 Vinga este una din cele mai insemnate
comune ale judetului Arad, cu puternice accente de urbanizare.
Locuitorii sunt in mare parte deorigine bulgara, veniti din
tara de bastina, datorita vietii grele din perioada dominatiei
otomane.
Acestia, aflati in intimitatea unei manastiri franciscane
din Ciprovec s-au rasculat in 1688 impotriva cotropitorului
nemilos, dar fara sorti de izbanda. Dorinta lor, animata din
setea de libertate, a fost inabusita in sange. Supravietuitorii
s-au vazut constransi sa emigreze, la inceput, peste Dunare
la Craiova si in imprejurimi. Pe urma, in scopul unei adapostiri
mai sigure, traverseza Carpatii oprindu-se la Deva si in Vintul
de Jos iar in final, dupa un pelerinaj istovitor de 53 de
ani, coboara in campia Banatului, stabilindu-se la Vinga,
pe atunci depopulata, in toamna anului 1741 in numar de cca.
125 familii.
Aici in 1749 isi construiesc o manastire si biserica. Stabilandu-se
definitiv in zona si profitand de o viata mai linistita, incep
sa prospere si sa se dezvolte numeric, astfel ca dupa un secol
si jumatate colonia lor numara cca. 5000 de suflete, iar biserica
intre timp a devenit prea mica.
In anul 1880 la o adunare obsteasca se propune si se aproba
ridicarea unei noi biserici mai mari si mai incapatoare. Se
accepta proiectul, in stil neogotic, al arhitectului Reiter
Eduard din Viena. Incep pregatirile si se aduna fondurile
necesare, din contributia lor benevola, timp de zece ani,
contribuind la pregatirea materialului necesar constructiei.
Prelucreaza caramida manual, cca. 3.000.000 bucati, arzand-o
in cuptoare aflate la marginea localitatii. La 30 Iunie 1890,
deschid lucrarile, condusi de ing. Antony Toma si Hostalek
Carol, prin depunerea pietrei de temelie in fundatia turnului
drept, la 6 m adancime. Toata suflarea participa la aceasta
lucrare. Insufletiti cu un zel uimitor, ca un harnic roi de
albine, zilniic trudesc cca. 15-45 meseriasi si 50-150 credinciosi
voluntari.
 La 14 August 1891 crucile deja stralucesc in varful
turnurilor iar cladirea este acoperita. Dupa alte zece luni,
lucrarea este finalizata. Cu o bucurie si satisfactie nemarginita,
la 12 Iulie 1892 participa cu totii la sfintirea si inaugurarea
noii biserici, oficiata de episcopul Dessewffi Alexandru.
Cladirea are formatul unei cruci duble, avand urmatoarele
dimensiuni: - inaltimea turnurilor de 65 m, inaltimea cladiri
36 m, lungimea 63 m, latimea 25 m.
Interiorul este dotat cu noua altare, impodobite cu 43 statui
din lemn. Toate acestea sunt executate de societatea sculptorului
tirolez Rungaldier Iosif. Manopera este suportata pentru:
altarul principal "Sf. Treime", altarul "Sf.
Cruci" si "Sf. Iosif" de administratia primariei
locale, altarul "Maica Domnului" de Rankov Francisc,
altarul "Sf. Petru" de Augustinov Petru, altarul
"Sf. Anton" de Cokanj Anton, altarul "Sf. Mihai"
de Necov Bonaventura.
Altarela "Inima lui Isus" si "Maica Indurerata"
de Guran Nicolaie.
Cele doua candelabre din lemn sunt donate de sculptorul Rungaldier
Iosif.
Baptisteriul (din marmura si lemn) l-a donat episcopul Dessewffy
Alexandru.
Bancile, din lemn de esenta tare, 52 bucati, sunt lucrate
si aduse din Segedin. Tamplaria celor 4 confesionale si 22
usi (7 exterioare si 15 interioare) au fost lucrate in Vinga
de Eckel Francisc.
Geamurile si vitraliile sunt confectionate de Kriszter Ioan
din Budapesta.
 In turnul din dreapta se instaleaza trei clopote
din fosta biserica si doua aduse din Timisoara, dar in timpul
primului razboi mondial 4 au fost cedate pentru interes militar.
Au ramas doar cu primul lor clopot, ce dateaza din 1976, avand
greutatea 330 kg.
De asemenea si credinciosii Bartulov Dumitru si Smok Nicolaie
doneaza bani pentru doua clopote mai mici, respectiv 236 kg
si 102 kg.
Orga (pneumatica) 32 de registre, este opera lui Wegestein
Lipot, montata in 1914.
In 1919 o furtuna dezlantuita smulge partea superioara a turnului
stang. Din motive de siguranta se demonteaza si varful turnului
drept, iar in 1929 ambele sunt refacute, dar cu 3 m mai scurte.
Biserica este retencuita integral pe exterior si stropita
cu un colorant asemanator cimentului.
In anul urmator se mai efectueaza o reparatie generala exterioara
si se schimba placile din eternit de pe acoperis.
In 1967 este reparata si in interior, apoi si in 1988 - 1989.
Toate acestea au fost efectuate prin contributii, in conditii
nu chiar prielnice, mai ales in ultimele decenii, cand au
fost deseori dezavantajati administrativ, insa sufleteste
impulsionati prin simbolul adevarurilor vesnice, sintetizate
in fraza dictonului grefat pe bolta acestui impunator lacas
spiritual, Biserica Romano-Catolica "Sfanta Treime"
din Vinga : OMNIA AD MAJOREM DEI GLORIAM, - adica : TOTUL
SPRE MAI MAREA CINSTE A LUI DUMNEZEU. La marginea comunei,
langa drumul national, se gaseste un camping cu casute si
bufet.
Monografia localitatii Vinga este realizata
de Dl. Nedeliov Nicolaie - fiu al comunei
Vinga cotined@yahoo.com.
|
|