|
|
Joi,
17 septembrie 2009 |
|
- Judecătorii
arădeni îşi reiau activitatea
|
|
După
mai bine de două săptămâni de la începerea protestelor,
judecătorii de la Judecătoria Arad îşi reiau activitatea.
Mâine are loc Adunarea Generală a judecătorilor de
la Judecătoria Arad pentru a se lua o hotărâre cu
privirea la formele de protest pe care magistraţii
instanţei le vor adopta în continuare până la soluţionarea
tuturor revendicărilor formulate. Între timp reprezentanţii
Judecătoriei spun că „având în vedere impactul
negativ pe care l-a avut asupra intereselor cetăţenilor,
starea conflictuală generată de actualii guvernanţi
ce a determinat prezentul protest, s-a hotărât ca
începând din 17 septembrie să se reia activitatea
cu publicul a compartimentelor şi sectoarelor instanţei”.
În data de 2 septembrie, în urma Adunării Generale
s-a decis întreruperea activităţii de judecată, cu
excepţia dosarelor ce impun verificarea legalităţii
şi temeinicia măsurilor preventive, respectiv a ordonanţelor
prezidenţiale în materie de minori şi familie, precum
şi a cererilor pentru suspendarea provizorie a executării
silite în materie civilă şi sistarea programului cu
publicul la sectoarele administrative.
Ana
Maria Cantea - Observator
|
|
- O
singură firmă s-a arătat interesată de microbuze
|
|
Ticketing
total
O singură firmă s-a prezentat la prima licitaţie pentru
achiziţia a 16 microbuze noi destinate transportului
în municipiu şi judeţ. Petru Cuvineanu, directorul
tehnic al CTP Arad, spune că până acuma nu există
nici o problemă şi că mai sunt câteva proceduri de
urmat, după care se trece la verificarea autovehicolelor.
„S-a pornit procedura de licitare pentru mijlocele
de transport în comun destinate transportului în municipiul
şi judeţul Arad. Pe data de 21 septembrie vom organiza
o licitaţie pentru midibuz second-hand, iar pe 22
septembrie pentru patru midibuze noi” a afirmat
Petru Cuvineanu.
Potrivit primarului Gheorghe Falcă, microbuzele cumpărate
acum vor avea menirea de a transporta cetăţenii din
zonele în care nu există acces direct la tramvai spre
zonele în care acest acces există şi de a-i aduce
pe cei care vor să vină în municipiu cu autobuzele
tot spre tramvai. „Vom realiza un gen de autogări
la fiecare intrare în Arad, unde vor exista tramvaie
care să-i preia pe cetăţeni şi să îi ducă unde vor.
Vom avea şi un sistem de ticketing total, care va
include şi biletul de autobuz şi cel de tramvai, ca
să nu fie nimeni nevoit să îşi cumpere două bilete.
În plus, vom pune la fiecare dintre aceste intersecţii
şi autogări panouri de informare, cu puncte turistice.
Ideea este să ducem oamenii spre tramvaie, iar tramvaiul
să devină cel mai important mijloc de transport din
municipiu”, a precizat Gheorghe Falcă.
Trasee
pentru microbuze
Reprezentanţii Primăriei Arad spun că traseele pe
care vor circula aceste mijloace de transport sunt
relativ scurte, ele fiind identificate în urma consultărilor
din cadrul întâlnirilor cetăţeneşti. Pentru acestea
consiliul local a alocat suma de 400.000 lei. De anul
viitor microbuzele vor asigura legătura între cartierele
Bujac şi Gai şi staţia Fortuna, între zona Grădişte
(partea dreaptă) şi Podgoria, între Piaţa Spitalul
şi Podgoria, între noul cartier ANL Micălaca Est şi
zona Voinicilor - Renaşterii. De asemenea, se va face
o legătură şi între Aradul Nou din zona străziilor
Constituţiei, Caraiman şi Ogorului către linia de
tramvai, dar şi dinspre Calea 6 Vânători spre Podoria
şi de la Podgoria - strada Andrei Şaguna - Dorobanţilor
- Calea Bodtogului până la fostul IAS Mureşul.
Claudia
Untaru - Glasul Aradului
|
|
- Peste
10.000 de persoane au vizitat târgul Agromalim
|
|
Complexul
Expo Arad Internaţional a făcut un raport cu privire
la târgul Agromalim, desfăşurat week-end-ul trecut.
“Ediţia jubiliară a târgului a înregistrat un
succes deosebit, reunind nu mai puţin de 270 de firme
din România, Ungaria, Austria, Germania, Italia, Serbia,
Bulgaria şi Spania, care au avut peste 10 000 de vizitatori,
procentul acestora crescând faţă de ediţia precedentă
cu 15%”, ne explică Nicolae Groşan, directorul
Expo Arad.
Ediţia din acest an a târgului Agromalim a adus noutăţi
şi noi oportunităţi în domeniul agriculturii, noi
participanţi şi o paletă şi mai diversificată de produse
şi servicii. Au fost prezenţi cei mai importanţi producători
şi importatori de maşini şi utilaje agricole.
Expoziţia de animale s-a bucurat de un mare interes
în rândul publicului specializat, dar şi în rândul
marelui public, mai ales în ultima zi a târgului când
a avut loc prezentarea şi premierea animalelor expuse.
S-au acordat trei categorii de premii. Astfel, la
categoria viţele şi la categoria vaci de lapte au
câştigat exemplarele doamnei Mihaela Alb, iar la categoria
juninci a câştigat un exemplar aparţinând Staţiunii
de Cercetare-Dezvoltare Bovine Mureşul Arad, titlul
de Miss Arad fiindu-i acordat acestui exemplar. De
asemenea s-au acordat premii consistente în bani cu
sprijinul Consiliului Judeţean Arad şi al Asociaţiei
Crescătorilor de Bovine ASVAC Arad. Deşi în premieră
organizat, în cadrul târgului Agromalim, Salonul produselor
tradiţionale a avut mare priză la public, vizitatorii
fiind foarte încântaţi de produsele expuse de către
cei 10 producători.
S.
R. - Observator
|
|
- Întâlnire
cu istoria la Păuliş
|
|
Se
împlinesc 65 de ani de la eroicele lupte de la Păuliş,
Miniş, Ghioroc, Cuvin din 14-20 septembrie 1944.
În
cartea de aur a eroismului românesc se înscrie cu
litere de foc toamna înroşită de sânge a anului 1944,
când mustul strugurilor s-a amestecat cu sângele eroilor
care au oprit cu piepturile lor tinere ofensiva trupelor
horthyste.
Dupa actul de la 23 august, sub presiunea forţelor
române şi sovietice, germanii au fost nevoiţi să părăsească
mare parte din teritoriul României. Regrupându-se
în Ungaria, la începutul lunii septembrie au trecut
la ofensivă pe mai multe direcţii la graniţa de vest
a României, sprijiniţi de mari unităţi ale armatei
maghiare. Pe malul drept al Mureşului acţiona o grupare
de forţe de aprox. 20.000de militari, printre care
şi divizia blindată ,,Budapesta", unitate
de elită a armatei lui Horthy. La 5 septembrie a fost
depăşită graniţa iar la 11 septembrie a căzut Aradul.
Gruparea inamică avea misiunea de a parcurge defileul
Mureşului spre Deva şi Alba lulia şi, în conjuncţie
cu alte forţe, să lovească din spate trupele române
şi sovietice care luptau la Iernut şi Oarba de Mureş,
apoi să-şi consolideze apărarea pe crestele Carpaţilor
Meridionali.
În faţa acestui pericol, Marele Stat Major al armatei
române a dispus formarea în grabă a unei grupări de
apărare care să se dispună în pustă şi pe dealurile
Păulişului pentru a interzice direcţia Arad-Deva.
Această grupare de forţe a primit denumirea ,,Detaşamentul
Pauliş" şi era formată din aproximativ 1200
de elevi de la Şcoala de subofiţeri de rezervă Radna,
600 de militari ai batalionului 1 din Regimentul 96
infanterie, cazat la Lipova şi circa 160 de militari
ai Batalionului 61 artilerie grea cantonat la Milova.
La comanda detaşamentului a fost numit colonelul Alexandru
Petrescu, comandantul şcolii de la Radna. Misiunea
detaşamentului era “rezistenţă fără gând de retragere”.
Într-o zi şi o noapte a fost realizat sistemul defensiv
de tranşee cu eşalonul unu în faţa localităţilor Cuvin,
Ghioroc, Miniş şi Păuliş iar în adâncime eşalonul
doi dealurile Podgoriei.
Primul contact cu inamicul s-a luat în 13 septembrie.
Apoi, timp de o săptămână, bravii luptatori au reuşit
să oprească, cu mari sacrificii, puhoiul duşman, în
unele momente raportul de forţe fiind de 10 sau chiar
de 20 la 1. Emoţionante sunt relatările veteranilor
despre încrâncenatele lupte contra blindatelor şi
contra infanteriei duşmane, cu lupte corp la corp
şi momente sublime de eroism individual şi colectiv.
S-au evidentiat prin eroism, sfidând moartea, căpitanul
loan Fatu, sublocotenentii Darius Popescu, Gheorghe
Cizmaru, Simion Boian, subofiţerul Ernest Bicha, elevii
sergenţi Slobodan Lera, Gheorghe Stamatoiu, loan Ecovescu,
Mircea Fota, Atanasiu Constantin si multi altii ca
ei, ştiuţi şi neştiuţi, care nu şi-au precupeţit sângele
şi viaţa pentru apărarea pământului strămoşesc.
După 17 septembrie ajung în zonă mari unităţi române
şi sovietice care sprijină apărarea şi apoi trec la
ofensivă, astfel că la 20 septembrie atacatorii se
retrag urmăriţi îndeaproape de trupele aliate, iar
elevii de la Radna se întorc în şcoală în ovaţiile
populaţiei civile din Păuliş, Radna şi Lipova.
Deşi de scurtă durată, efortul de război al ,,Detaşamentului
Păuliş" a impresionat prin importanţa misiunii,
intensitatea luptelor şi raportul de forţe covârşitor
nefavorabil în tehnică şi trupe. Dar iubirea de patrie
şi sentimentul datoriei militare au fost mai tari
decât focul armelor sau decât blindajul tancurilor
şi astfel la Păuliş s-au auzit din nou cuvintele magice
ale Mărăşeştilor ,,Pe aici nu se trece!".
Ca semn de omagiu şi preţuire eternă, în anul 1974
a fost dezvelit impozantul monument dedicat memoriei
eroilor de la Păuliş (foto) şi, an de an, veteranii
şi noi cei de azi venim la monument să aducem prinosul
de recunoştinţă pentru faptele înaintaşilor. Anul
acesta, ceremoniile de comemorare avor avea loc duminică,
20 septembrie, la Radna şi Păuliş.
D.
O. - Jurnal arădean
|
|
- Odată
cu venirea toamnei, s-a deschis sezonul pentru cazanele
de ţuică
|
|
E
toamnă în toată puterea cuvântului, deşi afară vremea
încă mai păstrează temperaturile ridicate ale mijlocului
de septembrie, iar prin satele şi comunele judeţului
a şi început să miroase deja a cazane şi velniţe încinse.
De
când e lumea-lume, în fiecare toamnă, un colţ al gospodăriei
începe să semene a purgatoriu, acolo unde borhotul
strâns în bidoane bine ticsite, capătă culoare, grade
şi nu în ultimul rând, tărie. Prin satele arădene,
gospodinele mai în vârstă încă mai folosesc drojdia
care se formează peste prunele puse la macerat, la
dospitul pâinii. Sub capacele cazanelor, bolboroseşte
la foc continuu până la mijlocul lui noiembrie, licoarea
care în lunile de iarnă vine să încălzească şi să
„paralizeze” pe unele locuri, minţile obosite
după un întreg an de lucru. Dar înainte ca această
alchimie a mahmurelii să aibă loc, în spatele ei stau
zile întregi de trudă.
„Din
ţeava lui de aramă picură seva titanică a neamului
nostru”
Cum Bachus a ţinut morţiş să-şi impună personalitatea
şi printre ţăranii noştri încă din cele mai vechi
timpuri - fenomenul fiind la fel de popular în toate
ţările centrale şi nord-europene - ţuica a devenit
sub spectrul inepuizabilului nostru tezaur folcloric,
printre munţi de telemea şi râuri de lapte, o „sevă
titanică a neamului nostru, care curge prin ţeava
de aramă, necontenit, de două mii de ani”.
Sezonul ţuicii a început oficial. Cel puţin aşa spun
bătrânii. Oameni serioşi, ţuicarii se feresc să adauge
zahăr sau alte ingrediente. „Nu e o ţuică sănătoasă
dacă mai pui şi zahăr. Dar asta depinde de om, de
fructe şi de vremea când le culegi” - spun ţăranii.
Deşi cazanul de ţuică e cea mai sofisticată maşină
de abur zămislită de ingineria noastră populară, acesta
e pe cale de dispariţie. Şi asta pentru că Uniunea
Europeană, sau „monopolul multinaţionalelor în
dauna noastră” distruge tradiţiile. Ţăranii o
ştiu şi încearcă pe cât de mult să se ferească de
„ghearele” Uniunii: „pe vremea lui Ceauşecu,
am fost nevoiţi să facem ţuica prin pivniţe, că securiştii
au confiscat cazanele în care de mii de ani ne mai
fierbeam şi noi borhotul. Acum, alţi securişti au
venit care să ne controleze, povesteşte un localnic
din comuna Sintea Mare. Chiar şi aşa, noi am rezistat
şi am continuat să facem ceea ce bătrânii au făcut
sute de ani fără ca cineva să-i întrebe de sănătate”.
Cu toate acestea, ţăranii sunt obişnuiţi să producă
licoarea fără a da socoteală nimănui. Medicament sau
nu, ţuica a rămas una dintre „averile neamului
nostru, indiferent de ce încearcă alţii să spună şi
să facă”. Mai mult, ţuica naturală s-a păstrat
până în zilele noastre ca o monedă de schimb între
localnici, fiind apreciată şi sub termenul de „valută
forte.” Iar despre ţuica noastră au cunoştinţă
mai toţi „mahării” de la Bucureşti, care
o primesc cu maximă îngăduinţă şi solicitudine, atunci
când un arădean sau altul, sunt nevoiţi să pună mâna
pe damigeană şi să bată drumurile Capitalei.
Botezul
cazanului sau tăria apei de foc
Sintea Mare, comuna bunicilor care nu mai sunt, mi-a
devenit dragă încă din timpul când, tânăr şi cu un
viitor cam în ceaţă în faţă, mărşăluiam an de an în
„perioada ţuicii” pentru a lua parte la reînnoirea
simbolului romanităţii şi al continuităţii noastre
neîntrerupte: cazanul.
Deşi creştini, sătenii şi-au păstrat şi până în zilele
noastre acelaşi idol sfânt de cupru. I-am găsit la
fel ca în anii trecuţi, păzindu-l de ochii străini
şi curioşi, în locuri special amenajate, înrădăcinate
din moşi-strămoşi.
„E vremea ţuicii, ne spune Florea S., în timp
ce amesteca din greu în cazan pentru ca borhotul să
nu se prindă. Pentru ca ţuica să fie bună, prunele
trebuie culese când sunt coapte. Nu o facem toată
odată, ci doar atunci când e timpul. E de muncă şi
cu ea, trebuie lăsate să fiarbă şi doar când simţi
că miroase a ţuică, atunci e timpul să fierbi”.
Procesul alchimic durează zile şi nopţi în care pe
lângă „răbdare şi tutun” e nevoie de multă pricepere.
Dacă nu au cazan, sătenii se împrumută, bineînţeles
fără să rămână datori unul altuia. Cum o dată cu „Legea
Ţuicii” cazanul Primăriei a încetat să funcţioneze,
fiecare a încercat să se descurce cum poate. Fie le-au
peticit pe cele proprii, fie au luat drumul altor
sate, acolo unde trebuie să plătească şi „vamă”...
tot în ţuică.
„Botezul cazanului” începe de abia în momentul
în care paharul începe să se umple. Având grijă ca
paharul de ţuică să nu rămână gol, Florea plescăie
tacticos ţuica făcută mărgele la buza paharului. „De
două ori întoarsă, asta e cea mai bună reţetă. Mulţi
o fierb doar o dată, pentru că aşa e mai multă, dar
e acră. Dar dacă vrei într-adevăr să bei o ţuică bună,
o fierbi de două ori. Când îi dăm drumul a doua oară,
mai punem şi nişte sâmburi de caise măcinaţi, aşa
pentru aromă; e mult mai gustoasă”, povesteşte
Florea.
„Băută
la gura sobei, dezleagă limbile”...
...păstrată în damigene de sticlă, sau butoaie de
frăgar, testul final va fi dat de abia peste două-trei
săptămâni, timp în care ţuica stă la macerat. „În
acest timp îşi mai pierde din tărie cu două-trei grade.
De abia atunci e numai bună de băut. Dar nu multă,
că beţia din ţuică e boală curată”, spune Florea
S. În schimb iarna, ţuica fiartă nu face altceva decât
să dezlege limbile şi să încălzească sufletele. La
nunţi, botezuri, părăstase, ţuica este prezentă pe
mesele sătenilor.
Cât priveşte cazanul de ţuică, deşi românul a început
încetul cu încetul să înlocuiască ciomagul cu bâta
de baseball, făcând orice pentru Occident, cazanul
rămâne singura avere la care mulţi dintre noi nu renunţă.
E singura etichetă care ne diferenţiază de restul
europenilor.
Cât va rezista până la funesta înmormântare care pare
să-i bată la uşă an de an, rămâne de văzut. Cert este
că Europa ne loveşte în moalele capului cu fiecare
clauză care-i pică-n mână. Dar cazanele?...
Adrian
Todor - Glasul Aradului
|
|
|
|
Căutare
în arhiva Virtual Arad
Colectivul de redacţie:
Draghi
Puterity, Gheorghe
Puterity, Truţiu
Florin.
O parte din ştirile Virtual
Arad News au fost preluate şi din următoarele surse:
Agenţia
Mediafax,
Ziarul Jurnal arădean, Ziarul
Observator,
Ziua de Vest, Evenimentul
Zilei (Ediţia de Vest), România
Liberă, Astra Aradeană,
Ziarul
Glasul Aradului,
TV
Arad, Info
TV.
|
|