|
 De la Chisineu-Cris
pornind spre dreapta, pe drumul judetean nr. 793, trecem prin
comuna Sintea
Mare si ajungem intr-o alta comuna: Sepreus.
Pe drumul de la Sintea Mare, trecand raul
Teuz, strabatem o padure pitoreasca, intinsa pana la Cermei
si Somosches,
ramasita a unor paduri imense care acum doua secole acopereau
mare parte a luncii de aici.
La mijlocul secolului al XVIII- lea este mentionata
aici o veche biserica de lemn cu hramul "Sfintii Arhangheli".
Dupa sistematizarea satului pe vatra actuala, vechea biserica
de lemn in 1780 este inlocuita cu alta tot din lemn. In 1859
a fost construita actuala biserica din piatra si caramida,
care are hramul "Bunavestire"
Sepreusul, straveche asezare romaneasca, are
o istorie zbuciumata. Vandut in 1820 de erariul habsburgic
familiei nobiliare Czaran.
  Aceasta a ridicat in prima jumatate
a secolului al XIX-lea patru castele in stil neoclasic, in
centrul actual al comunei, din care trei exista pana astazi
(cladirea Consiliului popular modificata in a doua jumatate
a sec. XIX si gradinita).
In locul celui de al patrulea, azi se afla
Caminului cultural.
Pe strada principala se gaseste si vechea
primarie. Aici, cu ocazia alegerilor din 7 mai 1903, majoritatea
nevoiasa a comunei a dorit sa aleaga un primar socialist.
Prin falsuri grosolane, comisia prezidata de fratele prefectului
Rozvany, calaul de la Lupeni (1928), a scos invingator pe
candidatul mosierimii. Taranii si mestesugarii au protestat
impotriva acestei ilegalitati. Jandarmii au tras salve asupra
multimii adunate in curte, omorand sase tarani si ranind pe
multi altii.
  Desi
autoritatile au concentrat jandarmi si unitati militare, intentind
un proces impotriva a 45 de sepreuseni, alegatorii au reusit
sa impuna anularea alegerilor false si timp de aproape 5 ani
au mentinut in fruntea comunei primarul socialist, dorit de
ei.
In cimitirul comunei sub o cruce de marmora
isi doarme somnul de veci Erzilia Sturza (1853-1937).
Aceasta romanca inimoasa a lansat in iunie
1877 o chemare pentru a colecta bani si materiale in favoarea
armatei romane angajate in razboiul de independenta.
Cu aceasta ocazie ea si-a asumat obligatia de a aduna si confectiona
materiale pe care le expedia pe front.
|
