Comuna Pecica este una din cele mai mari localitati din tara, avand o populatie de peste 13.000 locuitori si vadite tendinte de urbanizare. In urma referendumului din 2002 localnicii au hotarat inaintarea propunerii ca Pecica sa devina oras.

La mijlocul secolului al XVIII-lea aici exista o biserica de gradele, veche si ruinata si avea hramul "Sfantul Nicolae" Din cauza starii avansate de degradare in care se afla locasul de cult, la 13 noiembrie 1757, episopul Sinesie Jivanovici inainta cererea comunitatii ortodoxe catre domnul de pamant sa le dea un ajutor material, fie in caramida si lemn, fie numai lemnul necesar ce-l vor taia ei din padure pentru a-si edifica noua biserica, cea veche stand sa cada peste ei. Episcopul argumenta cererea pecicanilor prin aceea ca dupa ce ei au populat orasul ramas pustiu in urma desfiintarii militiei sarbe, desi inca nu au putut iesi din saracie, anul trecut au ajutat la edificarea cladirii camerale din Pecica si ca ajutorul ii vadetermina sa ramana definitiv in localitate iar pe altii sa se aseze aici.
In jurul anului 1774 a fost inlocuita cu alta din caramida edificata pe locul unde se afla biserica de astazi. Iconostasul bisericii a fost executat de catre cunoscutul pictor aradean Stefan Tenetchi in anul 1776-1777. 
In urma unui uraga si a unui incendiu, in anul 1863 biserica sufera mai multe stricaciuni fiind refacuta aproape in intregime. Forma actuala a bisericii este din urma reparatiilor efectuate in anii 1929-1931, proiectul de restaurare apartinand arhitectului Konrad Richter din Timisoara. Cu acest prilej au fost inaltate zidurile, s-au construit cele trei turnuri, balconul pentru cor, bolta interiorului, nisele pentru straini si altarul.

In comuna la nr. 183 este o cladire, pe locul careia s-a aflat casa lui Petru Seghedinat, organizatorul rascoalei din 1735. Aici conducatorii maselor de rasculati romani, maghiari si sarbi au dus tratative pentru pregatirea rascoalei. Tradat si arestat la Arad, Petru Seghedinat a fost executat prin tragere pe roata, corpul sau fiind spintecat in patru parti, din care una a fost expusa in fata casei sale din Pecica.

In centrul comunei se pot vizita atelierele de impletit cosuri, unde maini indemanatece lucreaza obiecte mult cautate in tara si la export.

Cladirea a apartinut mai de mult unei fabrici de articole lemnoase, in care muncitorii au dus o lupta sustinuta impotrivaexploatarii. Un insemnat moment al acestei lupte l-a constituit greva din 1937, declarata la indemnul comunistilor.
La primaria veche (la nr. 34) au avut loc evenimente deosebite. In 1848, masele au ales aici un primar din popor. In 1862, cetatenii comunei au hotarat introducerea limbii romane in administratie. In 1922, 400 de tarani au demonstrat tot aici impotriva abuzurilor savarsite in cadrul reformei agrare.

La 7 km vest de Pecica se gaseste faimoasa asezare "Santul Mare". Cercetarile arheologice efectuate aici au dus la descoperirea mai multor straturi de cultura, incepand cu neotiticul si terminand cu epoca feudala de cand se pastreaza un cimitir (secolul al XII-lea). Cele mal importante straturi sunt din epoca bronzului (cultura Periam-Pecica) si epoca dacica. In aceasta zona, dupa parerea unor cercetatori, a fost centrul fortificat dac denumit ZIRIDAVA, ajuns la inflorire in epoca statului sclavagist incepator dac (sec. I i.e.n.- sec. I e.n.). Pe o movila se gaseau casele celor mai instariti (tarabostes), iar in imprejurimi bordeiele oamenilor liberi (comati). In perioada razboaielor daco-romane asezarea a fost distrusa.

In Pecica sunt respectate traditiile folclorice iar echipele de dansuri populare in frumoase costume specifice, au participat lanumeroase concursuri. Costumul local pentru fete este compus din: "spatoi" care reprezinta camasa femeiasca, de obicei din in, ornamentata numai pe maneci cu motive florale cusute in fir metalic. Peste aceasta, la nivelul braului e "spacelul" ornamentat cu motive florale tot cu fir. La fel sunt ornamentate si "carpa" in cap si "zadia". Fusta, respectiv "poalele" sunt confectioanate din materiale albe sau inflorate. Costumul barbatesc este format din cisme, "cioareci" din lana prevazuti cu "bragle" cu tricolor, iar la buzunare cu material negru in forma "cozii de paun". Camasa ca si in cazul costumului femeiesc, tot din in, brodata pe piept "cu alb pe alb". "Laibarul"sau "zobonul" sunt confectionate deobicei din material sclipitor. Pe timp rece costumul este prevazut si cu un suman.

De la marginea comunei Pecica un drum lateral spre dreapta, mergand in directia N-E, ne conduce in satul Peregul Mic, situat in apropierea comunei Peregul Mare. La Peregul Mare se poate ajunge si pe un drum care se desprinde din D.N. 7 A tot spre dreapta, la o mica distanga dupa drumul ce duce direct la Peregul Mic. Tot la Peregul Mare se poate ajunge pe drumul lateral ce porneste din D.N. 7 A aproximativ din locul in care spre stanga porneste alt drum care duce direct in comuna Semlac. La Semlac si Seitin se poate ajunge si pe un drum pietruit ce se desprinde inspre stanga lui D.N. 7 A inainte ca soseaua nationala sa treaca bariera caii ferate, drum ce merge pana la Nadlac. La Seitin este preferabil sa se parcurga acest drum de la Nadlac, distanta pe drumul pietruit fiind mai scurta.

Fotografia din satelit a fost primita de la un vizitator al site-ului nostru (Virtual Arad) d-l Mircea Stana, caruia ii multumim.