat în trup; despre Cel ce era în chipul lui Dumnezeu şi a petrecut între oameni în trup, cu faţă de rob; despre Cel care, după ce Şi-a însuşit ca pârgă firea pieritoare a trupului, pe care a luat-o asupra Sa prin fecioria nestricată, sfinţeşte împreună cu ea, întru nestricăciune, firea comună, prin cei ce se unesc cu El, prin împărtăşirea de taină, hrănind trupul Său, adică Biserica, şi articulând în chip cuvenit mădularele ce odrăslesc prin credinţă în trupul comun…Întemeierea Bisericii e creaţiunea lumii din nou: în ea, după cuvântul proorocului se creează cerul nou care este tăria credinţei în Hristos, precum zice Pavel (“Stâlp şi temelie a adevărului”); se întemeiază un pământ nou, care soarbe ploaia ce vine asupra lui; se plăsmuieşte un alt om, care se înnoieşte prin naşterea de sus, după chipului Celui ce l-a zidit pe el…”[6] În acord cu fratele său citat, marele capadocian, Sfântul Vasile zice cele ce urmează: “Evlavios lucru şi fără de saţiu este pentru un suflet iubitor de Dumnezeu să-şi aducă aminte necontenit de Dumnezeu; dar îndrăzneţ lucru este a vorbi de cele despre Dumnezeu, pentru că mintea nu se poate urca până la măsura vredniciei Lui, iar cuvântul, la rândul său exprimă slab cele pe care mintea le concepe. Dacă, deci, mintea noastră este mai prejos de înţelegerea măreţiei lui Dumnezeu, iar cuvântul este mai prejos decât mintea, nu este, oare, neapărată trebuinţă de tăcere, ca nu cumva prin slăbiciunea cuvintelor să punem în primejdie minunea vorbirii despre Dumnezeu ?...Nimeni nu e aşa de orbit ca să se înşele pe el însuşi atât de mult, încât să considere că s-a urcat pe cel mai înalt pisc al înţelegerii lui Dumnezeu, ci, cu atât va părea că propăşeşte în cunoaşterea lui Dumnezeu, cu atât mai mult va simţi neputinţa lui… Voi vorbi, dar despre Dumnezeu nu atât cât este şi ce este Dumnezeu, ci cât ne este nouă cu putinţă. Nu renunţăm să ne uităm la cer şi să-l privim atât cât putem, deşi nu putem străbate cu ochii locul cuprins între pământ şi cer ! Tot aşa şi acum, prin slabe cuvinte, să împlinim credinţa iar în tot cuvântul nostru să lăsăm să biruiască măreţia firii dumnezeieşti. Că nici limbile îngerilor, oricum ar fi ele, nici ale arhanghelilor, unite cu toată firea cea cuvântătoare, nu o vor putea ajunge decât în mică parte, necum să o egaleze întru totul”[7]. Apelând tot la un capadocian şi prieten apropiat cu cei amintiţi deja, Sfântul Grigorie de Nazianz, ascultăm următoarea învăţătură: “Nu ar mai fii naşterea Lui, dacă ar fii cuprinsă de mintea ta, care nu cunoşti nici propria-ţi naştere…mult te-ai obosit mai înainte ca să găseşti explicaţiile coagulării germenilor existenţei, ale formării, ale apariţiei, ale legăturii sufletului cu corpul, ale minţii cu sufletul, ale cuvântului cu mintea, mişcarea corpului, creşterea lui, asimilarea hranei, simţirea, memoria, amintirea şi celelalte din câte eşti alcătuit; şi cum unele din acestea aparţin celor două părţi ale omului, sufletului şi corpului, iar altele sunt împărţite între suflet şi corp şi pe altele le ia unul de la celălalt. Căci însuşirile a căror desăvârşire se face mai în urmă, îşi au legile lor puse deodată cu naşterea. Şi nici atunci să nu filosofezi despre naşterea lui Dumnezeu, că nu este lucru în afară de pericol. Căci dacă cunoşti naşterea ta, nu o cunoşti neapărat şi pe a lui Dumnezeu; iar dacă nu o cunoşti nici pe a ta, cum poţi să o cunoşti pe a lui Dumnezeu ? Căci cu cât este mai greu de închipuit Dumnezeu decât omul, cu atât este mai greu de înţeles cu mintea şi naşterea de sus decât naşterea ta. Iar dacă pentru că nu este cu putinţă de înţeles de mintea ta, din această pricină crezi că nici nu s-a născut, atunci este vremea să ştergi multe dintre lucrurile existente pe care nu le-ai înţeles cu mintea şi mai înainte de toate pe Dumnezeu însuşi; căci nu vei putea să spui ce este El, oricât de îndrăzneţ şi oricât de plin de suflet, ai fi tu când este vorba de lucruri de prisos”[8]. Desigur că, referinţa făcută este legată de naşterea din veci a Fiului lui Dumnezeu din Tatăl, dar cu aceeiaşi grijă trebuie privită şi cea în timp, din Sfânta Fecioară. Sintetizând gândirea Sfinţilor Părinţi în acest cadru, unul dintre teologii români conchide următoarele: “Iubirea maximă a lui Dumnezeu faţă de om se arată în dialogul în care intră şi rămâne în veci cu orice om care voieşte, prin asumarea umanităţii de către Fiul Său Cel Unul născut. Căci Acesta luând în ipostasul Său umanitatea noastră, se face şi ca purtător al ei, Fiul Tatălui. Şi aflându-se în legătură cu noi prin firea omenească comună ne face şi pe noi împreună Fii cu Sine ai Tatălui ţinând numai de noi să actualizăm această calitate dată nouă, sau iubirea lui Dumnezeu ca Tată faţă de noi şi a noastră faţă de Dumnezeu ca Tată. Astfel, a împăcat Iisus pe Dumnezeu cu oamenii la un nivel suprem, la nivelul relaţiei între Tată şi fii, sau de Frate şi fraţi… Fiul lui Dumnezeu se face şi se naşte ca om cu amândouă laturile, pentru că Se concepe dintr-o Fecioară, dar ia umanitatea adevărată dintr-o făptură omenească adevărată. Fiind făcut, e fără păcat ca Adam dinainte de cădere; fiind şi născut are totuşi şi stricăciunea din Adam de după cădere. Le uneşte pe amândouă pentru că se naşte din Fecioară. Numai aşa poate mântui pe om, murind pentru el, dar şi înviind… Umanitatea Mântuitorului era ridicată la starea la care aspiră firea noastră autentică. Nu s-ar fi putut concepe din Fecioară, dacă nu era umanitatea Cuvântului lui Dumnezeu şi n-ar fi fost fără de păcat, dacă nu s-ar fi conceput din Fecioară. Iar fiind fără de păcat şi asumată de Cuvântul lui Dumnezeu, umanitatea a putut fi mediul al întregii comunicabilităţi a Cuvântului, cu toate consecinţele ei[9]”. Găsim o corespondenţă pe înţelesul general în imnografia bisericească mai accesibilă credincioşilor şi anume: “Taina cea din veac ascunsă, şi de îngeri neştiută, prin tine, Născătoare de Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat. Dumnezeu întrupându-se întru unire neamestecată, şi crucea de bunăvoie pentru noi primind, prin care înviind pe cel întâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre”[10]. Încă mai lămurit şi specific praznicului: “Taină minunată şi neobişnuită văd, cer fiind peştera, scaun de heruvimi Fecioara, ieslea sălăşluire, întru care S-a culcat Cel neîncăput, Hristos Dumnezeu, pe Care lăudându-L Îl slăvim”[11]. Ancorând în lumea colindelor străbune, avem şi următoarea mărturie: “Nouă azi ne-a răsărit // Mesia cel mult dorit // Din Fecioară S-a născut // Şi cu lapte S-a crescut // Şi cu scutec S-a-nfăşat // Şi în braţe S-a purtat // Şi ca robul S-a smerit // Şi pe noi ne-a mântuit // Domnul Iisus Hristos.[12] "Potrivit celor arătate la început, în legătură cu Crăciunul acestui an, ne amintim şi colindul: “În vârful a nouă meri, // Arde nouă lumânări, // Pică nouă picături // Trei de vin şi trei de mir, // Trei de apă limpejoară // Să-i facă de-o băişoară. // Dar în ea cine se scaldă, // Scaldă Bunul Dumnezeu // Se scaldă de Iordăneşte // Cu apă se limpezeşte // Cu sfânt mir se miruieşte // Cu vinul se-mpărtăşeşte // Dă-i Domnului Doamne”[13]. Admirăm aici modul expresiv în care înţelepciunea poporului a perceput taina mântuirii, referindu-se la starea paradisiacă, în care, după tradiţia populară, locul pomului cunoştinţei binelui şi a răului îl ocupă mărul prin însuşirile-i tainice la care se referă adesea refrenul unor colinde, anume “Florile dalbe, flori de măr”[14], apoi lumina conştiinţei şi materiile tainelor principale ale Bisericii, Botezul, Mirungerea şi Sfânta Euharistie, prin care firea omenească e înălţată la statura lui Hristos Domnul. Adăugăm şi colinda: “Ia sculaţi români plugari // Că vă vin colindători // Noaptea pe la cântători // Şi nu vin cu nici un rău // Ci-l aduc pe Dumnezeu // Să vă mântuie de rău // Dumnezeu adevărat // Cu lumină luminat // Florile dalbe, flori de măr”[15]. Ilustrând acum cele arătate, aducem laudă Sfintei Treimi, cugetând la naşterea din veci a Fiului din Tatăl, la starea cea dintâi a primului om, a cărui cădere a cerut spre ridicare trimiterea de către Dumnezeu Tatăl a Însuşi Fiului Său în lume prin naşterea din Preacurata Fecioară la restabilirea stării harice prin tainele Bisericii şi la înălţarea însăşi a vieţii duhovniceşti în Iisus Mântuitorul. DREPTMĂRITORI CREŞTINI ŞI CREŞTINE, Caracterul tainic al lucrărilor sfinte se impune vieţii duhovniceşti fiind nepătruns cu raţiunea dar primit cu simţirea sănătoasă. Spre ajungerea la cele dumnezeieşti e necesar un efort pe măsura cuvenită. Drept aceea, în rugăciunile Bisericii, găsim mereu îndemnul de a fi la înălţimea tainei ce se descoperă prin însăşi voinţa celui ce o lucrează, cerând la rândul său comuniunea. În acest înţeles, avem pildă chiar în imnele sărbătorii, astfel: “Uimitoare taină se săvârşeşte astăzi: firea se înnoieşte şi Dumnezeu Se face om, rămânând ceea ce era şi ceea ce nu era a luat, nesuferind nici amestecare, nici despărţire”[16] sau “Înţelepciunea, Cuvântul şi Puterea, Fiul şi strălucirea Tatălui, Hristos Dumnezeu, tăinuindu-Se de puterile cele cu mult mai presus de lume şi de cele ce sunt pe pământ şi întrupându-Se ne-a înoit pe noi, că S-a preaslăvit!”[17]. De asemenea, şi textul următor: “Maică te-ai făcut bunăvoinţei Tatălui, purtând în braţe pe Dumnezeu-Cuvântul întrupat. Taina nu suferă cercetare; numai cu credinţă toţi o slăvim, grăind cu tine şi zicând: Netâlcuitule Doamne, slavă Ţie!”[18] Înţelegem aşadar taina “străină”, cum o numeşte o veche tălmăcire, prin comuniunea spirituală cu Dumnezeu şi cu oamenii. De fapt, această părtăşie în vremea din urmă şi ca întâmpinare a sfintelor sărbători de acum, am simţit-o prin evenimente de mare însemnătate pentru istoria Bisericii noastre. Aşa cum, de altfel, am luat la cunoştinţă, Patriarhia Română şi Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ridicarea la rangul de Arhiepiscopie a unor eparhii cu o vechime de peste trei veacuri. Între acestea se numără şi eparhia din care facem parte, şi care, anul acesta a împlinit 303 ani. Ziua de 28 noiembrie a marcat local ceremonia proclamării prin tomos patriarhal a acestei hotărâri şi, de asemenea, de investitură a Chiriarhului cu insemnele titlului de arhiepiscop. Festivitatea a avut loc în Catedrala “Sfânta Treime” din Arad, după Sfânta Liturghie, săvârşită de către însuşi Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, înconjurat de un mărit sobor de ierarhi, în prezenţa autorităţilor de stat, a reprezentanţilor cultelor religioase, a preoţilor şi credincioşilor. A doua zi, Duminică, 29 noiembrie 2009, în biserica “Sfântul Nicolae” din Deva, tot după Sfânta Liturghie, săvârşită de Întâistătătorul Bisericii noastre, cu soborul de ierarhi, preoţi şi diaconi şi cu prezenţa deja arătată s-a procedat potrivit hotărârii aceloraşi înalte foruri bisericeşti amintite la proclamarea, iarăşi prin tomos patriarhal, a nou înfiinţatei Episcopii a Devei şi Hunedoarei şi a înscăunării, cu gramata mitropolitană, a Preasfinţitului Părinte Gurie, ca titular. Aceasta după şaşe zeci de ani de împreună lucrare bisericească a celor două judeţe, Arad şi Hunedoara, în cadrul aceleiaşi eparhii. Momentele alese pentru împlinirea actelor menţionate au fost tocmai în ajunul praznicului Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României, precum şi a Zilei Naţionale a României, ca mărturie a unităţii celor două eparhii sufragane ale Mitropoliei Banatului şi garanţie a conlucrării lor frăţeşti pe mai departe. La sfârşit de an, mulţumim bunului Dumnezeu pentru toate cele plinite în acest răstimp, rugându-L cu osârdie să ne facă părtaşi mereu darurilor Sale cereşti, iar atmosfera înmiresmată a Sfintelor Sărbători să se păstreze întocmai între noi, cei ce ne-am transmis şi urările tradiţionale şi mereu actuale. Anul ce încheie deceniul nostru, să aducă Bisericii, ţării şi lumii încununarea lucrării dorite prin mesajul ceresc şi tainic al Naşterii Domnului: “Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire! Amin”[19]. Al vostru, de tot binele doritor, † TIMOTEI Arhiepiscop al Aradului ÎNSEMNARE: Această pastorală cu nr. 3700/2009, având titlul “Taină minunată” se va citi în fiecare biserică parohială sau mănăstirească la Sfânta Liturghie din prima zi, iar în filii a doua zi de Crăciun [1] + Timotei, Episcop al Aradului, Pastorală la Naşterea Domnului, pe anii 2001-2008; [2] Pr. Victor Aga, Simbolica biblică şi creştină, Timişoara, 1935, p. 222; Pierre Grison, Alain Gheerbrant, Neuf, în Dictionnaire des symboles, Paris, 1969, pp. 532 - 533; [3] Ibidem; [4] Lazăr Şăineanu, Basmele române, Bucureşti, 1978, p. 206; [5] 1 Timotei, 3,16; [6] conf. Isaia, 65, 17 , I Timotei 3,15; Tâlcuire la Cântarea Cântărilor, Omilia XIII, în Sfântul Grigorie de Nyssa, Scrieri, Partea întâi, în Părinţi şi Scriitori Bisericeşti, trad. Pr. Prof. D. Stăniloae şi Pr. I. Buga, vol. 29, Bucureşti, 1982, pp. 290 - 292; [7] Omilia XV, în Sfântul Vasile cel Mare, Scrieri, partea I, în Părinţi şi Scriitori Bisericeşti, trad. Pr. D. Fecioru, vol. 17, Bucureşti, 1986, pp. 509 - 510; [8] Cuvântarea a III-a 8, în Sfântul Grigorie de Nazianz, Cele cinci Cuvântări despre Dumnezeu, trad. Pr. Gh. Tilea, N.I. Barbu, Bucureşti, 1947, pp. 39 - 40; [9] Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Chipul nemuritor al lui Dumnezeu, Bucureşti, 1987, pp. 162 - 163, 165 - 166; [10] Troparul Născătoarei de Dumnezeu, glas IV; [11] Canonul Crăciunului, 9, Irmosul; [12] Prof. Ioan Brie, 73 Colinde, Cluj-Napoca, 1980, p. 45; [13] Idem, p. 101; [14] Pr. V. Aga, o. c., p. 201; [15] Prof. Ioan Brie, o. c., p. 90; [16] Şi acum…, Stihira Vecerniei din 26 Decembrie; [17] Canonul Crăciunului, I, 1,4; [18] Laudele, 3 din 26 Decembrie; [19] Luca, 2,14. Arhiepiscopia Aradului

Majorarea taxelor şi impozitelor în Municipiul Arad cu 20 % a stârnit nemulţumiri atât în rândul cetăţenilor, cât şi a reprezentanţilor unor ONG-uri din Arad. Aceştia şi-au spus punctul de vedere în cadrul dezbaterii publice pe această temă, organizată ieri. Dezbatere, care după cum au afirmat cei prezenţi în sală, nu a fost organizată nici în ziua, dar nici la ora potrivită. Timp de o oră, autorităţile locale au fost luate la rost şi li s-a reproşat că taxele şi impozitele locale se majorează, însă investiţiile făcute sunt de mântuială. Mai mult de atât, Consiliul Local Municipal a fost acuzat că a propus şi votat o taxă ilegală, adică cea de salubrizare. Prima care a semnalat faptul că dezbaterea nu a fost programată în ziua potrivită a fost Mihaela Breaz, director executiv al Consiliului Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii (CNIPMMR), care a cerut şi amânarea ei. De asemenea, şi dezbaterea publică privind taxele şi impozitele locale a fost solicitată tot de către reprezentanţii CNIPMMR, care au venit şi cu trei propuneri. „Completarea privind metodologia de declarare, calculare şi achitare a taxei speciale de salubrizare prin completarea cu un articol în care să fie prevăzute deduceri şi scutiri de la plata acestor taxe, pentru agenţii economici care realizează colectarea selectivă şi reciclarea deşeurilor în baza unor contracte de prestării servicii de salubrizare, încheiate cu operatorii economici autorizaţi conform legii. De asemenea, propunem includerea unor facilităţi fiscale privind rambursarea unui procent de până la 3 % din taxa hotelieră plătită de unităţile de cazare din municipiu, în special celor care realizează investiţii, precum şi diminuarea cotei pentru impozitul pe clădiri în cazul personelor juridice de la 12 % la 6 %, respectiv reducerea cotei de la 1,5 % la 1 % în cazul impozitului/ taxei pe clădiri, pentru acele clădiri a căror valoare a fost recuperată integral pe calea amortizării”, a spus Mihaela Breaz. Nu se justifică majorarea Deşi în sală nu au fost foarte mulţi cetăţeni, cei prezenţi au încercat să atingă toate problemele. Dan Artimon, vicepreşedintele AradID, a cerut autorităţilor să explice care este filozofia acestei majorări. „Care este necesitatea, justificarea şi destinaţia acestei majorări?”. De asemenea, în sală s-a aflat şi un cetăţean, care locuieşte în Cartierul Verde şi care a semnalat faptul că se plăteşte impozit pentru Zona A, însă trăiesc în condiţii de nedescris. „Nu avem canalizare, gaz, curent individual, apă curentă, însă trebuie să plătim impozit ca pentru Zona A. Primăria nu a preluat drumurile, nu a înfiinţat post de poliţie, poştă şi alte cele. Dacă pe noi ne-a păcălit investitorul nu înseamnă că Primăria trebuie să ne jupuiască, dacă nu avem condiţii. În momentul în care avem toate acestea plătim fără comentarii”, a spus Şerban Mureşan. Reprezentanţii Uniunii Locale a Asociaţiilor Locative Arad s-au aflat şi ei în sală şi au vorbit despre faptul că arădenii nu mai pot suporta încă o majorare, mai ales că plătesc cel mai mare preţ la gigacalorie din ţară. Ar trebui ca bonificaţia, care se dă contribuabililor, care îşi plătesc până la data de 31 martie taxele şi impozitele locale să fie de 10 %, nu de 5 %, cât este acuma. Autorităţile, invitate la pas prin oraş Autorităţile locale au fost invitate în cadrul dezbaterii să meargă la pas de la Primărie până la Podgoria să vadă cum sunt realizate lucrările BERD şi nu numai. „Vă invit ca după dezbatere, să veniţi cu noi pe jos până la Podgoria să vedeţi că sunt zone în care nu se poate trece, din cauza bălţilor… ar trebui o barcă. De granitul, din faţa Primăriei nici nu ştiu ce să mai spun, nu ştiu a cui a fost ideea, dar este de prost gust. Nu înţeleg şi de ce s-au tot scos borduri şi s-au pus altele, la fel s-a întâmplat şi cu pomii. Tot ce s-a făcut e praf în ochii. De ce să se majoreze taxele şi impozitele, dacă banii proveniţi din ele nu sunt folosiţi cum trebuie?”, a afirmat Ştefania Zăvoianu. Tot aceasta a spus că se încalcă legea cu taxe de salubrizare şi a prospus scoaterea acestei taxe. Singurul consilier local, prezent în sală, Claudiu Cristea a vorbit şi el însă ca şi reprezentant al Mişcării Arădene, deoarece ca şi consilier a afirmat că va lua atitudine în sedinţele de comisii şi de CLM. „Mă leg şi de modul de programare al acestei dezbateri, dar şi de redactarea proiectului. Lipsesc unele documente. Trebuia realizat un tabel cu valoarea taxelor actuale şi unul cu cele pe care arădenii le vor plăti la anul. Dacă totul era relatat foarte clar, sala era plină, oamenii ştiau pentru ce să vină, aşa nu se înţelege nimic, decât că se majorează”, a spus Claudiu Cristea. Directorul executiv al Direcţiei Venituri Arad a explicat faptul că este vorba de majorarea cu 20 % a impozitelor pe case, terenuri şi maşini şi că de patru ani acestea nu s-au mai mărit. Dezbaterea publică de ieri a fost condusă de către Claudia Macra, city manager al Primăriei Arad. Proiectul privind aceste majorări se va afla pe masa consilierilor în curând. Claudia Untaru - Glasul Aradului

Anul 2009 a reprezentat o perioadă de foc pentru lucrătorii Poliţiei de Frontieră Arad. Aceştia au constatat şi documentat nu mai puţin de 997 de fapte de natură infracţională, faţă de 895, în aceeaşi perioadă a anului trecut, fiind depistate totodată şi 34 de persoane urmărite general. În activitatea de combatere a migraţiei ilegale, cei de la frontieră au descoperit 737 de persoane, care s-au ales cu dosare penale pentru infracţiunea de trecere ilegală a frontierei ori tentativă, folosind documente de călătorie sau de identitate (în 402 de cazuri). Poliţiştii de frontieră au descoperit în 2009, 120.816 de comprimate şi 83.095 de fiole cu substanţe anabolizante (toate cazurile fiind depistate la PTF Vărşand). Tot în acest an, urmare a acţiunilor derulate în comun cu autorităţile vamale şi ale Gărzii Financiare, au fost depistate 936.580 de pachete de ţigarete ce urmau să iasă ilegal din ţară pentru a fi introduse pe piaţa neagră comunitară, valoarea acestora ridicându-se la peste 5.121.741 de lei, dintre care peste 750.000 de pachete au fost depistate la PTF Nădlac. I. C. - Jurnal Arădean

Ajunul însângerat al anului 1989 a adus în casele arădenilor bucuria eliberării de sub jugul comunist. Crăciunul se apropia lăsând răni adânci în sufletele ce­lor care şi-au pierdut apropiaţii. Un strat subţire de zăpadă se aşternea peste oraşul care şi-a sacrificat 24 de suflete în numele adevărului. Chiar dacă victoria eliberării se prefigura din ce în ce mai accentuat, teama de gloanţele care nu mai conteneau să se oprească era iminentă. Obişnuiţi cu o dictatură de 45 de ani de comunism, în care Crăciunul nu avea voie să însemne nimic, inimile arădenilor erau prea împietrite de durere pentru a se mai bucura de Naşterea Mântuitorului. Totuşi, un grup restrâns de revoluţionari, în frunte cu Iosif Atila Duka, s-au gândit să le readucă în sufletele arădenilor lumina Crăciunului. „Mi-a venit ideea să sărbătorim de Crăciun victoria noas­tră asupra dictaturii lui Ceauşescu, prin aducerea şi împodobirea unui brad mare în piaţa din faţa Consiliului. Ideea mi-a venit înainte de Crăciun, când încă habar nu aveam că de Crăciun vor fi executaţi soţii Ceauşescu. Astfel, m-am ridicat în şedinţa de Consiliu şi am propus ca să marcăm victoria noastră prin împodobirea unui Pom de Crăciun în mijlocul Pieţii din faţa Consiliului, care să fie şi pomul Martirilor. Sunt arădean, m-am născut în acest oraş dar eu nu am văzut până atunci, de Crăciun, niciodată un brad împodobit în faţa Pri­măriei. Doar de 1 ianuarie, conform principiilor comuniste, era voie să se împodobească brazi, fie în faţa Hotelului Astoria fie în faţa magazinului Ziridava ori în Parcul Copiilor. Atunci am pus ochii pe un brad frumos în Parcul Copiilor, după care m-am prezentat la ing. Grecu şi i-am propus să-l tăiem, pe răspunderea mea şi a revoluţionarilor“, ne-a povestit revoluţionarul. Cel mai frumos brad Aşadar au tăiat cel mai frumos brad, chiar dacă unora nu le-a fost pe plac sacrificarea pomului. „La început, ing. Grecu a ezitat întrucât era cel mai fru­mos brad din parc, dar, pe urmă, când i-am explicat că Pomul de Crăciun îl ridicăm în amintirea tinerilor împuşcaţi la Revoluţie, că merită să facem acel gest, iar în Parcul Copiilor vom putea planta un alt brad în locul celui tăiat, a fost de acord cu mine. Apoi, pentru împodobirea bradului am început să dau telefoane pe la toate depozitele pe la care se aflau dulciuri şi alte produse pentru copii“, ne-a povestit Duka. „Dar, până a-l împodobi am avut de înfruntat încă mulţi opozanţi. Cel mai mare opozant a fost directorul de la Uzina Electrică. Prima dată m-am dus la Uzina Electrică cu maşina mea personală, pentru a-i cere o scară înaltă ca să realizăm instalaţia electrică pentru beculeţele colorate. Acesta s-a opus, întrucât se temea să nu fie împuşcaţi oamenii de la uzină de că­tre terorişti. Eu i-am explicat atunci că mă angajez total în această acţiune şi că voi merge în faţa muncitorilor, iar dacă va fi să fie împuşcat cineva, eu voi fi primul care am să cad străpuns de gloanţe“, spune Atila Duka. „Oricum, Pomul de Crăciun a fost instalat în centrul pieţii, unde, cu câteva zeci de ore în urmă, miile de demonstranţi au scandat, riscându-şi via­ţa, împotriva dictaturii comuniste şi ceauşiste“, îşi aminteşte revoluţionarul. Nu au avut cu ce să spargă cimentul pentru a putea fixa bradul. Era atât de mare, încât nu putea fi fixat decât dacă se făcea o groapă în asfalt pentru a-l putea susţine. Erau atât de hotărâţi în decizia luată, încât erau în stare să facă acea groapă cu mâinile goale. Nimic nu le putea clinti omagiul pe care ei îl considerau la vremea aceea ca fiind cel mai potrivit pentru eroii martiri ai Revoluţiei de la Arad. Astăzi, poate unii au rezerve faţă de acţiunea pe care au inteprins-o revoluţionarii atunci. Sunt voci acum, la 20 de ani de la Revoluţie, care susţin că nu trebuia sacrificat cel mai frumos brad din Parcul Copiilor. Că a fost o acţiune „neecologistă“. Nu suntem noi în măsură să dăm sentinţe, dar nici nu credem că mediul verde al Aradului a fost distrus în urma distrugerii, este adevărat, al celui mai frumos şi semeţ brad din Parcul Copiilor. Distrugerea naturii a venit abia după aceea, iar mulţi au ales calea mişelească a tăcerii. În plus, să ne amintim de sacrificiul Tatălui pentru bucuria întoarcerii fiului risipitor... Nimic nu va putea vreodată răsplăti sacrificiul de care au dat dovadă acei tineri care şi-au pierdut viaţa în evenimentele din 1989. În amintirea lor a fost ridicat acel brad. Nu este corect să plângem mai mult pierderea unui brad decât viaţa unor oameni. A fost semeţ, pentru că şi ei au stat dârji în faţa gloanţelor. A avut nevoie de fundament, pentru că şi ei s-au stins rostind cu ultima suflare numele celor dragi. A fost cel mai înalt, deoarece ei s-au ridicat la Cer. A fost cel mai verde pentru că sacrificiul lor ne-a dat libertatea şi viaţa a căpătat alt sens. A fost din Parcul Copiilor pentru că la rândul lor, au fost copii. A fost de Crăciun, pentru că ei ne-au aprins Lumina... Adrian Cotuna - Glasul Aradului

Numărul (prea)tinerelor mame creşte anual, din cauza lipsei educaţiei contraceptive. 72 de tinere cu vârste de până la 16 ani au născut, în primele 11 luni ale acestui an, la Spitalul Matern din Arad. În plus, după estimările medicilor, cel puţin încă o dată atâtea tinere sunt „în urmărire”, cu sarcină în curs. Cifrele sunt îngrijorătoare, cu atât mai mult cu cât ele cresc în fiecare an. În cele mai multe cazuri, sarcinile sunt nedorite. Fetele ajung în această situaţie fie din cauza lipsei educaţiei sanitare, contraceptive, fie din cauza unor conflicte familiale. „Din păcate, ele se prezintă foarte târziu la medic, în general atunci când au probleme cu sarcina. Dar vin prea târziu şi nu mai pot să facă întrerupere de sarcină. Ele ajung la noi într-un moment în care efectiv nu mai ai ce face cu sarcina. Nu le putem face întrerupere de sarcină decât cu acordul scris al părinţilor pentru că, la această vârstă, organismul lor este imatur, iar asta implică nişte riscuri din punct de vedere medical” - subliniază dr. Sorin Prişcă, manager al Spitalului Matern din Arad. Deşi ne-am aştepta ca tinerele mame să fie mai mult din mediul rural decât din cel urban, în mod surprinzător, proporţia dintre cele două este relativ apropiată. Ar mai fi de spus că proporţia fetelor de etnie rromă nu e chiar aşa de mare cum s-ar crede. Iar dacă în cazul fetelor de rromi, taţii îşi asumă sarcina, în celelalte cazuri... nu prea vezi pe nimeni. „În general, familia le ostracizează pe aceste fete şi potenţialii tătici nu mai apar. Şi atunci, prin intermediul psihologului pe care îl avem în spital, noi încercăm să pregătim familia să accepte situaţia în sine ca pe o realitate, nu ca pe o fatalitate. Uneori reuşim, alte ori nu reuşim...” - spune dr. Prişcă. Procente Din cele 72 de tinere care au născut la Matern, 29% au 16 ani, 54% au 15 ani, 14% au 14 ani şi câte 1% au 12, respectiv 13 ani. 44% din totalul acestor paciente sunt din mediul urban, iar 56% sunt din rural. În 21% din cazuri, ele au născut prin cezariană, iar 79% au născut pe cale naturală. Sorin Prişcă: Familia le ostracizează pe aceste fete şi potenţialii tătici nu mai apar. D. D. - Jurnal Arădean